5.000 cântăreți de folclor: Marius MĂGUREANU

Marius MĂGUREANU este un cântăreț cu voce frumoasă, clară, cu tehnică vocală excelentă și cu rostirea cuvintelor corectă. El are un repertoriu interesant. 
Marius MĂGUREANU mi-ar fi plăcut să cânte și cântece pentru care există etalon pentru a avea posibilitatea de a face comparație.
Aseară fusei la moară
Ca să mi cunoști inima
Ia ieși lele pân la poartă
Mi s-au pus anii de-odată
Te-am iubit, nu-mi pare rău
La Marius MĂGUREANU apar rime de tipul abab ca în cântecul  Te-am iubit, nu-mi pare rău, aspect nespecific folclorului de la firul ierbii.
Nu pot spune nimănui,
Ce este-n inima mea,
Și cu-așa mare iubire
N-o să mă pot lăuda,
Nimeni n-o să înțeleagă
Ce s-a întâmplat cu noi,
Cât mi-ai fost mie de dragă,
Nu te-ai uitat înapoi.
Cred că există și alte teme în folclor decât cele legate de muieri singure, mă refer la teme ceva mai profunde, care de regulă nu apar în cântecele făcute la comandă, cântece care nu prea au metafore. Rimele în versurile abab sunt interesante până la un punct, dar se vede că talentul e una și geniul altceva la creatorul de folclor care în cazul lui Marius MĂGUREANU nu mai este anonim. Refrenul unui cântec:

Bunătatea nu se-nvață

Cu bunătatea te naști,

Fără ea vei fi în viață

Singur și-n ziua de Paști.

este interesant și moralizator.

(12 aprilie 2024)

5.000 cântăreți de folclor: Ion LUICAN.

Și cântărețul Ion LUICAN face parte dintre cei pe care i-am văzut pe când eram elev în școala generală la căminul 23 August din Găvana de Pitești. Ion LUICAN are multe cântece care-l definesc și de aceea le enumer aici.

Dealu-i deal si valea-i vale

M-a făcut mama oltean

M-am jurat de mii de ori

Spune-mi spune moş bătrân

În sat la Aninoasa

De când ne-a aflat mulţimea

Unde a pus mândra casa

Să-mi cânți cobzar bătrân

La Tismana într-o gradină

Hai puică la Severin

A plecat un tren din gară

Eu sunt Barbu LĂUTARU

Di, di, dii murgule, di

Drag mi-a fost dealul să-l sui

Pelin beau, pelin mănânc

Hai, Buzău, Buzău!

Cântărețul  Ion LUICAN are o voce clară, de bărbat. El nu e miorlăit așa cum sunt muți cântăreți din ziua de azi. Mi-l amintesc ca o prezență care impunea distincție. Costumul lui era clasic, simplu, fără cusături în culori țipătoare ca acum. Îmi amintesc că în anii bolșevismului cântecul lui M-am jurat de mii de ori nu se cânta, doar pentru că avea în refren Lino, Leano, iar nr. 2 în stat era o Leana.

(25 ianuarie 2024)

Ion LUICAN, cântărețul meu preferat de folclor

Toarce Leana la portiță, Și pe Ion LUICAN l-am văzut când eram elev la școala generală, el a cântat la Căminul cultural din Găvana, iar biletul nu depășea doi lei și tata îmi dădea acești bani, știind că-mi place muzica populară românească.
Cântărețul Ion LUICAN avea o voce mare, de bărbat adevărat, fără miorlăieli, așa cum fac unii cântăreți de ai impresia că fac parte din categoria castratore.
Ion LUICAN avea în repertoriu cântece precum: Unde stai, pe ce străduță, M-a făcut mama oltean, Tudorițo, nene, Eu sunt Barbu Lăutaru, Foaie verde ca lipanu, La Tismana-ntr-o grădină, M-am jurat de mii de ori, Unde-a pus mândra casa, Pelin beau, pelin mănânc, Coboară mândra pe vale, Hai Buzău, Buzăru, Dorul meu unde rămâne, Am iubit o văduvioară, Pădure, dragă pădure, Leano..., Unge Leano, ușa bine, Teiule, frunză rotată, Ionico, Ionea, Di, di, di, murgule, di, M-a urât Gheorghiță-am meu, Când eram flăcău odată, Uhăi, bade!, Pe șoseaua din Cepari. Se scuturau toți trandafirii, dar și multe altele.

Îmi aduc aminte că Ion LUICAN avea cântece în care apărea Leana mea, Lino-Leano, iar Elena CEAUȘESCU le interzisese. Penibil, dar asta era. Fiecare, ce-l duce bibilica. Știu că de la un timp, de Sfântul Ion era o zi ratată din punctul meu de vedere căci se organizau emisiuni omagiale, Elena CEAUȘESCU fiind născut chiar pe 7 ianuarie. Plecam ca nebunul pe străzi, că nu suportam acele acte de prostituție folclorică. Mă întrebam cum serba Ion LUICAN ziua lui de nume în vremurile acelea tâmpite.

Muzica lui Ion LUICAN trebuie ascultată și comparată cu ceea ce se cântă acum și se va vedea că acum folclorul, chiar și cel de la TVR 1 este o caricatură, căci goana după succesul facil a determinat abateri grave de la linia tradițională, acceptându-se texte și melodii de debara, făcături de doi bani, făcute de oameni cu talent limitat, nerăbdători a merge prin sate să asculte lăutari sau bătrâni rapsozi, căci mai există și așa ceva. Eu știam că există un Institutul de Etnografie și Folclor și măcar acolo să meargă tinerii soliști, căci se găsesc acolo înregistrări, adevărate comori de unde își îmbogățesc repertoriul, cu siguranță.
Am citit că Ion LUICAN a devenit preot, lucru care nu a prea convenit regimului comunist. El avea o fiică, Florina LUICAN care a jucat în niște filme.


(20 decembrie 2021)

Artiștii și comunismul

În comunism, artiștii erau cei care:
- slujeau poporul,
- răspândeau politica partidului,
- aveau condiții foarte bune de trai,
- primeau respectul tuturor,
- jucau în toată țara,
- primeau foarte mulți bani nefiscalizați,
- se dezvoltau planificat,
- aveau titluri onorifice.

În țară existau teatre și acolo jucau artiști repartizați prin ordin guvernamental, astfel încât nu exista haosul  generat de cei care musai vor să joace la teatre din București, Iași, Cluj, Timișoara sau Brașov. Artiștii erau obligați să facă lungi turnee prin țară să joace piese și să aibă concerte în orașe mai mici, în sate, în fața unui public format din oameni ai muncii, țărani din cooperativele agricole de producție. Așa am văzut eu nenumărate piese de teatru și concerte de muzică populară românească la căminul cultural 23 August din Găvana Pitești, cu 2 lei biletul de elev în școala elementară.Actorii și cântăreții erau și ei considerați în comunism ca fiind oameni ai muncii, care aveau misiunea să educe poporul în spiritul educației comuniste, pentru formarea omului nou, făuritor al societății socialiste.

Cântăreții aveau un autobus. Instrumentele și decorurile erau urcate într-o camionetă. Niciun mijloc de transport nu avea 5 stele, ci erau mijloace de transport obișnuite. dacă se mergea cu trenul, toți foloseau vagoane clasa a II-a. Turneele durau luni de zile și spectacolele se jucau seară de seară. 

Artiștii aveau salarii, ca orice muncitor și numai dacă jucau în filme sau cântau la nunți aveau onorarii, dar trebuiau să fie atenți să nu cadă sub incidența legii 18 , cea care se referea la dobândirea averilor ilicite, averi care se confiscau fără drept de apel.

Artiștilor li se adresa toată lumea cu tovarășe, de la secretarul general al partidului, până la ultimul executant sau țăran de la coada vacii. Artistului poporului George VRACA i s-a adresat un șofer:

- Tovarășe VRACA, dumneata când joci pe scenă, tot muncă este?

Eu am auzit cum înainte de a se urca pe scenă, unele artiste erau invitate prin replica:

- Tovarășa LĂTĂREȚU, acum e rândul dumitale.

- Tovarășe LUICAN, acum dumneata intri în scenă.

Comunismul i-a făcut pe oameni să fie toți o apă și-un pământ. este adevărat că artiștii aveau uși deschise la conducerea partidului căci ștabilor le plăceau distracțiile și când organizau chefuri, chemai orchestre și soliști îndrăgiți, iar aceștia găseau prilejurile cele mai potrivite pentru a obține oarece favoruri, concretizate pentr-un apartament cu chirie, o butelie, un pașaport sau aducerea în București a copilului repartizat cine știe unde printr-un cătun din țară, după absolvirea facultății.

Comunismul românesc a introdus după modelul sovietic, titlul de artist emerit și titlul de artist al poporului, titluri care aduceau unele avantaje celor care le primeau, dar în primul rând erau ca o recunoaștere de către stat a valorii de excepție a artiștilor.



(27 noiembrie 2021)

Folclorul autentic

Nu suport făcătorii de folclor. Sunt incluți, nesimțiți și fără talent. Cei ce-i încurajează sunt de aceeași teapă, adică incluți, nesimțiți, fără talent și fără calități manageriale.

Folclorul autentic se culege.

Folclorul autentic se crează.

Folclorul autentic se păstrează.

Folclorul autentic se cinstește.

Folclorul autentic se cântă.

Folclorul autentic se propagă.

Folclorul autentic se cultivă.

Este indecență și impietată ca un individ sau o individă să-și treacă numele în dreptul unui cântec cules de undeva, doar că el sau ea l-au cules și l-au interpretat în fața marelui public pentru prima dată. Este curată nesimțire să-l treacă cu drepturi de autor la OSIM sau ORDA. Nu mă mai miră nimic. Sunt nenumărate cântece populare autentice în toate colțurile țării, dintre care numai o mică parte au fost scoase la lumină, restul așteptându-și culegătorii și interpreții. Voi da câteva exemple:

Mărioară de la Gorj

Până când nu te iubeam

Lume, lume

Cine iubește și lasă
M-am suit in dealul Clujului
Mânios badea,de-aseară
Leliţă, Ioană
Tudorițo, nene
Anicuța, neichii, dragă
Ridică, mandro perdeaua

Mai treci, neică și tu dealul

Cântec de leagăn,

Cântec de nuntă din Făgăraș

Frică mi-e că mor ca mâine

Agurida

Ana mea, draga mea

Mărie, Mărie

Măria neichii, Mărie

Leliță cârciumăreasă

Hai, iu, iu

Nici acela nu-i fecior

Am avut trei mândrulițe

Mărine la nunta ta

Constantine, Constantine

Nu vine neica, nu vine

Mai vino seara pe la noi

Fir-ai naibilui de deal

Dealu-i deal și valea-i vale

Și-am o mândră mititică

Cine m-aude cântând

Iarna grea, muierea rea

Mă-nsurai di-ntâia oară

Seara când apare luna.
Aceste cântece trebuie doar căutate după titlu pe youtube și trebuie ascultate cu atenție pentru a fi sesizate toate nuanțele autenticității creașilor cizelate zeci și zeci de ani de artistul popular anonim.

Oricare ar fi luat dintre aceste cântece se vede că versul a fost cizelat, este încărcat de metafore și are o simplitate excepțională. Rimele sunt perfecte și muzicalitatea versului a dis spre melodie, natural și direct, fără forțări artificiale și fără opintiri aiuritoare.

Comparând aceste versuri cu așa-zisele producții pe bandă rulantă ale făcătorilor de folclor vedem cât de proaste, ridicole, absurde și banale sunt înșirările de cuvinte care uneori mai dau din coadă ca să sune în rime stângace. ;Mi-e milă și mi-e silă de acești făcători de folclor care aun inundat micile ecrane și care mai și sunt cultivați dacă plătesc banul gros. Am detestat dintotdeauna versurile cu rimă abab sau abba din strofele făcătorilor de folclor, care sună și rău, sunt plate și nu spun nimic. Folclorul autentic are alt vocabular și suntă versul său cu totul altfel, natural, firesc și muzical.
Numai vocile mari cântă folclor autentic!
Vocile mici se mulțumesc cu firimituri și făcături.

(22 aprilie 2018)