Demisionez!

Am fost și eu cândva șef. Într-o zi a venit un nene la mine și mi-a zis:
- Demisionez!
- Demisionează! I-am zis.
Și omul a demisionat. După o zi s-a răzgândit. Numai că singur dusese hârtia la registratură și la șeful suprem.
Unii cred că sunt de neînlocuit. Era un film polonez careare în final fraza: sunt pline cimitirele de oameni de neînlocuit. Cine amenință cu demisia arată cât de superficial abordează problema, știind că la ușă așteaptă 100 de inși mai buni ca el, care să-i ia locul.

(31 august 2025)

Eu știu exact cine va fi președintele nostru

În 17 februarie 2025 am identificat calitățile unui candidat.

Încă din 25 aprilie 2025 am zis cine va fi președintele nostru.
Viața arată exact așa cum am stabilit.

(16 aprilie 2025)

Drama unor candidați la Parlament

De câteva zile, foarte mulți dintre candidații înscriși pe listele de candidați la alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016 trăiesc o adevărată dramă. Căutând în Clasificarea Ocupatiilor din Romania  - COR, pentru categoriile de politician și  om politic nu am găsit niciun articol, ceea ce înseamnă că acestea două nu sunt profesii. Cei care au câștigat în ultimele două săptămâni alegerile pe colo și pe colo, au toți o trăsătură comună și anume, au meserii bine definite și au mai și lucrat în ele, dovedint prin ceea ce au făcut, că stăpânesc foarte bine acele meserii, fără a fi neapărat politicieni de carieră, căci de meserie nu au cum să fie. Am urmărit până la plictisul total pe unii candidați și am văzut că sunt:

• obraznici;
• needucați;
• fără vocabular;
• agramați;
• fără meserie; 
• nerespecuoși;
• cu plicul nepermis de mare;
• intoleranți;
• citici;
• ofuscați;
• înțepați; ridicoli.

Faptul că nu au o meserie cu care să se prezinte îi enervează teribil. Acum că a venit marele neurochirurg Leon DĂNILĂ, le strică și mai mult ploile, căci orinde acesta este prezent tot poporul stă cu gura căscată la spusele sale de om cu nenumărate reușite de talie mondială în meseria pe care a practicat-o și o mai practică și acum cu același mare succes. Printre candidați sunt doctori în științe care n-au lucrat o secundă în domeniul pentru acre au obținut titlul acela științific. Sunt și avocați care n-au pledat la bară niciun proces de mare răsunet. Acum, că nu au cu ce să se recomande candidații, sancționabili 100% de electorat nu au altceva de făcut decât să dea lovituri sub centură, să arate cât de răi le sunt adversarii, fără a spune o vorbă de cât de buni sunt ei. Datul cu gura nu este o meserie, cu atât mai puțin vorbitul cu voce tare. Sunt sigur că în continuare campania nu va fi nici pe programe, nici pe idei, ci pe elemente de culoare, gen picanterii, dosare și alte nimicuri. Numai că tot ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni pledează pentru un alt tip de discurs, un discurs aplecat spre oameni, spre problemele lor. Cine a crezut că alegerea datei de 11 decembrie 2016 nu-i va scoate pe bătrâni din case pe vreme rea, n-a făcut un calcul bun. Oamenii îndârjiți devin cu mult mai hotîrâți, așa cum a fost la al doilea turde scrutin în noiembrie 2014. Față de noiembrie 2014 lucrurile sunt mult schimbate, brexit-ul și migranții din Orientul Mijlociu au schimbat ecuația și diaspora are acum noi probleme. Aici trebuie schimbată comunicarea candidaților cu alegătorii. Partidele fie mari, fie mici, fie noi, fie vechi trebuie să se reorienteze rapid, până nu este prea târziu. Ele trebuie să se apropie de sufletul alegătorilor, nu să vorbească la pereți, așa cum au făcut până ieri.

(14 noiembrie 2016)

Hai să ne bălăcărim!

Acum este numai încălzirea de dinaintea marelui meci care va începe pe 11 noiembrie. Circ este puțin spus. Va fi mahala. Va fi ceea ce n-a mai fost, pentru că ai noștri au văzut că lături își aruncă în față unii altora și persoane despre care nu s-ar fi așteptat nimeni s-o facă, mai ales că locul unde au făcut-o este sanctuarul democrației universale. Încălzirea  înseamnă doar tatonări pentru a vedea dacă:

• debitul verbal este adecvat;
• tonalitatea de țață este la cotele maxime;
• suprapunerea peste alții funcționează; 
• picanteriile atrag atenția;
• afirmațiile fără probe merg;
• adversarul e pe picior greșit;
• calitățile se transformă în defecte;
• viața bate filmul.

Peste câteva zile vor apare construcțiile elevate, demonstrațiile profunde ambalate în texte și acompaniate de gesturi ample, rapide și puțin exagerate, spre obscenitatea politică a momentului. Cine nu a simulat, cine nu are școala mahalalei, a subculturii, nu mai are timp de antrenamente. Cei care sunt în stare să atingă cotele perfecțiunii în ceea ce privește bălăcăreala:

• se nasc cu acest talent;
• dispun de vocabularul necesar;
• au în sânge microbul îmbrâncelilor;
• știu când să înceapă; au suflu pe toată durata;
• tot timpul sunt în creștere;
• nu-i oprește nimic, totul fiind în natura lor;
• sunt spontani, căci exercițiul aici nu funcționează;
• poartă o zestre genetică transmisibilă a mahalalei;
• sunt modelați încât totul li se optrivește mănușă.

Când am spus, hai să ne bălăcărim înseamnă că trebuie:

• folosite cuvinte extrem de colorate și neașteptate;
• relatate fapte scabroase făcute de adversari;
• reglat debitul încât adversarul să fie șocat;
• ca defectele adversarului să nu fie enumerate, ci marcate de lucruri groaznice;
• ca detaliile să-l șocheze pe adversar și să-l paralizeze;
• discutat despre orice altceva decât despre teme serioase;
• jignit la greu și venit cu martori indecenți;
• punctate minusurile, zisele de dinainte;
• mers pe ideia că acela care aruncă primul pietroiul, acela căștigă.

Din bălăcăreală nu căștigă cel care cască gura în drum sau stă spectator în fața televizorului. Cei ce se umplu de noroi vor fi numai analizați în raport cu cine seamănă, adică dacă privitorul se regăsește în vreunul dintre mahalagii. În fiecare dintre noi există un certăreț, un purtător de mesaj trivial. Nu ar fi niciodată explicabil faptul că la beții, spre dimineața, mahmuri, cei mai rasați inși joacă după manele și vor să li se cânte ceva la urechea bleagă. Rezultă clar, mai clar ca bună ziua că invitația la bălăcăreală dă măsura capacității oricărui comunicator de partid de a face față provocărilor de orice fel. Când vorbesc despre subiect știu cu mare precizie despre ce vorbesc, despre ce scriu, pentru că eu m-am născut, am crescut într- mahala, cea mai mahala dintre mahalale, în care însuși Ceaușescu a fost întâmpinat de o femeie care și-a ridicat fusta și și-a bătut jucăria în fața lui ca semn al disprețului. Și se întâmpla acest lucru undeva în vara anului 1966 când în magazine era salam de Sibiu, fazani și carne de toate felurile, iar socialismul nu-i învinsese pe români. Toate analizele mele sunt făcute având etaloanele de acolo, mai ceva ca etalonul metrului de la Sèvres. Fără CVT, peisajul este sărac și tot ce se va întâmpla va fi lipsit de vervă, culoare, stil și de diversitate. Va fi foarte liniar și trist.

Hai să ne bălăcărim! Este îndemnul ce se citește în privirile tuturor celor care sunt pe margine și se antrenează pentru a intra în campania electorală. Am aflat prea puțin. Un malac doarme, altul e cu gagice. Numai atât de puțin sunt mahalagii să dea din ei? Ce vocabulare sărace! Ce lipsă de culoare! Ce sărăcie, fără a fi criză! Cât de puțină spontaneitate!

(08 noiembrie 2016)

Ia, să vedem ce avem..

Acum am intrat în săptămâna în care se finalizează candidaturile. Deși în șară există lucruri foarte diverse ca și patimile politice care le însoțesc, Bucureștiul captează pe nedrept toată atenția. Până în acesată clipă se vântură o serie de variante, iar întrebările adresate lui Traian Băsescu dacă va candida sau nu la primărie au primit răspunsuri evazive, ceea ec arată că hotărârea sa este luată și numai dacă va fi implorat nu va candida, altfel multe calcule se vor nărui.

Un tabe din ceea ce se cunoaște până acum arată cam așa:

Nr.crt.	Formaţiunea politică	Nume candidat
01	PSD	Gabriela Vrânceanu Firea
02	PNL	Marian Munteanu
03	USB	Nicuşor Dan
04	PMP	Robert Turcescu
05	ALDE	neanunţat
06	M10	Ciprian Ciucu
07
08
09

Multe lucruri se vor schimba până luni. Până în momentul de față se observă:

- caracterul stationar saturat al unui candidat, ceea ce atrage riscuri;

- calculele legate de electoratul feminin nu au baze reale;

- ideia de locomotivă este relativă din cauza uzurii morale a acesteia;

- bazinul de candidați cu notorietate este extrem de limitat;

- ierarhizările nu se mai fac în partide.

Peisajul este destul de tern, iar campania aceasta va avea foarte multe ezitări, deși nimeni nu este novice. Numai că acum contextul este dramatic schimbat. Dacă mai continuă bâlbâielile, surprizele vor fi enorme și după aceea unii se vor da cu capetele de pereți și vor zice ceea ce a zis în fața instanței Emil Bobu, căindu-se parcă.

(18 aprilie 2016)

Votul negativ

În vâltoarea evenimentelor, lumea uitî de votul negativ. Când spun lume, mă gândesc la președinți de partide, candidați la funcții publice și la analiștii politici.
Aici, de-a lungul timpului, votul negativ a fost esențial. Să nu se uite că în 2014 zece procente avand s-au transformat în pierdere. Și în 2004 voturile în avans ale unui fost premier, s-au transformat în avantaj pentru un fost primar al capitalei. Și în 2014 tot unui premier i s-a produs transformarea voturilor în fața unui primar de municipiu, azi președinte.
Dacă în momentul de față ar fi luată în considerare teoria transformării voturilor, cu siguranță președinții de partide ar avea o cu totul altă atitudine. Ei nu ar mai trebui să iasă să atace fără rost partide adverse sau candidații altor partide cu doctrine ortogonale în raport cu cele păstorite de ei.
Procedând în acest fel, strategii partidelor în această campanie construiesc un culoar larg și liber candidaților cu capacitate exceptională de a transforma voturi oarecare în voturi negative de care să  se bucure pur și simplu.
Acești strategi nu fac analize profunde și de calitate ale vieții reale, așa cum apare ea pe stradă. Să iau doar un exemplu: apariția chișcurilor cu niște anunțuri nevinovate ale candidaților, probabil pentru a strange semnături sau ceva ce nu contravine perioadei de campanie electorală.
Ce culoare au pereții acestor chișcuri? Toate au pereții albi sau mi se pare mie? Nu este acesta un semnal pentru acei strategi? Ar trebui să fie.
Nicușor Dan are un plan. Da, îl are și se vede. Tot orașul are chioșcuri ale formațiunii sale USB.
Toate sondajele referitoare la candidații Primăriei Capitalei trebuie puse cap la cap și strategiile trebuie adaptate rapid. Altfel răsturnările de poziții vor fi extrem de dramatice.
Deși metodele cantitative în politică sunt un instrument foarte eficient, se folosesc foarte puțin și numai în măsura în care acestea convin. Despre metamorfoza votului negativ există lucrări fundamentale și despre cum se realizează transformarea vorului oarecare în vot negativ sunt metode clare. Neluarea în considerare a acestora va duce la rezultate neplăcute mai ales pentru președinții de partid care nu au 
contact bun cu realitatea. Crearea unei realități paralele și imaginare îi va duce la situații aparent inexplicabile după numărătoare voturilor. Teoria i-ar fi călăuzit corect, dacă chiar o studiau și o aplicau.
Teoria votului negativ este generală, deci se aplică și pentru alegerile locale.

(20 martie 2014)

• Trecerea sticlei…

Așa cum o persoană este sau nu fotogenică, tot așa o persoană trece sau nu trece sticla. Să presupunem că pe parcursul a trei ore, adică 180 minute, pe micul ecran se perindă zece oameni și fiecare are posibilitatea să facă ce vrea  independent unul de celălalt. Să mai presupunem că 1000 de telespectatori îi urmăresc pe cei zece și votează cu unii dintre acețtia, în sensul că un telespectator are drept de a vota cu unul și numai cu unl dintre cei zece dintre oamenii care au defilat prin fața lor. Se va observa că:
- fiecare om are un numărde votanți diferit de al celorlalți:
- motivele din care unul are mai multe voturi sunt comune la mai mulți dintre votanți;
- votanții se constituie în grupe omogene după un criteriu esențial;
- convingerea de a vota se realizaează prin comparație.
Dintre cei zece competitori, unul obține numărul cel mai ridicat de voturi, ceea ce înseamnă că respectivul a trecut sticla, adică:
- a impresionat pe cei mai mulți dintre telespectatori;
- are ceva care il face agreabil;
- spune lucruri interesante;
- are o înfățișare care îl face să se remarce în raport cu ceilalți;
- fiecare dintre telespectatori se regăsește prin ceva în cel votat;
- există o coincidență între ceea ce așteaptă telespectatorul și ceea ce oferă cel votat;
- timbrul vocii, privirea și gesturile sunt acceptate de cel care dă votul;
- cuvintele rostite sunt cele așteptate de votant;
- alesul are ceva special care îl deosebește în bine de ceilalți.
Se va observa ca există o persoană care ocupă ultimul loc în preferințe, ceea ce înseamnă ca respectivul om nu a trecut sticla. Telespectatorilor nu le-a plăcut la respectivul om mai nimic, A fost plictisitor, figura acestuia este enervantă, vorbele sale resping, gesturile sunt banale. Va exista și un penultimul clasat, așa cum există și un al doilea clasat.
Acum, mai mult ca oricând este rezonabil ca politicienii care își doresc să treacă sticla, adică să rămână în memoria telespectatorilor, să urmărească selecțiile de la EUROVISION- 2016. Totul va fi o lecție pentru că acolo:
- se lasă la dispoziție nu mai mult de durata unui cântec;
- contează muzica, textul, decorul, jocul de scenă;
- evaluarea are la bază criterii agregate ca și în politică;
- explicațiile de după sunt numai cu caracter istoric;
- impresia stabilită nu se mai schimbă.
Cine crede că nu este o știință comunicarea, va pierii prin non-comunicare sau cum se mai zice prin comunicare defectuasă.
O persoană care este în fața camerelor de luat vederi comunica prin:
- decorul pe care îl are în spate;
- interlocutorul care pune întrebări;
- fondul sonor înconjurător;
- întrebările puse;
- răspunsurile date;
- hainele cu care este îmbrăcat;
- tonalitatea vocii;
- gesturile și repetarea lor;
- ticuri scăpate de sub control;
- tunsoare, machiaj, accesorii;
- culorile care definesc vestimentația.
Mai sunt multe, multe alte lucruri și un studiu a tuturor gafelor făcute de alții pentru a nu fi repetate este o cale destul de sigură pentru a evita catastrofe de natură mediatică.
Acum în campania electorala vor fi mulți ce nu vor trece sticla mai ales pentru că:
- vor apare ca fiind șterși;
- vor emite clișee bune la orice;
- vor da dovadă de monotonie;
- vor spune prostii, inepții, gogomănii și chestii penale;
- vor fi cei care-și îndepărtează auditorul numai prin timbrul vocii.
Ca la croitor, un candidat trebuie să măsoare de zece ori înainte de a sta în fața camerei de luat vederi o secundă.

(26 februarie 2016)

Alegerea RECTORULUI în Academia de Studii Economice

Academia de Studii Economice este una dintre marile instituții de învâțământ superior din republica România. Cu o istorie de peste 100 de ani, fiind înființată prin Decret Regal în data de 6 Aprilie 1913 de către Regele Carol I.
Istoria acestei mari instituții de învățământ superior este consemnată în volumul omagial apărut în anul 2013 în Editura ASE.
În istoria seculară, Academia de Studii Economice a avut mai mulți rectori, fiecăruia fiindu-i rezervat un loc în rotonda ASE sub forma unui tablou realizat în ulei de unul dintre pictorii postretiști recunoscuți din țara noastră.
De la începuturi și până în prezent rectorii acestei instituții au fost personalități deosebite, a cărăr recunoaștere a fost dată de mediul academic, după cum urmează:
Anton Davidoglu
Eugen Ludwig
Stanislas Cihoski
Ion N. Angelescu
Gheorghe Taşcă
Ion Răducanu
Marin I. Mazilescu
Victor Slăvescu
Ştefan Stănescu
Nicolae M. Maxim
Marin I. Mazilescu
Anton Alexandrescu
Gromoslav Mladenatz
Vasile Malinschi
Ştefan Arsene
Mihail Haşeganu
Mircea Nicolaescu
Marin A. Lupu
Gheorghe Dolgu
Ilie Văduva
Alexandru Puiu
Constantin Bărbulescu
Paul Bran
Ion Gh. Roşca
Pavel Năstase .
Iată că acum a venit momentul pentru a alege noul rector al ASE pentru o perioadă de patru ani.
În competiție au intrat:
prof.univ. dr. Nicolae ISTUDOR
prof.univ. dr. Robert ȘOVA
prof.univ. dr. Gabriela ȚIGU
prof.univ. dr. Răzvan ZAHARIA
prof.univ. dr. Adrian TANȚĂU
La o analiză foarte atentă se observă că față de alegerile din ceilalți ani, candidații pornesc cu șanse egale pentru că:
- toți sunt tineri;
- toți au gradul de profesor universitar;
- toți sunt doctori în economie;
- toți au experiență managerială;
- profesorii ISTUDOR, ȘOVA și  ȚIGU vin de pe pozișia de prorectori;
- profesorul ZAHARIA A fost președinte al Senatului ASE;
- profesorul TANȚĂU este decan al facultății dr Administrarea Afacerilor;
- niciunul dintre candidați nu vine după o înfrângere suferită la tururile de algeri din 2016;
- CV-urile arată la toți candidații o bogată activitate didactică;
- listele de lucrări evidențiază că fiecare candidat este făuritor de școală în zona sa de activitate
  științifică;
- programeme prezentate au complexitate ridicată, fiind structurate astfel încât votanții să regăsească exact ceea ce au nevoie; programul profesorului ISTUDOR are 47 pagini, programul profesorului ȘOVA are 25 pagini, programul profesoarei ȚIGU are 8 pagini, fiind concentrat, programul profesorului ZAHARIA are 24 pagini, iar programul profesorului TANȚĂU are 17 pagini. Așa cum sunt structurate programele există bune premise de a pune în corespondență ceea ce se angajează fiecare să realizeze în cazul în acre va câștiga fotoliul de RECTOR al ASE. Există nuanțe de la program la program, însă deosebirile nu sunt ardicale, fiecare candidat dorind să se refere la marile probleme cu care se va confrunta ASE în pewrioadele ce vor urma.
În programul profesorului TANȚĂU derivatele verbului a putea au frecvența de apariție egală cu 7, cuvântul potențial apare de o singură dată.
În programul profesorului ȚIGU derivatele verbului a putea au frecvența de apariție egală cu 5, cuvântul potențial apare de 3 ori.
În programul profesorului ZAHARIA derivatele verbului a putea au frecvența de apariție egală cu 12, cuvântul potențial apare o dată.
În programul profesorului ȘOVA derivatele verbului a putea au frecvența de apariție egală cu 2, cuvântul potențial apare de 6 ori.
În programul profesorului ISTUDOR derivatele verbului a putea au frecvența de apariție egală cu 5, cuvântul potențial apare de 3 ori.
Așa cum stau lucrurile, este deosebit de importantă percepția pe care o au electorii asuăra candidaților, vizibilitatea acestor fiind sensibil egală de la unul la celălalt, întrucât fiecare a ocupat  și ocupă încă o funcție care le permite să se manifeste. Autoevaluarea este extraordinar de importantă mai ales pentru faptul că fiecare dintre candidați a avut interacțiuni face-to-face cu comunitatea acedemică în ultimii patru ani. Acum la vot, gradul de satisfacție este cel acre îi va departaja pe candidați. În turul al doilea vor funcționa alianțele, nu în turul întâi. Se știe că la noi funcționează preponderent votul negativ. Înseamnă că acel candidat care în relația face-to-face nu a maximizat nivelul de satisfacție al solicitanților, aceștia clar că vor da votul altui candidat. În ASE există clasificări ale facultăților dar acestea nu funcționează în primul tur, ci sentimentul de satisfacție perceput de votanții din comunitate. O ierarhizare a celor 5 candidați este realizabilă din modelare matematică, însă o eroare de 5% are menirea de a face din orice listă de poziții o construcție absolut inutilizabilă.
Consider că întâlnirile candidaților cu colegii lor este aceea care va reuși să schimbe cam 20% dintre votanți, dacă și numai dacă profesorul candidat va răspunde scurt și la obiect, spunând ceea ce dorește cel care a formulat întrebarea. Este o abordare care presupune talent și viteză de reacție.

(20 februarie 2016)