Asistăm de câteva zile la un proces numit scoaterea din cursă. Este vorba de scoaterea din cursa pentru alegerile din anul 2024 la primăria Bucureștiului a Gabrielei FIREA, cea care a făcut eroarea vieții ei de a-și anunța mult prea devreme candidatura la primăria capitalei. Gabriela FIREA nu este nici prima și nici ultima persoană care face o astfel de eroare. Cine nu citește cărți de management politic, nu știe că există un moment optim la care se fac astfel de anunțuri și că a face anunțul în orice moment diferit de momentul optim echivalează cu a pierde alegerile din motive care mai de care mai ciudate.
Voi da acum un alt exemplu de scoatere din cursă.
În vremurile de demult când se făceau privatizările acelea dubioase, periculoase, oneroase, imposibile, distructive și oricum altcumva, numai privatizări corecte nu erau, un nene, dorea să pună mâna pe o întreagă întreprindere. Era prea lacom acel nene. Drept care, într-o dimineață, finul lui proprietate personală a venit la el și i-a zis că pleacă într-o delegație, dar are asupra lui o sumă mare de bani. Atunci, nașul, adică acel nene despre care discutam, a zis să-i lase la el. Finul i-a dat plasa cu bani. Nașul a luat plasa și a pus-o într-un dulap. În secunda doi, a intrat în cabinet o echipă, a preluat plasa cu bani, l-a încătușat pe nășicul și i-a arătat nășicului că banii erau însemnați cu cuvântul mită. Nășicul a fost dus la pușcărie. Procesul de privatizare s-a făcut fără el. După ce s-a încheiat privatizarea, nășicul, om lacom, dar care pierduse ocazia de a se înfrupta din bunuri, a revenit temporar la locul de muncă, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Am concluzionat că scopul scuză mijloacele și că drumul spre iad este pavat cu marmură albă fără vinișoare colorate, pentru a servi la o revenire blândă, fără șocuri.
Scoaterea din cursă este un mod simplu, dar sigur, de a atenționa pe cel ce se crede pe cai mari că este vulnerabil, că nimic nu este imposibil și mai ales, că la coadă așteaptă și alții pentru a prinde un post și a se bucura de deliciile postului, căci cine crede că oamenii se sacrifică fără rost pe poziții de primari, miniștri, consilieri și că indemnizațiile le sunt arhisuficiente, deja este într-o altă dimensiune, nu dimensiunea noastră, a muritorilor de rând și se îmbată cu apă rece.
Acum legea învățământului din proiectul România educată deschide drumul larg deschis pentru rectorii aflați în funcție, de a accede la un număr de mandate pe care toți cei care au stat cuminți în firul de așteptare sunt obligați să se lingă pe bot și cel mult să adauge zece ani la vârsta la acer s-ar gândi să candideze, cu șanse reduse, din cauza celor care vin din urmă și vor și ei să candideze, căci se simt la fel de îndreptățiți. Contextul este excepțional și lovitura de berbece este imprevizibilă, iar marii maeștri se și gândesc la scoaterea din cursă, după modelul FIREA a celor care-și doresc noi mandate în primăvara viitoare. Scoaterea din cursă este ca un fel de mâncare ce trebuie pregătit cu grijă, căci ingredientele sunt dintre cele mai avriate, iar bucătarul trebuie să folosească o rețetă sigură, care nu dă greș, care este verificată, iar aria La calunnia è un venticello din opera Bărbierul din Sevilla, are o partitură interesantă și multe interpretări, dar este aria care se așteaptă să fie reinterpretată și în spațiul nostru mioritic.
(15 iulie 2023)
(15 iulie 2023)
