Arnold SCHWARZENEGGER gallery (IV)

Poziție artistică pentru salutul soarelui

(01 mai 2018)

Ce trebuie să știe o femeie

O femeie, înainte de a se mărita trebuie să știe:

- să facă o ciorbă gustoasă,

- să facă o friptură bună,

- să facă o mămăligă comestibilă,

- cum se calcă  impecabil o cămașă,

- să spele dușumelele,

- să spele vasele în bucătărie,

- să cârpească orice,

- să coase nasturi,

- să prepare un dulce fără riscuri,

- să servească la masă,

- să împletească un pulover,

- să curețe morcovi și cartofi,

- să nu bage ciorba fierbinte în frigider,

- să nu se laude că e nepricepută.

Toate acestea trebuie să știe nu să le facă zi de zi, dar dacă angajează pe cineva să le facă, să știe ce să ceară și mai ales să impună ca totul să fie făcut ca la carte, căci ea știe ce înseamnă un lucru bine făcut. Orice altă abordare este o calamitate, căci uneori, chiar dacă oamenii dispun de bani, confortul se asigură dacă și numai dacă exigența are la bază cunoașterea lucrurilor cerute altora. Femeia nu știe să facă nimic, va fi păcălită, se va face de râs și va avea numai de pierdut. Cei chemați să execute lucruri simple îi vor explica dificultatea procedurilor, vor da rasol și totul va fi prost făcut. Am văzut doamne distinse care înainte de a pune pe altcineva la treabă, exemplificau practic despre ce era vorba și supravegheau totul pentru ca execuțiile angajaților să fie impecabile. În caz contrar se reluau procedurile până când totul era perfect, curățenia era lună, rudele călcate ca lumea, mâncarea făcut ca la farmacie, geamurile spălate cristal. Totul pentru că doamna știa să facă totul perfect, dar și cerea.
Chiar dacă femeia are serviciu, câștigă foarte mult, ea trebuie să știe ce să ceară. De aceea, este o mare eroare a mamelor că mu-și învață fetele să facă foarte bine lucruri de gospodărie, ba chiar le educă să se laude că nu știu așa ceva. Viața le va demonstra că ignoranța lor are costuri foarte mari dacă persoanele angajate simt că au în față necunoscătoare care acceptă pe bani muți și lucruri făcute la rasoleală, în dorul lelii, ba mai mult cer să fie și apreciate acele chestii mizerabile.

(01 mai 2018) 

9 semne că un bărbat este idiot

Un bărbat este considerat idiot dacă:

1. își bate mama că nu-l finanțează,
2. scurge băuturile din pahare prin bodegi,
3. bea indemnizațiile copiilor,
4. arde gazul de pomană,
5. fumează în nasul pruncilor,
6. e violent cu nevasta și cu copilașii,
7. cerșește pentru a avea bani de băutură,
8. joacă la păcănele indemnizațiile,
9. n-a muncit o oră în viața lui.

(01 mai 2018)

Conceptul de uniune și politica externă

Există USA, adică Uniunea Statelor Americane, caracterizată printr-o politică externă unică, venind de la Washington DC. A existat Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste - URSS, caracterizată, de asemenea, printr-o politică externă unică venită de la centru, acesta fiind Moscova. În cazul Uniunii Europene, deși lucrurile sunt un pic diferite, ar cam trebui să se vorbească și despre o politică externă a UE, care se decide după un mecanism bine definit, folosind proceduri clare, care să genereze coeziunea țărilor membre și în niciun caz efectul centrifug. UE funcționează după principiile sistemelor colaborative unde comunicarea, cooperarea și coordonarea sunt trăsăturile esențiale. Să vedem evoluțiile de după joi, pentru a vedea dacă și în realitate UE este un sistem colaborativ.

(01 mai 2018)

Arnold SCHWARZENEGGER gallery (III)

Poziție artistică de evidențiere biceps

Arnold SCHWARZENEGGER aare nenumărate fotografii în poziții artistice spectaculoase, care au impresionat de-a lungul anilor pe toți cei care au intrat în sălile de forță, dar și pe cei care vin să vadă spectacolele oferite în programele libere de culturiști, la campionatele de culturism.

(01 mai 2018)

Lungimea autostrăzilor din România

În anul 2017 România avea 746 km de autostradă, adică 746.000 metri de aurostradă, adică 74.600.000 centimetri de autostradă, adică 740.600.000 milimetri de autostradă. Citim șapte sute latruzeci și șase de milioane de milimetri. Sper de super! Punct.

(30 aprilie 2018)

Curiozități neprmise

Unii s-au apucat din curiozitate să vadă cum stau treburile cu autostrăzile din Europa. Iață ce a ieșit:

Concluzia este tristă. Noi avem doar câteva sute de km de autostrăzi, ceea ce ne situtează la coada Europei. Situația nu o văd schimbându-se, căci gena noastră este de a nu construi autostrăzi, ci palate unde să locuiască X și Y și Z spre mândria lor și spre invidia vecinilor. De asemenea, noar avem capacitatea de a cârpi în cel mai primitiv mod ceea ce se desfundă de la un an la altul prin centrele orașelor, ca firmele de asfaltangii să nu aibă cheltuieli cu diurnele și mersul în afara localităților.

(30 aprilie 2018)

Arnold SCHWARZENEGGER gallery (II)

 Front Double Biceps

(30 aprilie 2018)

Bre, dă berea!

Legenda zice că un doctorand a scris o teză de doctorat. Teza a ajuns la foarte multă lume să fie citită. Dintre toți care au primit deza, numai unul s-a dus la doctorand și i-a zis:

- Bre, dă berea!

Misterul este următorul, așa cum zice legenda: doctorandul a scris undeva înteză următorul text: cine citește cu atenție această teză îi voi da o bere. Se vede treaba că dintre toți care au primit teza spre analiză doar unul singur a citit-o cu atenție. Unii spun că era folclor. Acum mulți ani, am fost într-o comisie de doctorat. Instituția mi-a trimis teza într-un cadru oficial. Am citit-o pentru a-i face referatul. La un moment dat ceva mi-a sărit în ochi. Nu se lega. Era exact această formulare. Cititorului i se dă o bere. În ziua cu susținerea, după ce s-a acordat calificativul, când am mers la tânărul doctor să-l felicit, i-am zis:

- Bre, dă berea!

El s-a uitat la mine și s-a fâstâcit. Din discuțiile pe care le-am avut cu el a rezultat că trebuia să dea cinci beri în acea zi. Frumos. Numai că mi-a zis tânărul că teza o citise nu numai comisia, ci și mulți alții care au vorbit cu diferite prilejuri, uneori foarte critic. Se vede treaba că multă lume citește și pe diagonală, ceea ce nu-mi stă în caracter, că este munca omului, iar referatul meu, îl semnez.

(29 aprilie 2018)

Arnold SCHWARZENEGGER gallery (I)

Am mai spus-o și o repet: Arnold SCHWARZENEGGER este foarte mare că este foarte mare, dar și pentru faptul că a pătruns la culturiștii din toată lumea în egală măsură cu cunoașterea culturismului în rândul tinerilor exclusiv prin intermediul fotografiilor și bannerelor care-l reprezentau pe el, cel mult însoțite de nume și câteva explicații.

Strategia lui Arnold SCHWARZENEGGER a fost de a nu pune restricții severe prin circulația fotografiilor cu el, ci din contră, să lase să circule acele fotografii, el, Arnold SCHWARZENEGGER devenind în acest fel cunoscut, apreciat și idolatrizat. Reswtul de avantaje economice și de notorietate au fost consecințele firești ale imaginii pe care această strategie a construit-o și apoi a dezvoltat-o ascendent.

M-am hotărât să prezint un serial de fotografii ale lui Arnold SCHWARZENEGGER pentru a evidenția cum se fac pozele bune cu culturiști, nu chestiile improvizate fcute de așa-ziși profesioniști de tot râsul, mai ales că faptele sunt cele care vorbesc, adică pozele cu greșeli impardonabile pe care le tot vedem acum, chiar dacă există fotografie digitală, aparate super-performante cu care se face fix orice, totul depinzând de mâna fotografului. Se pare că unii dintre fotografi sunt bântuiți de un amatorism vecin cu nepriceperea, ceea ce nu-i scuză pentru prețurile impardonabil de aberante pe care le cer pe o poză, mai ales datorită exclusivității obținute în mod abuziv la evenimente. Chestie de corupție măruntă cu iau și eu, îți rămâne și ție, noroc și nu mai contează restul.

(29 aprilie 2018)

Actualizarea în aplicațiile web

Aplicațiile web sunt caracterizate prin calitate dacă ele răspund cerințelor celor care le accesează sau sunt niște porcării fără valoare dacă mai mult încurcă decât să rezolve problemele oamenilor. Pentru ca o aplicație web să fie bună, trebuie:

- să conțină informații corecte,

- să fie actualizate,

- să permită accesarea ușoară,

- să producă satisfacție,

- să asigure tranzacții sigure,

- să ducă la interacțiuni de succes.

Cel mai nasol lucru este dat de situația în care informațiile nu sunt actualizate și ne trezim că datele din aplicațiile web nu corespund cu realitatea de nicio sămânță. Mi s-a întâmplat cu un mers al trenurilor, de am ajuns la gară și trenul era anulat, dar online nu sera informația. Am martor. Și la magazinele de încălțăminte nu se actualizează bazele de date și ne trezim că nu au nici modelul și nici numărul în stoc, deși în aplicația online se zice că le au. Actualizarea trebuie să se facă în timp real, adică timpul scurs de la momentul în care s-a produs modificarea din mediu reali și momentul în care modificarea este reflectată în baza de date sau în orice altă formă de conținut digital, să nu treacă chiar foarte mult timp, cât să ne trezim în situația că apar clienți care au accesat aplicația web și iau decizii greșite.

Am văzut o bancă în care actualizările de baze de date se făcea între orele 16-17 în loc la miezul nopții și toți clienții care erau în magazine nu aveau cum să facă plățile căci birocrații din bancă s-au gândit la propriul confort. Vreți numele băncii mioritice?

În opinia mea, o aplicație web neactualizată este cu mult mai nocivă decât lipsa acesteia și menținerea lucrului clasic cu toate inconvenientele lui, care sunt cunoscute și acceptate.

(29 aprilie 2018)

România comunistă și Paștele

Sărbătoarea de Paști este cea mai mare. Așa am perceput-o. De Paști:

- se roșesc ouă,

- se face cozonac,

- se merge la biserică,

- lumea se înnoiește,

- se ciocnesc ouă roșii,

- ne împărtășim,

- se mănâncă drob.

Nu mi-a zis nimeni în mod explicit niciodată că nu am voie să merg la biserică la Denii, să vin cu ouă roșii la școală în ghiozdan, să ciocnesc ouă cu ceilalți copii din mahala, că nu am voie să postesc, că îmi este interzis să mă împărtășesc, nici când eram pionier, nici când eram utc-ist și nici când eram membru de martid. Auzeam eu așa, pe la colțuri că nu este voie, dar nimeni nu m-a prelucrat vreodată pe acest subiect, drept care:

- m-am cununat cu popă,

- mi-am botezat copiii,

- am botezat copii,

- am cununat tineri,

- am făcut toate la biserică.

Este adevărat că am auzit că unele licee impuneau elevilor să vină în noaptea de Înviere la cenacluri, la serbări sau la alte manifestări cultural-artistice, dar niciodată eu sau copiii mei nu am frecventat așa ceva, căci nimeni nu mi-a spus explicit că suntem obligați să ne confiormăm.

Se zicea că membrii ai partidului comunist nu trebuie să meargă la biserică, nu trebuie să roșească ouă, nu trebuie să se închine. Una se zicea și alta se făcea, căci oriunde mergeam vedeam cozonaci, ouă roșii și se spunea bogdaproste când cineva primea ceva de pomană. 

Circulau tot felul de legende cum că niște tineri au fost dați afară din universitate că s-a aflat că au făcut nuntă cu popă, că alții au fost dați afară din armată că și-au botezat copiii. Concret, eu nu am cunoscut astfel de cazuri, deși am trăit printre universitari cununați cu popă și printre ofițeri cu copii botezați în biserică, nu acasă chipurile să nu se afle la serviciu.

Deși partidul și statul comunist se zbuciumau să creeze omul nou, acesta întârzâia să se nască și nici nu s-a născut până a venit Revoluția din Decembrie 1989, drept care imediat au fost aruncate la gunoi doctrina comunistă și atitudinea reticentă față de biserică.

(28 aprilie 2018)

România comunistă și exporturile

Până înainte de 1989 țara noastră avea și industrie și agricultură, dar și producție în tot felul de domenii, iar exporturile noastre se găseau pe toate meridianele. România exporta:

- calculatoarele FELIX C256 în China și Polonia,

- mașini d eterne ARO 244D, 243D și ARO 10 în Africa,

- utilaje de foraj petrolier  la mare adâncime,

- cămăși BRAICONF,

- stofe făcute la DOROBANȚUL,

- mobilă de Tg. Mureș,

- costume de haine făcute la APACA,

- porțelanuri de la IRIS Cluj,

- covoare de la Cisnădie,

- ghete făcute la Pionierul și Dâmbăvița,

- instalații de irigații în țări Africane,

- tractoare în Orient,

- combinate chimice în Africa și Orient,

- produse chimice înalt prelucrate,

- cereale și mâncare la greu,

- pantofi GUBAN în Vest,

- produse pe bază de Gerovital, peste tot în lume.

Era dorința subită a lui Nicolae CEAUȘESCU de a lichida datoria externă ca apoi țara noastră să devină un fel de creditor internațional cum e FMI, chestie care n-a convenit nimănui și care a accelerat sfârșitul epocii de aur și a susținătorului ei moral. În România comunistă  exporturile erau baza pentru a accelera achitarea datoriei externe. Că după ce anunțul că nu mai avem datorie externă a fost făcut, viața românilor a rămas aceeași, ternă, cu lipsuri și plină de promisiuni neonorate.

După 1989 și mai ales după ce Petre ROMAN a lansat teza cu grămada de fiare, a luat startul cu frenezie demnă de o cauză mai bună, acel proces distructiv de privatizare și totul s-a evaporat, rămânând doar peisaje ale ruinelor dezolante, care arată ca după un război atomic.

(28 aprilie 2018)

România comunistă și importurile

Din dorința megalomană de a produce de toate, țara noastră dezvolta relații economice cu țările slab dezvoltate unde exporta din produsele sale industriale, unele fiind depășite tehnologic, iar în țările industrializate exporta produse alimentare, textile și materii prime brute. Din țările lumii a treia importa citrice, banane, produse de artizanat, Din țările industrializate importam linii de producție depășite tehnologic, multe dintre ele zăceau în zăpadă căci pentru cei 33% din venitul național destinați acumulării nu exista forță de muncă să susțină ritmul de construcție și de instalare în noi uzine și combinate, așa cum dorea conducerea de partid și de stat. Întârzâierile erau și atunci ca și acum foarte mari.

Nu se importau produse industriale și electronice destinate consumului populației. Deci nu erau în magazine:

- magnetofoane AKAI,

- mașini Mercedes,

- mogilă italiană,

- cosmetice franțuzești,

- frigidere Bosch,

- genți Vouiton,

- șoale Armani,

- geamantane Tumi,

- stilouri Pelikan,

- bijuteri Cellini,

- ceasuri Rolex.

Era un magazin la coada lui Mihai Viteazul unde mai veneau cosmetice din Vest de mărci adevărate, ojă, parfumuri, creme de ras, dar după 1980 au fost stopate importurile. Au apărut produsele chinezești: porțelanuri, îmbrăcăminte, ciocolate, prezervative, iar produsele rusești s-au diminuat ca pondere. Din Vietnamul comunist veneau creveți sub formă de pastile care se prăjeau. Mai veneau și pui congelați de prin Argentina și pulpe de pui zice-se de pe la NATO, vechi de 30 de ani.
În România comunistă  importurile reflectau politica partidului de a avea schimburi orientate către obiectivul dezvoltării industriei, deci se importau utilaje, linii de producție complexe în defavoarea bunurilor de consum. Când se exagerează se crează mari dezechilibre. În timp ce produsele electronice de stinate populației erau de top, cele destinate liniilor de producție erau uzate moral, ceea ce condamna din start industria noastră la consumuri energetice mari, la randamente scăzute și la cheltuieli de producție exagerate.

(28 aprilie 2018)

Culturiști cu pantalonii în vine

Există tot felul de fotografii cu culturiști. Unele dintre ele îi arată cu pantalonii în vine, ceea ce dovedește că aceștia se lasă fotografiați cu toate ocaziile care se ivesc, mai ales dacă doresc să verifice unde au ajuns cu performanța, după antrenamente sau înainte de competiții.

Aceste fotografii trebuie pribite doar ca instantanee. Ele nu dovedesc decât intenția de a răspunde unor solicitări din partea celor care fie participă la antrenamente, fie asistă la pregătirea concursurilor.

(28 aprilie 2018)

Mr. Olympia gallery

Concursul de culturism Mr. Olympia are primul învingător în anul 1965. O galerie a celor mai mari culturiști din toate timpurile este absolut necesară, căci lumea trebuie să știe cine sunt aceștia și cum arătau la momentul cuceririi laurilor vistoriei.











Larry SCOTT
1965, 1966


























Sergio OLIVA
1967,1968,1969
























Arnold 
SCHWARZENEGGER 
1970,1971,1972,1973,
1974,1980




















Franco COLUMBU 

1976,1981

























Frank ZANE

1977,1978,1979
























Chris DICKERSON

1982























Samir BANNOUT

1983



























Lee HANEY
1984,1985,1986,1987,

1988,1989,1990,1991



















Dorian YATES
1992,1993,1994,1995,

1996,1997






















Ronnie COLEMAN
1998,1999,2000,
2001,2002,2003,

2004,2005





















Jay CUTLER
2006,2007,2009,

2010
























Dexter JACKSON

2008

























Phil HEATH
2011,2012,2013,
2014,2015,2016,

2017

Mr. Olympia gallery este un lucru interesant pentru a face comparație cum a evoluat culturismul la cel mai înalt nivel, căci una era culturismul în 1965 și cu totul altfel arată acest sport în 2018.

Lista rămâne deschisă, căci acest concurs este anual. Deci în anul 2018 fie voi adăuga încă un titlu la Phil HEATH așa cum am prognozat deja, fie voi adăuga o nouă fotografie a celui care va fi marele învingător,

(28 aprilie 2018)

România comunistă și omul nou

Visul comuniștilor a fost de a crea omul nou, caracterizat prin:

- abandonarea credinței în Dumnezeu,

- iubire necondiționată dată partidului,

- lupta pentru idealurile comuniste,

- acceptarea fără rezerve a egalitarismului,

- muncă de calitate și cu abnegație pentru patrie,

- cunoașterea politicii partidului,

- cinstirea eroilor clasei muncitoare,

- devotament pentru realizările comuniste,

- purtarea acelorași veșminte,

- criticarea capitalismului cu racilele sale,

- ridicarea în slăvi a realizărilor partidului,

- luarea de poziție împotriva elementelor retrograde,

- aplaudarea cuvânărilor conducătorului,

- recitarea de versuri adresate partidului,

- cunoașeterea de cântece revoluționare,

- respectarea disciplinei de partid și de muncă,

- îndeplinirea criteriilor de etică și echitate socialistă,

- combativitate necondiționată împotriva elementelor retrograde,

- atitudine intransigentă față de cei care nu muncesc,

- atitudine de ateu față de crăciu și Paști,

- comunicarea în scris a tuturor acțiunilor dușmănoase,

- detestarea luxului și opulenței capitaliste, retrograde.

Până în 22 Decembrie 1989 din cele 21 de milioane de locuitori ai țării, fără să exagerez, 20 de milioane se declarau că sunt oameni de tip nou, cu conștiință revoluționară, care s-ar arunca în foc pentru partid și pentru conducătorul său. Tot comuniștii recunoșteau că relațiile de producție sunt cu mult mai dinamice decât relațiile sociale și conștiința oamenilor. Deși se vorbea de conștiință revoluționară, comuniștii recunoșteau că:

- sunt unele rămâneri în urmă,

- trebuie lucrat și mai mult,

- tentațiile sunt foarte mari,

- între teorie și practică există difernțe.

Ideologii comuniști visau omul nou ca pe un roboțel care de la sine ar face exact numai ceea ce i se spune, s-ar îmbrăca cum vrea partidul, ar vorbi cum vrea partidul, ar gând cum vrea partidul, s-ar căsători cu cine vrea partidul, ar face copii câți vrea partidul, adică ar fi un fel de animal de muncă la casa partidului, unde singurul care gândea pentru toată lumea era el, conducătorul partidului. Filmele chinezețti și cele vietnameze arătau astfel de oameni noi, revoluționari autentice, care nouă, celor care mai ascultam Europa liberă și Vocea Americii ni se păreau de un schematism simplist, vulgar, imaginar, absurd, penibil, predictibil și plictisitor. Era la mintea cocoșului că utopia nu va vi atinsă niciodată căci oamenii sunt foarte diversi și gogoașa umflată artificial cu omul nou cu conștiință revoluțiobară se va fâsâi instantaneu cât ai pocni din degete. Lucrul s-a întâmplat, căci față de 21 decembrie 1989 și 22, adică a doua zi, n-a mai existat picior de om nou pe plaiurile noastre mioritice.

(27 aprilie 2018)

207 sau 206

În acestă seară pe PRO Tv la Românii au talent, atât SMILE cât și celălalt prezentator au repetat că omul are 207 oase. Pe wiki se zice că omul are 206 oase. Unde este adevărul? Și Enciclopedia Britanica tot 206 oase zice că are scheletul uman.

(27 aprilie 2018)

România comunistă și foamea

După cutremurul din 4 martie 1977 lucrurile au luat-o razna la noi. Treptat-treptat s-au instalat sărăcia, lipsurile de toate felurile. După vizita aceea din China unde fusese revoluția culturală, Nicolae CEAUȘESCU a lansat niște teze la Mangalia care schimbau totul în teorie socialismului științific. Așa a debutat foamea, prin:

- lipsa cărnii în galantare,

- raționalizarea zahărului și uleiului,

- exportul masiv de alimente,

- scăderea puterii de cumpărare,

- apariția puiuților de tip frații PETRĂUȘ,

- statul la coadă cu zilele,

- vânzarea numai a pâinii vechi,

- construirea de fabrici de mâncare,

- prefigurarea circurilor foamei.

Într-o țară unde agricultura atinsese niște recorduri extraordinare era de neimaginat că populația îndură lipsuri greu de descris.

Au apărut și bancuri. Se zice că unul intră într-o brutărie și întreabă:

- Pâine aveți?

Vânzătoarea îi răspunde:

- Da. Avem pâine de azi, de ieri și de alaltăieri. De care vreți?

- Vreau dpuă pâini de azi.

- Veniți poimâine. Ăi răspunse vânzătoarea.

Lumea se așeza la coadă la orice. Nici nu se știa ce alimente vor veni și doar dacă se vedea că vine o mașină în spatele magazinului, imediat se făcea coadă. Oamenii își puneau și copilașii să stea cu orele la coadă. 

Nu se găsea unt.

Nu se găsea carne.

Nu se găsea  brânză.

Nu se găsea ulei,

Nu se găsea salam.

Nu se găsea nimic.

Banane nu erau.

Portocale nu erau.

Mere nu erau.

Lămâi nu erau.

Cartofii aveau mult pământ.

Ceapa era stricată.

Roșiile erau obosite.

Castraveții erau mănați.

Se formase un sistem de pile și de relații, iar cei descurcăteți aveau cam de toate. Ceilalți sufereau ți îndurau în tăcere, resemnați. Era o mare contradicție între ceea ce spunea conducătorul și realitatea de zi cu zi. Deja după un timp se crease o economie paralelă, cu o producție de carne și de legume care nu avea nicio legătură cu ceea ce era în scriptele statului. Se creșteau porci. Se fura în draci din CAP-uri, din GAS-uri și din fabricile unde se prelucrau alimentele. Oamenii se văita că nu au de niciunele, dar frigiderele le erau pline. Pe mine Revoluția din 1989 m-a prins cu un porc tăiat abia băgat în frigider, porc crescut în Adunații Copăceni la un amic. Și ca mine erau mulți. Frigul și foamea au fost cele două cauze ale căderii lui CEAUȘESCU, el fiind asociat cu toate relele din țară.

(27 aprilie 2018)

Politica dâmbovițeană cu trasul preșului de sun picioare

Văd de câteva zile un mod aiuritor de a se face politică pe Dâmbovița. La nivel local partidele își dau unul altuia la geoale. La nivel mai mare tot așa se întâmplă. Apar și situații halucinante. Dau un exemplu cum o amazoană de la tribuna Parlamentului se împotrivea venirii regelui Mihaiu I să vorbească atunci când a făcut 90 de ani. Ca să facă ea un giumbușluc de amânare, propunea ca parlamentarii să nu lucreze în zilele de doliu din această iarnă. Eu pe când eram consilier la Primăria sector 4 am văzut opoziția cum dădea contre în chestii absolut folositoare cetățenilor. Pe ei nu-i interesa cetățeanul. În puțina lor minte, lupta politică era în sterilitatea ei, doar ideia de a învinge, de a nu se face ceva, de a arăta că puterea este de kk. Nici puterea nu este altfel. Și ea tot aiurea lucrează, anulând cu neseriozitate tot ce propune opoziția. Nu că opoziția ar fi acuzată de genialitate. Dar trasul preșului de sub picioare este contraproductiv și numai așa se explică de ce avem cele mai puține autostrăzi, nivelul de trai mizerabil și totul este înțepenit, prăfuit și învechit.

Nu mă apuc eu să dau soluții, dar probabil lucrurile o vor lua razna și mai rău și un alt 22 Decembrie bate la ușă și atunci chiar nu știu câți și pe unde or să mai scoată cămașa, căci furia oamenilor va avea proporții apocaliptice de neoprit.

(27 aprilie 2018)

România comunistă și întunericul

În România comunistă  întunericul se concretiza ărin economii drastice la iluminatul stradal, iluminatul în clădirile publice, dar și în casele oamenilor. Economia de curent dusă la extrem se vedea prin numărul becurilor de mică putere sare luminau camerele, prin străzile marilor orașe care zăceau în besnă și prin întunericul care punea stăpânire pe sate, căci acolo chiar nicio lumină nu mai era aprinsă noaptea. Doar luna ce mai lumina ulițele satelor.

Cel mai rău era când se întrerupea lumina. Nu mai mergea frigiderul, nu mai mergea televizorul, nu mai mergea nici reșoul care mai încălzea încăperile. Nu era un program la care se întrerupea lumina. Când îi era lumea mai dragă omului, taman atunci rămânea în beznă. Soluțiile erau:

- aprinderea de lumânări,

- utilizarea lămpii cu gaz,

- punerea lanternelor în funcțiune,

- folosirea unui bec și a unei baterii de mașină.

Ajunsesem în asemenea hal încât chiar nu mă mai deranjea că s-a tăiat curentul. Mă necăjeam doar prin faptul că acele căderi de curent deteriorau fie televizorul, fie frigiderul. La unele blocuri cu 10 etaje lucrurile deveneau dramatice căci lifturile nu funcționau și scările era întunecate, neavând nicio fereastră, datorită faptului că de jur-împrejur erau apartamente. Scările deveneau adevărate capcane. Cu timpul am învățat totul foarte bine și mecanic urcam scările fără a mai face erori de a păși în gol ca și cum ar fi trepte sau a merge în plan orizontal, deși treptele nu se terminaseră.

Cel mai rău era atunci când prin tăierea curentului se întrerupea lucru la calculatoare. Acestea aveau deja probleme. Se mai punea  problema fluctuațiilor de tensiune, iar din economii nu se cumpărau stabilizatoare care costau 30.000 lei și se produceau defectări ce necesitau înlocuiri de piese de sute de mii de lei. Era chestie de planificare defectuoasă.

Deși părintele punerii în practică a comunismului și aici mă refer la V.I. LENIN a zis că socialism=electrificare, defecțiuni clare în procesul de dezvoltare a industriei energetice care nu a crescut într-un ritm mai mare decât cel al consumului energetic al industriei în plin avânt a dus la echilibrări pe seama reducerii drastice a curentului de la populație. Și tăierea curentului era tot o formă de a arăta că cetățeanul nu contează în ochii conducătorilor politici, deși societatea socialistă clama peste tot că pune în centrul politicilor sale omul muncii de la oraș și de la sat.
Și acum la mine în mahala se întrerupe curentul, dar totul se datorează instalațiilor vechi, căci noi avem obiceiul de a repara și nu de a înlocui atunci când perioada de funcționare optimă a expirat.

(27 aprilie 2017)

România comunistă și frigul

Dacă unor străini li se povestește de cât frig am tras noi românii înainte de 1989, aceștia nu au puterea de a înțelege că în secolul al XX-lea așa ceva era posibil. Cu puțin efort, dacă mai se caută se va vedea că și în anul7523 de la facerea lumii, în România, țară membră UE, sunt localități unde oamenii stau în frig în apartamentele de la bloc, tot ca înainte de 1989. Cauzele sunt multiple, dar tot chestii de politici economice sunt și acum ca și atunci.

Înainte de 1989, în România comunistă frigul punea stăpânire pe:

- apartamente,

- sălile de clasă,

- cinematografe,

- sălile de teatru,

- birouri,

- întreprinderi,

- magazine,

- saloanele spitalelor,

- adică peste tot.

Ideia de microcentrală, de încălzire cu calorifere electrice sau cu flacăra aragazului devenise imposibil de pus în practică datorită penuriei de gaze, întreruperii curentului și costurilor mari. Existau ca soluții de avarie în apartamentele de la bloc:

- utilizarea de sobe pe motorină,

- construirea de sobe cu lemne,

- dublarea pereților interiori cu BCA,

- utilizarea de haine foarte groase,

- utilizarea sacilor de dormit termoizolanți.

Lipsa căldurii a dus la îmbolnăvirea a numeroși copii, la apariția mucegaiului pe pereți și la întreruperea activităților culturale, căci actul artistic devenea impropriu la temperaturi sub zero grade, când ieșeau aburii din gurile soliștilor sau instrumentiții cântau cu mănuși.

Fac eforturi mari să nu dârdâi de frig numai la gândul că atunci când intram în cazp sau în sala de curs, mă pătrundea frigul, deși eram cu mult mai tânăr și mult mai rezistent. Îmi aduc aminte că aveam cursuri la sălile 601 și 602 din clădirea veche a ASE. Aceste săli aveau geamuri cu tâmplărie metalică pe trei laturi. Era un frig îngrozitor. Cu scurgerea orelor, îmi dădeam seama că-mi pierd vocea, iar la ultimele ore deja făceam eforturi foarte mari să mai fiu auzit.

Cauza frugului era datorită unei gândiri primitive din punct de vedere economic, pentru că și alte țări erau comuniste, iar apartamentele clasei muncitoare de acolo nu erau opulente, dar nici mizere și adevărate ghețării triste, neprimitoare și neîncăpătoare.
România comunistă și frigul au făcut casă bună pentru că planificarea definea obiective exagerat de mari, a căror realizare avea la bază sacrificii imense pe care populația trebuia să le facă an de an, pentru a ajunge nicăieri.

(27 aprilie 2018)

Prezidentul Klaus IOHANNIS a clarificat

Klaus IOHANNIS: Ştiti, această vizită pe care o face premierul, şi se pare si presedintele camerei in Israel, are cateva ciudatenii, una din ele este ca nu au venit la discutii, nu au plecat cu un mandat, au vorbit strict pentru Guvern, şi nu pentru România. M-a îngrijorat secretomania, nu am mai pomenit ca un premier sa plece si să anunte seara tarziu că pleacă. Mai  mare secret a fost la Liviu Dragnea,  s-a aflat ca pleacă acolo abia dupa ce a ajuns, cine stie ce intelegeri secrete face domnul Dragnea cu evreii acolo. Sper ca dupa ce se intoarce sa aibă bunul simţ şi să spună ce a făcut acolo. (26 aprilie 2018 după ora 14)

Klaus IOHANNIS: Să fiu acuzat de antisemitism mi se pare deplasat, caraghios. Eu am fost lăudat și laureat de mai multe asociații evreiești și toată lumea știe că relațiile bilaterale sunt excelente între România și Israel de la fondarea statului Israel modern. Nu știu pe ce se bazează aceste critici. În afirmația mea, cu siguranță, nu am folosit noțiuni peiorative. Dacă, totuși, cineva s-a simțit ofensat de declarația mea, îmi cer scuze față de aceștia, iar declarația nu a fost declarație, ci o întrebare retorică. Și, atât cât am spus, atât am vrut să spun. Și eu m-am întrebat, când s-a lăudat președintele Camerei Deputaților la televizor că a rezolvat problema Ambasadei, în ce calitate a rezolvat această chestiune și cum s-a gândit să intre în această dezbatere. Fiindcă vizita aceluiași personaj nu a fost anunțată, mediatizată, și eu mi-am pus întrebarea, cum și alți politicieni și-au pus întrebarea, ok, dacă s-a dus acolo și nu tim nimic, ce înțelegeri vor putea să facă? În niciun caz acea întrebare retorică nu a fost cu iz de a jigni comunitățile evreiești sau statul israelian cu care avem relații dintre cele mai bune. Întrebarea mi-am pus-o fiindcă o persoană din România, recte președintele Camerei Deputaților, s-a deplasat acolo pentru nu știm ce, se întâlnește nu știm cu cine și nici nu știm ce înțelegeri vor face. Dacă ar fi mers în mod transparent, dacă ar fi existat declarații politice ca să înțelegm și noi ce face acolo am știi și noi mai bine și înțelegerile nu ar mai fi secrete. Eu nu văd nicio problemă cu Israelul. România și Israel au relații excelente. Eu m-am zbătut pentru această relație. Acest lucru a fost recunoscut de asociațiile evreiești că m-am implicat, m-am implicat extrem de mult în combaterea antisemitismului, o voi face și în continuare. Nu avem o problemă bilaterală. Politicieni de la noi, care doresc să se profileze în politică, cum e domnul Dragnea, încearcă să folosească astfel de teme false, inoportune, pentru a câștiga capital electoral, recunoaștere internațională, trebuie să îl întrebați pe el ce vrea, de fapt. E greu de îneles cum a ajuns să vehiculeze o astfel de temă. (26 aprilie 2018 după ora 18)

Televiziunile, cu amatorismul lor cunoscut au despicat firul în patru, exact ca pe Dâmbovița și din cauza copacilor nu se vede pădurea, iar arta manipulării este aplicată în funcție de cine plătețte simbriile guralivilor așa-zișilor analiști politici, care nu prea au avut funcții de decizie vreodată, pentru a avea autoritatea morală și înălțimea argumentelor în a prezenta ceva credibil. Unii dintre ei sunt reșapați, iar alții sunt epuizați. Traducerea și difuzarea unui articol scris de Radu GOLBAN în cotidianul The Jerusalem Post în 25 aprilie 2018, i-a făcut pe unii dintre ei să cadă pe spate de extaz, deși știu cum se scriu articolele, mai ales cele cu scop de a îneca în cerneală pe cineva.

(27 aprilie 2018)

Stomach vacuum de la de yoga la culturism

În literatura de limba engleză de specialitate, exercițiul apare sub denumirea de stomach vacuum și exponentii de bază ai acestuia sunt unii dintre cei mai mari culturiști ai lumii.

La o analiză mai atentă se va vedea că exercițiul este preluat din tehnicile de yoga, unde se găsește sub mai multe denumiri.

Am trecut vu vederea acest exercițiu căci am văzut că nu mai este practicat în competiții sau în demonstrații, până când am văzut că un culturist român care activează la Londra și va reprezenta Anglia la Campionatul European din Spania, Cristian BECHEȘ pe nume, face acest exercițiu cu succes.

Cristian BECHEȘ

Este o poziție foarte spectaculoasă care scoate în evidență multe dintre caracteristicile unui culturist, mai ales dacă unghiurile din care este făcută fotografia sunt cele mai nimerite.

Mi s-a părut foarte potrivită fotografia făcută de Cristian BECHEȘ prin alăturarea rezultatului său cu rezultatul lui Frank ZANE, din acea clasică fotografie în care acest Mr. Olympia realizează un stomach vacuum de înaltă clasă. Iată acea fotografie:

În culturism comparațiile pe fotografii dau sportivului direcțiile de lucru și fiecare culturist va ști ce are de făcut în viitor pentru a se apropia de idolul său.

Exercițiul este spectaculos și în multe dintre galeriile unor culturiști de mare performanță acest exercițiu este prezent, iar fotografii făcute cu el evidențiază o serie de performanțe în zona abdomenului inferior, care cu alte exerciții nu sunt evidențiate corespunzător.
Exercițiile de yoga au reguli stricte de realizare și ca durată și ca intensitate și ca nivel de pregătire. Acest transfer de la yoga spre culturism a exercițiului de stmach vacuum trebuie documentat și trebuie respectate regulile de expirație, de inspirație și de rămânere în stadiul de maximă concentrare. Totul se face gradat, ca durată în secunde, până se ajunge la acel maximum de 30 de secunde.

(26 aprilie 2018)

Gazeta matematică în mediul online

Acum câțiva ani, un tinerel mi-a prezentat o chestie pe un CD care era de fapt o aplicație ce conținea toate problemele publicate în Gazeta matematică de la primul număr al apariției acesteia, până în anul în care se producea acea prezentare.

Inițiativa era lăudabilă, dar în opinia mea, era un prim pas pentru a crea baza unei aplicații multimedia de e-Learning așa cum scrie la carte.

Compania de software unde lucra tinerelul despre care fac vorbire aici, dorea ea să pătrungă în piață, numai că e-Learning-ul înseamnă cu mult mai mult decât a digitiza și de a introduce și criterii de regăsire evidente pentru enunțuri și pentru soluții.

L-am întrebat dacă are acolo și probleme de geometrie în spațiu. La răspunsul său afirmativ, am dorit să văd o problemă și soluția dată de el acolo pe CD. Am fost șocat să constat că lipseau elementele de grafică 3D absolut necesare unei soluții moderne de geometrie în spațiu, știut fiind că pentru translații, rotiri, secțiuni soluțiile sunt generalizate deja în grafica computerizată. Atunci mi s-a făcut milă de toți cei care au plecat de la ideia că a face un CD cu gazeta matematică înseamnă doar a digitiza, fără a folosi resursele unui computer de a face ceva absolut spectaculos și revoluționar.

(26 aprilie 2018)

Evaluarea unui botez

Evaluarea unui botezului este posibilă și necesară, pentru a vedea orientarea noastră ca utilizare de resurse.

Caracteristica	Nota acordată
Primirea	X01
Sala	X02
Felul01	X03
Felul02	X04
Felul03	X05
Felul04	X06
Felul05	X07
Cafeaua	X08
Servirea	X09
Tăria	X10
Vinul	X11
Apa minerală/plată	X12
Muzica - volum	X13
Muzica -repertoriu	X14
Muzica - calitate	X15
Distanța între feluri	X16
Confortul la masă	X17
Diversitatea	X18
Nașii	X19
Părinții	X20
Masa mirilor	X21
Atmosfera	X22
Luatul darului	X23
Plecarea	X24
Locația	X25
Neprevăzute (dans, comici)	X26
Cerșitul	X27
TOTAL
MEDIA

Evaluarea unui botez se face deci dând note de la zero la zece, calculând totalul și făcând media aritmetică. Acum câțiva ani am fost la un botez de nota 10, adică de media 10.

(26 aprilie 2018)