Tuesday, March 5, 2019

Erorile soților BÂRSAN

În data de 04 martie 2019 la emisiunea Sinteza zilei a lui Mihai GÂDEA, cel al cărui nume îl pocea Traian BĂSESCU de ciudă pe succesul mai tânărului său adversar, soții Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN au prezentat calvarul trăit de ei în ultimii câțiva ani, amintind tot timpul de seara zilei de 6 octombrie 2011. După experiența acumulată de mine, căci am și eu o oarece vârstă, mi-am dat seama că soții Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN au făcut câteva greșeli fundamentale și au trebuit să plătească pentru ele.
Greșeala nr. 1: soții Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN au crezut că toți gândesc numai ca ei, ceea ce nu este câtuși de puțin adevărat. Ei trebuiau să știe, căci și ei au o oarece vârstă, că omul când ești de față vorbește frumos, iar când ai plecat, te înjură de mamă. Pornind de la această premisă greșită, au crezut că foștii lor studenți vor avea o doză de respect față de ei, ceea ce nu se întâmplă niciodată.
Greșeala nr. 2: soții Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN și-au imaginat că societatea are o scară valorică pe care ei și-au imaginat-o, unde locul lor era bine definit. Este adevărat că societatea are valorile ei. Dacă scara de valori pe care societatea o construiește coincide cu scara de valori proprie este OK, dar dacă între cele două scări de valori există diferențe semnificative, fiecare dintre noi se va poziționa pe scara valorică definită de societate. Este exact ca în situația în care o limuzină foarte scumpă este arătată unuor oameni din comuna primitivă. Ei nu au sesizat că locul lor nu este potrivit în scara valorilor definită de societate, ceea ce i-a dus la concluzii eronate. Noi avem o zicere: dacă mai mulți inși îți zic că ești beat, mergi și te culcă, chiar dacă tu știi că nu ai băut, căci așa este în viață și tocmai de aceea adevărurile sunt relative.  
Greșeala nr. 3: soții Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN în mod eronat au crezut că există meserii, există profesii și există meseriași, că există profesioniști, fără a lua în considerare că noi avem proverbul capul plecat, sabia nu-l taie. Ceea ce ne duce gândul la faptul că nu traversam noi mileniile fiind verticali, curajoși și eroici. Să nu uităm că niciodată sluga nu are cum să fie boier, indiferent cu câtă poleială se dichisește.
Greșeala nr. 4: soții Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN au ignorat că banul este ochiul dracului. De pe o poziție superioară, doamna ar fi avut niște venituri și mai ales onoruri date de puterea rolului de interacțiune cu vârfurile politicii. Și domnul a greșit că nu s-a gândit că salarul său lunar era de câteva zeci de ori mai mare decât al unui mioritic. Ei au ignorat că în mentalul fiecărui pământean este zicerea Doamne, dă-mi ți niciodată, Doamne, ia-mi.
Greșeala nr. 5: soții Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN nu au luat în considerare dinamica socială, iar uzura morală a persoanei este accelerată de cei ce evaluează pe fiecare dintre noi, ca pe niște obiecte. Lupta dintre generații, remarcată între părinți și copii este mai acerbă între membrii de rând ai societății. Expresia de lupi tineri n-am inventat-o eu, ci evidențiază nerăbdarea generațiilor care vin din urmă de a ocupa primele poziții, aducătoare de bani și de onoruri, știut fiind faptul că și ea va trăi exact aceleași drame peste timp.
Nu mă apuc eu acum să dau sfaturi soților Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN căci faptele sunt consumate. Eu știu că am absolvit cândva un curs de management politic și acolo am deprins niște lucruri care m-au ghidat, ferindu-mă de niște situații bizare, neplăcute, absurde și mai ales, dureroase.
Soții Gabriela BÂRSAN și Corneliu BÂRSAN sunt exemplul clasic de cum nu trebuie să se poarte societatea cu niște oameni onești, excelenți profesioniști și cărora nimeni nu are ce le reproșa, în afara faptului că nu corespund tiparului de persoană care să ocupe poziții în raport cu profilul definit la un moment dat de cei ce au definit obiective și au puterea de a le pune în practică.



(05 martie 2019)

Saturday, March 2, 2019

Elevul Ion IACOVIȚĂ

Sunt oameni pe care nu ai cum să-i uiți pentru lucrurile remarcabile pe care le-au realizat. Așa este cazul lui Ion IACOVIȚĂ elev în clasa a VIII-a a Liceului Dimitrie CANTEMIR în anul școlar 1961-1962.
Ion IACOVIȚĂ era un băiat înalt, venit din Târgu Mureș. El stătea în ultima bancă din clasă, pe rândul dinspre perete. Era un elev liniștit și nimeni nu bănuia că la noi în clasă se află un elev cu totul special. Momentul a apărut când profesorul de literatură Alexandru COSTAȘ a recitat versul:
Cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum
sin Scrisoarea a II-a a lui Mihail EMINESCU, iar colegul Ion IACOVIȚĂ a continuat: 
Câştigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum;
Cu evlavie adâncă ne-nvârteau al minţii scripet, 
Legănând când o planetă, când pe-un rege din Egipet.
A urmat un dialog de versuri eminesciene între profesor și elev și toată lumea a remarcat că atât profesorul, cât și elevul știau pe dinafară versurile din opera marelui EMINESCU.
Din acea clipă toată lumea a înțeles că aveam un coleg cu totul special. Dacă și acum, după atâțea ani mă gândesc cu admirație la Ion IACOVIȚĂ este pentru faptul că nu am mai întâlnit pe cineva care să știe toate poeziile lui Mihail EMINESCU pe de rost.
Ion IACOVIȚĂ scria versuri frumoase. Anii au trecut și nu am mai știut nimic despre acest om cu totul remarcabil. Erau vremurile aspre atunci și altele erau prioritățile în viața de zi cu zi.
(02 martie 2019)

Corupția în folclorul de altădată

În cântecul  La Gherla la ferestruica, interpretat de Cristian Pomohaci sunt niște versuri care evidențiază clar că nu este vorba nici de DNA, nici de secția specială de anchetare a magistraților, ci de o trăsătură care vine din adâncurile istoriei în ceea ce privește corupția.
Deși sunt lăsate mai spre urmă, corupția a ajuns la fincții de execuție. Noi avem zicerea ultimii, dar nu cei din urmă:
Închide mândro ochii
Și cumără gărzile.
Se ia de fapt cu corupția spre staf, la nivelul doi al ierarhiei:
Vondeți mândră pe Bălanul
Și cumpără căpitanul.
Se merge, cu oferte mult mai tentante spre vârful piramidei.
De nu mi-ii putea salva,
Vindeți mândră și salba
Și cerceii și inelul 
Și umpără colonelul.
Sunt mulți interpreți de folclor care interpretează cântecul Căpitane de județ, în care lucrurile sunt foarte clare, împricinatul se adresează direct:
Căpitane de judeţ, 
Căpitane de judeţ, 
De ce mă bagi la coteţ? 
Pentr-un pui de murguleţ, măi, măi... 
Pentr-un pui de murguleţ
Că nu l-am vândut cu preţ! 
Împricinatul are și soluții pentru a ieși din necaz:
Dă-mi drumul până-n chindie
Să-ţi aduc o herghelie
Să-ţi aduc, neică, o mie. 
Măi, măi! 
Of, of, of, of! 
Ţi-aduc tata cailor
Şi mama cârlanilor
Şi pe păzitorul lor, 
Măi, măi!
Nu trebuie să facem un efort prea mare de a descifra raporturile între căpitanul de județ și împricinat, din moment ce există acest dialog. dacă există asemenea versuri, cu siguranță că fum fără foc nu a existat în vremurile de demult. Acum ne întrebăm unde se produceau artiștii populari? La nunți? La botezuri? Erau prezenți și căpitanii de județ sau gărzile sau coloneii? Nu prea cred, că astfel de personaje nu se prezentau la petreceri pentru a roși. Cred că rapsozii le cântau în pădure să-i audă codrul și râul. Numai după 1989 când lumea a devenit mai liberă și tot timpul oamenilor le place să fie nostalgici, acceptă la petreceri și cântecele de acest tip, căci nu au caracter mobilizator, din moment ce caii sunt doar la herghelii, iar salbă și vacă nu prea mai are omul în bătătură. Cât despre statul la pârnaie, mulți vorbesc de stat la facultate și așteaptă despăgubirile deciziilor de la CEDO. Acum se cântă versuri despre înstrăinații plecați în pribegie pentru o bucată de pâine, căci patria lor le-a refuzat cele mai elementare drepturi legate de viața decentă și cinstită.



(02 martie 2019)


Rămâne cum am stabilit

Am trăit niște momente deosebit de ciudate de-a lungul anilor. Unul a fost prin anul 2002 când existau bani mulți din fonduri europene și se doreau schimbări la nivelul struțo-cămilei numită colegiu universitar,
Atunci, ideea era de a face un semestru de practică. Însemna ca anumite discipline să plece din planul de învățământ. Ca să nu fie vorbă, am zis că disciplina de care răspundeam eu va dispare. A mai fost încă un coleg care a zis la fel. Ceilalți însă, s-au menținut pe poziții. Și nu s-a întâmplat nimic. Ba s-a întâmplat: colegiile au dispărut pentru că și-au dovedit ineficiența.
Tpt așa s-a întâmplat și la o discuție pe legea învățământului. Au venit tot felul de propuneri și în final, nu s-a schimbat nimic. Totul a rămas anchilozat. Nici legea achizițiilor publice nu este o capodoperă. Nici alte legi. Sunt legi stufoase, greoaie, care nu spun nimic și nu clarifică nimic. Atât timp cât nu se stabilesc:
- obiective clare,
- responsabilități precise,
- premii pentru cei buni,
- sancțiuni pentru incompetenți,
totul va rămâne așa cum am stabilit, adică nu se schimbă, clar! este exact ca în povestioara cu troița, câcnd un nene a făcut o troiță exact cum i-au sugerat rând pe rând vecinii. A ieșit ceva foarte urât. De aceea hainele au un singur designer.


(02 martie 2019)

Și PONTA avea un deep state?!...

Un raport de la englezi m-a lăsat cu gura căscată. Până și PONTA avea un deep state al lui. E un fel de a spune. Orice persoană cu oarece poziție își formează o gașcă de slugi care sunt gata să lingă pe jos dacă lui șeful îi place. Asta nu înseamnă că un șef are deep state.
Noi am caricaturizat comunismul. Am caricaturizat capitalismul. Pe ce punem mâna, caricaturiză. Acum a venit rândul să caricaturizăm deep state. La noi o gașcă oarecare devine pentru unii deep state. Este ridicol, pentru că deep state înseamnă cu totul altceva, iar PONTA, cu siguranță nu a avut deep state. Nici Traian BĂSESCU nu a avut deep state. La noi nici nu trebuie vorbit de deep state, ci doar de gășiti.
Traian BĂSESCU a avut o gașcă cu care a tras sfori.
Victor PONTA a avut și el o gașcă cu acre a tras sforicele.
Pentru a vorbi de deep state, trebuie identificate structuri profunde care funcționează paralel cu statul și care determinăp evoluții profunde pe plan intern și pe plan internațional, pentru a fi satisfăcute cerințe financiare, economice prin politici deturnate. Faptul că un X este plantat pe o poziție grasă, că se vinde un teren, că se merge la o crâșmă, că se joacă niște voturi de independent, în niciun caz nu este deep state, este un banal trafic de influență, făcut între șmecherași mărunți.
Deja îmi vine să mă râz cu gura până la urechi dacă mai repetă cineva că până și PONTA a avut un deep state, ha, ha, ha. Deep state nu se identifică în niciun caz cu un om, ci cu o colectivitate foarte numeroasă, care activează în realizarea de obiective foarte exacte, altele decât cele ale statului de drept și nu în numele acestuia din urmă. Cum rânde prezidentul, liniar, prozaic, forțat și neactoricesc.

(02 martie 2019)

Bietul Vlad NISTOR

Nu știu, dar PNL a ales să-l trimită prin televiziuni pe Vlad NISTOR, care am înțeles că ar fi profesor universitar. Știu că așa cum vorbește, mai repede îl asociez unui brigadier de C.A.P. Cred că mult mai bine face față Adriana SĂFTOIU, căci ea are argumente și nu este ridicolă. Chiar la o emisiune când se vorbea despre președinția Ro la UE, cum punea bietul Vlad NISTOR te făcea să plângi în hohote/. Se zice că ar fi profesor de istorie. Nu știu, dar dacă ar stăpâni bine literatura din domeniul său ar veni cu niște exemple, ne-ar îmbrobodi și ne-ar lăsa o impresie cu mult mai bună decât pe cea de politician pârât, că adevărat politician nu este.
Crin ANTOMESCU avea verb, Vlad NISTOR nu are verb.
Crin ANTOMESCU era o prezență, Vlad NISTOR nu este o prezență.
Crin ANTOMESCU era spontan, Vlad NISTOR nu este spontan.
Crin ANTOMESCU avea carismă, Vlad NISTOR nu are carismă.
Crin ANTOMESCU avea culoare, Vlad NISTOR nu are culoare.
Singura chestie comună a lui Crin ANTONESCU cu Vlad NISTOR este că amândoi sunt istorici. Zilele trecute am avut explicația că Vlad NISTOR nu mai este parlamentar. Nici pe liste în 26 mai 2019 nu va fi Vlad NISTOR. Oricum, a luat doctorat la 39 de ani și în lista lui de lucrări nu am văzut oarece lucrare care să fi luat premiul Academiei Române. Un lucru este sigur: pe 25 iulie Vlad NISTOR va fi pensionat. În politică va fi încă prezent. Pe mine m-a dezamăgit. Mă așteptam să fie deaupra multora. Dar este la fel ca mulți alții care sunt doar prezenți fizic, dar nu spun nimic notabil, deși PNL prin doctrina nouă l-a care s-a raliat, ar avea multe clarificări de făcut, pentru a fin înțeleși ei ca PPE-iști ce se află de câțiva ani sub pulpana PDL-ului lui Traian BĂSESCU.



(02 martie 2019)

Tudorel TOADER bâjbâie

Cel ce se zice în târg că i-a venit de hac lui Laura Codruța KÖVESI, dete OUG nr.7 care a reușit performanța să-i enerveze pe mulți dintre procurori. Părerile este împărțite, căci sunt mai puțin de 50.
Ceea ce se știe cu exactitate se leagă de faptul că săptămâna viitoare, OUG nr.7 va fi modificată. Este de dorit să se încheie protestele procurorilor.
Unii zic că ceea ce fac procurorii nu este legal. Ei insistă pe ideea că tocmai cei care au salarii și pensii babane, ies în stradă, că legea nu le dă voie. Tot aceștia pledează pentru amenzi, pentru pușcărie și cine mai știe ce aiureli. Este ca și cum îl pui pe unu să aleagă între a fi bogat și a fi bolnav de o boală incurabilă, ce ar alege. Problema este deficitar pusă, dacă se pleacă de la o astfel de ipoteză.
Societatea românească este de un primitivism strălucitor, căci chiar trecerea noastră prin istorie se bazează pe simțul romînului de a-și conserva un minimum de confort, țuică, fripturi, manele și femei. chestia cu onoarea, eroismul, dreptatea sau altele asemenea, momentan n-ar trebui luate în discuție, atât timp cât solul acestei țări este atât de generos. Doar trebuie să cști gura, pentru a-ți pica mâncarea în gură.
Nici bâjbâiala lui Tudorel TOADER nu este o chestie ieșită din comun, din moment ce miturile de bază pornesc de la niște crime. Ciobanii din Miorița nu-l mângăie pe cel modovean, ci-ii fac felul. Nici chestia cu baltacul nu este legată de o chermeză la casa de cultură din sat. Iar treaba cu meșterul Manole și ea are la bază un lucru sigur. Ana nu era siliconată, dacă vrea cineva să insinueze asta, din moment ce la mumiile egiptene nu au fost identificate gogoșele de silicon în sarcofagele nevestelor de faraoni. dacă ei nu aveau bani să le pună silicoane muierilor, cu atât mai puțin un zidar ar fi dispus de astfel de resurse, chiar dacă operația s-ar fi executat și într-o bucătărie, de un fals medic. Tehnici nu se făcea așa ceva.



(01 martie 2019)