Revin la comunicarea elementară

HITLER avea un sistem de comunicare extrem de eficient. Era un crainic care citea mesajul unic al furerului, iar jurnalele de cinema cu actualități aveau texte avizate de cenzură. Și în cazul COVID 19 ar trebui să se procedeze după metode verificate, adică:

- cineva concepe textul,

- altcineva face analiza, un fel de cenzură,

- are loc validarea de către șefi,

- un comunicator citește textul,

- toți care sunt întrebați spun aceelași text.

Și STALIN avea sistemul său de comunicare, care a adus victoria Armatei Roșii în bătălia de la Stalingrad dar și în blocada Leningradului. Despre gulaguri nu s-a știut decât la 30 de ani de la moartea acestuia.

Chestiile picante, interpretările personale nu-și au locul și rostul în comunicarea oficială, iar emisiunile Tv trebuie să aibă cu totul alt conținut, în niciun caz nu trebuie să-i tragă de limbă pe nefericiții politicieni și guvernanți, tentați să iasă în față cu păreri personale, care nu fac altceva decât să creeze confuzie și să scadă credibilitatea maselor în oficialități. Oficialitățile implicate direct în actul decizional NICI nu trebuie să apară în public. Am mari mirări că tot poporul vrea să discute cu șefa DSP de București. Biata femeie dacă primește 600 de telefoane, dacă răspunde un minut, trebuie să aloce 10 ore discuțiilor cu cetățenii. Este o eroare că nu sunt proceduri cu ce sarcini are de făcut fiecare din DSP și să se ajungă ca șefa DSP București să aibă chestii de comunicare de 6o minute cel mult pe zi, iar restul timpului să-l aloce problemelor specifice nivelului său de decizie și în niciun caz soluționării problemei lui X sau lui Y, pentru acre sunt stabiliți salariați din DSP cu nume și prenume și cu norme de serviciu precise.

Când o văd pe ANISEI că face pe comunicatoarea mă apucă plânsul. Când o văd pe TURCAN că se străduie să comunice intru în depresie. Când îl aud pe TĂTARU că vine să comunice caut translator. Când îl aud pe VELA cu poveștile lui diluate, îmi vine să-i chem pe nepoți să se pregătească de somnică pentri=u că li se va spune un basm. La începutul pandemiei IOHANNIS comunica bine, dar acum de când tot îi dă cu PESEDE, PESEDE și iar PSDE, își diluează mesajul și interesul scade exponențial, mai ales căp PESEDE nu mai este din noiembrie la putere și numărul de infectații tot crește și de morții tot crește de 20 de zile încoace, cauzele fiind în cu totul alt loc, toată lumea știindu-l, dar campania electorală permite redirectări bizare, imprecise și manipulatoare.

(06 august 2020)

RAFILA, go way!

Profesore, cum ai îndrăznit să nu-ți controlezi hohotele de râs la emisiunea lui Marius TUCĂ din 05-08-2020? Cum ai cutezat să nu-ți reprimi pornirea primară de a râde de cugetările profunde ale lui Neluțu TĂTARU? Chiar ai ignorat calitățile de mare comunicator ale acestui proletar căruia îi lipsește șapca, salopeta și cizmele de cauciuc pline de noroi pentru a crede că el tot timpul este pe șantierul mmarilopr obiective ale industriei socialiste.

În acest context, în care profesore RAFILA la salariul imens de la OMS nu ai mai avut capacitatea de a-ți gestiona corect comportamentul, drept care, represaliile vor veni imediat. Nu ți se va părea normal să nu mai apari pe sticlă, deși îți făcea mare plăcere, dar și STREINU-CERCEL tot așa, a dat cu bâta-n baltă și rezultatul a fost cel așteptat.

În comunicare există reguli pe care nici TĂTARU, nici ORBAN, nici VELA  nu le stăpânesc și de aceea greșelile propagate în lanț, duc la mesaje confuze, contradictorii, plictisitoare, diverse, hilare în cazul de față cu cocoașele și cu nivelurile de plafonare. Ei nu vor recunoaște niciodată că fac erori de comunicare, deși încalcă acele reguli elementare, dar vorba proverbului, peștele de la coadă se-mpute și tot de la coadă se curăți. În concluzie, profesore, goway!

(06 august 2020)

Vechilul de pe moșia nimănui

Mulți dintre politicienii noștri se poartă ca niște vechili, prin gesturi, vorbă și fapte, numai că sunt pe moșia nimănui și nimeni nu-i ascultă.

(05 august 2020)

Am fost contemporan cu marele profesor Dragoș VAIDA

Dragoș VAIDA mi-a fost profesor de matematică în facultate.

Dragoș VAIDA mi-a fost profesor de programarea calculatoarelor în facultate.

Dragoș VAIDA mi-a fost conducătorul științific al lucrării de licență.

Profesorul Dragoș VAIDA când îl salutai ridica pălăria în semn de respect.

Profesorul Dragoș VAIDA mi-a dat manuscrisul lucrării sale să studiez pentru lucrarea de licență.

Profesorul Dragoș VAIDA preda studenților cursuri excepționale.

Profesorul Dragoș VAIDA era în galeria monștrilor sacrii ai informaticii anilor mei de studenție.

Profesorul Dragoș VAIDA a avutr întotdeauna admirația generației mele de studenți.

(05 august 2020)

Alții sunt de vină

Întotdeauna când se prezintă ceva, se caută identificarea vinovaților, dar concluzia finală este că alții sunt de vină. Sunt unii jurnaliști gureși care sunt de un descriptivism revoltător, iar când trec la analize, desigur, caută să identifice vinovații care sunt cu totul alții decât cei care logic ar trebui trași la răspundere. Nu voi da exemple pentru că sunt prea multe, dar trebuie subliniat faptul că a găsi vinovat exact pe cel care nu este vinovat și a merge pe ideea că boul care trage, tot în el dai, este deja o soluție păguboasă, care nu duce niciunde.

De multe ori este arătată cu degetul școala, deși familia este cea care ar trebui să gestioneze cu rigurozitate comportamentul foarte tinerilor implicați în tot felul de altercații. Întotdeauna familia identifică scuze și mai ales motivații din care să rezulte că altcineva poartă vina unei situații negative create. Dacă societatea ar fi un pic altfel structurată și respaonsabilitățile ar fi mult mai clar distribuite, cu siguranță nu s-ar mai căuta vinovați imaginari, nu s-ar mai cere demisii în cascadă, ci fiecare și-ar vedea de job-ul lui și abaterile ar scădea ca număr și intensitate, căci s-ar cunoaște cu claritate cine se face responsabil și mai ales cum se face plata.

Unii ridică din umeri și fac pe neajutorații deși ar trebui să fie în prima linie fie în educarea tinerilor, fie în administrarea de medicamente, fie în crearea contextului unei evoluții favorabile. Tratarea cu superficialitate duce la scăparea de sub control a situațiilor și efectele sunt cu caracter distructiv, dar cel mai ușor este de căutat vinovații în alte zone și mai ales de a identifica modalități de unde se ciugulesc oarece bani, drept despăgubiri morale sau de altă natură. Va trebui ca lucrurile să fie puse la punct urgent, căci așa nu mai este posibil să se continue. Dereglajele și derapajele frecvente lasă urme adânci în societate și în loc să întărească disciplina, o slăbesc, căci procedurile pentru a fi acoperiotare devin lungi, greoaie, confuze și într-un cuvânt neoperaționale.

(05 august 2020)

Greșalele greșiților noștri

Se vede de la o poștă că managementul pandemiei a fost eronat, mai ales prin faptul că toți actorii au dorit să tragă un oarece profit din noua situație creată. Comportamentul a fost unul jenant de nedocumentat, căci nerespectând cele mai simple reguli ale managementului politic, unii s-au aruncat spre o direcție vecină cu dezastrul din moment ce au au făcut afirmații care nu aveau niciun fundament.

Am văzut cândva emisiunile lui Gaiță pe o televiziune unde mulți încercau să ne arate cât de deștepți erau ei, dar în final demonstratu că prostia lor era mai mare decât casa. Tot așa am văzut și la începutul pandemiei când, neavizații făceau pe interesanții emanând aiureli doar pentru a-și face imagine.

Există o zicere cum că alegătorul nu greșește niciodată. S-a dovedit în istorie că și popoarele mai greșesc atunci când creditează să ocupe prima funcție în stat de către un ins pe care îl numesc dictator, fără a recunoaște o clipă că el, poporul l-a înscăunat acolo. Acum, mergând pe aceeași idee că poporul nu greșește, cei ce manageriază pandemia ar trebui să fie mult mai atenți cum vorbesc poporului, care oricum are alte preocupări, iar soluțiile primitive care îi sunt propuse, sunt ignorate din start, deși pe nedrept.

Greșalele făcute au fost multe și cu efecte pe termen lung, căci a nu purta mască chiar tu care a dat regula, este o greșeală, cu efecte dezastruoase. A face întruniri fără distanțare fizică este tot o greșeală imensă. A minți căutând justificări la furtișaguri este tot o greșeală. A persista într-o aberație tot greșeală grosolană este. A politiza, indiferent cine o face este ceva mai rău decât a răspândi virusul cu bună știință.

Greșiții noștri au nume și prenume. Ei apar pe sticlă, greșesc, dar nu recunosc și spun că totul ce fac este perfect, deși outputurile sunt clare, măsurate prin număr de infectați și de decese. Există tratate internaționale și regulamente care spun totul despre ce trebuie făcut în vremuri de pan demie și Ro a aderat la ele, numai că acelea sunt ignorate, iar decidenții fac ce le trece prin cap, inclusiv poruncesc și-i muștruluiesc pe oamenii chiar și pe cei care nu greșesc. Cred că este depășit momentul ca greșalele greșiților să mai fie iertate, din moment ce greșiții greșesc în continuare. Îmi aduc aminte de un banc. Un tânăr i se adresează unui preot ce să facă să i se ierte păcatele, iar preotul îl sfătuiește să păcătuiască.

(05 august 2020)

CTP-ul a luat-o pe arătură

Se știe că mesajele se transmit doar într-un anume fel pentru a fi eficiente. Arătatul biciului, tonul ridicat, stigmatizarea, în contextul nenumăratelor bâlbâieli și ezitări oficiale, fac ca populația să aibă ieșiri dintre cele mai pitorești. CTP, despre care eu am o părere foarte proastă din moment ce s-a luat la harță cu însuși BĂSESCU reproșându-și sieși ceva cu fi-mi-ar capu-al naibii. Acum CTP s-a năpustiut pe tinerii care oricum nu-l iau în considerare, căci aceștia au alte lucruri de făcut. Dacă DĂNCILĂ nu s-a supărat fiind asenănată cu o maimuță, tinerii îl ignoră, căci el nu contează în mintyea lor nici cât o ceapă degerată. Tinerii au alte rtrebuir, pentru ei distracția este mai importantă decât multe reguli, căci ei sunt cei care ascultă de vorbă bună, de exemple credibile și mai ales de oamenii cinstiți, nepătați, cu realizări notabile, nu de gargaragii zulufați și grăitori de texte fără semnificant și fără orientare.

(04 august 2020)