M-am apucat să scriu un material. Am zis să mă documentez și eu ca tot românul și am fost pus în situația:
- să văd cum diferiți indivizi, așa-ziși jurnaliști preiau cu nerușinare unii de la alții diverse,
- de a nu găsi nimic digitalizat, deși s-au băgat bani grei în digitalizarea arhivelor și bibliotecilor,
- să văd că ceea ce se scrie acum sunt doar improvizații stupide de doi bani, fără valoare,
- să concluzionez că lumea aleargă după lucruri facile, superficiale și neserioase.
Nici nu se va progresa în vreun fel spre direcția bună dacă se va continua în acest fel, cu totul făcut pe fugă, incomplet și din auzite, fără a merge direct pe documente, cu analiză care folosește o metodă științifică. Adevărul este că societatea nici nu apreciază lucrările muncite din moment ce pe Internet se găsește rapid orice și oamenii nici nu au nevoie de informații prelucrate, ci de frânturi, de niște nume, de o clasificare sau de o dată zi-an-lună când s-a produs un eveniment. Noi acum trăim din informații disparate, fără legătură între ele, interesante în măsura în care ne sunt folositoare la atingerea unui obiectiv definit foarte strict. Ceea ce am văzut m-a nemulțumit că redundanța depășește orice limite. Am învățat care sunt cei care au informații la prima mână și cine sunt trompetiștii care preiau din zbor de la alții, pentru a-i evita, economisind în acest timp energie.
(30 decembrie 2020)
No comments:
Post a Comment