Interviu cu domnul conferențiar dr. hab. Ioan Valentin PETRESCU-MAG

Am urmărit cu mare atenție activitatea competițională a profesorului Ioan Valentin PETRESCU-MAG și în câteva rânduri am scris despre rezultatele sale. Urmărindu-i postările pe rețeaua de socializare Facebook am remarcat la profesor unele abordări extrem de interesante și mi-am propus să realizez un interviu cu acesta pentru a le dezbate mai pe larg, iar el a fost de acord. În continuare, răspunsurile profesorului Ioan Valentin PETRESCU-MAG sunt precedate de acronimul IVPM, iar întrebările mele sunt precedate de acronimul II de la Ion IVAN.

II:        Lumea sportului îl cunoaște foarte bine pe Ioan Valentin PETRESCU-MAG, dar lumea care nu se ocupă de sport trebuie să știe cine este Ioan Valentin PETRESCU-MAG. Va rog sa ne spuneți câteva lucruri despre cariera Dv universitară.

IVPM:  Sunt absolvent de biologie al Univerității Babes-Bolyai (UBB), master în biotransformări celulare (UBB), doctor în zootehnie al USAMV Cluj, master în științele informării și documentării (UBB), cu postdoctorat în tehnică piscicolă la USAMV Iași și abilitare dobândită în Regatul Belgiei și România, momentan fiind conducător de doctorat al Universității din Oradea. Sunt directorul editurii Bioflux și editor fondator al mai multor reviste științifice internaționale. 

Lucrări elaborate/publicate/sustinute/coordonate:  

• Un numar total de 246 lucrari, cursuri, monografii, recenzii etc publicate/sustinute;
• 25 Lucrari cotate sau indexate ISI Core Collection; mai precis 13 articole in reviste cotate ISI (cu factor de impact in anul publicarii) si 11 lucrari de conferinta indexate ISI si 1 carte indexata ISI WoS Core Collection;
• 18 Cărţi, capitole, manuale: 6 de unic sau prim autor, 2 coordonator/editor, 10 coautor (3 in strainatate);
• Un nr de 142 lucrari in reviste indexate in baze de date internationale;
• 80 Din totalul lucrarilor fiind sustinute in cadrul unor simpozioane, sesiuni si conferinte (peste 50 in simpozioane internationale);
• 107 Lucrari/publicatii ca prim sau unic autor.
• 3 invenții publicate, 2 brevetate.

Alte competenţe, produse și activități academice:

Ø Creatorul principal al rasei Urias de Transilvania (prima rasa romaneasca de iepuri in istorie atestata ANARZ/ANZ, recunoscută in Europa - EE).

Ø Coautor la crearea Iepurelui de Cluj, o rasa atestata ANARZ/ANZ, recunoscută in Europa - EE.

Ø Coautor la crearea și consolidarea Iepurelui de Cluj, o rasa atestata ANARZ/ANZ, recunoscută in Europa - EE.

v Membru activ al Entente Européenne d’Aviculture et de Cuniculture (EE)

v Membru activ al Federatiei Asociatiilor Crescatorilor de Pasari de Curte si Animale Mici in Rasa Pura din Romania – F.A.C.P.C.A.M.R.P.R.

v Presedinte de onoare a Clubului Crescatorilor Urias de Transilvania din Romania

Dublu campion european în materie de cunicultură (la Leipzig și la Metz).

Numeroase titluri de campion național în cunicultură.

II:        La revoluției aveai 10 ani. Ce-ți amintești de vremurile de dinainte?

IVPM: Imi amintesc cu nostalgie dar și cu tristețe de greutățile vremurilor de atunci legat de achiziția de hrană, însă nu pot să nu menționez că mancarea și băuturile păreau mult mai gustoase și mai apreciate în acele vremuri. Lumea știa să se bucure de fiecare mâncare deosebită, de fiecare clipă liberă, de fiecare sărbatoare. Acum, avem acces la hrană dar o mâncăm strict din necesitate, avem sărbători în zile libere pe care nu le sărbătorim, iar timpul fuge și parcă nu ne mai ajunge. Avem mijloace de transport rapide și telefoane performante prin care ne teleportăm virtual, instantaneu, și cu toate astea parcă nu reușim sa ne finalizăm programul la timp. În acele vremuri, oamenii se adunau să socializeze, însă acum suntem în continuu conectați virtual, parcă mai conectați cu cei îndepărtați, a căror existență este incertă, decât cu cei reali, de lângă noi. Acum avem o apropiere fizică în care mereu se așterne o tăcere adâncă. Cred că am uitat să mai trăim, iar asta îmi sună și mie, pentru că și eu m-am lăsat prins în capcana progresului tehnologic. 

II:       Ai prins un pic de școala vremurilor comuniste. Cum era școala atunci și cum este azi? 

IVPM: nu se compară pretențiile acelor vremuri și seriozitatea actului educațional din vremea comunistă cu ce trăim în prezent, per ansamblu, deși tehnologia de astăzi ne servește cu absolut tot ce dorim prin internet și alte facilități. Cred că superficialitatea învățării s-a accentuat odată cu apariția informațiilor stufoase în bloc, care sunt citite pe diagonală. Raportul informație/timp disponibil este unul defavorabil dezvoltării atenției și seriozității maxime a elevului, studentului, doctorandului sau cercetătorului. 

II:        Ai un parcurs complet în derularea instruirii. Comparând perioade de 15-20 de ani, cum vezi evoluția școlii românești?

IVPM: Observ un regres cauzat de cele mai sus menționate, dar pe de altă parte observ și un regres cauzat de neluarea în considerare a meritocrației ca element de bază pentru selecția resurselor umane, sau de indisponibilitatea unei resurse umane foarte bine pregătite.

II:        Cum a fost în liceu?    

IVPM: Liceul a fost pentru mine începutul ascensiunii adevărate. Ca elev, până la liceu, am fost un elev mediocru și de ce să nu recunosc, destul de leneș. Sfârșitul clasei a 8-a a fost un moment în care am inceput să arăt ca doresc mai mult, rănit în orgoliu de subestimarea persoanei mele de către unii profesori, colegi și prieteni. În școala profesională și la final de liceu am demonstrat din nou că am capacități superioare celor aparente.

II:        Ce a însemnat bacalaureatul? dar admiterea la facultate?

IVPM: La bacalaureat am fost șef de promoție, însă rezultatele admiterii la facultate mi-au fost afectate de recoltarea cartofilor la țară, unde aveam ceva petice de pământ. Am intrat, totuși, fară emoții prea mari, pe loc bugetat, dar nu bursier din start.

II:        Învățământul bazat pe memorare este benefic?

IVPM: Este benefică învățarea bazată pe înțelegere, însumată cu memorarea. Niciuna fără cealaltă nu duce spre o carieră de succes.

II:        Pe vremea mea facultatea era de 5 ani. Acum este de 3 ani? Care au fost consecințele?

IVPM: Nu toate facultățile sunt de 3 ani, însă avem multe facultăți de doar 3 ani. Nu aș fi de accord cu o facultate de 3 ani fără un masterat de 2 ani. Trei ani este prea puțin pentru un student care chiar și în timpul facultății este concentrat pe o posibilă slujbă paralelă cu studiile universitare.

II: Calitatea mă interesează. Care este calitatea instruirii? Care este calitatea absolvenților?

IVPM: Standardele instruirii și nivelul exigenței profesorului merg mână în mână cu nivelul elevilor din care recrutăm studenții. Asta nu este valabil pentru o anume universitate, este o regulă universal valabilă. Cu cât nivelul studenților recrutați este mai elevat, cu atât profesorul poate adapta cursurile unor cerințe mai pretențioase. Dacă liceele produc absolvenți insuficient sau superficial pregătiți, atunci facultățile trebuie să coboare ștacheta și să pornească de la ABC, ca apoi să poată preda elementele științelor de ramură. Oricum, pregătirea elevilor de astăzi este în scădere, iar generația pandemică va pleca din școli cu un nivel de pregătire evident mai scăzut decât ne-am obișnuit. Să nu mă înțelegeți greșit. Există profesori valoroși și, de asemenea, există elevi, respectiv studenți autodidacți, care vor depăși aceste dificultăți prin meritele personale, însă atunci când vorbim despre medii, va fi, cu siguranță, o scădere a nivelului pregătirii elevilor și studenților. 

II:    Aplică ei în producție ce învață pe băncile facultății?    

IVPM: Noi avem în facultate foarte multe cazuri de studenți și oameni de success care au plecat de la noi și vă spun sincer, nu întotdeauna cei cu notele cele mai bune, ci de multe ori studenți bunicei, dar cu pasiune, cu sclipire și fel de a fi placut, sociabili și carismatici. Mulți dintre ei lucrează în profilul pregătirii lor, însă avem și cazuri de studenți care au valorificat alte oportunități.

II:      După stagiul de licență se continuă cu masterat. Cât de util este masteratul?  

IVPM: În contextual scurtării facultății dupa modelul Bologna, masteratul devine esențial.

II:        Unii vorbesc despre doctorat ca un învățământ de masă. Așa se explică inflația de doctori?

IVPM: Inflația de doctori este cauzată de snobismul și importanța diplomelor în ierarhizarea sistemului românesc. Frustrarea nepriceperii unora găsește izbăvirea în obținerea unui titlu de doctor. Din păcate, candidații nu visează frumos cu pasiune culorile acelui doctorat. Eu, ca aspirant la doctorat, mă visam explicând științific fenomene, gene și culori la peștii pe care îi studiam. Mi se părea o lume academică fascinantă, a cunoașterii, dialogului și disputelor, din care să învăț și mai multe. Însă am fost surprins că uneori colegii mă lăsau să îmi spun povestea, fără întrebări și fără completări, ceea ce denotă plictiseală și dezinteres. Plictiseala și dezinteresul majorității (dar nu a tuturor) denotă o profesie făcută din inerție și nu din pasiune. Acest fenomen este vizibil în toate domeniile științifice la oameni care își puteau găsi alte profesii, mai puțin plictisitoare, unde nu este nevoie de prea multă știință și nici de titlul de doctor. 

II:        Aplică cei ce finalizează stagiile doctorale la locurile lor de muncă ceea ce au scris în teze?

IVPM: Da, dar nu întotdeauna. Științele, în marea lor majoritate, sunt dinamice, iar în câțiva ani studiile se dovedesc depășite. Oricum, un doctorat facut cu pasiune și sârg își lasă amprenta asupra priceperii cercetătorului din punct de vedere metodologic. Un doctorat te învață cum să abordezi o problemă, cum să o apuci și cum să o finalizezi. Mai mult de atât, în anii de doctorat îți dezvolți dibăcia scrisului.

II:        După doctorat, urmează abilitarea. Care este semnificația acesteia?

IVPM: În România, abilitarea nu îți aduce prea multe decât respect, promovare ierarhică și posibilitatea de a îți dezvolta o echipă de cercetare.

II:    Se vorbește acum de când cu pandemia foarte mult despre specialiști. Ce este un specialist? Mă refer la specialiștii adevărați, nu la specialiștii de carton.

IVPM: Specialistul, în opinia mea, este cel care oferă soluții la probleme complexe și dezvoltă noi perspective. Totul se rezumă la asta.

II:        Am văzut că ai abordări interesante legate de ierarhizarea valorilor. Cum vine acest lucru?

IVPM: Sunt abordări arbitrare și diferite, dar necesare. Evaluările personalului și instituțiilor fac ca resursa umană să se dezvolte în direcțiile corecte. Lipsa acestor ierarhizări ar duce la o relaxare a resursei umane și auto-complacere în mediocritate. Ierarhizarea obligă, atâta cât poate, la meritocrație, la selecția corectă a resurselor umane și la evitarea nepotismelor.

II:       Care sunt factorii care influențează negativ crearea unei scări corecte a valorilor?

IVPM: Nepotismele, orgoliile personale și corupția. Exact cum spuneam mai sus, lipsa acelor ierarhizări valorice a instituțiilor și acordarea de resurse financiare necondiționate permit acumularea de reziduu în resursa umană. Atunci când instituțiile primesc fonduri de la buget fără realizări concrete, sistemul începe să colcăie de angajati nepricepuți, aduși de unii și alții pentru că nu sunt doriți nicăieri. Condiționarea fondurilor de rezultate academice obligă pe patroni, lideri, președinți, directori, rectori, decani, profesori etc să faciliteze o selecție riguroasă a resursei umane din nevoia de fonduri.

II:        Vorbim de o scară a valorilor în rândul muncitorilor. Vorbim de o scară de valori în rândul scriitorilor. Cum este cu scara de valori în rândul cercetătorilor științifici?

IVPM: La nivel academic, scara de valori este mult mai necesara decât oriunde, însă nu întotdeauna se ține cont de ea. Însă, în timp, și în România se va produce aceasta schimbare, daca nu s-a produs deja în cea mai mare parte. Liderii au nevoie și de oameni de “tracțiune”, atât în mediul privat cât și în cel de stat. Există niște indicatori specifici care fac diferența între cercetători.

II:      Are legătură valoarea cercetării cu nivelul ei de finanțare?  

IVPM: Firește. Nu ar trebui sa fie separate vreodată.

II:        Se vorbește de un dinamism al scării valorilor. Sunt lucrurile bătute în cuie?

IVPM: Da, dinamismul se referă la organismele și standardele de evaluare, dar pe de altă parte dinamismul se referă la pretențiile în creștere față de indicatorii de rezultat.

II:        Unii vorbesc despre meritocrație. Cât de îndreptățiți sunt politicienii să abordeze subiectul?

IVPM: Orice schimbare trebuie să pornească măcar de la vorbe, ca apoi să fie transpuse în realitate. Treptat, promisiunile electorale trebuie să sa concretizeze, altfel electoratul te taxează. Observați explozia celor două valuri de schimbare: USR 2016 și AUR 2020. Ele sunt rezultatul dorinței electoratului de a taxa nerespectarea unor promisiuni electorale. Cu timpul, meritocrația va trebui considerată tot mai mult pentru un success durabil.

II:       Să fim mai concreți. Ai publicat articole. Cât timp îți ia să faci un articol bun și să-l și publici? 

IVPM: Părerea mea este că un articol bun nu este întotdeauna echivalent cu un articol bine cotat scietometric la nivel de revistă. Insă, de cele mai multe ori, un articol indexat ISI sau Scopus este mai valoros decât unul publicat în literatura marginală. Un articol bun se scrie în 5 zile, până la 2 luni, iar cu revizuirile impuse se poate ajunge la o jumătate de an sau chiar un an dacă ținem cont de timpii morți din timpul evaluării lui.   

II:        Acum promovările în mediul academic au la bază și criterii cantitative. Cum influențează cantitatea producției științifice, nivelul calității cercetării autentice?

IVPM: Calitatea este importantă, însă, părerea mea este că este nevoie și de cantitate pentru a acoperi acele părți ale literaturii care nu prezintă interes scientometric, dar prezintă interes bibliografic. 

II:   Crezi că și criteriile de selecție au importanța lor în creșterea valorii specialiștilor?     

IVPM: Absolut. Unii cercetători au pasiunea în sânge, alții trebuie împinși de la spate pentru a aduce rezultate.

II:     Înainte existau scuze legate de inexistența bibliografiei. Internetul a rezolvat problema. Care sunt riscurile documentării online în activitarea de cercetare științifică?   

IVPM: Riscurile sunt multe, însă nu pentru cercetător sau professor, ci pentru cei novice. Daca savantul se inspiră din surse credibile de documentare, cei novice se documentează din surse neavizate, or se știe: pe internet găsești tot ce există, dar și ceea ce nu există.

II:    Acum postarea în online este mai puternică decât publicarea unei cărți. Realizarea de echipe virtuale de cercetare sau de elaborare tratate și studii este o realitate sau un deziderat?    

IVPM: Cred că în timp internetul va înghiți orice formă de diseminare. Chiar și tratatele vor avea un correspondent în literature online.

II:       Am văzut că acum tinerii au foarte multe domenii de interes, cu zecile chiar. Așa stau lucrurile? mai este vorba de aprofundare: 

IVPM: Din păcate, în cercetarea românească (care mă cuprinde și pe mine) avem meteahna polivalenței excesive. Asta este cauzată de schimbarea frecventă a șefilor, preocupării, domeniilor prioritare de finanțare în cercetare, a locului de muncă etc. Este o problem care se va schimba în timp și vom devein mai statornici, însă pentru ca cercetătorul să fie mai puțin nomad se impune finanțarea tuturor domeniilor care pot aduce progres și informație utilă.

II:    Dosarele unor candidați pentru ocuparea de poziții în mediul academic sunt extrem de bine garnisite, dar o analiză mai atentă scoate în evidență că există unele carențe în definirea condițiilor de acceptare la concursuri. Ce părere ai?    

IVPM: Consider că subiectivismul bazat pe relații nu a dispărut încă. Unii candidați nu îndeplinesc toate criteriile însă se închid ochii, pe când alții le îndeplinesc și li se impute anumite pretexte sau cutume, adică criterii neprevăzute în lege sau regulament. 

II:       Pe vremea lui CEAUȘESCU politicul era omniprezent în viața academică, iar promovările depindeau strict de afilierea la partidul comunist. Acum cum este? 

IVPM: Acum este exact la fel, cu diferența că dacă protestezi nu esti ridicat pe sus (încă, 2020! Asta dacă stânga globalistă nu va deveni recidiva stângii de odinioară).

II:      S-a văzut cum puternici ai zilei au derulat stagii doctorale, au urcat vertiginos pentru a avea de unde se prăbuși. Au influențat astfel de evoluții mediul specific cercetării doctorale?

IVPM: Da. Din acele motive acum plagiatul capătă aceleașți conotații exagerate precum negrul lui Colțescu. Dacă înainte plagiatul era o temă hazlie, acum orice compilare cu citare de sursă capătă ridicola catalogare de text plagiat.

II:      Înainte de 1989 nici nu se concepea să plagiezi, căci erau foarte puțini cei ce susțineau teze de doctorat. la un moment dat plagiatul deveniste sport național. Ce rol a avut acel software antiplagiat?  

IVPM: Detectoarele antiplagiat au fost un pas inainte. Totusi, să nu cădem ăm extreme: legile, referințele bibliografice, termenii consacrați, protocoalele de lucru nu pot fi rescrise altfel decât apar în literature. Adesea aceste pasaje pot fi voluminoase, iar procentul aparent plagiat poate fi mare. Să nu cădem in capcana și judecata softului. Softul detectează, însă de gândit noi trebuie să gândim în locul softului.

II:        În calitatea ta de conducător de doctorat cum asiguri, verifici și garantezi originalitatea soluțiilor pe care le includ doctoranzii tăi în tezele lor?

IVPM: Prin analiză complexă, citire, scanare antiplagiat, dialog/interviu, solicitarea părerii unor colegi pentru aspecte care mă depășesc etc.

II:        Cum vezi perfecționarea învățământului liceal?

IVPM: Nu mă simt în stare să comentez învățământul liceal. E bine ca fiecare să se pronunțe pe sfera unde are competență. Probabil că dacă m-aș reîntoarece la învățământul liceal, dupa vreo 2 ani, aș putea să sugerez îmbunătățiri. Momentan mă depășește.

II:        Cum vezi perfecționarea învățământului de la licență?

IVPM: Prin evoluția cadrului didactic și prin practicizarea disciplinelor în timp. Disciplinele trebuie să devină tot mai atractive, mai interesante și mai adaptate la realitatea din teren sau natură.

II:        Cum vezi perfecționarea învățământului din stagiile de masterat?

IVPM: Cred că este aceeași problem ca și în cazul studiilor de licență.

II:        Cum vezi perfecționarea doctoratului?

IVPM: Aici cred, e o părere personală, că transformarea recentă a stagiului doctoral într-o altă școală trage înapoi focusarea cercetătorului de la domeniul de interes. De multe ori parcurge o serie de materii doar de dragul obținerii creditelor și rotunjirii normelor unor profesori. În timpul respectiv ar putea să se dezvolte strict pe subiectul tezei. Meditațiile pot avea loc prin dialog, prin sfătuirea cu anumiti experți în statistică, metodologie experimentală sau alte probleme de interes imediat, utile studiului doctoral.

II:        Mulți leagă ambiția de a avea un doctorat de sporul de la salariu din sistemul bugetar sau de echivalarea cu gradul didactic unu. Așa să fie?

IVPM: Uneori da, însă pentru unii este un orgoliu personal, oarecum justificat, dacă finalizează doctoratul prin meritele firești.

II:        Cum ți se pare clasa noastră politică?

IVPM: Nu doresc să mă pronunț prin nominalizări sau referiri concrete la partide. Pot să spun că suntem în mare impas sau criză politică și că pare să apară primele scântei de schimbare. Eu sper să fie așa cum simt și să nu mă înșel. Politica trebuie să fie ca relația cu soția: sa stai cu ea că o iubești, să emane încredere și durabilitate. Minciuna are picioare scurte și lumea începe să o taxeze. 

II:        Cum ți se par persoanele publice care se poticnesc la vorbirea într-o limbă străină?

IVPM: Mi se pare că aceste persoane au ajuns acolo prea devreme. Toate la vremea lor, sau daca ești incapabil, mai bine niciodată. Ocupă-te cu altceva, activitate care să te facă demn. 

II:        Există meseria de politician?

IVPM: Se pare că da.

II:    Există o corelație între a fi specialist, a avea o meserie adevărată și a fi politician?    

IVPM: Nu cred. Succesul ca profesionist nu îți garantează succesul în toate celelalte domenii, sau nu chiar în toate. Schwarzenegger a fost sportiv, politician și om de afaceri de success și totuși, viața de familie a fost o mare minciună. O minciună mare cât o viață de om. Cel puțin, asta ne-a livrat presa despre viața sa.

II:     Când specialistul devine vedetă? 

IVPM: Atunci când rămâi în memoria celor din jurul tău.

II:       Ce efecte are asupra specialistului încadrarea în categoria persoanelor publice cu notorietate? 

IVPM: De multe ori notorietatea nu îți mai permite să fii tu însuți, iar dacă persiști în a fi tu însuți opinia publică te taxează, uneori justificat, alteori nejustificat. Notorietatea se platește, pentru că calitatea de formator de opinie te oblige la o decență exagerată.

II:     Ce înseamnă acum să fi fondatorul unei școli într-un domeniu de cercetare?   

IVPM: Nu înseamnă mare lucru pentru palmaresul propriu, însă înseamnă mult pentru cei care o valorifică. Eu sunt fondator de domeniu într-o școală doctorală și nu am așteptări să fiu recompensat prin pieptănare. Recompensa mea este însuși faptul că am onoarea să formez specialiști acolo.  

II:     Ai foști studenți cu care colaborezi?   

IVPM: Din păcate, nu. Conduc doctoratul la Oradea, iar funcția de bază o am la Cluj. Deci, am pierdut resursa umană formată, datorită distanței.

II:      Înainte scriitorii se văitau că nu au unde săși publice opera și toată lumea aștepta după 1989 literatura de sertar, care nu a apărut că nu a existat. În cercetare cum a fost?  

IVPM: În cercetare toată lumea își valorifică la timp rezultatele. Altfel expiră. 

II:        Acum sunt create condiții pentru a publica în reviste mari. Lumea exersează această posibilitate?

IVPM:  Da, și sunt forțați să o facă, după potențialul creativ al fiecăruia.

II:        Există posibilitatea de a merge la conferințe. Este fructificată această oportunitate?

IVPM: Deja există o gamă prea largă de conferințe. Cee ace lipsește este conferința de nișă, unde ideile și preocupările participanților se intersectează puternic. Acesta este viitorul.

II:        În mediul online există grupuri de interes unde se dezbat probleme de strictă specialitate. Cum vezi aceste grupuri ca modalitate de comunicare între specialiști?

IVPM: Excelentă!

II:       Pandemia a schimbat multe. Pe tine cum te-a afectat? 

IVPM: Pe mine personal nu. Dar o vom resimti cu totii la toate nivelele, curand.

II:    Cum vezi mediul academic după atât de mult e-Learning:    

IVPM: Artificial, ridicol.

II:     dar cercetarea, căci chestia cu echipele virtuale are totuși unele limitări, nu?   

IVPM: Firește, cercetarea nu se poate realiza online.

II:     Cum te vezi peste 5 ani?   

IVPM: Sper să mă văd atât de liber încât să pot allege activitățile prioritare. Doresc sa dezvolt latura didactică, mai mult decât palmaresul personal.

II:      dar peste 10 ani?  

IVPM: Peste zece ani îmi doresc să fiu destul de sănătos încât să valorific toată munca de peste ani, atât în plan personal cât și în cadrul echipei mele sau familiei mele. Va fi vremea când îmi voi permite să fac lucruri puține, foarte utile, foarte bine sau foarte bune.

Îi mulțumesc profesorului Ioan Valentin PETRESCU-MAG pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor mele și am credința că cititorii acestui material vor avea o imagine mult mai clară legată de construirea unei scări valorice corecte nu numai în mediul academic, lucru care trebuie să se reflecte în toate deciziile care se iau. Istoria noastră s-a bazat întotdeauna pe mari personalități care au avut contribuții majore în domeniile lor de activitate, fiind cele care au creat școli, care au dezvoltat generații și generații de specialiști respectați, ale căror soluții au făcut dovada puterii creatoare a poporului nostru.

(30 noiembrie 2020)

Eduard BUDACU informatician al generației tinere

Eduard BUDACU a fost student la Secția Informatică Economică de la facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică. După terminarea facultății l-am reîntâlnit pe Eduard BUDACU la o sală de fitness-culturism din Vitan. Am discutat despre necesitatea de a face sport și despre informatică. El a terminat un master și acum derulează un stagiu doctoral. Am păstrat legătura și iată că acum, după de am stabilit să facem un interviu, a venit momentul să aflăm unele elemente legate de activitatea lui Eduard BUDACU a informatician și nu numai. Întrebările mele au îăn față acronimul II de la Ion IVAN, iar răspunsurile lui Eduard BUDACU au în față acronimul EB.

II:   Generația mea a fost cea a mecanografiei. A urmat generația mainframe. După ea au venit calculatoarele personale. Tu cărei generații de calculatoare aparții? 

EB:  Cred că cel mai bine ne definește faptul că suntem generația care a beneficiat de dezvoltarea internetului. În liceu am descoperit cum să comunic pe mIRC, Yahoo! Mail și mai apoi Yahoo Messenger. Tot atunci am realizat primele site-uri pe care le-am publicat pe web și ne-am construit profile online pe rețelele de socializare. Internetul a însemnat un nou mod de a accesa informația și de a învăța așa că aș spune că această tehnologie ne definește.

 II:   Ai simțit diferențe dintre generații de programatori chiar apropiate fiind? Care ar fi acestea? 

EB:  În meseria de programator am observat o constantă în învățarea continuă și adaptarea la tehnologii noi. Așa că nu pot spune că sunt diferențe majore între generații pentru că fiecare a reușit să contribuie la tranziția către noile paradigme. Limbajele de programare ale generației mele sunt mai flexibile și ne-au permis să experimentăm mai ușor. Dar asta s-a datorat inovației produse de cei care au pus bazele acestui domeniu. Acum se încurajează mult mai mult dezvoltarea iterativă, chiar și cu riscul de a greși. Cât timp nu sunt erori fatale, o nouă versiune de software este publicată rapid și ajunge aproape instantaneu la utilizatori. 

II:    Nu vreau să te descos eu despre studenție, căci tinerii văd altfel lucrurile. Cum se împacă școala cu jobul?

EB:  Imediat după primul an de facultate m-am angajat la o companie care dezvolta programe de gestiune pentru hoteluri, restaurante și cafenele. Picasem la taxă așa că aveam nevoie de bani ca să îmi plătesc studiile. Cei de acolo au apreciat faptul că aveam un portofoliu de proiecte pe care l-am realizat încă din ultimii ani de liceu. Despre materiile de la facultate din anul întâi nu am discutat foarte mult, dar a contat că aveam o referință. Jobul mi-a adus foarte multă satisfacție pentru că aveam libertatea de a alege tehnologiile și dezvoltam soluții care ajungeau să fie folosite în producție. Mi-a dat posibilitatea să înțeleg ce nevoi aveau proprietarii de restaurante, contabilii, ospătarii și să le transpun în produse software. Lucram pe probleme concrete și am simțit că este modul optim de a progresa. Din păcate nu pot să spun același lucru despre școală pentru acolo nu ai posibilitatea de a face alegeri. Materiile îți sunt servite și profesorii se așteaptă să studiezi anumite concepte doar pentru că fac parte din fișa disciplinei. Rar am întâlnit cursuri în care să fie încurajat dialogul, colaborarea și gândirea critică. Realizările cu care mă mândresc după licență și masterat sunt că am finalizat cu lucrări realizate în producție.

II:    Ai simțit diferențele dintre programarea clasică și programarea de ultimă oră?

EB: Așa cum spuneam mai devreme, în programarea de ultima oră este încurajată prototiparea rapidă. Programatorii au posibilitatea să își testeze mult mai des  ideile și să le valideze cu utilizatorii. Drept urmare s-a scurtat distanța dintre etapa de analiză și cea de programare. De multe ori rolul de analist și arhitect software se suprapune cu cel de programator în echipe multi-disciplinare. Așteptările de la un programator sunt să cunoască mai multe limbaje și paradigme de programare. Se pune mai mult accentul pe a satisface nevoile utilizatorilor în mod continuu, decât pe proiectarea unui sistem perfect din prima iterație. Aș mai pune accentul și pe necesitatea de a colabora cu oamenii de business. Tendința actuală este de a reliza soluții care nu pun în prim plan redactarea de cod, ci se bazează pe reutilizare, astfel încât problemele să fie rezolvate rapid.

II:    Ce înseamnă pentru tine cariera de programator?

EB:  Meseria de programator îmi permite să mă explim într-un mod creativ pe un domeniu care evoluează constant. Inițial am avut posibilitatea de a mă dezvolta pe verticală, aprofundând un set redus de tehnologii sau abilități tehnice pentru a deveni un bun specialist. Apoi am ales pentru carieră  să îmi dezvolt atât abilitățile tehnice, cât și cele de management, de colaborare și cele antreprenoriale. Am căpătat mai multe perspective ale ciclului de dezvoltare software și am urmărit să înțeleg domenii conexe. Posibilitățile sunt multiple pentru cei care vor să aleagă o carieră în programare. Industria de la noi a depășit mentalitatea în care menirea programatorului este de a scrie cod după dictare și are nevoie de oameni creativi.

II:    Știu că te-ai apropiat de tehnologiile AGILE. Explică, te rog!

EB:  Într-adevăr, a început să mă peocupe subiectul AGILE din 2013, când am preluat un rol de coordonare pentru câteva echipe din compania la care lucram. Am început prin a studia metode de documentare a specificațiilor de produs, tehnici de planificare și de estimare a proiectelor software și metode de colaborare. Mai apoi am participat la cursuri de formare în care ne-au fost explicate originile acestei abordări în sistemele de producție de la Toyota. Am aprofundat principiile din spatele metodelor de lucru și am descoperit cum sunt adaptate în dezvoltare software. Din toate aceste resurse am căutat să aplic rapid ce am învățat în echipele cu care lucram. În 2014 am finalizat lucrarea de dizertație în care am aprofundat aplicarea metodei Scrum pentru a livra o platforma de comerț B2B.

 II:    Acum câțiva ani era programare orientată obiect - OOP, analiză orientată obiect  - OOA, baze de date orientate obiect - OODB. Cu AGILE tot așa stau lucrurile ca nivel de cuprindere?

EB:  Printre autorii care au semnat manifestul Agile în 2001 sunt dezvoltatori ai metodelor pe care dumneavoastră le-ați enunțat. Ei nu au vrut să propună o metodă anume ci mai degrabă un set comun de princii și valori pe care le-au regăsit în practicile care au devenit populare pe parcursul anilor ’90. ÎAnaliza și programarea orientată obiect continuă să fie abordările cele mai populare. Există o diversitate mare de soluții pentru persistența datelor și organizarea lor în baze de date în funcție de nevoi specifice. Întorcându-mă la nivelul de cuprindere al Agile, principiile se referă mai degrabă la colaborare, relația cu clienții și o mentalitate de a livra soluțiile cât mai eficient posibil. Una dintre cele patru valori promovează flexibilitatea la schimbare ca alternativă la a urmări un plan strict. Excelența tehnică și îmbunătățirea continuă sunt de asemenea promovate. Orice cititor va găsi valorile și principiile Agile ca fiind de bun simț așa că îndrăznesc să spun că manifestul este și un intrument bun de marketing pentru cei care își promovează acest nou mod de lucru.

 II:    Fiecare tehnologie nouă vine cu avantaje. care sunt avantajele utilizării tehnologiilor AGILE?

EB:  În 2019 am publicat un studiu despre cum este implementat Agile de companiile de noi din tară așa că voi cita de acolo. Printre beneficiile raportate se numără: accelerarea ritmului de livrare, creșterea productivității, îmbunătățirea vizibilității asupra proiectelor și mai multă transparență asupra modului de lucru. De asemenea se mai observă optimizări de proces și un timp mai scurt de a ieși pe piață cu un nou produs. Faptul că echipele au mai multă autonomie duce la reducerea timpilor până la implementarea unei decizii și o performanță crescută.   

II:    Dar dezavantajele?

EB:  În continuare există probleme precum o documentare superficială, rezistentă la schimbare și roluri care nu sunt înțelese corect. Pentru a aplica metode agile trebuie să formezi echipe cu oameni experimentați și asta înseamnă costuri mai mari. Pentru o companie care are deja o structură organizațională clasică apare un cost de educare și de implementare a acestor metode. Există posibilitatea ca o metodă nouă de lucru să determine anumiți angajați să părăsească acea companie sau perioada de acomodare să determine scăderi de productivitate pe durată scurtă.

II:    Multă lume face teorie. Știu că tu ai și activitate practică în dezvoltarea de sisteme folosind tehnologii AGILE. Dezvoltă, te rog!

EB:  În primul rând mă gândesc la un sistem ca fiind compus din oameni și anumite principii sau reguli după care se ghidează. În sensul acesta cred că efortul cel mai mare a fost depus de cei cu care am colaborat, iar rolul meu a fost de ghid și participant activ în procesul de schimbare. Am două exemple de referință. Primul este al unei companii care vinde produse online în care am reușit tranziția la o formă de organizare care să permită scalarea echipei. Au crescut departamentul tehnic de la aproximativ 15 oameni la peste 70 câți sunt acum. Echipele pe care le-am format înglobau toate rolurile necesare pentru a livra o soluție cap coadă. Pentru asta a fost nevoie să integrăm roluri noi, dar și să regândim modul în care produsele software sunt publicate de echipe cross-funcționale. Au continuat să își îmbunătățească modul de lucru și după ce am finalizat colaborarea. Al doilea exemplu este un proiect pe care l-am avut într-o multinațională din domeniul telecomunicațiilor. Acolo a fost o inițiativă mai largă în cadrul diviziei de digitalizare din care am făcut parte. Echipele cu care am lucrat au reușit să livreze mult mai rapid o soluție minimală cu care să atragă clienți pe acest canal digital. Pentru că au existat mai multe etape de optimizare și livrabile după fiecare sprint în câteva luni au reușit să aducă un aport semnificativ în achiziția de clienți.

II:    Și tehnologia AGILE trebuie văzută ca un produs, cu ciclul de marketing în care inevitabil apare deprecierea și înlocuirea. Cum vezi acest ciclu? Care este durata ciclului de viață?

EB: Curând se vor face 20 de ani de când a fost publicat manifestul Agile și ceva mai mult de când cele mai populare metode au fost prezentate. Există un moment în care companiile cele mai tradiționale încep să adopte tehnologia și atunci apare oportunitatea de a veni cu ceva nou. Cei care sunt pionieri încep să caute metode noi care să răspundă la posibilitatea de a lucra de oriunde din lume și de a folosi instrumentele de comunicare ca să formeze echipe virtuale. Nevoia de organizare va fi mereu prezentă, dar anumite principii pot părea limitative precum cel care spune că cea mai eficintă metodă de comunicare este față în față. Mă aștept ca în urmatoarea perioadă să apară metode mai bune care să provoace un nou mod de gândire.

II:    Este o tehnologie unică sau există și variante?

EB:  Fiecare companie își personalizează abordarea, deci nu cred că e o rețetă standard.

 II:   Produsele software dezvoltate sub această tehnologie sunt integrabile în produse deja existente?

EB:  Uneori sunt limitări tehnice care nu permit ca integrarea unui alt produs să se facă foarte ușor. Dacă o companie nu își permite să rescrie părți din produsele existente acest lucru reprezintă un impediment. În acest caz sunt propuse arhitecturi care să fie decuplabile și servicii care să acționeze ca o punte între sistemele vechi și cele noi. Mentenanța unui sistem moștenit este adesea o mare provocare pentru orice programator. Totuși din sistemele vechi mereu am avut câte ceva de învățat și am căutat să îmi asum acel cod ca și cum ar fi fost scris de mine. În final pentru client este important rezultatul.

 II:    Să lăsăm tehnologiile AGILE și să discutăm și despre altceva. Să discutăm despre sport, căci la o sală de fitness-culturism ne-am reîntâlnit după ce ai terminat facultatea. De ce sport?

EB:  La sala de fitness din Vitan am început să merg împreună cu un grup de prieteni de la muncă. Era foarte aproape de birou și de zona în care locuiam. Ca să fac o paralelă cu programarea, conștientizasem că trebuie să întrețin și partea hardware pentru că activitatea mea era destul de sedentară. Mi-am cumparat o bicicletă colorată, am mers la bazinul de înnot și mai apoi la sala de forță unde ne-am reîntâlnit. În acea perioadă lucram destul de mult și am căutat metode prin care să mă relaxez.

II:    Ce obiective ți-ai propus să atingi mergând la sală?

EB:  În primul rând mi-am propus să îmi fac o rutină săptămâmanală pentru activitatea fizică. Fiind novice mi-am dorit să mă familiarizez cu aparatele și să învăț să execut exercițiile corect. Cel mai importat pentru mine este să mă mențin în formă.

II:    Este o legătură între sport și activitatea de programare?

EB:  Cunosc din ce în ce mai mulți programatori care practică diverse sporturi. Din experiența mea am descoperit că sportul te determină să fii consecvent și te ajută să te concentrezi mai bine pe momentul prezent. De aceste trăsături ai nevoie și în programare.

II:   Ce exerciții îți plac cel mai mult? 

EB: Exercițiile pentru partea superioară a corpului sunt preferatele mele pentru că îmi îmbunătățesc postura. De asemenea îmi plac cele pentru brațe care implică folosirea de greutăți. Pentru picioare mă rezum la alergări ușoare pe bandă sau bicicletă.

II:    Cum te-ai familiarizat cu aparatele de la sală?

EB:  Am început să lucrez cu greutăți mici pentru a învăța modul de lucru pentru fiecare aparat. Apoi am crescut treptat greutatea la fiecare repetare până la limita în care mă simțeam confortabil să execut exercițiile. Între repetări m-am asigurat că fac o mici pauze fără să țin prea mult aparatul ocupat. De real ajutor au fost explicațiile și videoclipurile pe care le-am urmărit pe site-ul bodybuilding.com, dar și sugestiile pe care le-am primit de la alte persoane cu experiență.

II:   Duce spre un echilibru activitatea sportivă? 

 EB:  Cu siguranță aduce un echilibru.

II:    Să vorbim puțin despre joburile pe care le-ai avut.

EB:  Primele joburi le-am avut încă din liceu pe perioada vacanței. Am lucrat ucenic într-un service auto, apoi într-o tipografie și în anul terminal am făcut un site web de imobiliare pentru un client. După primul an de facultate m-am angajat la o firmă care dezvoltă produse software pentru restaurante și hoteluri. Am avut destul de multă flexibilitare să construiesc produse de la zero pe care le instalam și le configuram la clienți. În total am lucrat 3 ani la acea firmă și după ce am terminat facultatea m-am orientat către o companie mai mare. Așa am ajuns la Zitec mi-am construit cariera pe o perioadă de 5 ani de la programator până la un rol de conducere în cadrul companiei. A fost ca o școală de programare pentru că am avut în jurul meu oameni bine pregătiți de la care să învăț și oportunitatea de a lucra pe proiecte complexe. Din 2015 m-am dedicat DOvelopers, un proiect personal care s-a transformat într-un business de consultanță în IT.

II:    Acum lucrezi pe cont propriu și din punctul meu de vedere este un lucru excepțional. Ce diferență este între a fi salariatul cuiva și a propriul salariat?

EB:  Este o provocare mult mai mare să mă asigur că am clienți și un flux de venituri care acoperă perioadele în care nu am proiecte. Am fondat compania alături de Cristina Pană și împreună ne-am asumat acest parcurs antreprenorial. Deși depunem mai mult efort pentru a găsi clienți și proiecte din ce în ce mai complexe, satisfacția de a fi propriul angajat e mult mai mare.

II:    Ce înseamnă să fii liber? Ce riscuri apar?

EB:  Am câștigat în primul rând mai mult timp pe care am decis să îl investesc în continuarea studiului. Un alt beneficiu este că am o flexibilitate mai mare când îmi aleg proiectele și mă împlic în cele care îmi aduc o satisfacție mai mare. Sunt riscurile normale de a nu a avea clienți o perioadă de timp. De asemena a fost nevoie să descopăr cum să gestionez o afacere în relația cu statul, plata taxelor la timp și toată partea birocratică.

II:    Lucrezi pe proiecte? Ai lucrări? Ai clienți? Ce înseamnă grad de satisfacție a clienților?

EB:  Proiectele pe care le desfășor au o durată de 3 până la 6 luni în care sunt dedicat pentru acel client. Încep prin înțelegerea strategiei de afacere și o translatez  în obiective specifice. Apoi urmăresc acele obiective și așa mă asigur că prestația mea satisface nevoia clientului. Fiind mai multe persoane implicate încerc să obțin un echilibru între obiectivele companiei și cele ale fiecărui individ din echipă. În fond este un parcurs dă învățare pentru fiecare și am avut parte de clienți care au înțeles acest aspect.

II:    Acum derulezi un stagiu doctoral. Îmbini munca de cercetare cu munca ta de zi cu zi?

EB: Tema pe care am ales-o pentru doctorat se inersectează cu munca de zi cu zi pentru că studiez dezvoltarea software folosind metode agile. Studiul pe care îl fac are astfel o componentă practică unde îmi validez rezultatele. Sunt totuși asteptări diferite precum publicarea care nu se potrivesc în totalitate. Cred că principiile din cercetarea ștințifică sunt transferabile către partea practică și disciplina pe care mi-o dă stagiul de doctorat mă ajută în obiectivele profesionale. Pe lângă asta stagiul de doctorat implică să predau câteva la câteva discipline și asta mă ține la curent cu tehnologiile actuale. 

 II:    Doctoratul înseamnă să cercetezi, să publici. Cum reușeșți să le faci pe toate, căci proiectele sunt proiecte, clienții sunt clienți și doctoratul are exigențele lui?

EB:  Cercetarea îmi oferă o deschidere către surse noi de documentare. La început a fost mai dificil pentru că nu eram obișnuit să documentez ce fac pentru publicare. Dar în timp scrisul m-a ajutat să dobândesc mai multă claritate în gândire și să mă exprim creativ. E mult mai dificil când îți sunt impuse temele indiferent de mediul de lucru. Consider că sunt norocos că munca din proiecte și cercetare există o intersecțiie, iar subiectul pe care l-am ales mă pasionează. Așa că am început să fiu mai atent la cum îmi gestionez energia și să găsesc timp pentru activitățile de cercetare.

II:    Acum trebuie să mergi la conferințe să prezinți rezultate ale cercetărilor. Cât de dificil este?

EB:  Emoțiile sunt normale atunci când te preziți în fața unui colectiv cu studiul pe care îl faci. M-am temut să nu fie suficient de bine documentat sau să mă încurc atunci când prezint rezultatele. În timp am căpătat mai multă încredere în mine și am văzut aceleași provocări înclusiv cei cu mai multă experiență.

II:    Ce ai simțit când ți-ai văzut numele publicat într-un articol pentru prima dată?

EB:  Am avut un sentiment de împlinire că am reușit să duc la capăt un obiectiv care mi se părea greu de atins. Pentru primul articol am cules date pe o perioadă de mai bine de un an și m-am documentat riguros. Aveam impresia ca nu o sa-l mai termin așa că a fost foarte valoros feedback-ul de la conducătorul de doctorat.

II:    Ce înseamnă să fii exigent cu tine însuți în munca de cercetare și ca programator?

EB:  Sunt exigent cu mine în sensul că îmi propun obiective gradual și caut să mă îmbunătățesc constant. Dar atât în activitatea de cercetare, cât și în programare las loc pentru greșeli cât timp am ceva de învățat. Am găsit un citat de Piet Hein pe care în păstrez îm limba engleză care mi se potrivește: “The road to wisdom? Well it’s plain and simple to express: err and err and err again but less and less and less”. Cred că exigeța vine și din disponibilitatea de a continua să încerci chiar dacă ceva nu îți iese din prima 

II:    Cum este să lucrezi în echipă?

EB:  Prețuiesc lucrul în echipă pentru că în programare ideile se combină și am posibilitatea de a învăța din experiența fiecărui membru. Chiar dacă apar dezbateri și unele probleme necesită discuții mai lungi rezultatul produs de o echipă este superior de cel produs individual.

II:    Pandemia ne-a dat pe toți peste cap. Pentru tine ce a însemnat?

EB:  La fel ca majoritatea persoanelor a însemat să mă adaptez la restricții în pe trimpul stării de urgență. La început am urmărit foarte mult știrile pentru a înțelege ce se întâmplă. Pe măsură ce s-au anunțat mai multe restricții am avut o stare de îngrijorare care a echivalat cu primele săptămâni. Munca și activitatea didactică s-au mutat online și a fost nevoie să mă pregătesc, să-mi organizez biroul acasă și să fac câteva achiziții necesare pentru a lucra de la distanță.  

 II:    Ai amânat lucruri sau ai adaptat abordările?

EB:  În proiectele pe care lucrez și în activitatea didactică lucrurile au continuat de la distanță. Pe timpul stării de urgență chiar am reușit să obținem un proiect nou care mi-a dat un plus de optimism.

II:    Concret, ce a însemnat adaptarea la noua situație?

EB:  Am mai avut experiență de a lucra la distanță, așa că meseria m-a pregătit cât de cât. Pandemia a venit cu un volum foarte mare de activități online și pentru a fost nevoie să înțeleg cum să îmi gestionez energia în acest context. Inițial am subestimat cât efort este necesat pentru a preda online sau pentru a participa la atât de multe ședințe pe Zoom.   

II:    Crezi că vom depăși aceste restricții?

EB:  Cred că va mai dura o bună perioadă de timp în care avem parte de limitări. Dar sunt optimist că se vor găsi soluții și o să ne desfășurăm viața normal.

II:    Cum îl vezi pe Eduard BUDACU peste 5 ani?

EB:  Mă văd în continuare tânăr informatician așa cum m-ați prezentat dumeneavoastră pentru că este un domeniu la care mă simt ca la început. Îmi doresc să îmbin partea de cercetare cu cea de dezvoltare software pentru a crea produse. Privesc cu deschidere și curiozitate cum mă va ghida cariera pentru că mereu am o doză de neprevăzut.

II:    Dar peste 10 ani?

EB:  Pare o perioadă lungă, dar sper să fiu o versiune actualizată a mea.

Îi mulțumesc lui Eduard BUDACU pentru că a acceptat să purtăm acest dialog și sunt sigur că cei care doresc să facă programare acum începând cu acest an 2020 vor avea suficiente elemente care să le permită planificarea carierei.

(03 august 2020)