Eliminarea memorării rezumatelor pentru admiterea în liceu, ca necesitate

Pe când fiul meu trebuia să susțină examenul de admitere în treapta a I-a de liceu, căci așa erau organizate trecerile pe trepte în liceu, se punea problema memorării unor rezumate cu care candidatul trebuia să se prezinte la examen și cadă îi cădea nu știu ce poezie sau nu știu ce bucată literară de proză, trebuia să scrie acolo, ce se spunea în acele rezumate, căci altfel, șansele elevului de a fi admis se reduceau la zero. Pe mine m-au enervat la culme acele texte inepte, în care aurorii, niște mediocrii patentați însăilau tot felul de ziceri, doar pentru că banii de meditații trebuiau să le intre în buzunare.
Îmi amintesc cum la rezumatul pentru balada Miorița rezumatul zice că autorul anonim s-a gândit să ilustreze cutare și cutare trăsătură de caracter a poporului definind cinci mituri. Autorul rezumatului spune toate acestea de parcă ar fi stat de vorbă el cu autorul anonim și autorul anonim i s-ar fi de stăinuit lui cam aaș:
- Băi, frățiorule, uite, eu m-am gândit la cinci mituri și pentru cutare mit eu am scris versurile, pentru cutare mit am scris versurile și tot așa. La fel și cu poeziile lui Lucian BLAGA. Autorii de rezumate spun niște lucruri de parcă ei ar fi stat de vorbă cu autorul și autorul le-a șoptit lor la urechiușă ce și cum cu versurile acelea, decodificând totul. Realitatea este că autorii de rezumate exprimă ce cred ei despre poezie, dar uită să spună ceva de forma: în opinia mea, poetul a vrut să zică... sau eu cred că poetul s-a gândit la ... adică să rezulte clar că rezumatul este rezultatul elucubrațiilor lui de profesoraș lacom de câștig fără prea multă trudă.
După opinia mea, elevul trebuie să citească poezia, să citească romanul și școala să-l învețe să descifreze ce este în poezie sau în roman și bine ar fi ca elevul să memoreze poezii și să învețe să le recite. În rest, la examene, elevul să fie pus în situația de a scrie ceva care să arate că el a citit poezii și romane și a rămas cu ceva din ele și-a îmbogățit vocabularul și este în stare să scrie corect o cerere, o scrisoare sau să descrie ce a făcut el într-o anumită zi, cât mai pe înțeles, fără greșeli gramaticale.


(01 februarie 2025)

Era inteligenței artificiale

Dictatorii și nu numai ei, ne-au obișnuit cu asocierea unor denumiri pompoase perioadei în care s-au manifestat. Lui Nicolae CEAUȘESCU, slugile i-au zis că perioada în care el a condus România s-a numit epoca de aur. Și în 20 ianuarie a.c. am auzit din gurița unuinene vorbindu-se de era de aur. Mă rog. Eu știu că inteligența artificială aduce schimbări atât de profunde în viața oamenilor încât atât timp cât ea va fi operațională, perioada se va numi era inteligenței artificiale.

În era inteligenței artificiale, oamenii vor fi eliberați de executarea cu creierele lor a unor operații de rutină, repetitive și vor dispune de mult mai mult timp pentru a face muncă de creație originală.

În era inteligenței artificiale, oamenii vor  fi asistați în derularea de activități de creație astfel încât randamentele lor să crească simțitor.

În era inteligenței artificiale, oamenii vor fi evaluați cât mai riguros, astfel încât ierarhizarea lor valorică să reflecte cu adevărat calitățile lor.

În era inteligenței artificiale, oamenii vor aspectele de originalitate din munca de creație a fiecărui om va fi evidențiată și nimeni nu va mai face salturi spectaculoase în mod eronat, pentru a părea în ochii celor din jur ceea ce nu este cu adevărat.

În era inteligenței artificiale, oamenii vor face economii de timp spectaculoase, prin eliminarea timpilor de așteptare inutili sau deplasările nenecesare. 

În era inteligenței artificiale, oamenii vor  folosi multe din informațiile prelucrate, pentru a obține elemente de anticipare comportamentală, ceea ce va furniza opțiuni de derulare de activități viitoare, obținând creșterea gradului de satisfacție zilnică.

Inteligența artificială apare ca un miracol în viața oamenilor și de aceea ea deschide o nouă eră în viața acestora, motiv din care oamenii nu au a se teme de inteligența artificială.

(01 februarie 2025)

Contabilitatea în era inteligenței artificiale

Cine crede că în era inteligenței artificiale contabilitatea se va mai face așa cum se face acum, face marea greșeală a vieții sale, căci în era inteligenței artificiale, multe operații contabile se vor executa la generarea documentelor primare. Atunci când se întocmește factura de achiziție a unui utilaj pentru fabrica noastră, instantaneu se vor face toate operațiile de înregistrare a mijlocului fix, cu luarea în considerare inclusiv a modului cum se va face repartizarea cheltuielilor de amortizare. Când se vor cumpăra materiile prime, costurile din facturi se vor reflecta în contabilitate simultan cu eliberarea facturii, chiar în conturile de materii prime sau de materiale necesare procesului de producție.
Când se face controlul de calitate, rebuturile se trec cu ajutorul senzorilor la pierderi, iar produsele de calitate, se contorizează de pe bandă și se trec automat la produse finite în stoc. Cât despre vânzări, la eliberarea documentelor și la încărcarea produselor finite în mijloacele de transport, senzorii vor contoriza ceea ce se produce în fluxuri și la marfă vândută se înregistrează totul riguros. Ni este nimic futurist în ceea ce spun, pentru că acum 30 de ani un nene care șterpelise un software de contabilitate de pe nu știu unde dorea să mă mpresioneaz cu ce face el, dar i-am tăiat elanul întrebându-l dacă el înregistrează în contabilitate fie scanând documente, fie cu ajutorul comenzilor vocale în limbaj natural. Văzând că acel software era unul banal care opera de la tastatură fix folosind înregistrări contabile în structură clasică, am zis că nu mă interesează. IOată că azi, deja avem posibilitatea să vedem inteligența artificială la treabă, dar și ea trebuie ajutată cu achiziționarea de linii tehnologice care să permită achiziționarea de date pe tot fluxul de producție, căci bătând din palme și doar emițând pretenții nici inteligența artificială nu le face chiar pe toate din senin. Deocamdată acest sotware nu există. Deocamdată oamenii trebuie să se obișnuiască cu ideea că achiziția de date prin scanare de documente, prin folosirea de senzori, este cea care duce la reflectarea în contabilitate a realității.

(01 februarie 2025)

Evaluarea complexă în era inteligenței artificiale

Acum vreo câțiva ani, când pandemia schimbase totul, se punea problema susținerii de examene în mediul online și soluția definită presupunea utilizarea mai multor camere de luat vederi pentru a asigura acuratețea procesului de evaluare, excluzând existența asistenților care să potențeze resursele celui examinat. Soluția a fost discutată în spațiul mioritic, deși era clasică peste ocean și după multe chinuri a fost adoptată, spre disperarea celor care sperau în posibilitatea de a trișa.

Inteligența artificială, implementată în condițiile existenței conținutului digital semnificativa:

- va analiza dosarul de concurs și va decide dacă se merge mai departe,

- va construi testul grilă și îl va evalua,

- va asista examenul oral și va asista notarea,

- va asista finalizarea rezultatului de concurs.

Este clar că nu vor mai apare situațiile penibile din zilele noastre în care persoane nepotrivite unui post, ocupă acel post doar pentru că are susținere de natură subiectivă. Inteligența artificială va pune ordine în scara valorică și abia atunci se va vorbi că este asigurat ocuparea locului potrivit de persoana potrivită și în consecință, tinerii vor ști cu precizie că o anumită carieră se definește cu și mai multă precizie, fără a exista harababura de pe piața muncii din ziua de azi, când fără certificări, unii acced la poziții doar pentru că posedă sprijin de natură umano-subiectivă, ca să nu folosesc cuvântul brutal pilă.




(31 ianuarie 2025)

Generalizarea cheltuielilor directe în era inteligenței artificiale

Peste tot se vorbește de:
- cheltuieli directe cu materii prime, cu energia, cu forța de muncă,
- cheltuieli indirecte, cu chirii, căldură, telefoane, autoturisme.
În mod normal trebuie un echilibru între cheltuielile directe și cele indirecte, pentru a face ca producția să fie eficientă. Există în managementul clasic tot felul de chei de repartizare a cheltuielilor indirecte pe secții de producție, pe categorii de produse, dar toate sistemele de repartizare sunt imperfecte. 
În managementul de proiecte crește ponderea cheltuielilor directe foarte mult, numai că în spațiul mioritic se ajunge exact pe dos, adică nivelul cheltuielilor indirecte este atât de mare încât esența managementului de proiect este distrusă tocmai de la temelie, căci managementul de proiect are ca obiectiv controlul cheltuielilor directe și chiar minimizarea nivelului acestor cheltuieli.
Problema este rezolvată de inteligența artificială care utilizează tot felul de senzori și de software de analiză, astfel încât, dacă un patron dă mașina unui șofer și în condițiile actuale acesta o folosește cum îl taie capul, existența inteligenței artificiale îl va măsura pe șofer la fiecare secundă și va stabili cu exactitate cât din ceea ce înseamnă autoturism, combustibil și șofer a fost folosit pentru producție și cât nu, iar chestia cu fentele pe care le mai făceau unii și alții la tacometru, acum dispar cu desăvârșire. Și problema chiriilor pe spații se rezolvă, căci inteligența artificială are suficiente informații legate de ce spațiu este utilizat efectiv și pentru ce spațiu se fac plăți, iar diferența care afectează eficiența este transferată celor care neglijează cerințele exprese și nu mai este dispersată pentru a nu se cunoaște cine răspunde de managementul defectuos.
Cheltuielile indirecte legate de personalul colateral proceselor vor fi minimizate de inteligența artificială, care nu va permite deschiderea de aplicații și derularea de fluxuri pentru activități inutile. Ideea de convenții în definirea de chei de repartizare va dispărea în totalitate în condițiile în care inteligența artificială la interveni în managementul de proiect, mai ales că tastatura sensibilă va permite identificarea după amprente a oricăror utilizări de tase, a duratelor dintre două tastăroi și a mișcărilor irisului, dacă echipamentul este înzestrat cu senzorii corespunzători.



(31 ianuarie 2025)

Teatrul de stat

În copilăria mea am auzit pentru prima dată de Teatrul de Stat Al. DAVILA din Pitești, de Teatrul de Stat din Ploiești, Teatrul de Stat din Oradea și mai târziu am văzut că în teatrul de stat:
- se montau piese ale autorilor realismului socialist,
- actorii mergeau să instruiască brigăzi artistice de agitație,
- exista preocuparea pentru ridicarea nivelului de cultură a maselor populare.

Îmi amintesc că într-o duminică o actriță cunoscută a zis ceva, ușor ironic, despre deplasările la căminele culturale pentru a-i lumina pe țăranii cooperatori și din întâmplare cineva din familia CEAUȘESCU privea la televizor, drept care a oprit emisiunea și critica a fost legată de faptul că teatrul are această menire, iar statul plătește pe actori să fie agenți culturali, nu oameni ai artei pentru artă.

În vremurile comuniste, viața actorilor din teatrele de stat nu era deloc stresantă, căci indiferent de cât jucau, actorii primeau salariile conform poziției lor în statul de funcțiuni.

Îmi amintesc de un dialog al lui Ludovic SPIESS, marele tenor, atunci și director al Operei Naționale București cu o soprană care nu cântase de 10 ani, dar care era extrem de vocală. În teatrele de stat numărul de premiere pe un an este destul de redus. Nu am auzit ca un teatru de stat să aibă 10 premiere într-un an. Nu am auzit ca actorii unui teatru de stat să aibă 10 -15 reprezentații pe săptămână. Nu am auzit ca actorii unui teatru de stat să fie în turnee de 2 sau 3 luni prin sate și prin orășele de provincie. Nu am auzit ca actorii din teatre de stat să mai vină în școli, în corporații, în universități și să facă muncă de pionierat cu tinerii care vor să fie artiști amatori.

Teatrele de stat stau la mila primăriilor. Unele teatre își zic și naționale, pentru a beneficia de fonduri ceva mai mari. Se vorbește despre piese care se joacă cu casa închisă. Este adevărat, dar nu este un fenomen generalizat în teatrele de stat. Scriu aceste lucruri pentru faptul că salariile actorilor sunt prea mici în raport cu misiunea lor. dar ar trebui să se lucreze pe proiecte și diferențierea să se facă și după succesul echipei care lucrează la proiect, iar durata colaborării actorilor cu teatrul de stat să se facă la nivel de proiect și nu așa cum este acum, când actorul angajat iese la pensie din teatru, iar pensia lui este mică rău de tot. O schimbare de management în teatrele de stat se impune, căci una este un spectacol al lui Dan PURIC, actor total și cu totul altfel se pune problema unui spectacol cu opera OEDIP a lui George ENESCU în regia lui Andrei ȘERBAN, cu mulți figuranți.




(31 ianuarie 2025)

Teatrul ptivat

În vremurile bolșevice era o editură cu numele MERIDIANE care publica tot felul de cărți, dar și o colecție dedicată oamenilor de teatru și aici mă refer la marii actori. Mie îmi plăcea, licean fiind, să citesc astfel de cărți care aveau foarte multe fotografii. Când am citit cartea dedicată lui Tony BULANDRA am aflat acolo că acesta înființase o trupă numită BULANDRA - MAXIMILIAN - STORIN după numele actorilor Tony BULANDRA, Velimir MAXIMILIAN, Gheorghe STORIN. Scria în carte că la compania BULANDRA - MAXIMILIAN - STORIN se montau și câte 80 de premiere pe an, pentru a reuși plata salariilor pentru actori și pentru personalul tehnic, ceea ce înseamnă că la un teatru privat totul se reglează prin numărul de bilete vândute și prin banii încasați din biletele vândute.

Cine vrea să facă actorie într-un teatru privat, la avea vreme și mă refer la timpurile de dinainte de al II-lea Război mondial, trebuia:

- să joace,

- să aibă succes,

- să fie iubit de public,

- să câștige bani.

La teatru privat nu există timpi morți, nu există actori care joacă uneori și care așteaptă marile roluri, ci trupa de actori primește salarii după cât de mult joacă, după numărul de spectacole, după numărul de spectatori și după banii încasați din bilete. Luarea de credite aduce riscuri imense trupei și de aceea, conducătorii trupei trebuie să se gândească la rețete de succes, la acele spectacole care atrag publicul. Trupa privată nu strâmbă din nas când este vorba despre turnee, indiferent de cât de obositoare ar fi. Actorii din trupa privată sunt conectați 100% la economia de piață. Numai în cazuri excepționale apar sponsori care vin să stimuleze punerea în scenă a unei piese fie pentru a promova  anumite dive protejate a acestora, fie pentru a aniversa anumite evenimente, fie din alte motive subiective, inclusiv de natură politică. De regulă teatrele private se constituie în jurul unor actori celebri care vor să dezvolte repertoriul dorit de ei și care doresc să obțină validarea publicului, cu câștiguri pe măsură și de aceea riscă totul.



(31 ianuarie 2025) 

Transformarea omului în era inteligenței artificiale

Inteligența artificială aduce modificări extraordinare în activitatea și în atitudinea omului, căci omul acceptă inteligența artificială prin nenumăratele facilități pe care aceasta i le crează omului.

Dispozitivele inteligente, care îi oferă omului tot felul de funcționalități îl disciplinează pe om căci acesta trebuie să facă pașii obligatorii impuși de dispozitiv pentru a ajunge la funcționalitatea dorită și să preia mesajele oferite de aplicațiile activate, pentru a introduce datele sau comenzile necesare trecerii la pașii următori, în vederea obținerii rezultatului final.

Sunt aplicații înzestrate cu componente de inteligență artificială care-l asistă pe om în vederea construirii de conținut digital, care fac și anumite evaluări ale calității conținutului original și aici mă refer la originalitatea acestui conținut. Dacă un compozitor care folosește computerul pentru a scrie o partitură integrează conținutul digital creat într-o aplicație care face comparații cu tot ceea ce există în zona creațiilor muzicale digitalizate, inclusiv prin compararea cu fișiere audio generate, are posibilitatea de a vedea cât de diferit este conținutul digital muzical creat de el sau să constate că există similitudini între muzica scrisă de el și anumite bucăți muzicale deja existente.

Nu mai insist aici asupra tezelor de doctorat căci deja produsele software anti-plagiat au ajuns ceva banal, super-utilizat și mai ales descurajatoare pentru cei ce doresc să elaboreze teze de doctorat prin ne-muncă.

Nu trebuie să se înțeleagă cumva că omul va deveni o anexă a unui computer cu software înzestrat cu inteligență artificială sau a unui robot, ci omul va deveni mult mai activ, mult mai creativ și toate dispozitivele înzestrate cu inteligență artificială îl va ajuta ca tot ceea ce el este în stare să facă, să facă mult mai bine, mult mai eficient. dar, inteligența artificială îl constrânge pe om să nu mai trișeze, să nu mai mintă, să nu se mai fofileze, ci să arate ce știe el exact să facă, chiar dacă el lucrează într-o echipă și crede că totul este de-a valma, la grămadă. Inteligența artificială are posibilitatea să vadă contribuția fiecărui membru al echipei și numai din analiza dialogurilor dintre aceștia, prin analiză semantică a textului captat. Vom crede că nu mai avem scăpare și suntem sub lupa echipamentelor dotate cu inteligență artificială. Este senzație numai aparentă, pentru că și atunci când lucrăm în echipă există un șef sau un vătaf, care stă cu ochii pe noi. Numai că față de șef sau de vătaf, inteligența artificială exclude subiectivismul și elimină discontinuitățile de supraveghere. Omul nu este singur, ci munca lui este potențată de tot felul de echipamente inteligente. El trebuie doar să vrea să facă treabă. În era inteligenței artificiale se va separa grâul de neghină și ponderea băgătorilor de seamă, a șmecherilor a celor care se fofilează se va reduce semnificativ, căci instrumentele de evaluare sunt cele acre vor face diferența. Deci era inteligenței artificiale este era progresului social, cu contribuția efectivă a tuturor membrilor societății. Pe vremuri exista la comuniști lozinca: nu știi, te învățăm; nu poți, te ajutăm: nu vrei, te obligăm. Cu inteligența artificială lozinca va fi nu știi, te învățăm; nu poți, te învățăm; nu vrei, te învățăm. Inteligența artificială este singura care va prelua de la fiecare dintre noi exact ceea ce suntem în stare să facem și ne va pune exact acolo pe locul pe care îl merităm, fără elemente de subiectivism sau ingerințe din exterior.






(31 ianuarie 2025)

Afacerea ISI

ISI înseamnă Institute for Scientific Information și are rolul de a menține la un standard deosebit de ridicat calitatea activității de cercetare științifică, finalizată prin publicarea rezultatelor științifice originale în reviste de înalt prestigiu.

La noi ideea de standard de calitate a actului științific a apărut destul de târziu și a speriat pe toată lumea, căci mulți cercetători credeau că transcrierea din alte articole, fără a fi citată suresa, este activitate de cercetare științifică. Marele meu noroc a fost că am avut conducător de doctorat pe profesorul Ludovic TÖVISSI, care m-a învățat cu deosebit tact cum se face o bibliografie și ceea ce este plagiat și cum să nu cad în păcatul încălcării regulilor deontologice ale cercetării științifice.

Pe vremea când revistele se tipăreau, exista posibilitatea recuperării costurilor privind:

- tipărirea revistei,

- distribuirii revistei,

- evaluării științifice, 

- activitatea redacției,

dar după postarea revistelor exclusiv în format electronic, chestia cu abonamentele deja este o problemă, dar costurile privind evaluarea științifică a articolelor, activitatea redacției, dar și alte cheltuieli presupun un alt mod de abordare a întregului proces, astfel încât a face bani din existența unei reviste nu este deloc o treabă ușoară, iar revistele nu-și mențin statutul de reviste ISI dacă nu oferă beneficii celor care asigură direct calitatea articolelor și ritmicitatea apariției numerelor de revistă.

Se știe că promovările pe poziții din mediul academic sau în laboratoarele de cercetare se realizează în funcție de articolele punlicate în reviste ISI, ceea ce dezvoltă procese comerciale concretizate prin raporturi cerere - ofertă, cu efecte deosebit de interesante în generarea surselor de finanțare a activităților de evaluare și de tipărrire (postare) a articolelor din fiecare număr de revistă. Este vorba de o adevărată afacere de a deveni revistă ISI în primul rând și de a publica articole într-o revistă ISI. Totul are costuri nu neapărat din punct de vedere bănesc, ci din punct de vedere al timpului și al managementului ce trebuie asigurat unei reviste pentru a obține statutul de revistă ISI și mai apoi de a avea posibilitatea de a publica articole în revista ISI. Se știe că persoanele care fac analiza calitativă a articolelor au denumirea de scientific reviewer și nu oricine are o astfel de calitate, iar cel ce o are, când o amintește în CV-ul său deja capătă un anume statut. Numai că cei ce sunt scientific reviewer de talie internațională mai trebuie și plătiți, iar banii nu prea vin de la cititorii de reviste care sunt abonați, ci de la autorii de articole setoși de a li se publica articole pentru a îndeplini criterii de promovare.

(31 ianuarie 2025)

Istoria vie: CINE A STAT CINCI ANI LA RUȘI / NU POATE GÂNDI CA BUSH!

Scriitorul Zaharia STANCU a scris romanul DESCULȚ și acolo mama băiatului numit DARIE îi apune copilului:
- Să nu uiți, DARIE! DARIE, să nu uiți!
Iar băiatul își asigură mama:
- N-o să uit, mamă! N-o să uit!
Gândindu-mă la vorbele lor, mi-au revenit în minte zicerile din piepturi proletare în marșurile organizate de revoluționarii în funcție la începutul anilor '90.  
Eram în Piața Victoriei în februarie 1990 și acolo era un miting al forțelor democratice contra FSN. Erau acolo tot felul de lozinci. Oamenii îngenunchiau și spuneau Tatăl nostru. Era și un preot celebru în epocă, îmbrăcat în negru, cu o cruce în mână spunea rugăciuni și oamenii repetau după el. Din când în când oamenii scandau lozinci împotriva FSN. Mi-a reținut una: CINE A STAT CINCI ANI LA RUȘI / NU POATE GÂNDI CA BUSH! Era referire directă la Ion ILIESCU care și-a făcut studiile universitare la Moscova, așa cum se întâmpla cu tinerii în care partidul comunist avea încredere și-i trimitea la studii în URSS. Așa s-a făcut că unii fără liceu aveau studii universitare și au făcut liceul ceva mai târziu, cum și unii fără facultate au terminat doctorat, ca să facă facultatea ceva mai târziu. Au fost și anomalii despre care s-a tot vorbit și mă refer la conducătorii de doctorate care nu aveau titlul de doctor, încât sa ajuns la situația penibilă ca fostul doctorand să fie în comisia de susținere a tezei celui ce-i fusese conducător științific cu mulți ani înainte.
Nu știu cum a gândit George  BUSH senior, dar știu clar cum a gândit Ion ILIESCU din moment ce a fost președinte de stat 10 ani, timp în care s-au produs multe nenorociri, din prea mult elan democratic, unde deciziile au fost luate cu c-r-l, nu cu creierul din cap.

(31 ianuarie 2025)

Istoria vie: NOI MUNCIM,NU GÂNDIM!

Scriitorul Zaharia STANCU a scris romanul DESCULȚ și acolo mama băiatului numit DARIE îi apune copilului:
- Să nu uiți, DARIE! DARIE, să nu uiți!
Iar băiatul își asigură mama:
- N-o să uit, mamă! N-o să uit!
Gândindu-mă la vorbele lor, mi-au revenit în minte zicerile din piepturi proletare în marșurile organizate de revoluționarii în funcție la începutul anilor '90.  
În vremurile de început ale democrației noastre originale, minerii din Valea Jiului și muncitorii de pe platformele industriale ale Bucureștiului au fost masele de manevre perfecte prin care noua putere își făcea mendrele în numele Revoluției Democratice, căci forța maselor însemna în puținătatea ei simbolul rezolvării tuturor problemelor cu care se confrunta din partea opoziției. Fenomenul Piața Universității era în floare și mă aflam undeva în zona Colțea, căci îmi duceam copiii la liceu la piața 1 Mai și obligatoriu treceam prin zonă ocolind fortuit aria unde erau demonstranții. Într-o dimineață, a trebuit să fac ocolul cu mult înainte de traseul pe care-l știam căci o coloană compactă de muncitori îmbrăcați în salopete scandau:
NOI MUNCIM,NU GÂNDIM!

A fost marele adevăr pe care l-a rostit poporul, adevăr care s-a reflectat prin procentul de 85,07% obținut în Duminica Orbului de Ion ILIESCU la alegerile prezidențiale, venirea repetată a minerilor în București, distrugerea industriei care în mintea lui Petre ROMAN era doar o grămadă de fiare vechi, nenumăratele decizii mediocre luate care au dus țara într-o direcție greșită, ceea ce a făcut ca aderarea la UE și la NATO să se producă cu mare întârziere în raport cu țări ca Ungaria, Polonia și Cehia.


(31 ianuarie 2025)

Istoria vie: IMGB FACE ORDINE!

Scriitorul Zaharia STANCU a scris romanul DESCULȚ și acolo mama băiatului numit DARIE îi apune copilului:
- Să nu uiți, DARIE! DARIE, să nu uiți!
Iar băiatul își asigură mama:
- N-o să uit, mamă! N-o să uit!
Gândindu-mă la vorbele lor, mi-au revenit în minte zicerile din piepturi proletare în marșurile organizate de revoluționarii în funcție la începutul anilor '90. 
În vremurile de început ale democrației noastre originale, minerii din Valea Jiului și muncitorii de pe platformele industriale ale Bucureștiului au fost masele de manevre perfecte prin care noua putere își făcea mendrele în numele Revoluției Democratice, căci forța maselor însemna în puținătatea ei simbolul rezolvării tuturor problemelor cu care se confrunta din partea opoziției. Fenomenul Piața Universității era în floare și mă aflam undeva în zona Colțea, căci îmi duceam copiii la liceu la piața 1 Mai și obligatoriu treceam prin zonă ocolind fortuit aria unde erau demonstranții. Într-o dimineață, a trebuit să fac ocolul cu mult înainte de traseul pe care-l știam căci o coloană compactă de muncitori îmbrăcați în salopete scandau:
IMGB FACE ORDINE!
Nu știu ce s-a întâmplat cu exactitate, dar bine nu a fost, căci au apărut și minerii și istoria a luat-o la vale, întorcându-ne înapoi în timp cu 100 de ani. Acum nici muncitori supercalificați nu mai sunt, nici platforme industriale nu mai sunt, nici export de turbine nu mai este, dar sunt depozite de mărfuri de import și de legume tot de import și oameni triști, care vor să-și caute rostul, din moment ce conducătorii de demult le-au pierdut busola.

(31 ianuarie 2025)

Istoria vie: ILIESCU-APARE / SOARELE RĂSARE!

Scriitorul Zaharia STANCU a scris romanul DESCULȚ și acolo mama băiatului numit DARIE îi apune copilului:
- Să nu uiți, DARIE! DARIE, să nu uiți!
Iar băiatul își asigură mama:
- N-o să uit, mamă! N-o să uit!
Gândindu-mă la vorbele lor, mi-au revenit în minte zicerile din piepturi proletare în marșurile organizate de revoluționarii în funcție la începutul anilor '90. 
În viață există multe coincidențe, căci fenomene ce se derulează simultan sau succesiv, dar sunt independente, capătă în mintea oamenilor semnificații fie deosebite, fie stranii, fie supranaturale. Așa s-a întâmplat într-o zi când în Piața Palatului unde se organizase un miting în onoarea președintelui USA George W. BUSH, la care a luat cuvântul președintele de atunci Ion ILIESCU dar și invitatul, era o vreme posacă, iar traducătorul a zis pentru shoulder to shoulder  echivalentul în limba română șold la șold, s-a produs un fenomen al naturii și anume ploaia s-a oprit și a apărut curcubeul, lucru remarcat foarte frumos de președintele BUSH.
Numai că cu vreo douăzeci și ceva de ani și mai mult, înainte, la un miting al FSN, pe când ploua, în momentul în care a apărut idolul feseniștilor, Ion ILIESCU s-a oprit ploaia și a apărut soarele, iar mulțimea a interpretat totul ca pe un semn divin și din piepturile proletare de bărbați muncitori și femei gospodine au țâșnit cuvintele ILIESCU-APARE / SOARELE RĂSARE! devenite peste timp legendare.
Nici nu mă miră că suntem unde suntem dacă unor astfel de coincidențe absolut întâmplătoare, le asociem legături de cauzalitate care transformă oameni obișnuiți în eroi mitici.

(31 ianuarie 2025)

Istoria vie: MOARTE INTELECTUALILOR!

Scriitorul Zaharia STANCU a scris romanul DESCULȚ și acolo mama băiatului numit DARIE îi apune copilului:
- Să nu uiți, DARIE! DARIE, să nu uiți!
Iar băiatul își asigură mama:
- N-o să uit, mamă! N-o să uit!
Gândindu-mă la vorbele lor, mi-au revenit în minte zicerile din piepturi proletare în marșurile organizate de revoluționarii în funcție la începutul anilor '90. 
Eram în buricul Bucureștiului, în zona Piața Romană - Dorobanți și am văzut coloane de muncitori de pe platforma industrială PIPERA care scandau repetat și obsesiv lozinca:
MOARTE INTELECTUALILOR! 
Nu mi-am imaginat că cei care cu câteva săptămâni înainte fuseseră oameni noi, făuritori de nădejde ai societății socialiste multilateral dezvoltate, s-au schimbat dintr-o dată și și-au dat seama că toate nenorocirile ce s-au abătut asupra țărișoarei noastre se datorează intelectualilor. Este foarte adevărat că intelectualii au format în comunism o pătură, pe care clasa muncitoare o disprețuia și o lua peste picior, iar toate frazele adresate de activiștii de partid inginerilor, profesorilor, actorilor, cercetătorilor științifici începeau cu apelativul tovărășele, dar era de înțeles, căci clasa conducătoare trebuia să-și exprime într-un fel autoritatea. Numai că de la tovărășele, până la MOARTE INTELECTUALILOR! ar fi trebuit să fie un drum lung, chiar foarte lung. Disprețul față de intelectualii autentici s-a văzut și se vede, iar rezultatele sunt care sunt, căci fără specialiști de înaltă clasă nu există nici management autentic, nici învățământ performant, nici inovații și nici invenții, iar societatea o ia rău de tot la vale. Acum, vreau să văd și eu cui îi mai dă mâna să urle din toți rărunchii: MOARTE INTELECTUALILOR! căci industrine nu mai e, căci platforme industriale nu mai sunt, căci școli profesionale nu mai sunt, iar peste tot sunt biciclete cu tineri care au în spate ranițe cu mâncare pentru clienți.

(31 ianuarie 2025)

Utopia de Dâmbovița

Îmi aduc aminte de un nene primar care-i miluise pe niște cetățeni, adică:
- le introdusese canalizare,
- le făcuse instalații de apă curentă,
- le transformase garsonierele confort 3 în ceva decent,
- le achitase curentul,
- le dăduse alimente,
așteptându-se ca în anul 2004, respectivii să-și manifeste recunoștința, ceea ce nici pe departe că nu s-a întâmplat. Stau acum și mă gândesc la faptul că oameni cărora le-ai întins o mână și ți-au întors spatele, devine improbabil, adică o utopie, ca atunci când nu le mai dai, ceea ce se întâmplă acum, să se poarte civilizat, adică să iasă la vot și să mai și voteze. Anul 2025 este un an de austeritate și nimănui nu i-a trecut prin minte că va fi și anul alegerilor prezidențiale reprogramate. Toată lumea a crezut că în anul 2024 când va curge lapte și miere se vor încheia și alegerile și nici nu mai conta că anul 2025 va fi an de austeritate. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și iată că guvernanții puși în situația de a tăia venituri și de a concedia, vor veni în fața cetățenilor să le ceară votul. Va fi foarte greu ca persoana care va candida din partea forțelor guvernamentale să iasă să ceară vot și să primească voturi, că de cerut nu e greu. Greu e de convins. Dacă reprezentatul coaliției pro-europene și pro-NATO Crin ANTONESCU, va apare singur, neînsoțit de cei care sunt asociați direct în mentalul populației cu austeritatea, va avea șanse bune, dacă și numai dacă votul nu va fi fărâmițat de ne-suveraniștii cu care se luptă pe același bazin electoral.

(30 ianuarie 2025)

Am revăzut-o zilele trecute pe Ana PAUKER într-o televiziune

Cu o mutră înfricoșătoare, Ana PAUKER a zilelor noastre bântuie într-o televiziune și se manifestă exact ca originalul anilor '50, punând întrebări punctuale, demne doar pentru o memorie de computer de cel puțin 1Tb. Când interlocutorul nu răspunde continuă cu remarci tendențioase. Dacă invitatul nu răspunde pe placul Anei PAUKER de Dâmbovița a secolului al XXI-lea, aceasta cu voce tăioasă îl întrerupe. Comportamentul stalinist al acesteia, arată lipsa de înțelegere a mersului istoriei, dar pe poziția sa de slugă bine plătită, căci canalul de televiziune de unde primește simbria, se zice că are audiență. Aș fi interesat să știu dacă o recunoașteți. Dacă da, telefonați la linia fierbinte 89.89.89.89 ....

(30 ianuarie 2025)

Ecaterina SZABÓ, marea noastră campioană la gimnastică Ó

Acum foarte mulți ani, când am vizitat Pavilionul Expozițional al Realizărilor Economiei Naționale din Piața Scânteii, am avut plăcuta surpriză să văd într-o zonă special amenajată medaliile cucerite de sportivii noștri la campionate europene, la campionate mondiale și la olimpiade. La loc de cinste se aflau medaliile cucerite de gimnasta Ecaterina SZABÓ. 

Urmăresc cu mare plăcere clipurile de pe YOUTUBE.com cu evoluțiile Ecaterinei SZABÓ.

Palmaresul lui Ecaterina SZABÓ este impresionant.

Ecaterina SZABÓ este campioană olimpică cu echipa de gimnastică la Los Angeles în 1984.

Ecaterina SZABÓ este campioană olimpică la gimnastică proba de sărituri Los Angeles în 1984.
Ecaterina SZABÓ este campioană olimpică la gimnastică la bârnă Los Angeles în 1984.

Ecaterina SZABÓ este campioană olimpică la gimnastică la sol Los Angeles în 1984.

Ecaterina SZABÓ este campioană mondială de gimnastică la sol, Budapesta 1983.

Gimnasta Ecaterina SZABÓ a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului în 43 de competiții internaționale de gimnastică. Ecaterina SZABÓ este una dintre legendele gimnasticii românești, iar steaua ei rămâne strălucitoare pe bolta performanțelor românești din toate timpurile.


(30 ianuarie 2025)

7 avantaje ale lui Călin GEORGESCU pentru cursa prezidențială

În cazul în care CCR îi va permite și Călin GEORGESCU va participa în calitate de candidat la fotoliul de președinte al României, eu îl analizez din punct de vedere al avantajelor, căci de critici se ocupă de dimineață și până-n miez de noapte toate televiziunile, inclusiv adversarii lui, căci el are numai adversari. Am identificat 7 avantaje cu care pornește din start Călin GEORGESCU în cursa prezidențială și acestea sunt enumerate de mine mai jos.
Avantajul nr. 1: Călin GEORGESCU vine de pe poziția celui care lîn 24-11-2024 a ieșit  primul.
Avantajul nr. 2: Călin GEORGESCU are de partea lui pe toți cei ce folosesc TIK TOK.
Avantajul nr. 3: Călin GEORGESCU spune lucruri pe care mulți nu le înțeleg, dar se prefac că le știu.
Avantajul nr. 4: Călin GEORGESCU are soție cu un nume rar, Cristela.
Avantajul nr. 5: Călin GEORGESCU se prezintă ca fiind anti-sistem.
Avantajul nr. 6: Călin GEORGESCU spune ce vrea lumea să audă.
Avantajul nr. 7: Călin GEORGESCU se bucura de unanimitatea necunoscutului.
Aceste avantaje sunt potențate în continuare de toți cei care-l critică și care-i caută toate defectele, fără să-și dea seama nimeni că de regulă oamenii caută să-i ocrotească pe năpăstuiți. Rolul celor interesați ca politicianul Călin GEORGESCU să nu iasă învingător, este ca aceștia să fie hotărâți în a-l prezenta pe candidatul unic al forțelor progresiste și să-i convingă pe toți cei care ar dori să fărâmițeze voturile, să-și reprime orgoliile, dându-i șansă candidatului unic pro-european și pro NATO, încă din primul tur al alegerilor

(30 ianuarie 2025)

Mai recită careva poezie pe scenă, la radio sau la televizor?

Cu tot ce văd acum la televizor sau văd pe afișele de la teatru sau când ascult radio în mașină, deja mă întreb dacă cineva mai recită careva poezie pe scenă, la radio sau la televizor? Mă refer la actorii tineri, dar și la marii actori. Nu-i neglijez nici pe amatorii de poezie, care ar cam trebui și ei să se producă pe colo și pe colo, recitând ceva, orice, dar să recite.

Am nostalgia vremurilor când marele prozator Mihail SADOVEANU recita poezia Sara pe deal a lui Mihail EMINESCU. Îmi aduc aminte de Lucian BLAGA recitând poezii traduse de el. Arhiva Radio are înregistrări ale vocii lui Nichita STĂNESCU. Și vocea lui George BACOVIA este înregistrată în Arhiva Radio. Și vocea lui Tudor ARGHEZI recitând poezie  se află în Arhiva Radio.

Ar trebui ca la radio, la televizor, dar și pe scene să mai fie din când în când scriitori, actori dar și alți oameni de artă care să recite poezie. este foame de poezie. Este foame de cultură.





(30 ianuarie 2025)

7 avantaje ale lui Nicușor DAN pentru cursa prezidențială '

În cazul în care Nicușor DAN va participa în calitate de candidat independent, așa cum a făcut-o și la alegerile pentru primăria Bucureștiului,  la fotoliul de președinte al României, eu îl analizez din punct de vedere al avantajelor, căci de critici se ocupă toate televiziunile, inclusiv adversarii lui. Am identificat 7 avantaje cu care pornește din start Nicușor DAN în cursa prezidențială și acestea sunt enumerate de mine mai jos.
Avantajul nr. 1: Nicușor DAN vine cu avantajul învingătorului de la localele din iunie 2024.
Avantajul nr. 2: Nicușor DAN are notorietatea primarului general al Bucureștiului din 2020 - 2024.
Avantajul nr. 3: Nicușor DAN a fost olimpic internațional la matematică și are un doctorat în Franța.
Avantajul nr. 4: Nicușor DAN este cel care are o meserie adevărată, bazată pe performanță excepțională.
Avantajul nr. 5: Nicușor DAN are aprecierea majorității bucureștenilor.
Avantajul nr. 6: Nicușor DAN  este singurul care face un altfel de politică.
Avantajul nr. 7: Nicușor DAN nu este un îmbuibat, ci este perceput ca unul de-al nost '.
Aceste avantaje trebuie potențate în continuare și rolul celor interesați ca politicianul Nicușor DAN să iasă învingător, este pe de o parte, ca aceștia să fie hotărâți și să lupte corect alături de el pentru atingerea scopului, iar echipa sa de campanie să fie formată din profesioniști care să-i scoată în evidență calitățile, căci alegătorii vor un președinte care să aibă calități ee care ei trebuie să fie siguri, dar pe de altă parte este ca Nicușor DAN să nu se lanseze în a-i critica pe ceilalți, că noi, poporul, ne-am săturat să tot auzim critici, dar vrem să-l auzim pe Nicușor DAN ce spune că va face ca președinte și cum va fi ca președinte.

(30 ianuarie 2025)

Are Oana PELLEA talent?

Pe actrița Oana PELLEA o știu nu din teatru, ci din luările ei de poziție din viața publică, destul de radicale, întru apărarea statului de drept și împotriva PSD-eului și a lui DRAGNEA. Când i s-a decernat  premiul Aristizza ROMANESCU în 16 decembrie 2010 în Aula Academiei Române, Oana PELLEA a spus câteva cuvinte, dar mă așteptam la mult mai mult. Aseară am văzut-o pe Oana PELLEA la un post de televiziune în rolul lui CAȚAVENCU. Eu am teoria că geniul nu se transmite ereditar. Dacă am comutat pe alt canal Tv după câteva secunde, concluzia. De la travestiul lui Miluță GHEORGHIU în rolul Chiriței, nu am văzut niciun rol de travesti reușit. Când mă gândesc la interpretările lui Ion TALIANU, Mihai CONSTANTIN și Octavian COTESCU, deja mă apucă nostalgia și mă gândesc profund că lumea s-a întors cu susul în jos.


(30 ianuarie 2025)

7 avantaje ale Elenei LASCONI pentru cursa prezidențială

 

În cazul în care Elena LASCONI va participa în calitate de candidat și va participa, dacă nu va fi împiedicată să participe, la fotoliul de președinte al României, eu o analizez din punct de vedere al avantajelor, căci de critici se ocupă toate televiziunile, inclusiv adversarii săi, dar și prietenii. Am identificat 7 avantaje cu care pornește din start Elena LASCONI în cursa prezidențială și acestea sunt enumerate de mine mai jos.

Avantajul nr. 1: Elena LASCONI s-a calificat în turul al II-lea la alegerile precedente.

Avantajul nr. 2: Elena LASCONI vine ca învingătoare în alegerile locale cu peste 70%.

Avantajul nr. 3: Elena LASCONI are verb penru că vine din televiziune.

Avantajul nr. 4: Elena LASCONI este la vârsta potrivită de a ocupa funcția de președintă de țară.

Avantajul nr. 5: Elena LASCONI are credință în Dumnezeu după cum umblă cu cruci la gât.

Avantajul nr. 6: Elena LASCONI are privire blândă și convingătoare.

Avantajul nr. 7: Elena LASCONI știe să se îmbrace pentru vârsta ei.

Avantajul nr. 7bis: Elena LASCONI este o doamnă și numai niște tâmpiți o vor jigni.

Aceste avantaje trebuie potențate în continuare și rolul celor interesați ca politiciana Elena LASCONI să iasă învingătoare, este ca aceștia să fie hotărâți și să lupte corect alături de ea pentru atingerea scopului, iar echipa sa de campanie să fie formată din profesioniști care să-i scoată în evidență calitățile, căci alegătorii vor un președinte femeie, care să aibă calități de care ei trebuie să fie mai mult decât siguri.

7 avantaje ale lui Victor PONTA pentru cursa prezidențială

 În cazul în care Victor PONTA dacă va participa în calitate de candidat la fotoliul de președinte al României, eu îl analizez din punct de vedere al avantajelor, căci de critici se ocupă toate televiziunile, inclusiv adversarii lui. Am identificat 7 avantaje cu care pornește din start Victor PONTA în cursa prezidențială și acestea sunt enumerate de mine mai jos.
Avantajul nr. 1: Victor PONTA are Experiență pe funcții importante.
Avantajul nr. 2: Victor PONTA are notorietatea dată de funcțiile îndeplinite.
Avantajul nr. 3: Victor PONTA dispune calități de orator cu zâmbetul pe buze.
Avantajul nr. 4: Victor PONTA este foarte tânăr și încrezător. 
Avantajul nr. 5: Victor PONTA are un trecut din care multe lucruri au fost uitate.
Avantajul nr. 6: Victor PONTA are anvergură și știe să-și creeze relații.
Avantajul nr. 7: Victor PONTA are lipici la mase.
Aceste avantaje trebuie potențate în continuare și rolul celor interesați ca politicianul Victor PONTA să iasă învingător, este ca aceștia să fie hotărâți și să lupte corect alături de el pentru atingerea scopului, iar echipa sa de campanie să fie formată din profesioniști care să-i scoată în evidență calitățile, căci alegătorii vor un președinte care să aibă calități ee care ei trebuie să fie siguri. Victor PONTA are de înfruntat pe foarte mulți care se tem de el, dar Victor PONTA știe să se strecoare printre ei, căci nu este singur și nu joacă în această piesă de capul lui.


(30 ianuarie 2025)

7 avantaje ale lui Crin ANTONESCU pentru cursa prezidențială

În cazul în care Crin ANTONESCU va participa în calitate de candidat la fotoliul de președinte al României, eu îl analizez din punct de vedere al avantajelor, căci de critici se ocupă toate televiziunile, inclusiv adversarii lui. Am identificat 7 avantaje cu care pornește din start Crin ANTONESCU în cursa prezidențială și acestea sunt enumerate de mine mai jos.

Avantajul nr. 1: Crin ANTONESCU este propus de o coaliție guvernamentală.

Avantajul nr. 2: Crin ANTONESCU are notorietatea dată de trecutul lui ca politician.

Avantajul nr. 3: Crin ANTONESCU dispune de reale calități de orator.

Avantajul nr. 4: Crin ANTONESCU este la vârsta potrivită de a ocupa funcția de președinte de țară.

Avantajul nr. 5: Crin ANTONESCU are un trecut curat.

Avantajul nr. 6: Crin ANTONESCU își respectă interlocutorii.

Avantajul nr. 7: Crin ANTONESCU nu are vicii.

Aceste avantaje trebuie potențate în continuare și rolul celor interesați ca politicianul Crin ANTONESCU să iasă învingător, este ca aceștia să fie hotărâți și să lupte corect alături de el pentru atingerea scopului, iar echipa sa de campanie să fie formată din profesioniști care să-i scoată în evidență calitățile, căci alegătorii vor un președinte care să aibă calități ee care ei trebuie să fie siguri.





(30 ianuarie 2025)

Lucrurile o iau razna de tot

Cine crede că ceea ce s-a întâmplat în spațiul mioritic îm octombrie - noiembrie - decembrie și a culminat cu anularea alegerilor prezidențiale de către CCR este ceva  care ne face mai frumoși, mai deștepți și mai atractivi, face o mare eroare. Dacă despre mineriade spuneam că ne-au tras înapoi cu 100 de ani, anularea alegerilor prezidențiale ne trag înapoi cu 200 de ani și faptul că mai suntem și țară membră NATO și UE generează o și mai mare reverberație în lumea democratică, plasându-ne în grotele primitive ale istoriei.

Faptul că opoziția se străduiește să-l suspende pe Klaus IOHANNIS, faptul că Ilie BOLOJAN vorbește de supapa demisiei aceluiași Klaus IOHANNIS arată că lipsa de maturitate a politicienilor a ajuns la semenea cote, încât este greu de acceptat ipoteza că lucrurile se vor îndrepta cât de curând și nu vom merge din rău în mai rău.
Cei ce procedează astfel au o doză de inclultură politică inadmisibil de mare, căci dacă o aveau, nu procedau așa cum au procedat în campania electorală, prin atacuri jalnice, distructive și penibile, care au discreditat ceea ce mai rămăsese din bruma de joc democratic prin prezența de la urme a cetățenilor cu drept de vot. S-a produs o manipulare involuntară spre un candidat, ca efect al proastei gestionări a ceea ce se întâmplă zi de zi, datorită soluțiilor mediocre puse în operă la toate nivelurile societății.

În loc să se trezească după dușul rece dat de primul tur al alegerilor din 24 noiembrie, la care s-a adăugat furtul pieselor de tezaur din Olanda, politicienii din spațiul mioritic procedează mai rău decât înainte de al II-lea Război Mondial, când nu-și vedeau nici măcar lungul nasului și au lăsat țara pradă intereselor altora, de a ajuns ca la sfârșitul războiului să fie declarată țară învinsă și să plătească datorii de război inimaginabil de mari. Acum este și mai rău, căci vremurile sunt aspre și hienele stau de veghe și sunt gata să atace, iar Dictatul de la Viena va fi considerat joacă de copii de către istoria de peste 50 de ani, dacă clasa politică nu se trezește și nu-și intră în rând disciplinată și să acționeze pentru ca în mai lucrurile să reintre pe făgașul normal. Comedia trebuie să înceteze și discuțiile mărunte, de doi bani trebuie și ele să ia sfârșit. Trebuie să știm cât de bun este Crin ABNTONESCU, ce calități are. Nu sunt interesante defectele lui Crin ANTONESCU. Nu este interesantă criticarea lui Călin GEORGESCU. Nu mai trebuie vorbit despre el. Dacă vorbim despre Elena LASCONI, să vorbim despre calitățile ei, despre proiectele ei de viitoare președintă. Dacă vorbim de Nicușor DAN trebuie să ieșim din zona mărunțișurilor, ci trebuie arătate calitățile lui, realizările lui, proiectele lui. Criticarea lui Crin ANTONESCU sau a Elenei LASCONI sau a lui Nicușor DAN nu face altceva decât să ne plaseze în mica politică de tot rahatul.



(29 ianuarie 2025)

Băncile virtuale împing digitalizarea în sus

Băncile virtuale reprezintă un nou mod de definire a fluxurilor bănești, total diferit de sistemul bancar clasic. În sistemul bancar clasic:
- omul venea la bancă cu banii la păstrare,
- omul stătea la coadă și la cheremul funcționarului,
- se pierdea mult timp pentru orice operație,
- și banca avea elementele ei de corupție în acordarea de credite,
- vulnerabilitățile băncii erau concretizate prin costuri plătite de cetățean.

Digitalizarea aduce elemente noi în societate, iar băncile profită copios în urma procesului de digitalizare, accelerându-l în ideea de a-l împinge în sus, căci digitalizarea aduce reducerea unor cheltuieli, care nu se răsfrâng în reducerea de costuri ale banilor din bănci, ci în creșterea profiturilor pentru toate componentele aflate în lanțul sistemului bancar. Apariția băncilor virtuale este una, dar banca mixtă, adică banca clasică cu numele și câteva funcționalități combinată cu banca virtuală, este construcția gen struțo-cămilă care funcționează de minune și care încurajează dezvoltarea laturii virtuale de bancă, pentru maximizarea profiturilor. Cine crede că băncile virtuale împing digitalizarea în sus de dragul progresului social, gândește pozitiv, dar nu realist, căci băncile dezvoltă virtualizarea pentru maximizarea profiturilor proprii, iar dezvoltarea digitalizării în societate va face ca profiturile să atingă pentru bănci niveluri inimaginabile, nu prin artificii șmecherești, ci prin implementarea de noi algoritmi inteligenți de relaționare a clienților cu banca. 

Acum pensionarii primesc pensia pe card, deci numărul de poștași se reduce, căci și taloanele vin pe e-mail la pensionari. În plus, pensionarii nu mai dau cei 5 lei poștașului că-i aduce pensia la nas. Deci construcția de poștă prin procesul de digitalizare își reduce volumul și tipologiile de activități.  Plățile de taxe și impozite se derulează prin fluxuri electronice, iar creșterea se va accelera în momentul în care și băncile virtuale se vor implica prin reducerea cu un procent minuscul a nivelurilor percepute de la cetățeni. Perioadele ce vor urma vor fi dramatice pentru toate entitățile care lucrează cu băncile, căci acestea vor determina calitatea fluxurilor și nivelul de închidere a circuitelor, prin presiunea pe care o vor face asupra tuturor entităților din societate. Numai dacă vorbim de taxa de înscriere la un examen, vom observa dramatismul pe care în viitorul apropiat îl vor trăi universitățile, căci se vor adapta la cerințele băncilor, prin presiunea cetățenilor care primsec facilitatea de plată în regim virtual și universitatea care dacă rămâne în urmă cu digitalizarea nu receptează mesajul băncii, punând în dificultate pe viitorul student, care a plătit și nu are niciun chef să mai miște hârtii, când el lucrează curent pe TIK TOK.





(29 ianuarie 2025)

Vlăduța LUPĂU mesager al cântecului popular din Sălaj

În prezentarea din online se spune că Vlăduța LOBONȚ este mesager al cântecului popular din Sălaj. Ea este o cântăreață cu voce plină, cu dicție foarte bună și cu ambitus excelent.
Ali Baba
Asta-I cheful cel mai tare
Cu ei, cu ei, numai cu ei
Du-te dorule 
Eu ma joc cu banii
 Frumoase-s romancele
Ion a nost'
Piesa fetelor
Prin multe-am putut sa trec 
Șoferia
Vai, ce bine
În versurile Vlăduței LUPĂU se află rime precum: bem - avem, zori - băieților, spus - sus, mare - tare, soarta - alta, trec - petrec, mereu - meu, orișicare - doare, viață - față, toți - hoți, lor - hoților, Baba - ta, Baba - așa, fac - veac, Dumnezeu - meu, banii - dușmanii, lasă - pasă, invidioasă - lasă,  colinda - ta, purta - mea, șoferie - meserie, pic - nimic, șoferaș - lași, șofer - boier, înalt - bărbat, două - amândouă, tac - fac.
Vlăduța LUPĂU a câtat împreună cu rapsozii Maramureșului, Nicu PALER, Katia IVAN, Sandu CIORBĂ, Georgiana LOBONȚ, JADOR, ANDRA, dar și cu alții.

Mi-ar fi plăcut să ascult vocea lui Vlăduța LUPĂU acompaniată de orchestre maramureșene cu structură clasică, iar artista să interpreteze și cântece de referință din zona Sălajului.

(29 ianuarie 2025)

Cum o scaldă responsabilii de tezaurul furat

Cred că se va ajunge la concluzia că ne merităm soarta, din moment ce pe toate nivelurile, toți o scaldă de colo până colo, pentru a nu-și asuma nimeni vreo responsabilitate. Au trecut multe zile de la jaful de la Muzeul DRENTS din orașul Assen și nu a demisionat nimeni, nimeni nu are nicio vină. Dacă totul este perfect la București, înseamnă că tezaurul trebuia furat pur și simplu, ca să fie liniște și pace pe malurile Dâmboviței.

Directorul Muzeului Național de Istorie e tot directorul Muzeului Național de Istorie.
Ministreasa care a dat avizele este bine mersi și apare la televiziuni cu justificări ilogice și stupide.
Televiziunile care au dormit în cizme, acum s-au deșteptat și latră din zori și până-n noapte.

Evenimentul nefericit nici nu trebuia să aibă loc dacă în toate posturile de la cultură ar fi fost oameni responsabili și de onoare și nu funcționari mediocri, care dorm pe ei, nu gândesc și nu-și asumă nimic, pentru că sunt leneși, fără conștiință, lipsiți de responsabilitate, profitori, jalnici și inexistenți ca activitate. Mă și mir cum n-au dispărut piese de tezaur chiar din muzeele din țară, din moment ce lucrurile care stau la baza activității din muzee sunt nearticulate. Stau și mă gândesc cum ar sta lucrurile dacă sălile unde sunt amplasate tezaurele ar fi sigilate și de a doua zi s-ar face inventarul lor și nici nu vreau să mă gândesc care ar fi rezultatul, dar sigur e vecin cu catastrofa.

Există o monedă de aur emisă în 1999 de către BNR cu coiful de la Coțofenești.


(29 ianuarie 2025)

Autorii de librete pentru opere celebre

Când mergem la un spectacol de operă admirăm cântăreții, ne minunăm de calitatea sunetului orchestrei și de frumusețea versurilor care se cântă. Am ascultat arii celebre, voci celebre, m-am gândit la compozitorul care a scris muzica, dar niciodată nu m-am gândit la cel care a scris libretul operei, deși fără un text adecvat, muzica oricât de bună ar fi, vocea oricât de bună ar fi, ambele și-ar pierde din valoare cât de cât. De aceea, azi mi-am propus să fac o enumerare a celor care au scris librete pentru opere celebre compuse de VERDI, PUCCINI, MOZART, GUNOD, BELLINI, BIZET, ROSSINI, DONIZETTI, arătând în dreptul fiecărui nume titlul sau titlurile operelor pentru care a scri libretele.

Giuseppe ADAMI - Turandot (PUCCINI) 

Angelo ANELLI - L'italiana in Algeri (ROSSINI)

Jules BARBIER - Faust, Roméo et Juliette (GOUNOD)

Leone Emanuele BARDARE - Il Trovatore (VERDI)

Giuseppe Bardari - Maria Stuarda (DONIZETTI) 

Salvadore CAMMARANO - Il Trovatore (VERDI), Lucia di Lammermoor (DONIZETTI)

Michel CARRÉ - Faust, Roméo et Juliette(GOUNOD), Les pêcheurs de perles (BIZET)

Eugène CORMON - Les pêcheurs de perles (BIZET)

Charles DUVEYRIER - Vecerniile Siciliene (VERDI)

Jacopo FERRETTI - La Cenerentola (ROSSINI) 

Giovacchino FORZANO - Gianni Schicchi (PUCCINI)

Giuseppe GIACOSA - La bohème, Madama Butterfly, Tosca (PUCCINI)

Johann GOTTLIEB STEPHANIE - Răpirea din serai (MOZART)

Ludovic HALÉVY - Carmen (BIZET)

Luigi ILLICA - La bohème, Madama Butterfly, Tosca (PUCCINI)

Andrea MAFFEI - Macbeth (VERDI)

Francesco MARIA PIAVE - Ernani, Attila, Macbeth, Rigoletto, La Traviata (VERDI)

Henri MEILHAC - Carmen (BIZET)

Lorenzo da PONTE - Nunta lui Figaro, Cosi fan tutte (MOZART)

Felice ROMANI - Norma,  I Capuleti e i Montecchi, La sonnambula, Il pirata (BELLINI), L'elisir d'amore (DONIZETTI)

Gaetano ROSSI - Semiramide (ROSSINI)

Giovanni RUFFINI - Don Pasquale (DONIZETTI)

Emanuel SCHIKANEDER - Flautul fermecat (MOZART)

Eugène SCRIBE - Vecerniile Siciliene (VERDI)

Renato SIMONI - Turandot (PUCCINI)

Temistocle SOLERA - Nabucco, Attila (VERDI)

Antonio SOMMA - Un ballo in maschera (VERDI)

 Cesare STERBINI - Il barbiere di Siviglia (ROSSINI)

Și în cazul libretiștilor vorbim despre geniul creator, căci nici nu închipuim cum ar suna aria ce are în text cuvintele La donna è mobile sau cum ar suna muzica dacă nu ar fi cuvintele Vissi d'arte, vissi d'amore, ca să nu mai spun cum ar suna muzica fără cuvintele Celeste Aida, forma divina și tot așa.






(29 ianuarie 2025)

Mari dirijori de operă ai lumii

 Un spectacol de operă este bun sau nu este bun și după cum se aude orchestra și mai ales cum aceasta imprimă ritmul întregului spectacol. Am fost la spectacole unde sala avea o acustică mizerabilă și dădea impresia de muzică de bâlci. Era și faptul că instrumentele de percuție se auzeau disproporționat de tare. Un rol special în tot spectacolul îl are dirijorul orchestrei, treabă care face diferența între un dirijor mare și un dirijor oarecare, gen lasă-mă să te las. În continuare voi enumera dirijori de operă foarte mari, pentru acre pe Internet există fie înregistrări audio, fie înregistrări video sau chiar filme ale unor spectacole de operă, ceea ce ne dă posibilitatea să auzim sau să și vedem ce minuni face un dirijor extraordinar.
Claudio ABBADO
Marin ALSOP
John BARBIROLLI
Daniel BARENBOIM
Leonard BERNSTEIN

Karl BÖHM
Patrick CARFIZZI
Riccardo CHAILLY

André CLUYTENS
 Leopold DAMROSCH
Colin DAVIS

Placido DOMINGO

Oliviero De FABRITIIS
Ferenc FRICSAY
Wilhelm FURTWÄNGLER
John Eliot GARDINER

Valery Abisalovich GERGIEV 
Bernard HAITINK
Nikolaus HARNONCOURT
Herbert von KARAJAN
John KEENAN
Carlos KLEIBER

Erich KLEIBER

Rafael KUBELÍK
James LEVINE
Yevgeny MRAVINSKY
Carlo MARIA GIULINI
Michael MAYER 

Dimitri MITROPOULOS

Francesco MOLINARI PRADELLI
Riccardo MUTI
Yannick NÉZET-SÉGUIN
Antonio PAPPANO  

Giuseppe PATANÈ  

Georges PRÊTRE

Karl RANKL
Simon RATTLE

Victor de SABATA 

Nello SANTI 
Anton SEIDL 

Tullio SERAFIN

Georg SOLTI
Russell THOMAS
Arturo TOSCANINI

Alberto ZEDDA
Am avut ocazia să văd pe viu câteva spectacole mari cu dirijori mari și spun că au fost adevărate evenimente artistice.

(29 ianuarie 2025)

Există o înălțime optimă pentru înotători? Rowdy GAINES

Pentru a da răspuns la această întrebare este necesar să consultăm listele cu marii înotători ai lumii de-a lungul timpului și să vedem ce înălțimi aveau ei în momentul stabilirii performanțelor și abia după aceea să tragem o concluzie. Cred că o modalitate de a aborda problema este aceea de a face referire la campionii olimpici din istoria modernă a olimpismului.
Nathan ADRIAN - 198 cm

Alain BERNARD - 196 cm

Matt BIONDI - 201 cm

Kyle CHALMERS - 194 cm

César CIELO - 195 cm

Tamás DARNYI - 186 cm

Caeleb DRESSEL - 191 cm

Anthony ERVIN - 191 cm

Rowdy GAINES - 185 cm

Gary HALL Jr. - 198 cm

Pieter van den HOOGENBAND - 193 cm

Tom JAGER - 190 cm

Kosuke KITAJIMA - 178 cm

Jason LEZAK - 193 cm

Ryan LOCHTE - 188 cm

Florent MANAUDOU - 199 cm

Léon MARCHAND - 187 cm

Roland MATTHES - 189 cm

Cameron McEVOY - 185 cm

Jim MONTGOMERY - 180 cm

Ryan MURPHY - 191

Aaron PEIRSOL - 193 cm

Michael PHELPS - 193 cm

Alexander POPOV - 197 cm

David POPOVICI - 190 cm

Don SCHOLLANDER - 180

 Mark SPITZ - 183 cm

Ian THORPE - 196

Johnny WEISSMULLER - 190

Jörg WOITHE - 198 cm

Pan ZHANLE - 190 cm
Se observă că dintre cei 31  campioni olimpici, 23 au înălțimi ce depășesc 190 cm, reprezentând 74,19% ceea ce mă duce cu gândul că oricare dintre persoanele care doresc să acceadă la marea performanță în acest sport, trebuie să fie cu o înălțime în jur de 190 cm sau cu mult peste.

(29 ianuarie 2025)

Angela SIMILEA, o mare cântăreață de muzică ușoară Ovidiu KOMORNYIK

Înainte de Revoluția din Decembrie 1989, dar și câțiva ani după, vocea lui Angela SIMILEA era una de referință pentru muzica ușoară românească unde:
- la ELECTRECORD se produceau discuri,
- exista un sistem bine pus la punct de a organiza concerte,
- televiziunea națională avea câteva ore de muzică ușoară,
- exista un public pentru acest gen de muzică.
Cu trecerea timpului lucrurile s-au schimbat și sistemul de transmitere a muzicii a devenit altul, cu abordări ale unor organisme private, unde cererea și oferta joacă un rol esențial, iar compositorii și cântăreții trebuie să facă lucruri în plus pentru a se promova. 

Angela SIMILEA a înregistrat multe melodii de muzică ușoară, iar vocea ei se recunoștea de către ascultători foarte repede, căci timbrul vocii sale este unic.

De veghe la porțile iubirii

Iubite 

Iubire, tu

O fată și-o chitară

Un roman de iubire

Vorbe, doar vorbe

Îți amintești de mine

Casa mea

Nu-mi lua iubirea 

De n-ai fii tu

Dacă n-ai fi existat

Să mori de dragoste rănită 

Un albastru infinit

De singurătate 

Mai vino mamă  

Îți amintești de mine 

De n-ai să vii 

De ce te uiți la mine 

Nufărul alb  cu Florin PIERSIC

După Noapte vine zi 

Iubește-mă de-ți plac așa cum sunt 

Trenul galben fără cai 

Să te gândești din când în când la mine  

Nu vreau să-mi dai infinitul 

Tangoul 

Din șevaletul vieții 

Iubesc la nebunie 

Între noi tangoul 

De singurătate

Amurgul

Așa ești tu

Focuri de primăvară

Tu ești primăvara mea

Trăiesc

Privește cerul cu Ovidiu KOMORNYIK

E noaptea cea mai lungă cu Ovidiu KOMORNYIK

Angela SIMILEA a interpretat cântece compuse de Marius ȚEICU, Marcel DRAGOMIR, Florin BOGARDO, George GRIGORIU,  Ion CrISTINOIU,  Zsolt KERESTELY, Temistocle POPA,  Marian NISTOR, Adrian ENESCU.

Eu am văzut-o pe Angela SIMILEA la un spectacol cu mai mulți interpreți la Sala Polivalentă în vremurile comuniste și atunci nu existau acele artificii din concertele de azi, unde multe efecte suplinesc carențele vocale. Angela SIMILEA mi-a dovedit atunci că este o artistă adevărată, care a interpretat mai multe cântece și tot timpul a rămas cu aceleași calități vocale. Am văzut-o și la teatrul de vară de la Mamaia și acolo Angela SIMILEA a arătat profesionalism, înaltă clasă. M-am întrebat de multe ori de ce s-a retras din viața artistică, pentru că sunt sigur că așa cum sunt cântărețe care și la peste 80 de ani cântă și o fac foarte bine și ea ar fi pe scenă o prezență de mare anvergură, căci calitățile vocale o ajută foarte mult.




(28 ianuarie 2025)

Din nou despre Crin ANTONESCU

Pe DIGI 24 Cosmin PRELIPCEANU l-a intervievat pe Crin ANTONESCU ieri seara și chiar am lăcrimat la:
- întrebările deloc profesioniste ale moderatorului,
- răspunsurile jenante, lungi, dezlânate ale lui ANTONESCU.

Să ceri milioanelor de tineri care stau pe TIK TOK să treacă de la mesajele de 30 de secunde la multe minute pentru a-i asculta zicerile lui Cosmin PRELIPCEANU sau Crin ANTONESCU este ca și cum ai cere racului fiu de către racul tată, să meargă înainte ca în povestioară.

Mă uimește cum experimentatul Crin ANTONESCU în loc să se prezinte pe sine, tot discută de opozantul lui, făcându-i reclamă pur și simplu, fără a aduce elemente noi despre un putinist, un filo-rus, despre filosofia acestuia desuetă, cu accente primitive spre suveranism. Nu am apreciat niciodată pe cei care se prezintă ca fiind bunicei, prin demolarea adversarilor. Îi prefer care sunt foarte buni, numai recunoscând nivelul lor după ce și-au prezentat adversarii ca fiind cel puțin buni. În campania trecută, CIUCĂ, LASCONI, GEOANĂ, SIMION și CIOLACU și-au dat la gioale, iar GEORGESCU a găsit culoarul liber, a alergat și a ieșit primul. Așa cum stau lucrurile acum, multe dintre tehnicile de campanie nu s-au schimbat și Crin ANTONESCU se zbuciumă de unul singur ca peștele pe uscat, căci apa - mediul online, este prea departe de el. Nu este târziu de schimbat strategia de campanie a lui Crin ANTONESCU și Crin ANTONESCU trebuie antrenat pentru noile condiții, căci el trebuie să se adapteze la cei care butonează ore în șir pe telefonul mobil și nu invers. El trebuie să deprindă rapid vocabularul celor de pe TIK TOK și să posteze clipuri de 30 de secunde vorbind la per tu cu urmăritorii lui virtuali, așa cum se face, ca și cum e în online de când lumea. Să lase deoparte limba de lemn a politicianului de secol 18.





(28 ianuarie 2025)

Ce trist! Niciun oficial român n-a fost prezent la comemorarea de la Auschwitz-Birkenau...

Și acum îmi răsună în urechi ceea ce a zis Elie WIESEL, scriitor laureal al premiului NOBEL pentru pace din anul 1986  când a fost în România. Era un strigăt de revoltă și de disperare față de cei care nu au avut curajul să recunoască pogromurile și trenurile deportaților trimiși spre moarte, din Regat.

Am vizitat în anul 2019 muzeul de la Auschwitz-Birkenau și m-am cutremurat de grozăviile făcute de naziști în procesul de exterminare a prizonierilor din lagăr. Citisem cărți despre exterminarea evreilor de către Germania nazistă și chiar am avut în clasa a VIII-a un profesor de desen care era supraviețuitor al lagărului de exterminare de la Auschwitz-Birkenau.

Zilele trecute au fost comemorați 80 de ani de la eliberarea prizonierilor lagărului de exterminare de la Auschwitz de către Armata Roșie, eveniment la care au participat unii dintre supraviețuitori și aici numesc pe Stanislaw ZALEWSKI,  Naki BEGA, Janina IWANSKA, Leon WEINTRAUB.  

Au fost prezenți la eveniment:

Alexander Van der BELLEN - președintele Austriei

Regele și Regina Belgiei

Rumen RADEV - președintele Bulgariei

Justin TRUDEAU - premierul Canadei

Andrej PLENKOVIĆ - premierul Croației

Petr PAVEL - președintele Cehiei

Regele Danemarcei

Alar KARIS - președintele Estoniei

Alexander STUBB - președintele Finlandei

Emmanuel MACRON - președintele Franței

Frank-Walter STEINMEIER - președintele Germaniei

Olaf SCHOLZ - cancelarul Germaniei

Tamás SULYOK - președintele Ungariei

Sergio MATTARELLA - președintele Italiei

 Edgars RINKĒVIČS - președintele Letoniei

Andrzej DUDA - președintele Poloniei

Peter PELLEGRINI - președintele Slovaciei

Pirc MUSAR - președintele Sloveniei

PHILIP VI - regele Spaniei

Karin KELLER-SUTTER - președintele Confederației Elvețiene

CHARLES III - regele Marii Britanii

Au mai fost prezente și alte oficialități de rang important.

Din țara noastră au lipsit președintele, președintele senatului și premierul. Momentul este delicat la București după anularea alegerilor prezidențiale și după furtul din Olanda a unor piese din tezaurul dacic. 




(28 ianuarie 2025)

Mari fotbaliști români de altădată

Fotbalul, numit și sportul rege a avut de-a lungul anilor reprezentanții săi. Este important să nu-i uităm pe cei care au făcut să se ridice în picioare tribunele la golurile lor minunate. Aici voi enumera câteva dintre legendele fotbalului românesc de altădată.

Gheorghe BĂCUȚ

Ilie BĂRBULESCU

Alexandru BOC

Tiberiu BONE

Ladislau Iosif BÖLÖNI

Valeriu CĂLINOIU

Gheorghe CONSTANTIN

Corneliu DINU

Nicolae DOBRIN

Florea DUMITRACHE

Nicolae Nicușor DUMITRU

Alexandru ENE I

Gheorghe ENE II

Vasile László GERGELY

Florin HALAGIAN

Mircea LUCESCU

Constantin MARINESCU

Florin MARINESCU

Viorel MOICEANU

Ion NUNWEILLER

Lică NUNWEILLER

Radu NUNWEILLER

Nicolae OAIDĂ

Ion PÎRCĂLAB

Rică RĂDUCANU (Răducanu NECULA)

Iosif SZÖKÖ

Viorel TURCU

Iosif VARGA

Francisc ZAVODA

Vasile ZAVODA

faptul că nu dispunem de o Enciclopedie a fotbalului românesc unde să avem o imagine completă despre echipele de fotbal, despre jucătorii de fotbal și despre rezultatele lor, ne găsim azi în situația doar de a construi liste de jucători, cu prea puține comentarii legate de performanțele lor de odinioară.




(28 ianuarie 2025)

Au ei nevoie de reclame, pentru a nu le spune numele?

Observăm că televiziunile dau informații incomplete, ceea ce crează confuzii, căci se tem să nu facă reclamă mascată. Prezintă hoteluri cu detalii foarte importante, fără a da nume, prezintă restaurante, fără a da nume și tot așa. Apar situații în care sunt blurate mărci de mașină sau denumiri de firme de pe tricouri sau geci. Chiar și numele unor firme când sunt date imagini de pe stradă sunt blurate. Eu nu cred că 

branduri precum PRADA, DIOR, COCA COLA, PEPSI, BOSS, COLA, VUITTON, FENDI, VERSACE, CHANEL, ARMANI, BURBERRY, HERMES, DOLCE&GABBANA, BALENCIAGA, FERRAGAMO, au nevoie de reclama pe care le-o face posturi Tv obscure de pe plaiurile mioritice, dar ridicolul nu are limite, mai ales, în rândul săracilor.

Televiziunile cred că dacă rostesc numele unui magazin, al unui restaurant sau al unui hotel, imediat se vor duce oamenii buluc acolo și li se vor tripla profiturile doar din rostirea numelui în televiziuni. Există explicații în cazul unor afaceri de început, dar normal este atunci când se prezintă ceva, informația să fie completă. Nu stă reporterul de vorbă cu un șef bucătar, îi prezintă bucatele și reporterul nu-i rostește numele. Dacă televiziunea își ocupă spațiul cu informații despre respectivul șef, normal este să fie un echilibru, adică să se spună numele șefului și chiar și restaurantul unde el lucrează.

(28 ianuarie 2025)

Crizantemele fideluță

Acum foarte mulți ani, pe când mergeam în centrul Bucureștiului pe la cofetăriile selecte, aveam ocazia să văd tablouri care prezentau în tot felul de combinații de culori și de poziționare, doar crizanteme fideluță. S-a întâmplat ca tot privind acele tablouri să se așeze la masa unde-mi savuram prăjitura, un domn care m-a întrebat de ce mă uit la tablouri. I-am răspuns că-mi plac. El mi-a zis că este pictorul care le-a făcut. Mi s-a prezentat, dar i-am uitat numele. 

A început să-mi povestească tehnica folosită de a realiza aceste tablouri. Mi-am dat seama că este vorba de pictura de masă, așa cum în fabrici și uzine există producție de masă. Pictorul lua multe pânze, picta fundalul rând pe rând cu variații ale culorilor. Când termina de pictat fundalurile, deja pe prima pânză era uscată vopseaua și începea să deseneze o crizantemă fideluță de o anumită culoare, pe o anumită poziție. Trecea la următoarea pânză schimbând doar poziția crizantemei, dar menținând culoarea. Proceda la fel pentru toate pânzele. O lua de la capăt cu pictarea unei crizanteme fideluță pe prima pânză, dar de o altă culoare. După ce picta cam 30 de crizanteme fideluță în diferite culori și diferite poziții, avea terminate multe, chiar foarte multe tablouri cu crizanteme fideluță, care umpleau pereții cofetăriilor selecte din București, tablouri care încântau privirea prin cromatica florilor.

(28 ianuarie 2028)

Lipsa proiectului de țară duce la risipa de resurse

Proiectul de țară este un text scris pe o pagină care dă direcția pe 20 de ani pentru o nație. Cel ce citește acest text știe exact ce are el de făcut acum, dar și în viitor, ca parte a nației de care aparține. Îmi amintesc de vremurile în care la congresele partidului comunist se definea ca proiect de țară să ajungem ca nivel de dezvoltare Spania în următorii 10 ani. Când se apropia termenul, se recunoștea că obiectivul nu prea fusese atins și pentru următorii 5 sau 10 ani se mai definea un proiect ambițios de țară, pe care era aproape imposibil de atins, dar comuniștii îl credeau scop mobilizator.

Dacă proiectul de țară numit România educată era lansat în anul 2015 lucrurile ar fi stat cu totul altfel, căci în 9 ani de mandat ai președintelui IOHANNIS, implementarea era începută și deja acum aveam posibilitatea să culegem roadele lui. Pentru faptul că proiectul de țară a fost demarat către sfârșitul celui de al II-lea mandat al președintelui, sunt sigur că aplicând principiul Meșterului MANOLE, proiectul va fi trecut pe un plan secund, vor fi operate modificări, iar prin anul 2026 se va considera că se reia de la zero și este ca și cum nici nu ar fi existat proiect de țară, iar resursele antrenate și acum abandonate echivalează cu o mare risipă de resurse. Noi avem obiceiul ca atunci când se schimbă guvernarea, toate proiectele începute intră în conservare, se deteriorează sau se uzează moral, totul nefiind altceva decât risipă de resurse, pe care nu o vede nimeni, dar care se resimte în buzunarul fiecăruia, toată lumea ridică din umeri.




(27 ianuarie 2025) 

Incredibil cum fac unii reclamă gratis adversarului!

Ieri s-a desfășurat Congresul PBL pentru votarea candidatului unic al coaliției pro-europene la alegerile  prezidențiale din mai. Liberalii au zis că în unanimitate l-au votat să fie candidat unic al coaliției pro-europene la alegerile prezidențiale din mai, pe George Crin Laurențiu ANTONESCU, dar Florin ROMAN nu l-a votat, dar liberalii, mincinoși cum sunt ei, au anunțat unanimitatea. 

Au luat cuvântul:

Ilie BOLOJAN

Cătălin PREDOIU

Adrian VEȘTEA

și în cuvântările lor au discutat despre cât de nociv este Călin GEORGESCU, care sunt erorile făcute de acesta și de ce Călin GEORGESCU nu trebuie votat.

Eu mă așteptam ca în discursurile lor, fruntașii PNL să vorbească 90% despre  George Crin Laurențiu ANTONESCU, despre proiectul de țară în viziunea lui George Crin Laurențiu ANTONESCU, care sunt calitățile lui George Crin Laurențiu ANTONESCU și de ce George Crin Laurențiu ANTONESCU trebuie votat de PNL-iști, dar și care sunt argumentele ca un liberal, în persoana lui George Crin Laurențiu ANTONESCU să fie votat de PSD-iști, de UDMR-iști și de cetățenii cu drept de vot aparținând minorităților naționale. Nu a fost așa, căci vorbitorii l-au mitraliat folosind expresii extrem de tari pe Călin GEORGESCU, făcându-i reclamă cu costuri zero, așa cum chiar Călin GEORGESCU a spus în noiembrie și decembrie anul trecut. Acum PNL dar și televiziunile îl prezintă non stop și se știe din tratatele de propagandă, că chiar și repetarea unor chestii negative, determină ca un mic procent să fie folositor celui împroșcat cu zoaie. Se pare că lumea a uitat și în loc să se canalizeze pe candidatul propriu pentru a face pe alegătorii PNL-iști, PSD-iști, UDMR-iști să-l prețuiască și să-l voteze, atenția e îndreptată spre alte direcții, iar candidatul George Crin Laurențiu ANTONESCU rămâne un liberat dispărut din peisaj 10 ani, un liberal care nu are TIK TOK, adică un om oarecare, adus pe buletinele de vot și atât. Eu le recomand tuturor celor care se cre pro-europeni să schimbe macazul și să-l lase în durerea lui pe Călin GEORGERSCU, prezentând pe George Crin Laurențiu ANTONESCU ca un veritabil prezidențiabil, cu calități, un om care merită să fie votat. Era bine dacă George Crin Laurențiu ANTONESCU ieșea și el și se prindea într-o Horă a Unirii, fără bodyguarzi, fără a fi flancat de oficiali, ci ca unul de-al nostru din popor.




(27 ianuarie 2025)