Comunismul și cercetarea științifică

Comunismul a căutat să ajungă din urmă țările capitaliste și s-a intuit corect că acest lucru devine realizabil prin:

- învățământ de calitate;

- cercetare științifică;

- institute de cercetare puternice;

- cercetători de înaltă clasă;

- prin bani alocați cercetării.

În decembrie 1990 erau peste 150.00- de cercetători științifici, bașca profesorii din mediul universitar. Cercetarea se făcea în institute de cercetări și aici aș enumera IFA, ISPH, ICI, ITC, ICPE,ICECHIM, INCERC, ICEMENERG, IPIU și multe, foarte multe altele. Acolo intrau numai absolvenți de facultăți cu medii foarte mari, de peste 8,50 să zicem sau superpiloși.  Foarte mulți dintre absolvenții mei de informatică de excepție erau în ICI sau în ITC și ori de câte ori mergeam pe acolo îi întâlneam și mă mândream că le-am fost dascăl pe la programarea calculatoarelor.

Cercetarea științifică era cu caracter aplicativ și chiar mergea că marile combinate plăteai pe bază de contract să li se rezolve probleme. Vapoarele acelea imense s-au făcut mai întâi pe calculatoare ărin Centrul de Calcul al ASE, iar ICEPRONAV era clientul permanent pentru modelare și lucru pe IBM 360 în ASE. 

După revoluție multe dintre platformele industriale, fiarele veci ale lui Petrică au dispărut și o dată cu ele a murit și cercetarea pe bază de contract destinată rezolvării de probleme concrete. Cercetătorii au plecat către alte direcții sau în alte țări avansate unde mai este respect pentru cercetarea științifică. Salariile de mizerie din cercetare i-au dezarmat pe foarte mulți. Încercările de privatizare a cercetării au sfârșit lamentabil, fiind dominate de obținerea de clădiri care erau foarte bine poziționate. Și un actoraș a făcut o privatizare în cercetare, dar s-a ales praful de acel institut, căci imobilul era baza afacerii, nu cei vreo 20 de cercetători rămași.

Acum cercetarea științifică este numai ținută în viață prin niște finanțări ridicole, artificiale și pe teme nesemnificative, unde printr-o împărțire de tip egalitarist și comunist se încearcă să nu dispară cercetarea de la noi, deși ceea ce se face este cam pe cont propriu și contractele sunt între minister și nuclee de cercetători, dar salariile acestora din contracte sunt microscopice, penibile, fluctuante, jenante, umilitoare și nefirești în raport de câtă carte știu cercetătorii care fac știință.

(20 mai 2017)

CSIE'50 -css

CSS nu înseamnă Clubul Sportiv Știința.

CSS nu înseamnă Cascading Style Sheets.

CSS înseamnă Cercetare Științifică Studențească.

Facultatea de Cibernetică dintotdeauna a avut punctul ei forte la capitolul de cercetare științifică pentru că:

• avea și are o activitate de cercetare foarte puternică;
• cercurile științifice sunt foarte diferite și active;
• lucrările elaborate sunt de înaltă calitate;
• studenții cercetători sunt foarte activi;
• soluțiile propuse acolo sunt originale;
• în competiții naționale lucrările lor sunt cotate ca fiind foarte bune;
• lucrările elaborate sunt temeinice și au legătură cu viața economică reală;
• rezultatele obținute la cerc sunt continuate la licență;
• unii studenți care au fost la cercuri sunt doctoranzi strălucitori.

De-a lungul anilor, am văzut ce înseamnă activitatea de cercetare în zona programării, în zona analizei și proiectării de sisteme informatice, dar și în zona baselor de date. Nenumărați dintre profesorii de azi au fost membri ai unor cercuri de cercetare științifică și s-au remarcat acolo prin:

• temeinicia documentării;
• realismul soluțiilor;
• dificultatea temelor;
• modul de prezentare;
• originalitatea demersului;
• continuitatea în timp;
• precizia tratărilor.

Consider că cercurile de cercetare științifică studnțească merită o analiză de sine-stătătoare mai ales că de fiecare dată, în aprile când au loc sesiunile de primăvare a prezentării lucrărilor, se întocmesc broșuri care consemnează numele studenților autori și numele cadrelor didactice care le-au coordonat lucrările. Cercurile de cercetare științifică studențească sunt locurile unde:

• se formează echipe;
• au loc dezbateri;
• se fac prezentări;
• au loc evaluări;
• sunt făcute analize;
• se discută aplecat;
• se clarifică probleme;
• de formează cercetătorii.

Am apreciat întotdeauna pe cei care sunt preocupați fie să coordoneze activitatea de cercetare, fie să desfășoare o astfel de activitate, pentru că numai ei au capacitatea de a se implica în dezvoltarea spiritului liber, deschs și îndrăzneț, care trebuie să caracterizeze pe orice tânăr care țintește abordări ce duc la soluții originale. Mă laud că acum mulți ani am coordonat un cerc de cercetare pe teme de compresie de date și lucrările studenților mai dăinuie și acum la o adreă, fiind la dispoziția oricărui om care vrea să vadă cum lucrau studenții de anul al III-le de la secția de Informatică Economică, lucru cu care eu mă mândresc tare mult, că eu sunt cel care s-a ocupat de tătășenie. Am mai avut un cerc în care studenții din generația profesorului Marian Stoica au elaborat lucrări pe care le-am reunit într-un volumaș, ce i l-am dăruit prin 2012 lui Marian, când m-am pensionat și am zis că el trebuie să fie cel care să-l țină ca mărturie peste ani că s-a muncit ca lumea și ăn acele vremuri.

(10 noiembrie 2016)