Transferul de notorietate și furtul de notorietate

Viața noastră cea de toate zilele este formată exclusiv din transferuri de notorietate și din furturi de notorietate.
Îmi aduc aminte când eram elev de liceu că am aflat de CAION, cel care l-a acuzat pe Ion Luca CARAGIALE de plagiat. CAION a realizat un furt de notorietate, căci și-a lipit numele lui de cel al marelui dramaturg.

Când George CĂLINESCU a publicat lucrarea Viața lui Mihai EMINESCU în 1932 a făcut un transfer de notorietate, căci acea lucrare reprezintă rezultatul unei munci de cercetare, de documentare și de creație, cu numeroase elemente originale. Cum este și deontologic, lucrarea are titlul Viața lui Mihai EMINESCU, numele poetului fiind scris cu litere mult mai  mari decât numele autorului acestui volum.

În anul 2007 Cristian MUNGIU a fost acuzat de plagiat de către Dan MIHU. Nu am făcut cercetări să văd dacă așa stau lucrurile, adică dacă Dan MIHU a publicat lucrarea înainte de a se face filmul, dacă are cum să dovedească plagiatul.

Îmi aduc aminte cum acum mulți ani, un profesor de la catedra de Management a intentat un proces de plagiat unui tip din nordul Ardealului care doar a schimbat numele autorului, iar cartea plagiată a fost utilizată pentru a promova pe post de conferențiar. Eu i-am zis profesorului să nu pornească nimic. El a dus un proces 7 ani, care s-a încheiat în coadă de pește căci hoțul avea un statut care i-a permis o astfel de soluție.

Vedem cum transferul de notorietate a scăzut ca intensitate, dar ponderea furtului de notorietate înflorește și se realizează cu mijloace perfide, așa cum este băgatul capului într-o poză sau declararea mândriei că David POPOVICI a devenit campion de înot, deși cel ce e mândru n-a făcut nimic în acest sens.

Poezia Epigonii arată cum marele Mihail EMINESCU realizează un transfer de notorietate, ducându-i spre nemurire pe Cichindeal, Mumulean, Văcărescu, Cantemir, Beldiman, Daniil, Pann, Boliac, Cârlova, Alexandrescu, Bolintineanu, Mureșan, Negruzzi, Alecsandri, Donici, Sihleanu.

Acum vedem transfer de notorietate de la sportivi spre politicieni, de la artiști spre politicieni în campaniile electorale.




(27 iunie 2022)

Setea de a ieși în evidență prin negare

Sunt oameni anoști, fără valoare, care conștientizează că nu au nicio șansă de a ieși în evidență prin rezultatele muncii lor, căci ei, oricât de mult ar munci, nu sunt în stare să scoată nimic. De aceea, ei fac ce fac și se agață de mari personalități, fac afirmații șocante și stârnesc valuri de uimire, șochează și cer să fie puși la punct, realizând, zic ei, transfer de notorietate, căci de altceva nu sunt în stare.

Nimeni nu ar fi auzit vreodată de Constantin Al. IONESCU - CAION dacă nu l-ar fi acuzat pe I. L. CARAGIALE că a plagiat drama Năpasta, căci opera lui CAION este minoră, ca poet, ca eseist și ca jurnalist. Istoria literaturii îi consemnează numele legat numai de această acuzație de plagiat.

Și în cazul prozatorului Dan MIHU care l-a acuzat de plagiat pe autorul filmului 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, Cristian MUNGIU, asocierea numelui său de cel al regizorului care luase marele premiu de la festivalul filmului de la Cannes, a fost un prilej de a obține un plus de notorietate. Despre Cristian MUNGIU s-a mai auzit, despre Dan MIHU eu nu am mai auzit în ultimul timp nimic.

Acum este la modă să minimalizezi importanța unor personalități, să faci afirmații șocante la adresa unor personalități de primă mărime din cultură și din istorie, căci în contextul actual dă bine la cititorii care caută senzaționalul. Cei care au avut notorietate și simt că pierd din teren, din disperare, se lansează în afirmații șocante, pierzând contactul cu realitatea și atrăgând vârtejuri de critici necruțătoare.

În opinia mea este loc aici pentru toată lumea că nu avem 100.000 de compozitori celebri, nu avem 200.000 de mari poeți, nu avem 300.000 de cântăreți de operă. Dacă avem dorința de a face ceva, acel ceva este să scriem articole complete despre toate personalitățile, să publicăm operele complete ale lor, să jucăm piesele lor, să recite marii actori poemele scrise de ei, să organizăm muzee virtuale cu acces liber în acre să fie expuse operele lor și să programăm filmele lor. 

Restul este bârfă și apă de ploaie.

(08 octombrie 2021)

365 împotriva României: CAION - acuzatorul de doi bani

CAION, pe numele lui adevărat Constantin Alexandru IONESCU, este cel care l-a acuzat pe Ion Luca CARAGIALE de plagist în cazul dramei Năpasta, singura dramă scrisă de marele dramaturg. CAION era prim redactor la Revista Literară condusă de  Theodor M. STOENESCU. CAION nu este cunoscut ca autor al unor lucrări literare de niciun fel. Răul făcut de el, deși marele dramaturg a câștigat procesul avându-l ca avocat al apărării pe prietenul său Barbu ȘTEFĂNESCU DELAVRANCEA, s-a hotărât să plece în exil în Germania, unde a trăit până la sfârșitul vieții. Acest CAION face parte din categoria oamenilor care nu produc nimic, care neagă totul și care lasă în urma lor doar pârjol, durere, stagnare și pustiu.
CAION este unul dintre pionierii de fake news, căci el a inventat și pe autorul maghiar Kemeny ISTVAN și piesa din care s-ar fi inspirat CARAGILALE, numită Nenorocul. Toate neadevărurile au fost demontate în timpul procesului. De multe dintre demersurile lui CAION nu era străin Alexandru MACEDONSKI. Așa cum se obișnuiește și acum, justiția l-a spălat de păcate de CAION, iar un autor original cum era I.L. CARAGIALE s-a simțit trădat de un sistem care a distorsionat un mare adevăr, exact așa cum se întâmplă și azi, unde 4% este un procent și nimic altceva, adică exact pe dos decât s-a întâmplat acum peste 100 de ani lui Ion Luca CARAGIALE. Dezamăgire a fost atunci, este și azi.

(14 iulie 2018)