Plata facturilor în era digitalizării

Mă apucă plânsul să văd că acum, în era digitalizării, pe plaiurile noastre cele mioritice, plata facturilor prin e-banking este o adevărată aventură.
Primesc factura pe e-mail.
Acolo sunt tot felul de date și sumele de plată.

Există butonul PLĂTEȘTE ACUM.

Dacă apăs acest buton:

- sunt pus să introduc date de identificare a plății,

- sunt pus să introduc suma de paltă,

- sunt pus să introduc date despre card,

- apăs pe PLĂTEȘTE,

- mi se spune că plata s-a efectuat,

- voi primi un e-mail de confirmare.

Era normal, ca atunci când mi-am făcut contul la compania pentru care plătesc serviciul care mi s-a oferit, să dau suficiente elemente despre mine și despre cardul meu cu care fac plăți, pentru că autentificările sunt la ora actuală foarte sigure și cine vrea să beneficieze de beneficiile digitalizării, să beneficieze, iar cine nu, să lucreze după metodele învechite, căci e treaba fiecăruia de cum vrea să trăiască.

Dacă am dat date despre cardul de unde se face plata și încă vreo câteva date din aceeași zonă, este decent ca furnizorul de servicii să genereze ordinul de plată și când apăs butonul PLĂTEȘTE, eu doar să verific și să apăs din nou un buton PLĂTEȘTE, plata să se efectueze și să primesc mesajul că s-a efectuat plata. Este o soluție mai pe ocolite, de tranziție, ca să mă obișnuiesc eu cu faptul că automat s-au introdus date complete și corecte. Frumos este ca să se presupună  că eu:

- am verificat datele din e-mail,

- știu ce bani am în cont,

- să apăs butonul PLĂTEȘTE,

- să se efectueze plata,

- să primesc imediat mesaj de confirmate și un e-mail.

Aici elementul de siguranță, acel cod de pe card nu mai este nevoie să-l introduc, din moment ce modul meu de acces la e-mail este foarte sigur, lucru la care acum trebuie să se mai lucreze un pic, pentru că una este să ai o parolă dată sun forma unui șir, oricare ar fi acesta și cu totul altfel stau lucrurile ca în contul de e-mail să se intre cu o amprentă digitală sau prin scanarea feței sau a irisului sau printr-o comandă vocală.

(18 iulie 2026)

(18 iulie 2026)

Soluții proaste în procesul de digitalizare

De regulă, digitalizarea este făcută de specialiști. Am zis, de regulă, căci sunt și cazuri în care digitalizarea este făcută de ageamii, care se cred mari informaticieni, dar informatica lor este învățată după ureche, prin stațiile de tranvai sau în closete la un caca zgomotos, după ce au mâncat porumb fiert și au băut apă.

Mie nu-mi trebuie 1.000 de ani să mă conving că am în față o soluție proastă sau chiar foarte proastă de digitalizare, ci am nevoie de un minut fără trei secunde să văd pe o scară de la 1 la 10 cât de proastă este o soluție informatică.

O soluție informatică în procesul de digitalizare este proastă atunci când:

- sunt pus să introduc tot felul de date care se găsesc la definirea contului meu,

- sunt pus să introduc manual date privind sumele specificate în e-mail,

- sunt pus să introduc date care îmi sunt specificate în mesajul pe care-l primesc,

- nu mi se semnalează erorile mele de introducere a datelor,

- sunt lăsat să trec la pasul următor, deși am erori, în datele mele,

- nu am posibilitatea să salvez formularul cu datele pe care le-am introdus,

- nu mi se spune că am încheiat cu succes operațiunea,

- nu primesc niciun e-mail de confirmare că am făcut corect operațiunea,

- nu am posibilitatea să revin la pasul anterior să fac schimbări.

Neprofesioniștii nu știu că există soluții standard de comunicare cu cetățeanul și în consecință, se apucă ei să proiecteze de capul lor soluții improvizate, care sunt lipsite de calitate și care îl irită și îl obosesc pe cetățean, dar acesta le acceptă căci trebuie să-și rezolve problemele și altă cale nu au.



(18 iulie 2026)