Matricea n X n în cercetarea științifică

 Dacă chiar ne dorim alcătuirea unei echipe de cercetători valoroși trebuie:
- să știm exact care este problema de cercetare de care ne ocupăm,
- să identificăm N sub-probleme mici pe care le rezolvă rapid o singură persoană,
- să-i ascultăm pe toți cei ce se oferă să lucreze cu noi în echipă,
- să rugăm pe fiecare să aleagă din lista de sub-probleme un element pentru a ne oferi o soluție,
- cel ce nu ne oferă soluția la termenul dat de el se auto-exclude din echipă.
Vom alcătui o matrice cu N linii și N coloane.
Vom pune în corespondență un membru al echipei cu o sub-problemă.
Vom avea grijă să responsabilizăm membri echipei, prin a nu forma grupuri care să se ocupe de o problemă, căci nu vom avea o imagine clară despre contribuția fiecărui membru al echipei. Numai după ce știm exact că fiecare membru al echipei are calitățile de care avem nevoie, vom oferi sarcini pentru care doi sau trei dintre ei să lucreze la o sarcină comună, dar niciodată nu vom crea contextul ca unul să lucreze și ceilalți să privească grațioși la respectivul, ca după aceea fie să-l critice dacă treaba nu a ieșit cum trebuie, fie să se împăuneze cu munca respectivului, deși au stat pe margini.
Noi trebuie să fim generoși, ca atunci când o persoană necunoscută vine să-și ofere serviciile, să-i arătăm matricea, să o atenționăm că o sarcină de rezolvat presupune o persoană care lucrează efectiv, căci mulți doresc să vină în echipe de umplutură, pentru a bifa și ei că fac muncă de cercetare și pentru a menționa acest lucru în CV. Trebuie să evităm astfel de abordări, căci spectatorii de ocazie încurcă în munca de cercetare științifică și noi avem nevoie de persoane care muncesc efectiv.

(14 septembrie 2025)