Republica de la Ploiești.

Nici nu se putea altfel. Doar la Ploiești putea să apară acea hotărâre a judecătorului de contencios administrativ, care să suspende decizia CCR de a anula alegerile. Spre șocul general, acum când mai sunt mai puțin de 10 zile până la primul tur al alegerilor, a venit acea hotărâre a unui judecător de la Ploiești, acuzat că este georgist, care a bulversat pentru câteva ore viața politică tihnită din spațiul mioritic. CARAGIALE poate dormi liniștit. Eroii pieselor sale trăiesc și se manifestă plenar. Ceva-ceva se întâmplă în acel spațiu, din moment ce nu la București, nici la Bacău, nici la Cluj, nici la Iași, nici la Brașov, nici la Timișoara, nici la Craiova, nici la Constanța, ci tocmai la Ploiești s-a venit cu acest comic de situație, mai ceva ca în teatrul lui IONESCO.
Tot ce se întâmplă aici și acum, arată că legile au fost făcute de niște mediocri. Chiar și constituția este un text mediocru, din moment ce nu a luat în calcul anularea de alegeri, căci invalidarea candidaților nu este același lucru cu anularea de alegeri. Să nu mai vorbesc de faptul că textul constituției are prea multe pagini dedicate altora, în timp ce pentru popor, numărul de pagini este redus, deși țara înseamnă poporul și nu o mână de indivizi, pentru care textul nu suflă un cuvânt despre calitățile acestora, mai ales despre onoarea lor, ca să nu mai vorbim despre președinte, despre care articolele spun orice, doar ceea ce trebuie, nu. Căci nu există explicație cum președinții au făcut chestii precum stat mafiot după zicerile lor, din lipsă de onoare, zic. 
Campania electorală anostă, curge ca un lichid vâscos, în care candidații fac și ei ce fac, fiind supravegheați să nu fluiere în biserică și să nu încalce legile care le interzic și aia și aia și aia și aia, mai ales în a emite mesaje bizare, manipulatoare, excentrice și.
Mulți stau cu gura căscată și așteaptă ca Donald TRUMP să se încrunte și să bată cu pumnul în masa instalată în Force One, iar la București unii să jubileze, iar alții să se facă pe ei în pantalonași. Numai că ceea ce a fost de spus, VANCE a spus la Conferința de Securitate de la München și nu suntem noi buricul pământului ca 24/24 USA să se gândească la spațiul mioritic. Azi, Înalta Poarta ne-a fost trântită în nas, iar PONTA, SIMION și cine or mai fi, au încercat fără succes s-o penetreze, iar mângâierea pe creștet nu s-a produs, pentru că lumea are alte priorități.

Nicușor DAN va fi președintele! Zice calculul managementului politic.

(25 aprilie 2025)

TVR CULUTRAL, nu face cultură

Luați programul canalului TVR CULUTRAL și urmăriți câteva zile emisiunile lui și vă veți convinge că TVR CULUTRAL nu face cultură, pentru că acolo:
- se trăncănește,
- se taie frunză la câini,
- mediocritatea e plenară.

În opinia mea, a face cultură înseamnă a prezenta operele de artă și realizările științifice, nu a vorbi despre opere de artă sau despre realizări științifice. Este adevărat că la TVR CULUTRAL ori de câte ori încerc să văd ceva, o piesă de teatru, un film, să ascult un actor recitând o poezie, să văd un spectacol de operă, de operetă, un spectacol de balet, sunt emisiuni despre cărți scrise, despre piese de teatru, despre actori, despre tablouri, despre filme, despre istorie, unde niște tanti sau niște nene trăncănesc și trăncănesc și trăncănesc de te enervează teribil, pentru că ei spun impresii personale, subiective despre ceva, iar poporul nu știe concret ce reprezintă acel ceva, iar dacă termenii sunt ermetici, deja emisiunea te bagă în ceață iremediabil.




(24 februarie 2025)

Are Oana PELLEA talent?

Pe actrița Oana PELLEA o știu nu din teatru, ci din luările ei de poziție din viața publică, destul de radicale, întru apărarea statului de drept și împotriva PSD-eului și a lui DRAGNEA. Când i s-a decernat  premiul Aristizza ROMANESCU în 16 decembrie 2010 în Aula Academiei Române, Oana PELLEA a spus câteva cuvinte, dar mă așteptam la mult mai mult. Aseară am văzut-o pe Oana PELLEA la un post de televiziune în rolul lui CAȚAVENCU. Eu am teoria că geniul nu se transmite ereditar. Dacă am comutat pe alt canal Tv după câteva secunde, concluzia. De la travestiul lui Miluță GHEORGHIU în rolul Chiriței, nu am văzut niciun rol de travesti reușit. Când mă gândesc la interpretările lui Ion TALIANU, Mihai CONSTANTIN și Octavian COTESCU, deja mă apucă nostalgia și mă gândesc profund că lumea s-a întors cu susul în jos.


(30 ianuarie 2025)

Inteligența artificială separă apele...

Noi, ca indivizi ne grupăm în mai multe categorii. Unii dintre noi sunt chitiți pe execuție și pe ei inteligența artificială nu-i lovește în niciun fel. Cel milt, ei se vor informa în legătură cu operațiile pe care le execută și despre sculele de ultimă generație, necesare ușurării muncii lor. Alții dintre noi, fără a fi înzestrați de la mama natură nici cu geniu, nici cu  calități speciale, dar fie împinși de familie, fie din propria dorință de a părea ceea ce nu sunt, doresc să se împopoțoneze cu titluri științifice și să preia lucrări pe care și le atribuie fraudulos. Pe ei Inteligența artificială îi favorizează, căci vor formula cereri și programele de inteligență artificială le vor livra ptoduse finite cu care ei să se fălească. Dacă nu există nicio verificare a preluării abuzive de produse de tip sinteză, structurate de un software înzestrat cu componente de inteligență artificială, respectivii vor crede că i-au păcălit pe ignoranți și vor trăi cu automulțumirea că și-au atins obiectivele de c-c-t.
Există o altă categorie de persoane dintre noi care folosesc inteligența artificială pentru a se documenta, astfel încât să definească un punct de start cât mai mai complet, care să le permită dezvoltarea de soluții absolut originale, de la acel punct și care să le maximizeze eficiența în munca lor de creație. Inteligența artificială este pentru ei asemeni cleștelui, care le potențează forța de creație și în acest caz, inteligența artificială joacă un rol pozitiv.
Cea mai interesantă catregorie de oameni și nu zic dintre noi, pentru că ei nu sunt deloc dintre noi, este categoria oamenilor de geniu, pentru care inteligența artificială nu reprezintă nimic, așa cum nu reprezintă nimic nici ciocanul, nici computerul, nici alte născociri ale minții omului, căci geniul lor le este suficient pentru a dezvolta capodopere destinate efectuării acelui salt calitativ pentru întreaga omenire.

Rezultă că inteligența artificială separă apele, reușind să-i demaște pe impostorii care vor să pară ceea c e nu sunt și să inducă lumea în eroare cum că ei au calități, când în realitate sunt lipsiți și de calități, dar și de scrupule, dar acum adevărata lor față hidoasă se va arăta în toată urîciunea ei.

(25 septembrie 2023)

Rostul disciplinei de limbă și literatură română

Sunt siderat să văd ce a ajuns disciplina Limba și literatura română în școala din ziua de azi. În mod normal, ar trebui ca:
- manualul să conțină doar câțiva scriitori reprezentativi,
- profesorii să impună citirea operelor prezentate în manual,
- elevii să povestească ceea ce au citit și ce au înțeles,
- notarea să se facă doar pe baza lecturii elevului.

Acum:

- profesorii și meditatorii concep niște rezumate,

- elevii memorează rezumatele,

- la examen departajarea se face după cât de bine este redat rezumatul,

- opera în discuție nu mai contează dacă nu este citită,

- se fabulează despre ceea ce chipurile, ar fi vrut să zică autorul,

- nu se obține niciun beneficiu pe termen lung  pentru elev.

Îmi aduc aminte despre balada Miorița și un elev de la un examen de bacalaureat. Elevul vorbea despre cinci mituri din baladă. Eu, de pe poziția de președinte, după ce elevul a terminat de vorbit, am întrebat dacă am voie să-l întreb ceva pe elev și l-am întrebat dacă a citit balada Miorița, iar elevul a spus că nu a citit-o. M-am lămurit despre ce știa bietul elev, care vorbea despre ceva de care nu avea habar. Carențele erau ale profesorilor de la clasă care erau cu mult mai interesați să ia banul pe meditațiile unde vindeau rezumate, decât să-i pună pe elevi să citească balada Miorița.

Rostul disciplinei Limba și literatura română este acela de a-i face pe elevi să le placă să citească, să rețină ce vor ei din ceea ce au citit, dar dacă se apucă să povestească, s-o facă într-un mod plăcut, coerent, clar și curgător, ca lumea să-i înțeleagă pur și simplu. Acum așa ceva nu se întâmplă.



(22 aprilie 2023)

Directorii Teatrului Național din București au fost nume mari

Nume mari ale culturii românești au ocupat fotoliul Teatrului Național din Bucureși și ca să justific afirmația mea, voi enumera aici aceste nume.

Matei MILLO

C.A. ROSETTI

Alexandru ODOBESCU

Ion GHICA

Ion Luca CARAGIALE

Alexandru DAVILA

Ion BACALBAȘA

Constantin RĂDULESCU MOTRU

Victor EFTIMIU

Liviu REBREANU

Ion Marin SADOVEANU

Tudor VIANU

Zaharia STANCU

Radu BELIGAN

Andrei ȘERBAN

Fănuș NEAGU

Ion COJAR

Dinu SĂRARU

Ion CARAMITRU.

Au mai fost și alți directori, dar eu i-am enumerat aici pe cei pe care i-am considerat stâlpi ai culturii naționale și care au contribuit prin opera lor și la dezvoltarea teatrului românesc, pentru că ei aveau operă când au devenit directorii Teatrului Național din București.


(18 august 2022)

Intervalul optim definit de managementul politic

În managementul politic în afară de momentul optim, există și intervalul optim. 
Se consideră interval optim, acea perioadă în care se întreprinde o anumită acțiune cu efecte maxime, dacă funcția de optim este o funcție de maxim sau cu efecte minime, dacă funcția de optim este minimă.
Ca să dau un exemplu, pentru a face studiile gimnaziale intervalul optim este 6 - 16 ani. Lucrurile se complică foarte mult dacă apare un elev în clasa a I-a și are vârsta 15 ani, căci atitudinea celorlalți elevi va fi una foarte diferită, cum tot problematică este și apariția în clasa a VIII-a a unui elev de 25 de ani. Am exagerat un pic, pentru că uneori este bine ca exemplele să fie puțin deformate pentru a se înțelege mai bine ce înseamnă interval optim.
Eu am fost student între 18 și 23 de ani, dar în anul întâi de facultate am avut un coleg care avea vârsta de 39 de ani. Omul venise la facultate să fie coleg cu fiul lui, căci dorea ca acesta să facă o facultate și el se considera că este motorul care-l va determina pe puști să facă ceea ce inițial puștiul nu-și dorea. În anul 1970, tatăl și fiul au terminat facultatea și fiul era extrem de mândru de tatăl lui care a avut o voință extraordinară să trăiască viața de student bursier al statului.

Noi românii, avem o vorbă: toate la vremea lor.

Unele lucruri sunt relative și nu trebuie încadrate în intervale optime. Se zice că dragostea este oarbă și de aceea, nu este deloc rezonabil să facem analize că unii se căsătoresc la 20 de ani, alții se căsătoresc la 30 de ani și sunt și oameni care se căsătoresc la 50 de ani. Nici când apar căsătorii între persoane trecute de 75 de ani nu ar trebui să existe discuții aprinse, dacă acolo nu sunt interese meschine.

Intervalul optim iese cu atât mai mult în evidență când o persoană deține o funcție, să zicem ministru sau parlamentar sau șef de județ. Am văzut cazuri în care astfel de persoane trecute bine de 45 de ani, au dorit să facă doctorate și le-au făcut. Am văzut atitudinea conducătorului de doctorat față de un astfel de doctorand și mă gândeam la schița lui CARAGIALE în care pedagogul de școală nouă îl întreba pe elev:

- Nu-i așa că pământul se învârtește, POPESCULE?

Iar elevul răspundea:

- Da, domnule!

Nu este interval optim să faci o facultate după 40 de ani dacă ești cu o funcție importantă, mai ales dacă universitatea se află în localitatea pe care studentul o păstorește și fondurile care vin la universitate stau în pixul studentului. Nu este interval optim să faci un liceu cu examen de bacalaureat între 35 și 40 de ani, când ai la picioarele tale un județ sau o circumscripție electorală, căci bieții profesori fac pe ei în pantaloni numai când apare elevul întârziat, iar acel profesor care îndrăznește să încalce cutumele, este devorat de colegi, care consideră că tot răul care se abate asupra liceului lor din cauza dificultăților pe care le întâmpină elevul Gâgă au o singură cauză, profesorul indisciplinat și nu elevul Gâgă care nu a citit nimic pentru examen și care dacă ia o notă sub 8(opt) consideră că este abuzat, nedreptățit și ignorat. Știu o povestioară când un super-barosan a finalizat studiile la ISEP și mai ales, cum le-a finalizat.

Managementul politic are nenumărate intervale optime și este rezonabil ca persoanele care urmăresc anumite obiective să definească clar aceste intervale și acțiunile pe care le întreprind să se deruleze în interiorul lor și nicio secundă la una dintre limitele intervalului.




(30 iulie 2022) 

Geniile născute în zodia VĂRSĂTOR

 Zodia VĂRASĂTOR   20 iannuarie - 18 februarie

André-Marie Ampère,  este născut la data de 20 Ianuarie, 1775

David Hilbert  este născut la data de  23 ianuarie 1862

Édouard Manet  este născut la data de  23 ianuarie 1832

Joseph-Louis Lagrange  este născut la data de 25 Ianuarie 1736

Adeline Virginia Woolf  este născut la data de 25 Ianuarie 1882

Dmitri Ivanovich Mendeleev  27 Ianuarie 1834

Wolfgang Amadeus Mozart  este născut la data de  27 ianuarie 1756

Boris Leonidovich Pasternak  este născut la data de  29 Ianuarie 1890

James Augustine Aloysius Joyce  este născut la data de 2 Februarie 1882 

Charles John Huffam Dickens  este născut la data de 7 Februarie 1812

Daniel Bernoulli  este născut la data de  8 februarie 1700

Jules Gabriel Verne  este născut la data de 8 Februarie 1828

Robert W. Taylor  este născut la data de 10 Februarie 1932

Walter H. Brattain   este născut la data de Februarie 10, 1902

Thomas Alva Edison  este născut la data de Februarie 11, 1847

Charles Robert Darwin  este născut la data de 12 Februarie 1809

Ion Luca Caragiale  este născut la data de  13 februarie 1852

Johann Peter Gustav Lejeune Dirichlet  este născut la data de  13 februarie 1805

Ștefan Luchian  este născut la data de  13 februarie 1868

William Bradford Shockley Jr.  este născut la data de Februarie 13, 1910

Galileo di Vincenzo Bonaiuti de' Galilei  este născut la data de 15 Februarie 1564

Niklaus Emil Wirth  este născut la data de  15 Februarie 1934

Ion Andreescu  este născut la data de 15 Februarie 1850

Guillermo González Camarena este născut la data de 17 Februarie 1917

Alessandro Giuseppe Antonio Anastasio Volta  este născut la data de 18 Februarie 1745

Ludwig Eduard Boltzmann  este născut la data de 20 Februarie 1844

(10 iunie 2022)

Mariana MIHUȚ, marea actriță Mariana MIHUȚ

Am mers de foarte multe ori să văd spectacole la Teatrul BULANDRA pentru că:
- acolo se vorbea, nu se urla ca la alte teatre,
- în piesele alese juca Mariana MIHUȚ.

Actrița Mariana MIHUȚ este una dintre cele mai bune actrițe pe care le-a avut România și pe care eu fie le-am văzut pe scenă, fie le-am urmărit la radio sau la televizor.

Când eram ceva mai tânăr am văzut montarea piesei O scrisoare pierdută de Ion Luca CARAGIALE, în regia lui Liviu CIULEI, la Teatrul BILANDRA și felul în care Mariana MIHUȚ a interpretat-o pe Zoe a fost magistral. Acolo erau mari actori Fory ETTERLE, Dem RĂDULESCU, Mircea DIACONU, Octavian COTESCU, Ștefan BĂNICĂ, Aurel CIORANU și Petrică GHEORGHIU. Cineva nu mi-a plăcut și de aceea nu-l numesc aici.

Am mai văzut-o pe scenă pe Mariana MIHUȚ jucând în rolul lui Fiokla IVANOVNA din piesa Căsătoria de GOGOL, undeva la începutul primului deceniu din secolul al XXI-lea. A avut acolo replici aplaudate la scenă deschisă pentru comicul dat de cuvinte rostite într-un anume fel.



(14 decembrie 2021)

Setea de a ieși în evidență prin negare

Sunt oameni anoști, fără valoare, care conștientizează că nu au nicio șansă de a ieși în evidență prin rezultatele muncii lor, căci ei, oricât de mult ar munci, nu sunt în stare să scoată nimic. De aceea, ei fac ce fac și se agață de mari personalități, fac afirmații șocante și stârnesc valuri de uimire, șochează și cer să fie puși la punct, realizând, zic ei, transfer de notorietate, căci de altceva nu sunt în stare.

Nimeni nu ar fi auzit vreodată de Constantin Al. IONESCU - CAION dacă nu l-ar fi acuzat pe I. L. CARAGIALE că a plagiat drama Năpasta, căci opera lui CAION este minoră, ca poet, ca eseist și ca jurnalist. Istoria literaturii îi consemnează numele legat numai de această acuzație de plagiat.

Și în cazul prozatorului Dan MIHU care l-a acuzat de plagiat pe autorul filmului 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, Cristian MUNGIU, asocierea numelui său de cel al regizorului care luase marele premiu de la festivalul filmului de la Cannes, a fost un prilej de a obține un plus de notorietate. Despre Cristian MUNGIU s-a mai auzit, despre Dan MIHU eu nu am mai auzit în ultimul timp nimic.

Acum este la modă să minimalizezi importanța unor personalități, să faci afirmații șocante la adresa unor personalități de primă mărime din cultură și din istorie, căci în contextul actual dă bine la cititorii care caută senzaționalul. Cei care au avut notorietate și simt că pierd din teren, din disperare, se lansează în afirmații șocante, pierzând contactul cu realitatea și atrăgând vârtejuri de critici necruțătoare.

În opinia mea este loc aici pentru toată lumea că nu avem 100.000 de compozitori celebri, nu avem 200.000 de mari poeți, nu avem 300.000 de cântăreți de operă. Dacă avem dorința de a face ceva, acel ceva este să scriem articole complete despre toate personalitățile, să publicăm operele complete ale lor, să jucăm piesele lor, să recite marii actori poemele scrise de ei, să organizăm muzee virtuale cu acces liber în acre să fie expuse operele lor și să programăm filmele lor. 

Restul este bârfă și apă de ploaie.

(08 octombrie 2021)

Desecretizarea SIPA și Zoe TRAHANACHE

Desecretizarea SIPA este acum pe buzele tuturor, căci va fi o sursă spumoasă de cancanuri pe termen lung, despre o lume care ar fi trebuit să fie imaculată în opinia pizmoșilor care se uită la câți bani iau magistrații lunar și la pensiile lor. În opinia multora nu este dorința ca și ei să ia salarii babane, ci după principiul să moară capra vecinului, vor ca toți să fie săraci, săraci. Iar dacă nu au cum să facă să se întîmple acest lucru, măcar să arunce cu pietre în magistrați. Despre desecretizarea SIPA Zoe TRAHANACHE are și ea o opinie, căci este ceva similar cu publicarea de către CAȚAVENCU a scrisorii în ziarul acestuia, exact cum visează jurnaliștii în ziua de azi, cu pagini din documente, copiate ilegal și răspândite în târg de nu știm cine.

Zoe: in zadar, Fanica; Catavencu poate muri astazi, maine gazeta lui tot o sa publice scrisoarea noastra. Dumnezeule! Cum or sa-si smulga toti gazeta, cum or sa ma sfasie, cum or sa raza!... O saptamana, o luna, un an de zile n-o sa se mai vorbeasca decat de aventura asta... in oraselul asta, unde barbatii si femeile si copiii nu au alta petrecere decat barfirea, fie chiar fara motiv... dar inca avand motiv... si ce motiv, Fanica!... Ce vuiet! ce scandal! ce cronica infernala!... si eu, Fanica, in timpul asta, ce sa fac ? Sa mor? sa mor daca voiesti... Pentru ca dupa asta nu o sa mai pot trai.

(Ion Luca CARAGIALE, O scrisoare pierdută, actul 2, scena3)

(18 mai 2017)

Trădarea, trădătorii și trădații

Una dintre cele mai urâte chestii din viață este trădarea.

Dar dicționarul zică că trădarea este acțiunea prin care cineva înșeală, își arată lipsa de credință, dovedește infidelitate, nu-și respectă jurământul făcut, trece în tabăra adversarului, îl ajută pe dușman, vinde secrete, face schimburi prin care vrea să se salveze, își vinde prietenii sau frații sau părinții pentru a primi un avantaj, uneltește împotriva celor apropiați împreună cu dușmanul.. În mentalul colectiv, trădarea este un act mârșav, reprobabil, nedemn, umilitor, detestabil, grav, nimicitor și fără câștig pe termen lung, dar cu pierderi iremediabile, sigure și imense.

Trădătorii sunt cei care înfăptuiesc actul trădării, dar și cei ce l desăvârși. Aceștia sunt oameni a căror ascensiune are la bază numai și numai trădări. Trădătorii nu sunt persoane care peste noapte s-au gândit ei, așa, să facă o trădare, exact cum ar face o tură cu o super-mașină. Ei sunt născuți și crescuți în spiritul autoconservării și al măririi continue, iar trădarea face parte din arsenalul cu care își asigură atingerea obiectivului lor unic și indivizibil. Trădătorii sunt:

- lunecoși;

- indeciși;

- ambigui;

- slabi;

- mieroși;

- ofertanți;

- falși;

- lași;

- omniprezenți;

- mincinoși.

Numai cine nu vrea, nu identifică din primele trei minute pe trădător. Orice individ care își ascunde CV-ul, care nu are fapte cu care să se laude, dar care să fie certificate de cei din jur, este 97,13% trădător. Cel care nu are prieteni, nu are o iubită, își schimbă locul de muncă mai ceva ca pe șosete, posedă în el germenele trădării, urmată de fuga lașului, exact când toată lumea se așteaptă mai puțin.

Trădații sunt persoane care au plăcerea să simtă durerea dulgeagă a trădării și să sufere în public pe acestă temă, exact pentru că au vocația pierderilor programate, dorite, previzibile și irecuperabile. Ei nu concep viața altfel, fără a fi trădați și tocmai de aceea, trebuie studiați cu mare atenție, pentru că și din durere se trage un oarece profit, pentru că mila atrage:

- ocrotire;

- compasiune;

- dragoste;

- milă;

- ajutoare;

- avantaje;

- liniște;

- eforturi.

Sunt unii trădați extrem de zgomotoși, care mimează soluții radicale, dar niciodată nu le pun în aplicare, deși peste tot dau dovadă de false acte de vitejie și pozează în răzbunători.

Trădătorii nu există fără trădați și acest binom, că tot e la modă binomul se construiește prin căutări, căci asemeni magnetului plusul - trădații, se atrage cu minusul -trădătorii. Complementaritatea este perfectă între trădător și trădat. Niciodată un mare trădător nu va face pereche cu un mic trădat și invers. Sacul care-și găsește aici petecul realizează ceva care ori este perfect, ori nu e deloc.

Mi-a plăcut replica lui Tache Farfuridi din scena a IV-a a piesei O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale:

Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători.

Este de fapt o maximă latină spusă în diferite momente de diferiti împărați: proditionem amo, sed proditores odi Pe malurile spumoase și murdare ale Dâmboviței se potrivește acum mai mult ca niciodată și nu există domeniu unde să spunem că nu funcționează.

(24 aprilie 2017)