Murim după denumiri pompoase, care nu spun nimic

Noi avem plăcerea de a da denumiri pompoase la orice, de parcă aceasta ne-ar ajuta la ceva. Cu mare pompă numim niște școli unde elevii abia de silabisesc textele cu denumirea  de colegiu național. Un institut anemic îl numim dintr-un foc institutul național de cercetare și inovare în stat în limbă. Un teatru mediocru în numim grabnic teatru național. Un martid de doi bani îl numim voioși partid național, de parcă ar exista partid orășenesc, partid sătesc sau partid de cătun. Să nu zicem nimic despre denumirea facultăților, denumirea departamentelor sau denumirea diplomelor acordate unora și altora cu diferite prilejuri. dacă în vremurile de tristă amintire de dinainte de 1989, se acorda titlul de onoare suprem, acum se acordă tot felul de diplome, de excelență, aniversare, de onoare și tot așa, însoțite de texte dintre cele mai măgulitoare, care nu au în spate nimic semnificativ. Acum mai nou, unor parcuri, școli, stadioane, closete se atribuie numele unor persoane încă în viață, de parcă s-a terminat lumea. Când trăia I.V. STALIN, orașul Brașov purta numele Orașul STALIN. După ce a murit GHEORGHIU DEJ, orajul Onești s-0a numit orașul Gheorghe GHEORGHI DEJ. Îmi vine să plâng cum contemporanii mei au decăzut într-un hal de nedescris că dau numele unor trăitori pentru străzi, parcuri stadioane, dar și pentru faptul că toți care chipurile sunt omagiați astfel, nu se dezic de acestă abordare nefirească, malefică și grotescă.


(28 mai 2026)