Răutăcioși, pizmoși, orgolioși și etcetera

Românul este:

- răutăcios,

- invidios,

- pizmos,

- orgolios,

așa cum sunt și celelalte popoare. El are însă o particularitate: cum vede că cineva vrea să se ridice, îl trage în jos, împroșcându-l cu noroi. Numai așa se explică de ce nu avem și noi un laureat al premiului NOBEL. dacă ar fi propus un scriitor, imediat confrații lui ar sări ca arși că nu el este cel care merită milionul de euro, ci oricare altul dintre ei. Ceea ce este și mai frumos se leagă de faptul că nimeni nu semnează scrisorile prin care se neagă meritele celui propus inițial. 

Celelalte popoare nu au nici proverbul cu să moară capra vecinului și nici pe cel cu capul plecat pe care nu-l taie sabia. Mulți spun că aceste două proverbe nu ne avantajează, cum nu ne avantajează că ne revendicăm daci, dar despre limba dacă nu se știu decât câteva cuvinte bântuite de consoane dure. 

N-aș fi scris acest articol dacă nu vedeam cum toți răutăcioșii, pizmoșii și neputincioșii au tăbărât pe biata Gabriela CENUȘĂ SÎIA de invidie că i s-a dat un ordin de stat de către prezident. Unii o ironizează că a vândut cândva detergent. A vinde detergent este un act de curaj, de eroism, mai precis, din moment ce nu suntem un popor prea curat.

Nu sunt de acord cu atitudinea jurnaliștilor și a facebookiliștilor care au pus-o la zid pe biata Găbița, care pentru rolul ei jucat în cele șase luni trebuie să fie propusă pentru și mai mult. Să nu uităm că dictatorului STALIN i s-a atribuit numele unui oraș, mi se pare Brașov, iar o bătălie poartă numele de bătălia de la Stalingrad, iar un sector al capitalei de ce să nu se numească sectorul SÎIA? De ce orajul ei de baștină nu s-ar numi SÎIA. Chiar un amfiteatru de la Facultatea de Filosofie ar trebui să se numească SÎIA, iar profesorii de acolo ar face bine pe banca de seminarii unde de regulă se așeza Găbița, să pună o plăcuță cu numele ei și din respect nimeni să nu se așeze pe acea bancă.

E momentul să fim oameni, să fim solidari și să ne recunoaștem adevăratele valori. Acum cu pandemia au ieșit la rampă medici, dar doctorii de suflete care sunt filosofii au trebui să se deghizeze în sonsilieri de ministru ca să aibă acces la scena istoriei mari, iar când aceștia apar, imediat se găsesc tot felul de detractori care le minimalizează meritele, căci pizma și răutatea îi orbește.

(02 decembrie 2020)