A adus aportul?

Într-un anumit moment mi-am propus să notez:
- numele persoanei,
- ziua, luna, anul, ora, minutul,
- canalul tv și emisiunea,
unde se face eroarea de exprimare cu adusul aportului, căci franțuzescul apporter înseamnă a aduce. Pleonasmul generat reflectă doar dorința de a arăta că vorbitorul este altceva decât vrea el să pară, adică un prost. Nu m-aș fi legat de această eroare, dacă unii dintre cei ce o fac, nu s-ar considera oameni fini, de cultură, care arată cu degetul fără ezitare spre cei pe care îi consideră inferiori lor, fără a avea argumente solide, ci pur și simplu, că așa consideră ei.
M-am lăsat păgubaș din moment ce tabelul devenea cu și mai multe linii, ceea ce arăta neglijența în structurarea discursului de către personajele de pe sticlă, dar la un moment dat mă și gândesc la faptul că limba română fiind o limbă vie, va asimila sintagma și-a adus aportul, ca fiind o construcție viabilă, fără a mai se face analiza de context. Mă duc cu gândul la nuvela Alexandru LĂPUȘNEANUL unde cineva zicea: proști, dar mulți. Ceea ce e aberant devine regulă și normă și cine nu se supune, este vai și amar de el, din moment ce pe TIK TOK se spun marile adevăruri dar și minciuni, cu care se manipulează în egală măsură.

(23 iulie 2025)

Prostia de la microfon

Dați un microfon unei persoane și veți avea măsura nivelului ei de prostie prin:
- vocabularul utilizat,

- banalitățile invocate,
- durata exagerată a discursului,
- apăsarea unor cuvinte,

- introducerea de ambiguități,
- înțepăturile lansate, aroganța afișată,
- limbajul non-verbal doveditor,
- repetitivitatea aparițiilor.

Se zice că prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul. Este un mare adevăr, căci atunci când unui prost i se dă un microfon pe mână, de cum prinde mânerul dispozitivului se vede siguranța pe care respectivul o capătă și dorința de a deveni stăpânul tuturor pentru cele câteva minute care i-au fost alocate, dăruite sau cerute cu insistență. Prostul crede că tot ce spune el este esențial, necesar, de neratat și mai ales, interesant. De aceea, el accentuează aspectele care nu privesc pe nimeni, în afara celui pe care îl consideră cel mai important și de la care așteaptă soluția unei probleme. Ca să pară interesant folosește fraze lungi, cacofonii, pleonasme, silogisme, dar și ticuri de vorbire.


(01 iunie 2024)