Tezaurul de la ruși

N-am înțeles, nu înțeleg și nu voi înțelege niciodată cum de politicienii români au făcut eroarea de a trimite tezaurul țării la  Rusia țaristă, știute fiind marile probleme interne ale acestei țări și grava șubrezire a puterii imperiale. O analiză cât de cât, trebuia să arate că riscurile sunt atât de mari încât acel tezaur ori că rămânea la Tismana, ori pleca la ruși, ori îl găseau nemții erau singurele variante de lucru. Despre pierderea tezaurului trebuia intuită ca variantă știind că Rusia era o țară în care avuseseră loc niște mișcări de mare anvergură care clătinau serios orânduirea de stat. Nu mai fusese înainte nicio țară care să facă o schimbare de regim și tocmai de aceea n-am să înțeleg de ce această variantă foarte probabilă nu a fost luată în calcul. Consider că între găsirea tezaurului de către cotropitori și luarea lui de către aceștia și plecarea tezaurului în Rusia erau riscuri enorme pentru a doua variantă. S-a dovedit că noua orânduire din Rusia, previzibilă prin tot ce s-a întâmplat acolo, nu va avea un comportament cu totul altfel decât se știa de milenii.  Refuz să cred că la București nu se știa nimic despre ceea ce se petrecuse în Rusia în 1905, adică o revoluție, că instabilitatea s-a accentuat și mai mult, iar Basarabia, considerată pământ românesc, nu prea era a României. Rămâne o enigmă fundamentarea trimiterii tezaurului în Rusia țaristă. Ceea ce este și mai nasol este dat de faptul că la cârma țării s-au perindat după MRSO din 1917,  niște regi, un mareșal, câțiva președinți dar și nenumărați miniștri de externe, niciunii dintre ei neavând capacitatea, adică sânge în instalație cum ar zice Radu Berceanu în zilele noastre,  de a declanșa acele tratative diplomatice de succes care să ducă la înapoierea țntregului tezaur. Prin anul 1956 înapoierea a câtorva piese de tezaur, a arătat ceva înțelepciune în abordarea problemei. Unii se întreabă dacă nu era mai bine ca tezaurul să fi fost luat de armatele germane. Acum Germania dacă nu l-ar mai fi înapoiat că n-ar mai fi existat, măcar ar fi plătit și s-ar fi rezolvat acea problemă care și azi și multe secole de aici încolo va fi tot o problemă. Mă cam îndoiesc eu că celor ce hrana le cade în gură numai dacă o cască, vreodată le va veni sânge în instalație și vor avea înțelepciunea și măreția de a crea condiții în vederea declanșării de negocieri de succes cu Rusia de azi, de mâine sau acea Rusie de peste 300 de ani. Ce trist! Dacă se va merge tot pe proverbul pe care numai noi îl avem, acela  cu capul plecat sabia nu-l taie, să mai adaug la cele 300 încă 200 de ani.

(02 august 2016)

Jumătățile noastre de măsură

Întotdeauna am crezut și încă mai credem că lumea ne consideră deștepți, măreți și sublimi dacă stăm și în car și în teleguță, dacă nu spunem ori DA ori NU când ni se cere un raspuns clar și categoric. Încet-încet toate stările noastre de neclaritate se vor răzbuna asupra noastră și vom fi foarte dezamăgiți și ne vom rușina de toți și de toate. Văd cum lipsa de claritate a născut până și dintr-un moment de tristețe și de tăcere niște aspecte urâte, cu clevetitori care au scos de sub preș, cu multă răutate tocmai acum când nu se cuvenea, chestuni care îi fac pe mulți să-și arate micimea. Iar discutâm despre Lupeasca, iar discutăm despre 23 august, iar discutăm despre 30 decembrie, iar discutăm despre 25 decembrie 1990 și tot discutăm despre Peleș, despre Nicolae și tot așa. Le amestecăm cu grație și așa cum ne place, nu clarificăm nimic. Mai apare și poziția din 22 iunie 2011 a președintelui Băsescu și taberele constituite se antagonizează. Discursul Regelui în Parlament din 25 octombrie 2011 are rolul de a crea un nou context pozitiv, plin de speranțe într-o lume atât de învolburată. Cred că este bine să ne așezăm și cu gândul curat să așteptăm să treacă aceste zile triste. Să ne rugăm pentru sufletul celei cu numele de Ana, același Ana cunoscut și din Balada meșterului Manole. Este Ana al cărui suflet s-a ridicat ieri spre cer.

(02 august 2016)

Demența în televiziuni

Luni 01 august, anul de grație 2016, deși era bine să fac numărătoarea de la facerea lumii, o televiziune de tot râsul din toate punctele de vedere, s-a trezit ca beneficiară a unor înregistrări de pe camerele de luat vederi dintr-o comună să prezinte:

• un bătrânel traversând strada greoi, ajutat de un cadru;
• o camionetă care trecea pe acolo;
• camioneta care oprește; 
• camioneta care dă cu spatele;
• camioneta care îl accidenteză pe bătrân;
• șoferul care nu catadicsește să coboare din cabina camionetei;
• sătenii care îl ajută pe bătrân;
• salvarea care îl duce la spital;
• presiunea ca bătrânul să nu depună plângere;
• în reluare totul;
• anunțul stupid că vor urma scene care ne vor afecta emoțional;
• parcă nimic blurat.

Culmea este că totul s-a reluat de nenumărate ori chiar atunci dar și la toate jurnalele. Și azi 02 august 2016, tot o televiziune a insistat indecent pe un accident cu un scuter condus de cineva fără permis și care era să fie linșat de neamurile mortului.

Prea multă demență în televiziunile care exploatează moartea și durerea ca surse de rating. Ce păzește instituția numită în mod cu totul vulgar CNA, care n-a stabilit nicio pondere între faptele pozitive și cele negative, oricum dominante, facile și care deprimă cu siguranță.

Întrebare: sătenii aceia chiar au de toate și le lipseau camerele de luat vederi, care au împânzit toate localitățile. Bun business, neicușorule! Bun, rău de tot!

(02 august 2016)

Tv mijloc de analfabetizare

Televiziunile noastre sunt o pepinieră de analfebetizare prin:

• moderatorii incul/i care spun însumi când persoana este femeie și însămi când nefericitul este bărbat;
• invitați care spun este în loc de sunt sau nu formezaă corect pluralul;
• frecvența diabolică cu care sunt prezentate numai și numai greșelile ce stârnesc râsul;
• evitarea persoanelor cu cultură care să aducă un spor de bucurie;
• traduceri incorecte ale filmelor cu titrare;
• folosirea aberantă a lui acesta, aceste, acestora.

În loc să dea dovadă de acuratețe, televiziunile produc ele:

• impolitețe;
• vorbe urâte;
• bipuri;
• jigniri.

adică au o contribuție majoră în a analfabetiza populatia. Punct.

(02 august 2016)

Trucuri ieftine in Tv

Toate televiziunile, asemeni unor muște care toate merg în zbor semeț să se așeze ritmat, inteligent, dăruit, ostentativ și catregoric pe un rahat de câine:

• încep să anunțe ceva, iar din dorința de a-l face curios pe telespectator zic: despre toate acestea aflați după pauză, iar omul cu telecomanda se duce pe un alt post unde știe că nu sunt reclame;
• descriu câte ceva despre un eveniment și apoi dau legatura cuiva care se află la fața locului, de unde va spune toate detaliile, ceea ce nu se întâmplă, căci ființa de pe teren ori repetă ceea ce a zis știristul/știrista, ori spune niște chestii din care se înțelege că nu are niciun detaliu;
• caută să țină pe oameni captivi cu anunțuri dintre cele mai incitante care la momentul oportun se fâsâie oribil, în ceva de o banalitate ieșită din comun;
• fac știre din întâmplări ce s-ar fi petrecut acum peste 10 ani și care nici nu au cum să fie verificate, dar sunt de cea mai mare jena; mă refer la șanteuze care spun că acum 10 ani le-au bătut bărbații, dar ele proste fiind au stat să le mai bumbăcească gunoaiele acelea.că bărbați nu se numesc, deși legea era de partea lor.

Sunt trucuri ieftine pentru a deveni atractive, pentru că televiziunile se hrănesc din știri negative, căci și noi ca popor avem apetență să moară capra vecinului și dacă este posibil, nu ne deranjează dacă și vecinului i se întâmplă ceva nasol. Vor trece cam 233 de ani până când noi vom fi altfel și până când televiziunile vor face rating din:

• recitări de poezie de Nichita Stănescu;
• lecturi cu intonație din operele lui Liiceanu;
• discursurile sfătoase ale Gheorghiței Nicolae;
• emisiunile prăfuite ale Eugeniei Vodă;
• platitudinile lui Radu Banciu;
• vocabularul sterp al lui Gorghiu;
• abundența diareică a ieșirilor lui T.

Dar trebuie să fim răbdători și indulgenți pentru a supraviețui acestor vicistitudini în plan cultural căci următoarea migrație nu demonstrează nimic dacă avem în vedere disperarea celor câțiva rătăciți nimeriti aici și bântuiți de deznădejde din moment ce săracii au încurcat direcția spre care se deplasau, nimerind unde nu trebuia. Dacă se întâmpla nu știu ce aveam niște argumente să demonstrez netemeinicia ipotezei pe care se bazează teoria cu vidul de populație

(02 august 2016)

De ce nu fac elevii sport?

Toată lumea se întreabă cu mare nedumerire de ce nu fac elevii sport și caută răspunsurile ori pe sub masă, ori pe sub pat, în niciun caz, acolo unde se află el, adică în catalog. Toată lumea consideră că sportul nu e nici ca matematica, nici ca literatura și nici ca fizica, chiar dacă la orar scrie EDUCAȚIE FIZICĂ. este o disciplină care e foarte importantă pentru sănătatea elevului, Părinții, de când cu media de admitere la liceu dar și la facultate își fac niște calcule și ei consideră că este mult mai bine să ia scutire de sport decât să le ia odraslele note de 7 sau de 8 și să le strice media.

Propunere: la disciplina numită sport să se treacă numai un calificativ, admis sau respins care să ia în considerare prezența, participarea la efectuarea de probe și alte elemente pe acre specialiștii le consideră. Sau să se dea calificative de foarte bine, bine, suficient, insuficient, respins. Pentru  ultimul calificativ profesorul trebuind să vină cu argumente solide.

Numai așa sunt sigur că se va ueși di acest impas.

(02 august 2016)

AMR ț zile în culturism...

Fiecare culturist care vrea să participe la un concurs fixat la o anumită dată își face un plan de antrenament, foarte riguros. 

De fiecare dată, asemeni unui soldat de pe vremea când se făcea armată și care număra zilele până la liberare, sportivul urmărește graficul de pregătire pas cu pas, Soldatul își spunea: au mai rămas ț zile până la liberare și de acolo acel AMR.

Există însă și situații în care apar abateri față de acel plan, dar și situații în care se impun corecții. Sportivul este cel acre își gestionează întregul program, astfel ca în ziua Z, cum se zice la război și la ora H cum se zice în spionaj, el să fie la nivelul maxim de pregătire,
Fiecare sportiv își cunoaște potențialul și resursele de a ajunge la acel nivel maxim. Experiența le spune care este timpul de care au nevoie. Sunt sportivi care au o formă foarte bună și le trebuie 12 săptămâni. Sunt alți sportivi care chiar dacă au o formă foarte bună încep pregătirea de concurs cu 16 săptămâni înainte și își regândesc programul în mod dinamic, astfel încât să ajungă acolo unde și-au propus ca performanță.
Pentru concurs, un culturist își propune:

• să ajungă la o anumită greutate corporală;
• să aibă un anumit nivel măsurat al stratului de grăsime;
• să obțină maximum nivelului de definire;
• să aibă programul cunoscut la perfecție;
• să se asigure că în pozările lui dă maximum.

Întregul program de pregătire este astfel gândit ca să se ajungă la atingerea tuturor parametrilor la data când are loc competiția, nici o săptâmănă mai devreme, nici o săptămână mai târziu. Acum când circulă atâta informație pe internet, este foarte important de a lucra foarte documentat, pentru a evita orice tip de situație neplăcută, mai ales că mulți dintre sportivi nu au în spate o echipă formată din antrenor, nutriționist, medic generalist și mai ales un sponsor generos care să asigure toate cele necesare unei pregătiri de top.

(02 august 2016)