Ignoranța naște erori monstruoase

Scena politică arată pentru a nu știu câta oară ignoranța politicienilor:

- uzați,

- demodați,

- previzibili,

- hârșiți,

- orgolioși,

- primitivi,

- egoiști,

dar în aceste zile lucrurile devin de-a dreptul enervante, căci totuși suntem în anul 2019 și experiențele trecute ar fi trebuit să ducă la niște învățăminte, pe care politicienii să le mai și pună în practică. La noi empirismul și improvizația lucrează mână în mână, de parcă nu s-ar fi auzit de management politic și de utilizarea de metode cantitative în viața de zi cu zi. La noi, oamenii fac tot cum îi taie capul și merg în direcții greșite, cotra-productive, iar la final se întreabă de ce s-au întâmplat lucrurile aiurea.

Să emiți pretenții de prezidențiabil al celui mai mare partid când partidulețul tău nu a trecut pragul de 5% la europarlamentare, este de neînțeles, căci este demostrat faptic simplul lucru că persoana care emite pretenția nu a jucat rol de locomotivă pentru partidul său, ci vrea doar un oarece transfer de notorietate, exact așa cum s-a întâmplat în USL cu un alt partid, care a obținut ceea ce și-a dorit și acum culege roadele.

Să crezi că ai forță atunci când nu ai făcut nimic trei ani pentru cei care te-au votat și ai emis tot felul de ziceri la adresa celui care te-a făcut om, este deja o abordare nerealistă. Oricum, și persoana cu doi prezidențiabili în familie, nu a dovedit prin cele peste 20 de companii declarate ilegale, că are carențe manageriale serioase, iar despre proiecte vorbește doar la timpul viitor, când acum ar fi momentul de a culege roade, dacă munca sa nu s-ar fi limitat la chestii simple și nesemnificative, căci e ușor să arăți cu degetul spre alții, fără a arăta propriile carențe. 

(16 iulie 2019)

Cornelia CATANGA, exponentă a muzicii lăutărești

Acum ceva timp apărea o tânără cu acordeon care cânta frumos muzică lăutărească. Avea apariții interesante în showuri Tv, căci Cornelia CATANGA știa să se prezinte și alegea cu grijă cântecele pe care le interpreta.

A imprimat muzică bună și a vândut multe CD-uri dar și discuri pe vinilin. Pe youtube circulă multe dintre interpretările ei, pe care le numesc antologice și care vor figura la loc de cinste într-o istorie a muzicii lăutărești de la noi. Enumăr aici doar câteva:

Fetele lui tata

Bate-mă, omoara-mă

Mama mea e florăreasă

Şi de-ar fi sa mor diseară

La crâşma din Ferentari

În interpretarea Corneliei CATANGA toate cântecele, inclusiv cele din repertoriul clasic al muzicii lăutărești, capătă o notă personală, inconfundabilă căci ea le imprimă ceva specific, propriu personalității sale puternice. Vocea sa este clară, puternică, expresivă, unică, iar dicția sa este fără cusur. Dacă această artistă ar avea un manager excelent, cu siguranță implicarea sa în diferite acte artistice șim participarea la evenimente i-ar permite punerea în eviță a calităților sale artistice cu totul deosebite.

(16 iulie 2019)

Construcții lingvistice bizare

Auzim tot felul de bazaconii generate de lipsa unei culturi solide a celor care bântuie prin televiziuni.

Azi 15 iulie 2019 la televiziunea România Tv se vorbea pe la ora 8,15 despre un copilaș numit Abel și despre bunica lui cărora focul le-a mistuit casa. Știrista a zis că primarul din acea comună s-a mobilizat și a făcut tot ce trebuia să le curme suferința. Eu știam că atunci când cineva vrea să curme suferința unui animal sau a unui om, îi ia viața pur și simplu. Persoana cu microfonul la gură, ori nu știe ce vorbește, ori din grabă vrea să pară ceea ce nu este, folosind expresii ale căror înțelesuri nu le pricepe.

(15 iulie 2019)

Plouă cu cacofonii pe televiziuni

Lipsa de:

- cultură,

- exercițiu,

- concentrare,

- modestie,

duc inevitabil spre direcții neplăcute pentru ascultători, dar și pentru cei care devin subiecte de analiză, bârfă, critică și mai ales, de bășcălie. Cei ce se cred mari și tari în ale oratoriei vin pe televiziuni și se dezlănțuie în tirade, cu o viteză nemaipomenită, generând construcții în care cacofoniile sunt atât de numeroase, încât devin enervante, iar cei ce le emană devin penibili.

Se știe că în limba română sunt admise doar cacofoniile:

biserica catolică

Ion Luca CARAGIALE
Monica COLUMBEANU
epoca capitalistă
banca comercială

tactica cavaleriei.

Eu nu mai știu altele, așa că toate asocierile de forma ...ca ca... sau ...ca că.... sau ...că că... sau că ca... sunt în opinia mea cacofonii și nimic altceva, iar cei ce le-au zis merită să fie arătați cu degetul.

Pe 14 iulie 2019 în jurul orei 22,21 Răzvan DUMITRESCU la emisiunea Sinteza zilei de pe Antena 3 a zis politică ca ....
În 16 iulie la ora 8,10 pe Antena 3 era un pragment al lui Varujan VOSGANIAN care zicea că percepția publică care leagă....
Pe 15 iulie 2019 la ora 19,31 pe România Tv Viorica DĂNCILĂ zicea ... modifică candidații ... în emisiunea Andreei CREȚULEZSCU intitulată România la raport.

(15 iulie 2019)

Roșii românești

Există un program național de încurajare a producției de roșii, adică mai boierește, de tomate. În magazine au apărut și roșiile românești:

- nesortate,

- borșite,

- lemnoase,

- scumpe,

- chimice,

deși programul ar fi trebuit spă ducă la introducerea pe piață a unor roșii cât mai puțin alterate chimic, de calitate și mai ales cu gustul pe care-l știam de demult. N-a fost să fie, căci producătorii români și comercianții se lăcomesc și orice ar face statul, ei, prin lăcomioa lor nemăsurată distrug și mai ales compromit ideile care ar trebui să ducă la dezvoltare. Nimeni nu cumpără la prețurile lor acele roșii care nu au aspect comercial, nu sunt gustoase și pe deasupra sunt și foarte scumpe. Dacă statul s-ar îngriji să pună verificări pe tot ciclul ar fi altceva. Ori, staul bagă bani la producători și aceștia în cârdășie cu comercianții fac tot ceea ce știu, adică-l păcălesc și jefuiesc pe cumpărător.

Dacă ar fi fost sortate și dacă prețul ar fi fost unul decent, probabil s-ar fi vorbit de un program de dezvoltare pe plan național al producției de tomate autohtone. Ori, roșii necoapte, lovite, nesortate, la preț mare, nu reprezintă câtuși de puțin atingerea unui obiectiv, ci ratarea lui.

(15 iulie 2019)

Un exemplu de carență managerială

Se știe dintotdeauna că persoana care înregistrează o marcă are niște drepturi, care generează avantaje. Mereu se pune problema priorității, ceea ce face ca persoana care are documentația completă depusă la OSIM, obține dreptul de proprietate asupra acelei teme descrise în documentație, apărând conceptul de marcă înregistrată, descrisă complet și deci protejată de lege.

Oricare dintre noi, dacă are o idee și crede că are elementele pentru a defini o construcție originală pe care legea să i-o apere, va merge ciu o documentație la OSIM, face înregistrarea și dacă devine proprietar legal,  din acea clipă nimeni nu are voie să folosească ceva definit în acea construcție protejată de lege, fără acceptul celiui care este proprietarul legal.

S-a întâmplat așa cu tot ce este legat de Constantin BRÂNCUȘI și de câteva zile, cu tot ceea ce este legat de Arsenie BOCA. Un cetățean, pe care televiziunile nu s-au sfiit nicio clipă în a-l anunța ca find maghiar, a obținut prin decizie definitivă dreptul de a folosi tot ceea ce este legat de imaginea lui Arsenie BOCA. Deci, nimeni nu mai are voie să comercializeze icoane, magneți, basoreliefuri sau oricare alte materiale în care apare chipul lui Arsenie BOCA, fără acordul celui care este proprietarul acestui brand, acord care se dă plătind cetățeanului proprietar de marcă înregistrată o sumă anumită, rezultată din negogiere.

Eu zic că aici este vorba de o carență managerială.

Dacă vrei să faci ceva, trebuie parcurși niște pași și anume:

- se definește acel ceva,

- se fac studii de impact,

- se analizează eficiența,

- se înregistrează totul la OSIM,

- se trece la realizarea acelui ceva,

- se comercializează deci ca proprietar de brand acel ceva.

La noi, datorită unor carențe manageriale, se parcurge întreg ciclul, mai puțin etapele legate de elaborarea documentației, mersul la OSIM și obținerea dreptului de proprietare pe brand. Această neglijență face ca adevărații creatori sau chiar statele să piardă drepturi importante, pe care le consideră naturale, din moment ce alte persoane sau organizații înregistrează ca marcă, ceea ce alții au crezut că li se cuvine ca un dat.

Să nu uităm problemele cu mititeii, cu anumite sortimente de brânzeturi, PLAFAR, dar și multe altele unde statul fluieră acum a pagubă, căci alții au luat caimacul, doar din zgârcenia de a nu plăti taxe la OSIM pentru a înregistra mărci, ceea ce arată că unii nu percep adevărata realitate, ci trăiesc într-o lume paralelă. Iată, zilele acestea a apărut încă o dovadă că birocrația, inerția și lentoarea au născut o situație căreia justiția i-a dat soluția: cetățeanul X deține marca înregistrată. Lucrurile devin mai dramatice și frustrante, atunci când proprietarul este dintr-o ală țară, acest proprietar având singura calitate că a fost mai iute de picior, cum se zice, a avut ideea și aplătit taxe devenind singurl deținător de drept al mărcii respective.

De regulă, românul este prevăzător. Chestia cu făcutul vara sanie și iarna căruță se aplică în la mărcile înregistrate, căci înregistrarea trebuie să preceadă comercializarea unui nou produs.

(14 iulie 2019)

Simona HALEP este eroina noastră

În peisajul tern al politicii de doi bani dâmbovițene, în care contează lucrurile mărunte, nesemnificative, bătutul pasului pe loc și ineficiența crasă, vestea că Simona HALEP a devenit marea câștigătoare a turneului de tenis de la Wimbledon i-a găsit nepregătiți pe toți cei care trebuiau să arate că știu să susțină adevăratele valori naționale.

Sâmbătă 13 iulie 2019, Simona HALEP a învins-o pe Serena WILLIAMS pe terenul de tenis din finala turneului de la Wimbledon.

Televiziunile noastre n-au transmis meciul așa cum ar fi trebuit. După terminarea finalei, toți din televiziuni erau buimăciți, căci nu erau pregătiți să prezinte marea victorie. Ceea ce am văzut eu în televiziuni era anost, stupid, șters și mai ales improvizat. În vremurile de demult, transmisiunea de la Montreal cu acel 10 istoric al Nadiei, a avut intensitate, culoare și mai ales trăire, în timp ce acum știriștii televiziunilor se pierdeau în detalii fără relevanță, fiind depășiți de măreția rezultatului Simonei HALEP.

Pe Wimbledon nu a fost nici premierul, nici prezidentul, nici ministrul de externe, ci erau români de rând înfășurați în tricolor și la loc de cinste membri ai familiei regale a Marii Britanii. Marea învingătoare de la Wimbledon, Simona HALEP, a avut răspunsuri de excepție la întrebările reporterilor, ceea ce dovedește valoare, educație și caracter. Acum Simona HALEP este legenda tenisului noastru. Sunt tare curios să vedem ce politicieni disperați vor încerca un transfer de notorietate de la Simona HALEP spre ei, în zilele următoare.

Bravo, Simona HALEP!

(14 iulie 2019)