Showing posts with label nu HĂNGĂNUȚĂ. Show all posts
Showing posts with label nu HĂNGĂNUȚĂ. Show all posts

Monday, November 16, 2026

Profesorul universitar Octavian PETRUȘ

Octavian PETRUȘ (este născut la data 13-01-1942. 
În intervalul 1956 - 1960, Octavian PETRUȘ a fost elev la Liceul Teoretic din localitatea Călărași. 
În intervalul 1960 - 1965, Octavian PETRUȘ a fost student la Facultatea de Fizică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
În intervalul 1970 - 1977, Octavian PETRUȘ a derulat un stagiu doctoral în domeniul Fizicii. 
În intervalul 1965 - pensionare, Octavian PETRUȘ a parcurs treptele carierei universitare (preparator, asistent, lector, conferențiar și profesor universitar) în cadrul Facultății de Fizică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și ulterior ca profesor universitar la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor. (Anii exacți ai fiecărei promovări didactice intermediare nu sunt detaliați în CV-ul parlamentar public). [1, 2]
În 1977, Octavian PETRUȘ a susținut teza de doctorat .
Octavian PETRUȘ a scris lucrări de referință în domeniul informaticii, programării și fizicii, referite prin:
Octavian PETRUȘ - Programarea în Fortran. Stil în programare, Editura Junimea, Iași, 1980, 204 pagini, ISBN: fără ISBN (lucrare publicată anterior introducerii sistemului ISBN în România). 
Octavian PETRUȘ - Mecanică clasică, Editura Moldova, Iași, 1995, 418 pag.
Octavian PETRUȘ - Probabilități și statistică matematică. Aplicații pe calculator, Iași, 2000, 
Octavian PETRUȘ - Limbajul Fortran 90/95 și tehnici de programare, Iași, 2001, 
Profesorul universitar Octavian PETRUȘ a publicat peste 50 de lucrări științifice în reviste de specialitate din țară și străinătate .
Octavian PETRUȘ a deținut și demnitatea publică de deputat în Parlamentul României în intervalul decembrie 2000 - decembrie 2004 
Am în mână cartea lui Octavian PETRUȘ referită prin:
Octavian PETRUȘ - Programarea în Fortran. Stil în programare, Editura Junimea, Iași, 1980, 204 pag,
În prefața cărții, autorul spune clar că în anul 1980, programarea nu se mai face oricum, ci trebuie implementare câteva reguli, care alcătuiesc stilul de programare, astfel încât produsul finit - programul să fie eficient în raport cu o serie de cerințe concrete exprimate clar de beneficiarul final al respectivului program.
Cartea are la paginile 201 -202 o bibliografie formată din 68 de titluri ale unor lucrări publicate în intervalul 1947 - 1977. Cuvântul FORTRAN apare în 23 de titluri. Cuvântul programare apare în 27 de titluri. 10 dintre lucrări aparțin unor autori români precum CAZACU, DIMO, DANCEA, HĂNGĂNUȚ, nu HĂNGĂNUȚĂ, NICULESCU, Ion VĂDUVA.
Cartea are 8 capitole.
Capitolul 1, de la paginile  9 - 23, intitulat  Elemente de structură și funcționare a calculatoarelor digitale, prezintă aspecte care îl familiarizează pe cititor cu structura calculatoarelor, cu evoluția acestora, cu biții, cu octeții, cu cuvintele, cu dublu-cuvântul și cu celebra cartelă perforată. folosind codul HOLLERITH. Având în vedere proveniența de fizician la bază a autorului cărții, subcapitolul 1.5 este destinat aplicațiilor științifice, specifice fizicii experimentale.
Capitolul 2, de la paginile  2p 4 - 775, intitulat  Elemente de practica programării. Tehnici eficiente de programare, ia în considerare acele elemente necesare dezvoltării gândirii de programator. Se prezintă conceptul de algoritm, sunt date câteva exemple și se propune o modalitate de a prezenta algoritmii, asemătător unui limbaj specializat în acest sens, scrierea de pseudocod. Apar cuvinte cheie seq și end,  select, if-else și end, case i of(S1, S2, ..., Sn), repeat-until, repeat-while. Pentru calculul sumei elementelor x1, x2, x3, ..., xn ale unui șir, autorul propune secvența:
begin
s:=0
i:=1
iter while imai mic sau egal cu n do
s:= s+xi
end
end
Exemplul 5 de la pagina 44 de calcul a unor indicatori statistici, cu extul sursă de la paginile 44 -45 va fi reluat la scrierea unei subrutine FORTRAM la pagina 179.
Subcapitolul 2.8 Scheme logice program are o structură deosebit de bine gândită și am ceritutdinea că acel cititor care s-a aplecat cu aprofi=undarea lui, a reușit să înțeleagă mecanismele cele mai fine pentru construirea de scheme logice, chestiune care este cheia succesului oricărui program, mai ales că autorul evidențiază în schemele propuse corespondența 1 la 1, cu instrucțiunile din programul FOTRAN. Gândirea de a structura programul după una din tehnicile to-down sau bottom-up, paginile  71 -74, crează o nouă viziune asupra organizării programului privit ca o construcție modulară.
      
Capitolul 3, de la paginile  76 - 103, intitulat  Noțiuni de bază ale limbajului FORTRAN, prezintă elementele de bază ale limbajului într-un mod sistematic, cu exemplificări sugestive, care-l ajută pe cititor să nu greșească, deci să învețe corect să definească variabile, constante, să utilizeze operatorii, mai ales că există particularități de a delimita cu puncte pentru NOT care va fi scris .NOT., pentru OR care va fi scris .OR. , la fel și pentru operatorii relaționali.Se discută despre tipurile de variabile INTEGER, REAL, DOUBLE, COMPLEX. Se stabilesc tipurile implicite definite la construirea identificatorilor, după prima literă, în sensul că variabilele al căror nume încept cu I sau J sau K sau L sau M sau N sunt de tip iNTEGER implicit, iar celelalte sunt de tip REAL. Pentru definirea masivelor se folosește DIMENSION. Apar multe tabele care sistematizează sugestiv care sunt resursele limbajului FORTRAN în ceea ce privește operatorii, funcțiile implicite și natura rezultatelor când se evaluează expresii aritmetice.
Capitolul 4, de la paginile  104 - 137, intitulat  Programe FORTRAN simple, prezintă
Capitolul 5, de la paginile  138 - 148, intitulat  Instrucțiunea DO, prezintă în figuripe 67 - 71, blocurile asociate schemei logice pentru instrucțiunea DO care implementează structura repetitivă REPEAT UNTIL, cu  exemplificări pentru situații foarte frecvent întâlniote în secvențele de instrucțiuni ale programelor FORTRAN. Sunt prezentate reguli de utilizare a instrucțiunii și sunt date secvențe în care apare instrucțiunea CONTINUE. Stilul de programare este vizibil orientat spre claritatea secvențelor, cu folosirea de etichete ca termeni ai unei prograsii aritmetice cu rație 10, ca de exemplu 10, 20, 30 și tot așa. Capitolul are 12 exerciții și probleme legate de utilizarea instrucțiunii DO, interesant este enunțul legat de calculul coeficientului de corelație, unde se va vedea capacitatea programatorului de a exersa elemente de optimizare când vrea să abordeze stilul de programare eficient.
Capitolul 6, de la paginile  149 - 168,  intitulat Instrucțiuni de intrare/ieșire  , prezintă descriptorii de format și modalitde inițializare cu informații de pe cartele perforate a masivelor unidimensionale, dar și a celor bidimensionale. Sunt date scheme logice și scurte secvențe de instrucțiuni care ilustrează modul de citire a datelor și de scriere a rezultatelor. Subcapitolul 6.6 este extrem de interesant căci permite obținerea modului de citire a datelor sau de afișare a rezultatelor după formatul dorit de utilizator, care definește setul de descriptori ca variabile care se citesc de pe cartele. Să nu uităm că 1980 este anul în care cartea a fost tipărită și cartela perforată era regina între regine în rândul modalităților de preluare a informațiilor furnizate de utilizatorii de software.
Capitolul 7, de la paginile  169 - 193, intitulat  Proceduri și subprograme, definește conceptul de procedură și pune accentul pe reutilizabilitate prin apeluri repetate sau prin referiri repetate. Se precizează  conceptul de subprogram de tip funcție și sunt propuse câteva subprograme de tipFUNCTION pentru calculul sumei elementelor unui șir, pentru calculul produselor elementelor unui șir. Subcapitolul7.5 este destinat subprogrametor de tip subrutină, cu exemplificarea calcului unor indicatori statistici, pagina 179. Cei care au făcut statistică economică cu doamna profesoară Elena BIJI știu că pentru calculul dispersiei există și o altă formulă, deci subprogramul are o formă care arată ceva mai elegantă. Exemplul nr. 2 exemplifică scrierea ubrutinei pentru soluționarea unei ecuații diferențiale prin metoda Runge-Kutta. Tot aici se prezintă instrucțiunile EQUIVALENCE și COMMON, cu exemplificări interesante și sugestive pentru avantajele pe care le aduc programatorilor. Figura 88 confirmă zicerea că o poză face mai mult decât o mie de cuvinte, când este vorba de a accentua roul blocurilor comune.
Capitolul 8, de la paginile  194 - 200, intitulat  Alte caracteristici ale limbajului FORTRAN, dezvoltă aspecte legate de instrucțiunile GO TO calculat, IF aritmetic, atribuirea logică și instrucțiunea PAUSE.
La paginile 203 - 206 se află un indice alfabetic extrem de util pentru identificarea paginilor unde se află acele elemente care prezintă interes pentru cititor, mai ales, după ce acesta a parcurs cartea și aceasta devine instrument de asistare a activității lui în calitate de programator FORTRAN, mai ales.
Mai sunt și 3 planșe care includ două texte FORTRAN scrise pe foi de programare și un listing obținut de  la imprimantă cu un program FORTRAN scris după regulile enunțate de autor când s-a referit la stil de programare.

(15 noiembrie 2026)