De ce unii copii devin ratații familiilor?

Răspunsul este foarte simplu. Fiecare copil are anumite calități și anumite defecte. Resursele sale sunt limitate, ca ale oricărui om. În clipa în care părintele visează să-și vadă copilul după un model creat în mintea sa de părinte, apar următoarele situații:
- resursele copilului sunt mănușă pe modelul virtual din mintea părintelui și totul este perfect,
- resursele copilului sunt mai mari decât cele din. modelul virtual și copilul reușește să facă față lejer exigențelor părintelui,
- resursele copilului sunt mult mai mici decât ceea ce-i cere copilului, iar copilul face eforturi disperate să facă față, iar când își dă seama că este depășit, abandonează lupta și apare în ochii părintelui ca un ratat.

Să urmărim părinții de talent și  de succes în diferite domenii ale artei, care-și împing copiii pe drumul lor și se vede de la o poștă că bieții copii nu au talent nici cât o ceapă degerată. Ei se străduiesc, fără a fi strălucitori și cu toate eforturile părinților, rămân undeva în planul al V-lea. Nu aș fi scris despre acest subiect, deși în muzica lăutărească este un atare exemplu, dacă azi la tezaur folcloric n-aș fi văzut un gagiu care cânta el, avea muierea care dansa și și-a băgat în față pe fie-sa să cânte. Sărăcuța copilă cânta un cântec despre un Bădiță Gheorghe care a plecat pe drumul lui. Mă întrebam dacă acel tătic este sănătos la bibilică de-și pune copila de sub 13 ani să cânte așa ceva, când aceasta încă se joacă cu păpușile.

Sunt părinți nebuni, care cred că fac un lucru bun dacă procedează astfel, fără să-l întrebe pe bietul copilaș ce vrea să facă el cu plăcere din viața lui.



(04 iulie 2021)