Watermark este un procedeu prin care se suprascrie pe o imagine, fie că este fotografie, fie că este fișier pdf, un text, un simbol, care atenționează pe privitor sau pe cititor, enervându-l desigur, că fotografie sau fișierul pdf sunt proprietatea cuiva, că drepturile de folosire sunt limitate. Toată lumea crede că punând ceva pe Internet chiar are sursa de a face bani. Să zicem că un X pune o poză cu ceva în online. Frumos. Dacă poza este doar un prim pas și există posibilitatea de a primi o alta cu autograf original prin poștă sau o carte cu autograful autorului, mai treacă-meargă să se aplice un text de poză. dar a face din orice aiureală un eveniment și a jigni pe privitor cu watermak aplicat ostentativ este deja prea mult.
Am văzut software cu care se aplică texte pe poze. Am văzut și software cu care se scoate de pe poze sau fișiere pdf acele texte. Deci, eficiența de a scrie texte pe poze sau pe fișiere pdf, este extrem de limitată, dar enervantă cu siguranță. Eu n-am considerat niciodată ca fiind serioasă o astfel de abordare, mai ales că noi românii avem proverbul: numele proștilor, pe toate gardurile. Ceea ce explică faptul că poporul român din vremuri străvechi nu agrea watermark.
Este adevărat că marii pictori, marii sculptori, marii compozitori își semnează lucrările, dar niciunul dintre aceștia nu stau să semneze reproducerile. Numai în cazuri speciale compozitorii și soliștii de renume dau autografe pe fotografii multiplicate.
Mă uit cu înțelegere și milă la tot felul de fotografi care fac expoziții și oferă publicului mostre de neprofesionalism, prin modul în care încadrează sau folosesc lumina. A mai pune și ceva prin tehnica watermark pe poze face ca totul să ia o turnură deplasată, grotescă și excesivă.
Am scris articole despre culturism, iar cei care au citit articolele să știe că am cerut acordul sportivilor să-mi ofere fotografii care să nu fie afectate de această tehnică a watermark pentru că disprețuiesc exagerările care se fac, mai ales că vânzarea de fotografii și postere fără autograf nu a duce venituri. Am văzut în USA la chioșcuri din mall, tablouri cu mari sportivi dar cu autografe autentificate, care se vindeau la prețuri între 70 și 600 USD. În online doar se face reclamă căci nimeni nu este nebun să ia de pe un site o poză cu o rezoluție mică și să o facă poster de foarte proastă calitate plătind o groază de bani. Este inteligenă abordarea în care cineva, chiar sportivul în cauză, oferă contra cost un poster cu semnătura sa originală autentificată, într-un colet mare în formă cilindrică, trimis prin poștă. Învățatul din experiența altora nu este nici rușine, nici jenă, ci doar un mod conștient, inteligent și asumat de a evolua.
(12 decembrie 2020)
No comments:
Post a Comment