De ce nu rezistă festivalurile de muzică ușoară la român?

Festivalul internațional de muzică ușoară Cerbul de aur de la Brașov, a apărut și a dispărut în neant ca și cum nici n-ar fi fost. Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia a avut prima ediție și a durat cât a durat, apoi a dispărut și el, de parcă n-ar fi fost.
Este important să analizăm cu obiectivitate de ce festivalurile de muzică ușoară românească apar și după numai câteva ediții dispar de nu-și mai aduce nimeni aminte de ele.

Prima cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este abordarea de gașcă a întregii problematici, pornind de la banii alocați, căci sunt prea mulți indivizi hrăpăreți la cât de puțini bani sunt alocați.

A doua cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este a legată de faptul că lipsesc criteriile obiective de apreciere a actelor artistice care se derulează în timpul festivalurilor și acordarea de premii este afectată negativ de factorii subiectivi care devin dominanți în procesul de evaluare, ceea ce face să scadă interesul compozitorilor și interpreților în a participa la competiții.

A treia cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este utilizarea excesivă a pilelor pentru formarea juriului, pentru selecția pieselor, pentru acordarea premiilor de interpretare și de compoziție.

A patra cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este includerea celor care erau neprofesioniști în echipele de organizare a festivalurilor, doar pentru că aveau reprezentativitate politică și pentru a avea spate politic la o adică, atunci când trebuiau justificate anumite mesaje din cântece sau abateri referitoare la interpretare sau la costumele interpretelor de pe scenă.

A cincea cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este modalitatea prăfuită de perpetuare a unor stiluri de interpretare dar și de compoziție, care au generat piese slabe, forțate să ajungă în mod artificial în topul melodiilor care primeau premii.

A șasea cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este discrepanța între ceea ce promova festivalurile și ceea ce deveneau piese valoroase, ascultate și fredonate de melomani.

A  șaptea cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este vorbitul în exces în defavoarea muzicii, căci prezentatorii, interpreții, compozitorii și oficialitățile care preluau un microfon se lansau în discursuri interminabile pentru a lăuda mărimi care nu erau prezente sau pentru a se lăuda între ele, dacă erau prezente în sală.

A opta cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este căderea în banal, în desuetudine a abordărilor și lipsa de progres, căci aceleași voci, aceleași linii melodice, aceleași orchestrații repetate de la ediție la ediție aduc plictiseală și dezinteres.

A noua cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este că festivalul nu este privit ca o investiție ce trebuie recuperată într-un termen foarte scurt, prin vânzarea de bilete, prin vânzarea dreptului de transmisie televizată a serilor festivalului și a concertelor cu invitații speciali.

A zecea cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este lipsa grandorii festivalului, grandoare dată de nivelul de exigență impus și de valoarea premiilor, valoare care ori este valoare în sine dată de dificultatea de a ajunge în vârful ierarhiei, datorită selecției și evaluării sau valoare dată de suma alocată premiului, care trebuie să depășească cu mult 300.000 de euro pentru marele premiu.

Totul ține de coloana vertebrală a celor care definesc proiectul și selectează echipa managerială a festivalului și nu neapărat de nivelul sumelor alocate. Atât timp cât sunt implicați oameni fără principii morale, fără experiență și fără valoare, festivalurile se vor duce de râpă și nu vor impune nici melodii, nici compozitori, nici interpreți și cu atât mai puțin eficiență economică, adică scoaterea banilor investiți.



(12 februarie 2025)