Monștrii sacri ai scenei românești

Violeta ANDREI
Simona BONDOC
Elena CARAGIU
Costel CONSTANTIN
Cezara DAFINESCU
Cristina DELEANU
Mircea DIACONU
Ileana Stana IONESCU
Marcel IUREȘ
Dorina LAZĂR
Rodica MANDACHE
Mihai MĂLAIMARE
Horațiu MĂLĂIELE

George MIHĂIȚĂ

Mariana MIHUȚ

Virgil OGĂȘANU

Florin PIERSIC

Rodica POPESCU BITĂNESCU

Ileana POPOVICI
Victor REBENGIUC

Alexandru REPAN

Ileana STANA IONESCU

Tora VASILESCU

Gheorghe VISU

Dorel VIȘAN

Florin ZAMFIRESCU

(08 ianuarie 2023)

Revistele de pe vremea mea

 Revistele de pe vremea mea erau specifice propagandei comuniste, căci eu mă ocup de perioada 1947 -1967, ca să se justifice sintagma de pe vremea mea, pe care o așez la toate temele de care mă ocup o perioadă de timp. În acele vremuri se credea că presa este instrumentul principal pentru formarea omului nou, care să construiască noua orânduire în România. Revistele aveau un alt statut, căci cu oamenii de artă sau de știință nu te joci sau dacă joci, jocul este foarte periculos și politrucii partidului nu-i fac față, căci sunt foarte slabi. Revistele care apăreau la chioșcurile amplasate în locuri circulate erau:

• ROMÂNIA LITERARĂ ziarul Uniunii Scriitorilor din R.S.R. era cuvântul partidului pentru oamenii de litere din țară, poeți, prozatori, dramaturgi și critici literari. Am fost abonat pe când eram elev de liceu la această revistă. Aici am găsit versuri ale unor poeți cât de cât moderni, dar care veneau tot din cultura comunistă, fără însă versuri despre tractoare, CAP și despre muncitori fruntași. Erau metafore, gândire profundă, idei mărețe, frumos ambalate.
• CONTEMPORANUL era un ziar de cultură, care avea rolul de a propaga în forme ceva mai sofisticate ideile socialismului, astfel încât oamenii care aveau preocupări intelectuale, să fie la curent și cu idei din vest dar combătute cu argumente cât de cât credibile. Am găsit acolo o zicere a unui filosof care zicea că la matematică nu există elev rău, ci profesor rău. Când i-am arătat-o profesorului meu de matematică, mi-a dat o notă de doi, măgarul. În acestă revistă George CĂLINESCU publica o Cronică a optimistului, foarte interesantă. Acolo am aflat de eroarea din Scrisoarea a III-a că lupta de la Nicopole a fost după lupta de la Rovine și CĂLINESCU mulțumea unei eleve că l-a atenționat asupra acestui detaliu.
• LUCEAFĂRUL era un ziar tot al Uniunii Scriitorilor din RSR care se adresa tinerilor poeți, prozatori și dramaturgi și care venea cu un suflu nou. Am fost abonat pe când eram elev de liceu la această revistă. Acolo am citit versuri frumoase cu rimă albă și ceva proză modernă, care mai scăpa cenzurii draconice, căci la un moment dat Eugen BARBU era membru al cc al pcr și-și permitea unele libertăți. În luceafărul am văzut o poză a lui Lucian BLAGA din spital, ținându-se cu mâinile de drugii tăbliei de la pat, poză care m-a marcat datorită privirii poetului.
• CINEMA era o revistă ternă la început, dar cu format mare și colorată ceva mai târziu, căci Ecaterina OPROIU era soția lui Costin MURGESCU, omul căruia îi erau deschise multe uși la nivel înalt în partid. Ea fiind o femeie foarte deșteaptă, adunase acolo în redacție creiere deosebite și avea colaboratori cu totul speciali. Era o plăcere să citești articole scrise de I.D. SUCHIANU, Ana Maria NARTI, dar și de alții foarte numi.
• URZICA era o revistă de umor, care era cumpărată destul de mult, căci românului îi place să fie vesel. Erau acolo glumite cuminți, căci nu se ridiculizau racilele societății, ci doar minusuri ale unor indivizi. Era o caricatură cu un bătrânel cu o tinerică în brațe și sub caricatură scria că a înFIAT-o, FIAT fiind marca unei mașini și în vremea aceea cine avea mașină era cineva. Sau mai era o caricatură cu un leu frumos desenat ca tablou la o frizerie și sub tablou scria: nu primim bacșiș, iar cititorul înțelegea că frizerul de acolo nu primea bacșiș sub un leu.

Copii aveau și ei revista lor. Exista și revista FLACĂRA, exista și revista FEMEIA. Nu scriu despre ele, pentru că nu le-am citit și nu aveam bani să cumpăr reviste. Între a da 1,5 lei pe o revistă și a da 2 lei pe un plic de timbre filatelice, preferam să cumpăr plicul cu timbre.

(02 iunie 2022)

Filmele românești

N-am mai fost la un film românesc de nu mai țin minte de când. Nu merg la filmele românești pentru că:
- sunt în contratimp,
- mă plictisesc,
- enervează.
Subiectele tratate de filmele românești nu au nimic cu arta, căci sunt cu mult mai primitive decât neorealismul italian al  anilor 50. 
De ce să merg la un film românesc să văd pe bani, ceea ce văd pe stradă gratis?
De ce să merg la un film românesc să văd pe bani, ceea ce văd în spitale gratis? 
De ce să merg la un film românesc să văd pe bani actori care joacă prost?
De ce să merg la un film românesc să ascult replici tembele?
Uneori mai prind secvențe de film românesc, dar schimb repede canalul, căci timpul meu este mult prea prețios și nu am chef să-l risipesc fără rost.
Eu vreau film de acțiune.
Eu vreau film concentrat.
Eu vreau film cu actori de film, care joacă film, nu se scălâmbăie artificial.
În niciun caz nu voi da un leu să merg să văd un film și să conchid că exact scena din film am văzut-o la mine în mahala, la mine în magazin, pe holul unui spital, în sala de clasă unde am fost elev. Eu vreau să văd la film altceva. Vreau să văd viață, dar o altfel de viață, ceva în care să mă recunosc eu, dar să nu fie fotografia mea, să văd acțiune, ceva închegat, ceva imprevizibil, ceva care să mă facă mai bun, ceva în care să cred, ceva pentru care să mai scot treizeci de lei și să plătesc din nou bilet să revăd filmul.

(11 decembrie 2021)