În adolescența mea am văzut un film parcă făcut de René Clair despre niște locuitori ai unei insule imaginare, desigur, care trăiau doar din a face cu mâna și din a fi zâmbitori față de turiștii care veneau în vizită acolo. Nu mai țin minte ce mai era în acel film, dar mă gândesc la faptul că noi de când am intrat în UE și ne-am debarasat de tot ce mai era industrie, bănci, pământuri, agricultură și alte bogății, am devenit un fel de les casinariaux.
Un timp, chiar UE este convenabilă această postură a noastră căci nu trebuie să facă prea multe eforturi pentru ca țările care împrumută, produc, comercializează și exportă la noi să facă profituri grase. va dura o perioadă, nu prea lungă, pentru că le casinariaux de Dâmbovița vor trebui să aibă capacitatea de a plăti ceea ce li se oferă cu dărnicie de către cei care împrumută, produc, comercializează și prestează servicii.
Va exista un moment al echilibrului, după care nici împrumuturile, nici producția, nici comercializarea și nici exportul sau serviciile spre noi nu vor mai fi rentabile pentru ceilalți. Soluții există și poartă numele de Revoluția Franceză, Marea Revoluție socialistă din octombrie, Revoluția culturală, Revoluția portocalie, ceea ce arată că modelele neviabile se termină rău.
(14 decembrie 2020)
No comments:
Post a Comment