Fii bărbatul care vrei să fii! (X)

Fă-ți norocul!

Există la români o vorbă: norocul este și cum și-l face omul și este bine ca bărbatul care vrea să fie cum vrea el să fie, să țină seama de această vorbă din bătrâni, verificată și  răsverificată de viață. 
Eu am pornit de la ideea că norocul mi-l fac eu cu mâna și cu mintea mea și norocul meu nu pică din cer oricât m-aș strădui. În viața mea de student, am folosit în sesiunile de examene vorbele:
- Am avut noroc că mi-a căzut un bilet le examen, cu subiecte ușoare.
Era doar o iluzie, căci subiectele erau ușoare pentru că dacă era materie de un an învățasem foarte bine cele 28 de cursuri și rezolvasem toate problemele date la seminarii și prezentate în culegerile de probleme și în studiile de caz, deci aveam materia învățată. Cel mult aș fi putut spune că m-am descurcat mult mai repede pe subiectele de pe biletul tras de mine, comparativ cu alte subiecte pentru care ar fi trebuit să muncesc mai mult, dacă mi-ar fi căzut pe bilet, dar nu aș fi fost în situația ca norocul să mă părăsească, pentru că știam bine materia și lucrasem problemele practice. Cel mult aș fi avut ceva ezitări, dar fără noroc nu aș fi fost, ca și cum nu aș fi învățat pentru acel examen.

Din punctul meu de vedere, bărbatul care vrea să fie ceea ce vrea el să fie, dacă gândește că norocul lui îi va surâde dacă va juca la LOTO sau la păcănele și va câștiga sume fabuloase, face o mare greșeală dacă se bazează doar pe acest fel de noroc. Dacă el își fundamentează noua lui viață pe norocul pe care și-l clădește cu mintea și cu brațele lui și dacă un 2% din câștig îl dirijează spre LOTO sau alte jocuri și dacă și de acolo vine un oarece câștig, este o cu totul altă poveste, dar a miza totul pe norocul care pică din cer repetat, este deja o mare eroare, iar drumul urmat este un drum înfundat. Joculla LOTO, la păcănele sau de orice altă natură nu este altceva decât o distracție care de Ț ori aduce zero câștiguri și de L ori aduce câștiguri care însumate sunt cu mult mai mici decât suma cheltuită pe distracția ca atare.

De multe ori zicem:

- Am avut că am găsit banii în portofel ca să cumpăr cutare produs la preț promoțional!

Este adevărat că am avut noroc să fie banii în portofel și nu în șifonierul de acasă, dar faptul că am avut banii care ar fi fost fie în portofel, fie în șifonier, se datorează muncii noastre cu creierul și cu brațele, muncă apreciată de cel care ne dă salariul dacă suntem salariați sau clienților care ne plătesc munca prestată dacă suntem proprietarii unor firme sau lucrăm ca PFA.

Norocul pur apare și în cazul nostru când vom spune:

- Am avut noroc să găsesc loc liber în autobuz și să stau jos căci până la capătul de linie aveam mult de mers.

- Am avut noroc când am intrat pe portalul teatrului să găsesc bilete foarte bune, online la spectacolul preferat, căci scaunele sunt înghesuite în sală și dacă biletele nu sunt bune, mă dor genunchii.

- Am avut noroc că trenul n-a întârziat și nu am pierdut legătura cu celălalt tren, căci altfel aș fi așteptat în gară cel puțin șapte ore.

Sunt lucruri mărunte care nu depind de mine sau de tine, care nu influențează fă fim bărbații care ne dorim să fim, dar care ne dau mici satisfacții pe termen scurt. Pentru ceea ce vrem să devenim, trebuie să ne gândim că norocul ni-l facem singuri, dar pentru aceasta trebuie să punem capul la contribuție.

(02 decembrie 2023)

Succesul în....

Succesul în muzică

Succesul în management

Succesul în sport

Succesul în meserie

Succesul în examene

Succesul în teatru

Succesul în dragoste

Succesul în cuceriri

Succesul în afaceri

Succesul în literatură

Succesul în proiecte, carieră, obiectiv

Succesul în muncă

Succesul în prezentare

Succesul în abordare

Succesul în concursuri

Succesul în luptă

Succesul în familie

Succesul în bucătărie

Succesul trebuie perceput de toată lumea într-un singur sens și anume prin rezultatele pe care le obține cel ce este catalogat ca fiind o perosană de succes, având drept criteriu de evaluare elemente cuantificabile cu mare precizie. Succesului îi este opus eșecul. Un om nu are cum să aibe în același timp și succes și eșec. Ori are succes, ori are eșec. Succesul este legat de intrarea în posesia unor resurse limitate, ca urmare a unui proces obiectiv de măsurare și a unui proces distinct de atribuire a acelor elemente care consfințesc succesul.

Este important de stabilit faptul că succesul nu este rezultatul unei întâmplări. Succesul este pregătit cu multă trudă și el vine să certifice că munca depusă a fost de calitate și și-a atins obiectivul urmărit. Succesul nu pică din cer. Toți cei care spun că au avut sau că au succes fătă să muncească din greu, mint cu nerușinare.
Succesul nu este o jucărie, este o stare pe care o trăiesc numai cei care s-au încăpățânat să creadă într-un țel bine definit, în forțele lor și mai ales în capacitatea de a se organiza în așa fel încât să parcurgă toate etapele până la momentul culminant al recunoașterii eforturilor depuse, de către toți cei îndreătățiți să constate adevărata valoare la care a ajuns învingătorul.

(29 martie 2018)

Câștiguri imense fără muncă

Tot omul este tentat să câștige foarte mulți bani cu cât mai puțină muncă și dacă este posibil, chiar fără muncă. Există rețete sigure de a face bani nemunciți și în continuare voi enumera doar câteva, care sunt cele mai des folosite și care chiar au dat rezultate spectaculoase:

• defrișarea pădurilor astfel încât munții să fie complet bărbieriți, de către mari companii, dar și de persoane private, în compmlicitate tocmai cu cei care ar trebui să vegheze la dezvoltarea, păstrarea și conservarea patrimoniului forestier al țării;
• vânzarea drepturilor litigioase obținute în urma retrocedărilor, ceea ce duce la transferuri de proprietăți pe prețuri de nimic, iar cu modalități oculte se produc despăgubiri fabuloase prin ANRP, ceea ce duce la amplificarea unui anumit tip de corupție, la nivel foarte înalt:
• devalizarea băncilor prin inginerii sofisticate, exact de cei care au fost puși să gestioneze banul stocat acolo; se dau credite preferențiale, exact celor care nu le vor returna niciodată sau se efectuează transferuri spre conturi ai căror noi proprietari nu sunt identificați și rămân pe vecie cu banii, păgubiții fiind cei care au fost deponenți de bună credință;
• obținerea de mari avantaje prin crearea de facilități legate de utilizarea de software licențiat, prin crearea necesității de licențe și dezvoltarea unei oferte exact de cei care au pus bazele cererii în mod artificial și dirijat;
• dezmembrarea de linii de producție din întreprinderi privatizate și o dată cu schimbarea obiectului de activitate, în numele unor retehnologizări, ceea ce se obține se vinde ca fier vechi, retehnologizarea nemaiavând niciodată loc;
• vânzarea de ternenuri obținute din retrocedări sau transferuri din agricol în intravilan, după ce s-au produs procese de comasare, vânzări mai ales către străini la prețuri foarte generoase la metru pătrat; ușurința cu care au loc aceste vânzări arată cu maximă claritate că nimeni nu mai este dispus să lucreze direct acele pământuri, ci să-i lase pe străini s-o facă, chiar dacă forța de muncă primară și brută este autohtonă;
• vânzarea la fier vechi a tuturor materialelor rezultate din dezmembrarea sistemului de irigații în toate componentele lui, inclusiv prin dezgroparea conductelor metalice; sistemul de irigații a fost privit întotdeauna ca un ceva oferit gratis de stat și poporul necontribuind la realizarea lui, s-a simțit îndreptățit să-l distrugă pentru a beneficia de o părticică oricât de mică din el;
• umflarea de zeci de ori a unor proiecte sau produse în licitații, pentru a se obține acele câștiguri din care să fie plătite șpăgile de 10% care să reprezinte peste 80% din prețul real al proiectului; atât timp cât cel care este beneficiarul se numește stat, evident, nu mai contează nimic, adică cine plătește; așa se explică de ce o băncuță costă cât un autoturism de lux, o panseluță costă cât o garsonieră sau un produs software banal revândut costă cât un sistem de operare nou-nouț, la cheie cum se spune în folclor;
• vânzarea la negru a piselor de tezaur descoperite și nedeclarate, din poment de statul oferă sume modice celui care s-ar prezenta cu ele la un muzeu, iar încasarea banilor este deja dijmuită chiar de cei care sunt puși să facă evaluarea, întrucât costurile lor sunt așa de umflate încât cu siguranță oricărui om de bună credință îi piere cheful de a mai urma o cale legală;
• transferul spre mediul privat a unor activități cu lăsarea la stat a celor costisitoare; debalansarea costurilor este spre cele derulate de mediul privat și unitatea de stat va rămâne tot timpul datoare, întrucât ea trebuie să onoreze plățile spre privat; așa se întâmplă cu toate căpușele care apar pe lângă spitale sau policlinici sau institute de medicină.

Toată legislația este făcută să favorizeze aceste modalități de operare și numai așa se explică dispariția librăriilor de pe marile bulevarde ale orașelor importante și a fabricilor de mobilă de unde lemnul ieșea cu un înalt nivel de prelucrare. Oameni care ar vrea să muncească în acestă țară mai sunt încă, numai că între cei ce au resursa ușor valorificabilă și aceștia, noii proprietari, preferă banul obținut rapid, munca nefiind o prioritate pentru ei.
Câștigurile imense, rapide și  fără muncă au rețete de succes care se aplică o singură dată. Cine crede că banul obținut în acest fel este durabil se înșeală. Un ban luat pe nimic, tot pe nimic se duce. Un ban luat rapid și mai rapid se evaporă. În plus, dacă resursele sunt limitate, vaca de mult nu va mai da lapte și sărăcia arată jalnic după zile de opulență nemuncită și scandaloasă.

(03 mai 2017)