Șemineul de la Casa Oamenilor de Știință - COȘ

Printre piesele deosebit de valoroase ale Casei oamenilor de Știință este un șemineu, care trece neobservat, deși n-ar trebui. Este o piesă unicat, îmbrăcată în lemn masiv de esență tare. Cine îl analizează cu atenție vede că are foarte multe detalii care lașemineele din ziua de azi, cam cubiste, nu se mai regăsesc.

Sunt sigur că restauratorii nu au prea mult de muncă aici, pentru că piesei nu i s-a dat atenție și este conservată prin pasivitate și nu distrusă prin agresivitatea așa-ziselor bune intenții. O recondiționare a tâmplăriei și mai ales depărtarea meselor de festin ale restaurantului ar scoate în evidență cu mult mai bine această piesă amplasată în Salonul Edison al clădirii.

(03 septembrie 2016)

Feroneria de la Casa oamenilor de Știință - COȘ

Un lucru care impresionează la COȘ este feroneria ce delimitează terasa și scările impunetoare din spatele clădirii. Feroneria este deja o operă de artă. Mă gândesc la banalii meșteri care azi fac fie garduri de cimitire, fie porți kichoase pe la cei cu bani prea mulți și fără gust, dacă ar ști sau ar avea tehnologia să facă barem o frunzuliță din ceea ce este ansamblul de feronerie de la COȘ.

Lipsesc de acolo câteva componente și mă gândesc că este necesar să se treacă de urgență la completarea lor, dar îmi este teamă că nu prea mai sunt meseriași care să le facă. Îmi amintesc de o cooperativă care era specializată în fier forjat, cu un tip obraznic, care atunci când l-am întrebat dacă ar realiza o anumită piesă, m-a privit superior spunându-mi că el are producția pe un an vândută în Vest. Erau niște banalități pentru grădinile de vară, făcute din drugi drepți, ușor îndoiți sau răsuciți. Ori aici lucrurile stai cu totul altfel. Fiecare componentă necesită o abordare de artist.

(03 septembrie 2016)

Policandre la Casa Oamenilor de Știință, COȘ

Ceea ce mi se pare excepțional la acest monumet veritabil de arhitectură vizează printre multe altele și policandrele. În trei camere există trei tipuri de policandre care sunt în perfectă armonie cu restul fiecărui interior.

Dimensiunea și mai ales înălțimea camerelor fac în așa fel ca acele policandre să nu copleșească pe om și să rămână un interior cald și primitor.

(03 septembrie 2016)

Ștucaturi la Casa Oamenilor de Știință, COȘ

Clădire veche fără ștucaturi nu prea există. Numai că în condițiile actuale oamenii care-și doresc ștucaturi merg, cumpără niște chestii de plastic, le lipesc pe tavan sau pe pereți și-și fac apartamentele un fel caricatural de casă boierească. La COȘ nu este așa pentru că:

• tavanul este foarte înalt;
  
• camerele sunt luminoase;
• forma camerei cere ștucatură; ștucatura este unicat.

Ștucaturile de la COȘ sunt lucrate cu migală, chiar dacă au avut niște forme în care au fost turnate. Sunt perfecte, sunt proporționale și fără cusur. La zugravii moderni se vede când nu știu să potrivească baghetele cu ștucaturi prefabricate că frunzele sunt în afara rosturilor și colțurile nu au continuitate. Mă cam îndoiesc ca meseriașii de acum 70 de ani să fi dat pe afară de știință și de diplome luate aiurea pe la universități de doi bani, dar știau meserie și-și respectau meseria. Am admirat ștucaturile de la COȘ pentru:

• finețe;
• originalitate;
• armonie;
• perfecțiune;
• bun gust.

Nu vreau să-mi imaginez cum vor arăta atunci când se va trece la renovare dacă se va proceda la utilizarea de vopsea lavabilă din reclamele Tv și la folosirea unui trafalete. Și acum se văd pe pereți mici intervenții ușor vulgare ale unora care au vrut să fixeze cu stângăcie de necalificați, probabil niște calorifere.

Casa Oamenilor de Știință este cu adevărat un monument de arhitectură după toate criteriile și necesită o restaurare tot științifică, mai ales că Academia Română nu este chiar săracă foc.

(03 septembrie 2016)

O carte despre Casa Oamenilor de Știință - COȘ

Casa oamenilor de Știință - COȘ cum i se mai zice este o clădire impozantă în centrul Bucureștiului. Sunt sigur ca are o istorie foarte interesantă care trebuie cunoscută. Un arhitect bun, cu aplicație spre istoriea Bucureștiului, prin clădirile vechi, ar avea materie primă deosebită pentru o carte masivă în care să apară un bogat material fotografic. Eu aș vedea ace carte conținând date legate de:

• proiectul după care a fost construită;
  
  
  
• proprietarul acesteia;
• stadiile de construcție așa cum este la Turnul Eiffel;
• ceea ce este acolo ca structură de încăperi;
• feronerie; ștucaturi;
• policandre;
• șemineul;
• terasa;
• grădina;
• poarta de la intrare;
• cine a stat acolo;
• de când a devenit COȘ;
• care au fost personalitățile care au vizitat-o;
• stadiul în care este azi și cum este folosită;
• cerințe de restaurare.

Era în vremurile bolșevice acolo tot COȘ dar ca restaurant bizar în grădină se servea bere că mâncare nu era. Un ospătar când venea cu berea, plimba niște sandvișuri obosite de la o altă masă către noi. Cei de dinainte nu le consumaseră dar le plătiseră și noi trebuia să facem la fel. Mi-a venit ideia să pun capăt șmecheriei și le-am destructurat pe toare, rupând pâinea în bucățele și mizeriile acelea de fărâme de salam, de asemeneaa, rupându-le de nu se mai înțelegea nimic.

Dar să revin la carte. Acum nu mai sunt opreliști de niciun fel și sunt sigur că o astfel de carte ar avea mare succes și mai ales având o realizare tehnică specială ar deveni o lucrare de referință. O carte despre Casa Oamenilor de Știință -  COȘ este necesară în peisajut tern al literaturii de aici unde nici cărțile porno nu mai au succes.

(03 seprembrie 2016)