TRIANON -100

Azi 04 iunie 2020 se împlinesc 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon care a consfințit granițele statului român și Transilvania a revenit la patria mamă.

S-a dorit ca în bisericile ortodoxe să fie pomeniți eroii neamului căzuți în luptele Primului Război Mondial.

Nu vreau să scriu mai mult, ci vreau să mă refer la problemele dureroase. Nu cred că există probleme mai dureroase ca problemele trecutului dintre Franța și Germania. Și totuși, cele două țări au acceptat trecutul și prezentul exact așa cum sunt, decizând să meargă mai departe cu gândul spre viitor, căci trecutul oricum nu mai se modifică, fiind exact așa cum a fost le petrecut. Numai prezentul și viitorul se modelează și francezii și germanii acest lucru îl fac, fiecare după puterile lor, fără a trăi în trecut, fără a avea resentimente și fără a adresa reproșuri cuiva.

Intrarea în UE a presupus încheierea de tratate între statele noastre în așa fel încât toate problemele să fie rezolvate deplin și definitiv. Deci între România și Ungaria există un tratat încheiat la 16 septembrie 1996 și semnat la Timișoara, care consfințește în cele 25 de articolele principiile care stau la baza dezvoltării relațiilor dintre cele două state. În textul acestui tratat nu se face nicio referire la Tratatul de la Trianon.

Acestv tratat pune bazele unui mod superior de abordare a relațiilor dintre România și republica Ungaria, exact cum se întâmplă și în cazul germaniei și Franței, numai că existența unui nivel prea ridicat al sărăciei în statele noastre generează abordări cu referire la un trecut pe care toți ar trebui să-l tratăm cu detașare și să stabilim ce trebuie făcut în viitor pentru a ne fi cu mult mai bine nouă aici în România și maghiarilor acolo la ei în Ungaria, căci există resurse să se atingă acest deziderat.

(04 iunie 2020)

P apăsat, S apăsat, D apăsat

Prezidentul m-a obișnuit ca la fiecare apariție televizată să spună foarte apăsat, cu obidă P.S.D. adică nu oricum, ci P apăsat, S apăsat, D apăsat. Pe durata stării de urgență aparițiile televizate ale prezidentului erau absolut nefirești, căci nu mai aveau P apăsat, S apăsat, D apăsat, ceea ce îni dădea senzație că într-adevăr e vorba de pandemie.

Acum în starea de relaxare pe care o trăim cu toții, prezidentul și-a reluat bunul obicei de a spune exact cum marele George CALBOREANU spunea tirada aceea cu Moldova care nu era a lui, nici a copiilor lui, ci a urmașilor, urmașilor în veacul veacurilor, enunțând fără clipire P apăsat, S apăsat, D apăsat și iar P apăsat, S apăsat, D apăsat, ceea ce mi-a dat un sentiment de liniște.

Faptul că prezidentul are consilieri slabi nu mă miră, dar mă neliniștește că sunt extrem de slabi. Ro are 18 milioane de votanți. Dintre aceștia sunt două milioane de pensionari cu pensii sub 1.000 lei. Mai sunt proape 500 de mii de inși cu venitul minim garantat. Mai sunt trei milioane cu salariul minim pe economie. Mai sunt vreo 4 milioane de oameni care fac producție  și servicii de subzistență și mai sunt 1,5 milioane care trăiesc sub limita sărăciei, alții decât cei menționați deja. Ceilalți cetățeni cam 7 milioane sunt pe linia de plutire și dintre ei sub 1,5 milioane sunt undeva peste medie. Nu am luat în discuție cele 200 de mii de norocoși ai sorții, peste care s-a năpustit norocul pensiilor și salariilor exorbitante, ei fiind nesemnificativi, deși decid cu burțile pline asupra celor năpăstuiți.

Când capitalismul este bazat în proporție de peste 80% pe contracte cu statul, nici nu este vorba de relații de producție capitaliste, ci vorba unui clasic în viață, este vorba fie de capitalism de cumetrie, de capitalism de rudenie sau și mai nasol de capitalism sexual.

Dar să revin la P apăsat, S apăsat, D apăsat. Partidul de stânga, adică PSD, la urne va ieși number one în orice condiții când din 18 milioane de votanți 14 milioane sunt săraci, săraci, săraci.

Greșeala îi aparține CDR-ului care a avut startul unei drepte în 1996, care s-a fâsâit lamentabil, iar continuarea prin Traian BĂSESCU între 2004 - 2014 a dus în loc la crearea unei clase de mijloc, la crearea statului mafiot crud, dur, absolut și generalizat. Fără o clasă de mijloc autentică a repeta P apăsat, S apăsat, D apăsat, iar P apăsat, S apăsat, D apăsat și iar P apăsat, S apăsat, D apăsat, este ca și cum ai vorbi într-o peșteră unde ecolul se pierde din lipsă de auditoriu real. Consilierii prezidențiali ar trebui să aibă clar care este numărul celor care alcătuiesc clasa de mijloc, fără a include acolo pe cei care au salarii și pensii babane de la stat, a celor care au contracte cu statul, a celor ca sug la banii europeni, ci numai a celor care produc sau prestează servicii și marfa sau serviciile lor au destinatari tot producători privați peste 80%, iar restul de 20% sunt cetățeni ai pieței libere, nesubvenționate de stat. Nu prea cred că are cineva curajul să facă o astfel de numărătoare și să calculeze procente, căci acestea ar fi umilitor de nesemnificative. Povestea cu liberalismul propagat de persoane care nu au lucrat o secundă în mediul privat și nu au avut relații economice 100% cu alți privați este o chestiune de SF. De acest aspect fundamental trebuie să țină seama, inclusiv neomarxiștii care vor să se strecoare spre stânga, dar care ciugulesc voturi tot din dreapta.

P apăsat, S apăsat, D apăsat. P apăsat, S apăsat, D apăsat. P apăsat, S apăsat, D apăsat.

Este de dorit ca analiștii politici și politicienii să pună mâna și să citească lucrări de management politic și să construiască modele calitativ-cantitative și numai după aceea să deschidă gura și să spună lucruri civilizate, realiste, coerente, fundamentate, credibile și pe înțeles, altfel să tacă.

(04 iunie 2020)

Victor Viorel PONTA trăncănește

Victor Viorel PONTA a fost procuror.

Victor Viorel PONTA a lucrat cu Adrian NĂSTASE.

Victor Viorel PONTA a intrat în anturajul lui Ilie SÂRBU.

Victor Viorel PONTA a devenit politician de prim plan.

Victor Viorel PONTA a luat șefia PSD.

Victor Viorel PONTA a devenit prim-ministru.

Victor Viorel PONTA a jucat baschet.

Victor Viorel PONTA a abandonat prin e-mail șefia partidului.

Victor Viorel PONTA și-a dat demisia din funcția de premier.

Victor Viorel PONTA a devenit secretar general al guvernului GRINDEANU.

Victor Viorel PONTA a plecat din PSD.

Victor Viorel PONTA a înființat partid propriu.

Victor Viorel PONTA a intrat în parlament cu partidul său prin traseism.

Victor Viorel PONTA are parlamentari la Brussels.

Victor Viorel PONTA în pandemie vrea să joace rol de primadonă.

Victor Viorel PONTA e omniprezent la televizor.

Îmi aduc aminte că despre Nicolae CEAUȘESCU se spunea că până și fierul de călcat când e băgat în priză spune din cuvântările acestuia. Tot așa este și cu Victor Viorel PONTA. Dar pe România Tv, glăsuiește Victor Viorel PONTA. Intri pe Antena 3 pălăvrăgelște Victor Viorel PONTA. Intri pe TVR1 tot Victor Viorel PONTA e prezent. Mergi pe DIGI 24, tot Victor Viorel PONTA. Și hârtia igienică din baie are impregnată vocea lui Victor Viorel PONTA. Este pisicul care se vrea leu.

Vrea și ei și  vrea și TĂRICEANU o alinață cu PSD că altfel șansele de a intra în Parlament sau de a avea primari sunt nule, căci lumea și-a dat seama cine sunt aceștia, după gafa cu moțiunea de cenzură care a trecut în toamna lui 2019 de a căzut PSD-ul și ei vor deconta căci populația îi va percepe că din cauza lor nu se măresc pensii și alocații. Cineva trebuie să ajungă și la lada de gunoi a istoriei.

(03 iunie 2020)

Ce vrea CAPT?

CAPT nu este prescurtare de la Cooperativa Agricolo de Producție Topoloveni și nici de la Cine a părăsit Titanicul, ci este acronimul firesc al lui Călin Anton POPESCU TĂRICEANU, căcuia o jurnalistă celebră i-a zis de fapt MOLICEANU, după modul lichid de a se manifesta ca om politic.

Călin Anton POPESCU TĂRICEANU, cel care nu a reușit să-și ducă ALDE-le lui în Parlamentul European în 28 mai 2019, având sub 5% voturi,se și vedea candidat redutabil la prezidențiale. Este o regulă elementară conform niciun partid balama nu-și va impune candidat care să fie susținut de un partid cu prima poziție pe scena politică, în speță PSD. Partidele mari vin cu candidați proprii. 

Călin Anton POPESCU TĂRICEANU se dă peste cap să pară și el ceva ceea ce de fapt nu este, căci numai o umbră are șansa de a fi ceva mai mare decât obiectul real, dacă fascicolul de lumină cade undeva din laterală. În realitate el este un politican:

- minor,

- fripturist,

- banal,

- incoerent,

- diletant,

- bizar,

- apăsat,

- plictisitor,

- depășit,

ceea ce arată cu claritate că alegerile din 2020 trebuie să-l scoată pe linia moartă, căci nu mai are ce spune, fiind predictibil, repetitiv i enervant. Evoluția sa nu a fost niciodată pe propriile-i picioare, ci împins de alții, așa cum l-a urcat în geacă portocalie Traian BĂSESCU în Piața Universității în iarna lui 2004, punându-l premier, după care Călin Anton POPESCU TĂRICEANU s-a depărtat, pozând în independentul măreț, dar de fapt era o găină plouată, fără inițiativă, un motor gripat.

(03 iunie 2020)

O șansă la un milion în managementul resurselor umane din mediul academic

O șansă la un milion în managementul resurselor umane din mediul academic este aceea în care directorul de departament îl cheamă pe tânărul admis la concursul de asistent universitar și-i spune răspicat:

- tu vei lucra la disciplinele X și Y,

- dacă vei publica, vei avea activitate didactică excelentă, în A ani vei deveni lector universitar,

- dacă vei scrie cursuri, vei cerceta în proiecte, vei publica, în lați B ani vei deveni conferențiar,

- dacă vei face teza de abilitare, vei conduce proiecte de cercetare, în Ț ani vei deveni profesor.

Sunt sigur că niciun șef de departament nu face o astfel de predicție, căci toți sunt bântuiți de incertitudini nenumărate, fără a gândi ca viața tânărului din fața lui trebuie să depindă 100% de ceea ce face acest tânăr și în niciun caz de mofturile și limitele zonei manageriale. Trebuie specificat cu claritate că omul nu este ca vinul și cu cât e mai vechi, cu atât este mai bun. În niciun caz un manager nu trebuie să spuncă:

- E prea crud să devină conferențiar...

- Abia s-a uscat cerneala pe numirea de lector și vrea să devină conferențiar?

- Să mai aștepte, căci și eu am așteptat.

orice manager, indiferent de nivelul la acre este poziționat trebuie să urmărească maximizarea eficienței activității sale în primul rând și a activității celor din jur, tot în primul rând. De aceea, el nu-și va permite să pună frână în evoluția unui tânăr, dezamăgindu-l prin modalități bizare de a condiționa promovarea, fără a defini clar criterii și modalități transparente de evaluare, care nu lasă loc niciunei interpretări sau intervenții neprincipiale, ca să nu zic niciunui act de corupție.

Acum peste 50 de ani profesorul OLARIU de la Universitatea din Timișoara a avut  astfel de discuție cu un tânăr, ceea ce m-a impresionat profund, căci șefii mei o mocirleau ca la Ploiești, umblând după cai verzi pe pereți, neinteresați de evoluția mea, dar nici de evoluția altor tineri.

(03 ianuarie 2020)

Prezidentul, un fel de Meșterul MANOLE

Prezidentul nostru este un fel de Meșterul MANOLE, căci ceea ce clădește el cu ttrudă ziua, uneori noaptea, dar de cele mai multe ori ziua CÎȚU, ORBAN, TURCAN demolează cu maxină eficiență și cu minim efort.

Să fim înțeleși: ei nu demolează cu inytenție, programat, ci aleatoriu, pentru că ei prin ceea ce fac nu știu să aleagă soluții care să însemne construcție, la unison cu prezidentul. 

Despre Ion ILIESCU se zicea că nu a avut mână bună în a-și alege colaboratorii, căci foarte mulți dintre ei l-au trădat sau au profitat cât au putut de pe urma poziției lor în anturajul prezidențial. Acum, despre actualul prezident tot același lucru am a zice, că nu are mână bună, pentru că numai fără noroc este cel care se înconjoară de persoane care fac erori în cascadă, zădărnicind eforturile de a construi ale acestui Meșterul MANOLE de secol 21.

Se zice că cel mai bun sfat e să nu dai sfaturi. Meșterul MANOLE de azi nu are a-și construi aripi de șindrilă, ci are o singură opțiune, aceea de a-i arunca rapid peste bordul navei numită guvern, pe nefericiții CÎȚU, ORBAN, TURCAN, care i-au adus numai deservicii prin micimea și lipsa de inspirație a gesturilor lor, pe care nu pregetă să le afișeze clipă de clipă.

(03 iunie 2020)

Efectele greșelilor de management al resurselor umane în managementul academic

Tot ceea ce scriu aici este rezultatul unor observații ale mele efectuate de-a lungul anilor, căci am avut ocazia să fiu implicat direct în problemă și să iau decizii în consecință.

Prima greșeală constă în necunoașterea subalternilor de către directorii de departamente și decani, ceea ce duce la crearea unor decalaje nepermise între aspirațiile subalternilor și ofertele de promovare ale acestora, ceea ce duce în cel mai bun caz la blazarea celor nepromovați sau la plecarea acestora pur și simplu în industrie unde salariile sunt cu mult mai mari, șansele de promovare sunt altele, iar consumul nervos nu este nici pe departe cel impus de activitățile de predare și de seminarizare.

A doua greșeală constă în generarea unor ipoteze false fie legate de viitorul unor discipline, fie de numărul de studenți, cu implicații directe în excluderea scoaterii de posturi pentru concursuri prin care tinerii să vină cu forțe proaspete în catedre, ceea ce duce la îmbătrânirea colectivelor sau la crearea de discontinuități între generații, care se vor concretiza prin depopularea departamentelor prin ieșirea la pensie a unor grupuri masive de profesori.

A treia greșeală care se face este legată de numărul exagerat de mare al activităților didactice, cursuri și mai ales seminarii, atribuite unui cadru didactic, în plata cu ora, ceea ce dă senzația că nu sunt resurse pentru a fi create posturi de asistenți, care să fie scoase la concurs. Legea 1 a educației din 2011 avea restricții legate de numărul seminariilor și cursurilor în plata cu ora, restricții care au fost eliminate încet-încet, ajungându-se acum la situații de-a dreptul aberante, în care profesorul predă, ține și toate seminariile, neavând asistenți deloc.

A patra greșeală făcută de directorii de departamente, dar și de către alții constă în absența unei strategii pe termen lung care să vizeze managementul carierelor celor aflați în activitate, astfel încât evoluția fiecăruia să depindă 100% de el însuși, excluzând limitările absurde legate de fonduri sau de dinamica disciplinelor, știut fiind faptul că planurile de învățămând sunt pe cicluri cu mult mai lungi decât un semestru, ceea ce permite planificare pe termen mediu și lung a carierelor.

A cincea greșeală și cea mai gravă este legată de transformarea departamentului într-un fel de moșie pe care șeful se crede că leagă și dezleagă toate ițele, transformându-și colegii într-un fel de slugi, mai ales când acesta devine veșnic, ocupând nenumărate legislaturi și se înconjoară de servili, turnători, intriganți și profitori. Abordarea discreționară, lipsită de criterii valorice a problemelor de promovare are efecte dintre cele mai nefericite, căci îi îndepărtează pe toți cei care muncesc cu adevărat, publică, desfășoară activitate de cercetare și care se văd în acest fel pe o scară rulantă care coboară, iar ei doresc să urce.

A șasea greșeală este generată de dispariția unor discipline dominate de o persoană, în urma plecării acesteia, situație în care nu există un colectiv, nu există un curs tipărit și nu este creată o școală, datorită tolerării activității cu iz de monopol, în care orice tentativă de a se face ceva la acea disciplină a fost privită ca atac nepermis la o moșie a cuiva, asemeni unui viol științific.

Toate acestea se datorează faptului că toți cei puși să conducă destinele departamentului nu au urmat un curs de management al resurselor umane, care să le dea posibilitatea ca parnind de la o situație dată să construiască un plan multianual privind evoluția carierelor, asigurând în acest fel parcursuri optime, nerestricționate artificial și ireversibil sau crearea de decalaje prin neaplicarea de criterii valorice în mod transparent și prin funcționarea impulsurilor oculte.

(03 iunie 2020)