DEZINFORMAREA DIN TELEVIZIUNI ASUPRA BLACKOUT...

Întotdeauna mă gândesc la marele Ion Luca CARAGIALE, mai precis la pasajul acela cu faliții din piesa O scrisoare pierdută:

CAȚAVENCU: Ei bine! Ce zice soțietatea noastră? Ce zicem noi?... Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem și noi faliții noștri?... Anglia-și are faliții săi, Franța-și are faliții săi, până și chiar Austria-și are faliții săi, în fine oricare națiune, oricare popor, oricare țară își are faliții săi (îngrașă vorbele.)... Numai noi să n-avem faliții noștri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!...

Cineva de prin străinătate a prezentat ceva despre BLACKOUT, adică ompană majoră de electricitate, datorată căldurii excesive din ultimele zile. Televiziunile au prins-o din zbor și deși ministrul energiei Sebastian BURDUJA a dat asigurări că la noi un astfel de fenomen este puțin probabil, televiziunile care au plăcerea diabolică de a-i îngrozi pe telespectatori au început să fabuleze pe acest subiect, într-un mod criminal, pentru a induce groaza în populație.

Dacă alții au risc de blackout, musai, televiziunile prezintă că și la noi trebuie să fie blackout. Este tema care le convine televiziunilor, căci blackout înseamnă ceva rău și înspăimântător, iar televiziunile se hrănesc cu lucrurile rele, care induc insecuritate în oameni, căc numai niște oameni înspăimântați, sărăciți și tremurând de groază, formează masa de manevră care face obiectul manipulării, iar televiziunile, pe post de slugi credincioase, așteaptă doar semnalul celor în simbria cărora se află, pentru a trece la asalt. Ele nu pierd niciun prilej de a ține populațiile în priză. Ba vorbesc despre blackout, ba vorbesc despre creșterea taxelor în anul 2025, ba vorbesc despre creșterile prețurilor la energie din 2025 când se termină perioada în care energia este subvenționată de stat, de parcă televiziunile știu deja care vor deciziile guvernului după martie 2025. Numai că televiziunile au sarcini precise de a menține acea atmosferă de teroare și de frică în rândul populației, pentru a reuși manipulările care vor să vină în toamnă.

(16 iulie 2024)

Rezervați-vă timp!

Dragilor, anul 2024 este anul cu foarte multe alegeri și de aceea faceți-vă timp să ascultați sau să vedeți piesa O SCRISOARE PIERDUTĂ a lui Ion Luca CARAGIALE.
Vedeți că sunt multe variante pe care aveți posibilitatea să le abordați. Eu vă recomand înregistrarea care se află pe Internet cu piesa interpretată de artiștii de la teatrul BULANDRA, având distribuția:
Fiți atenți și nu uitați că piesa a avut premieră în anul 1854 și nu a fost scrisă pentru voi în anul 2023, cum ați crede după cele ce vedeți în cele patru rânduri de alegeri din 2024.
Victor REBENCIUC - Ștefan Tipătescu

Fory ETTERLE- Agamemnon Dandanache

Petre GHEORGHIU - Zaharia Trahanache

Dem RĂDULESCU - Tache Farfuridi

Mircea DIACONU - Iordache Brânzovenescu

Octavian COTESCU - Nae Cațavencu

Jean REDER - Ionescu

Simion HETEA - Popescu

Ștefan BĂNICĂ - Ghiță Pristanda

Aurel CIOROIANU - Cetățeanul turmentat

Mariana MIHUȚ - Zoe Trahanache

Și filmul în regia lui Sică ALEXANDRESCU este bine să-l vedeți ca să fiți la fel de fericiți. Cine nu vede de mai multe ori piesa sau filmul, trăiește degeaba și crede că tot ce zboară se mănâncă, deși societatea este cu totul altfel alcătuită, că dor oameni suntem, cu ambițiile noastre prostești, cu lăcomia noastră nestăpânoită și cu indecnța care ne definește mai mult sau mai puțin.

(26 octombrie 2023)

ChatAI bate câmpii!

Am mai zis eu undeva că pe noi aplicațiile de Inteligență Artificială - IA, ne lasă reci pentru că noi nu avem conținut digital care să permită utilizarea lor corectă. Cred că într-un interval de 100 de ani, când leneșii din instituțiile noastre vor progresa suficient cu digitalizarea, vor înmuguri și prin spațiul mioritic rezultatele de Inteligență Artificială - IA.
Să dau un exemplu simplu:

Dacă ar fi existat suficient conținut digital introdus de noi  pe Internet și nu orice fel de conținut digital cu înjurături, cupe bune, cu OK, cu de genul și alte mostre ale limitării culturale mioritice, ChatAI ar fi dat răspunsurile corecte, adică Ion Luca CARAGIALE s-a născut în comuna Haimanale și drama scrisă de el se numește Năpasta.

(25 iunie 2023)

Minciunile unor critici literari

Când copiii mei susțineau examenele de treaptă am avut obligația să-i ascult recitând rezumatele acelea tembele făcute de profesorii meditatori și mi-am dat seama că totul este bazat pe minciuni sfruntate. Unii dintre autorii acelor rezumate spuneau despre autorii unor bucăți literare niște lucruri, de parcă ei ar fi stat de vorbă cu autorii și autorii s-ar fi destăinuit lor, cu ceea ce vroiau să spună în acele bucăți literare. 

În opinia mea, era civilizat și deontologic să se spună ceva precum: se pare autorul popular ar fi vrut să transmită prin versurile cutare și cutare, ideea cutare sau eu cred pe vaza experiențelor personale, că versurile cutare și cutare, transmit cutare și cutare idee. Fără să se fi stat de vorbă cu Ion BARBU sau cu Nichita STĂNESCU, autorii acelor rezumate inepte, conchideau că versurile respectivilor poeți transmiteau mesajul specificat de ei, ceea ce trebuia să fie precedat de cuvinte care să exprime că este vorba de o ipoteză a autorilor rezumatelor, un gând al lor, o interpretare, iar ca lucrurile să fie și mai frumoase, din decență acei autori ar fi trebuit să lase deschisă ușa altor interpretări noi, pe care chiar elevii ar fi fost îndreptățiți să le ofere ca noi premise de studiu ale operelor în discuție.

Este indecent ca fără să se fi discutat cu autorii să li se pună în gură traduceri ale operelor lor, ca și cum opera nu este suficientă pentru cititor, ci este nevoie de încă vreo câteva zeci de pagini care să decodifice ceea ce tot autorul ar fi scris inițial. Întrucât nu există interviuri ale lui Ion BARBU sau ale lui Nichita STĂNESCU cu critici literari prin care poeții să răspundă întrebărilor și să traducă ceea ce au vrut să spună prin cutare sau cutare strofă, este decent ca oricine scrie și vrea să decodifice, mai înainte de a emite orice judecată sau traducere sau explicație, să se folosească o introducere precum în opinia mea, versurile cutare și cutare înseamnă cutare și cutare lucru. Așa ar fi normal, moral și deontologic. Altfel, este vorba de un fals grosolan, nejustificat, o imixtiune criminală în opera unui artist.

(22 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ana SĂRĂCĂCEANU

În liceu am avut norocul, marele noroc mai corect spus, ca la Literatura română, perioada mariloc clasici să fie profesoară Ana SĂRĂCĂCEANU. Era o femeie trecută de 60 de ani și avea un cult pentru Mihail EMINESCU și pentru Liviu REBREANU. Când vorbea despre EMINESCU și despre REBREANU, Ana SĂRĂCĂCEANU devenea un alt om. Mie mi-au plăcut și poezia lui Mihail EMINESCU și romanele lui Liviu REBREANU, deci anii de liceu în care la Literatura română a fost profesoară la noi la clasă Ana SĂRĂCĂCEANU au fost pentru mine cei mai fericiți.

Ana SĂRĂCĂCEANU avea un vocabular elevat.

Ana SĂRĂCĂCEANU avea o dicție perfectă.

Ana SĂRĂCĂCEANU avea calmul și înțelepciunea cerute de prezentarea operelor marilor clasici.

Ana SĂRĂCĂCEANU trăia poemele recitate și fragmentele de proză prezentate.

Ana SĂRĂCĂCEANU avea căldura cerută de cele prezentate.

Mie mi-a plăcut cum gesticula profesoara mea de Literatură, căci unii sunt artificiali, neconvingători când vorbesc despre marii clasici, în dorința de a da impresia că stăpânesc operele cu pricina. La profesoara mea nu era așa. Ea mergea prin clasă și vorbea privindu-ne pe fiecare, convinsă fiind că o ascultăm cu atenție și-i sorbim fiecare cuvânt pe care îl rostea.

S-a întâmplat să fiu scos o dată la tablă când se discuta despre romanul Răscoala al lui Liviu REBREANU. Eu citisem romanul cu mare atenție și chiar îl recitsem integrat, urmărind nu acțiunea, ci stilul, capacitatea lui REBREANU de a derula acțiunea și de a creiona personajele, nu cum fac mulți curioși care sunt interesați de scena lui Petre PETRE cu Nadina. La un moment dat m-a întrebat profesoara Ana SĂRĂCĂCEANU ce mi s-a părut mie cel mai interesant din roman. Să fiu cinstit, am avut impresia că întrebarea a fost mai mult în ideea de ceea ce  nu am înțeles. Eram un pic nedumerit de femeia aceea bătrână care își chema puișorii în timp ce se trăgea cu puștile. Doamna profesoară a fost impresionată că reținusem acest detaliu din roman și dăduse o interpretare cam alta decât mă gândisem eu. datorită profesoarei mele Ana SĂRĂCĂCEANU am văzut opera lui Liviu REBREANU cu alți ochi și am reușit să stabilesc faptul că din opera acestuia doar pentru romanul Pădurea spânzuraților s-a găsit un regizor care să facă un film mare și aici mă refer la Liviu CIULEI. Romanele Ion și Răscoala, romane foarte mari, au avut transpuneri cinematografice sub-mediocre și după ce le-am văzut o singură dată nu le-aș mai revedea cât voi trăi. Mai mult, mi s-a înrădăcinat ideea că nici nu vor avea transpuneri cinematografice valoroase vreodată, chiar dacă peste ani altcineva se va încumeta să facă filme după ele.

Despre arta profesoarei mele Ana SĂRĂCĂCEANU de a vorbi despre poemul Luceafărul al lui Mihail EMINESCU nu sunt în stare să scriu, pentru că orice aș scrie, nu s-ar ridica la înălțimea vorbelor și interpretărilor pe care ea ni le oferea nouă elevilor, însoțite de exemplificări recitate excepțional.



(16 ianuarie 2023)

Cum și-a anulat CĂRTĂRESCU opera?

La un interviu de lansare a cărții la târgul GAUDEAMUS, Mircea CĂRTĂRESCU a zis ceva de forma:
- Eu însuți.
Mie mi s-a părut ceva nepotrivit și nu credeam să facă valuri această exprimare nefericită.
În autobuzul 133 niște doamne au vorbit de unul CĂRTĂRESCU și de eu însuți.
Într-un mall, niște tipi bășcălioși ironizau pe CĂRTĂRESCU despre eu însuți al lui.
La sală unde mă antrenez, un personal trainer și o elevă a lui tot despre eu însuți al lui CĂRTĂRESCU vorbeau. Până atnci nu auzisem despre CĂRTĂRESCU vorbindu-se decât prin librării, pe la televizor sau am citit articole din presa de literatură despre el.
Mi-am adus aminte de că Ranetti ROMAN a spus despre volumul Momente și schițe al lui Ion Luca CARAGIALE, nu momente, ci monumente, maestre și dacă se știe ceva de Ranetti ROMAN se știe această remarcă, nu ceea ce a scris el. Remarca i-a anulat opera lui Ranetti ROMAN. Așa și în cazul lui Mircea CĂRTĂRESCU, chestia cu eu însuți, i-a anulat opera. Păcat că nu se dă premiul NOBEL pentru o singură propoziție...

(22 decembrie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Mircea DIACONU

 Ca actor, Mircea DIACONU este un actor de nota 10.
Pe postura de candidat la europarlamentarele din 2014, Mircea DIACONU era de nota 10.
Ca parlamentar și ministru, Mircea DIACONU s-a scremut să fie de nota 6.
Ca apariții în platourile televiziunilor, Mircea DIACONU este de nota 2.
În postura de candidat la prezidențialele din 2019, Mircea DIACONU a prestat de nota 3.
Sunt oameni cărora le stau bine mai multe posturi. Eu știu pe unul căruia îi stă bine îmbrăcat în domn și care face față în contextul în care are drept parteneri intelectuali rasați. L-am văzut pe respectivul stând de vorbă cu lucrătorii lui de la muncile câmpului și îi stătea bine vorba aceea a oamenilor de rând, îl aranjau și gesturile de dat noroc cu ceștile de rachiu făcute din lut ars. Și mâncatul ciorbei din strachină îi stătea bine, cum îi stătea bine și folosirea instrumentelor cu care a mâncat homar.
Lui Mircea DIACONU nu-i stau bine toate rolurile, căci una este să joace un personaj creat de un dramaturg și cu totul altfel stau lucrurile când Mircea DIACONU trebuie să-și joace propriul personaj. Mă dezamăgește situația în care văd că Mircea DIACONU are ezitări să-l joace pe Mircea DIACONU candidat la prezidențiale sau pe Mircea DIACONU omul din platou care are accente critice față de o anumită problemă sau față de o anumită atitudine  a unui guvernant.

PS: Doamne, ce frumos rol a jucat Mircea DIACONU în piesa O scrisoare pierdută la Teatrul BULANDRA alături de Dem RĂDULESCU!
(01 iulie 2022)

Românul care a schimbat România: Ion Luca CARAGIALE

Să fie foarte clar: Ion Luca CARAGIALE nu a schimbat România prin faptul că numele lui este una din cele patru cacofonii admise în vorbirea curentă, fără a strâmba din nas.

Ion Luca CARAGIALE a schimbat România prin:

- piesa de teatru nemuritoare O scrisoare pierdută,

- personajele sale distinct create cu mare artă,

- reflectarea spiritului nostru exact așa cum este,

- modul în care a reflectat defectele oamenilor,

- tratarea cu seninătate și umor a  situațiilor obișnuite,

- crearea Miticilor, acei oameni șterși și banali,

- redarea unei stări de spirit definită prin lâncezeală.

De ani buni se spune că viața bate filmul, dar cu mulți ani înainte se zicea că dacă ar trăi Nenea Iancu ar avea ce să scrie, căci prea multe nu s-au modificat la noi față de acum peste 100 de ani, de parcă societatea românească orie este împietrită, ori face lucruri cu o ciclicitate răzbunătoare, dar nepermisă.

La fiecare ciclu electoral ne reamintim de piesa O scrisoare pierdută și vedem scenă cu scenă cum politicienii noștri repetă cuvânt cu cuvânt ceea ce personajele piesei fac pe scenă. Numai că acum scena este viața, iar efectele se văd.

Chiar săptămânile trecute o politiciană prețioasă, sobră, cu ochelari și tunată a creat involuntar o situație comică de limbaj, care mi-a adus aminte de acea enumerare a anilor unde se vorbea la trecut, dar personajul caragialian s-a dus și în viitor. Cât privește apariția lui Agamiță DANDANACHE nici nu mai trebuie căutată insistent căci unii miniștri sunt cu mult peste personaj cu pamblici sau tire, fără a mai vorbi de cacofoniile care sunt rostite insistent, insolent, neatent și abundent.

Chiar dacă suntem în secolul al XXI-lea, la urnele de vot peste 60% din alegători din care mulți sunt nu analfabeți funcționali, ci analfabeți pur și simplu, sunt din categoria omului turmentat, chiar dacă în ziua votului cele mai frecventate puncte ale comunei, crâșmele, sunt închise, fiecare având în casă o sticlă de ceva, tărie sau molîe.

(17 martie 2020)

(09 martie 2020)

365 împotriva României: CAION - acuzatorul de doi bani

CAION, pe numele lui adevărat Constantin Alexandru IONESCU, este cel care l-a acuzat pe Ion Luca CARAGIALE de plagist în cazul dramei Năpasta, singura dramă scrisă de marele dramaturg. CAION era prim redactor la Revista Literară condusă de  Theodor M. STOENESCU. CAION nu este cunoscut ca autor al unor lucrări literare de niciun fel. Răul făcut de el, deși marele dramaturg a câștigat procesul avându-l ca avocat al apărării pe prietenul său Barbu ȘTEFĂNESCU DELAVRANCEA, s-a hotărât să plece în exil în Germania, unde a trăit până la sfârșitul vieții. Acest CAION face parte din categoria oamenilor care nu produc nimic, care neagă totul și care lasă în urma lor doar pârjol, durere, stagnare și pustiu.
CAION este unul dintre pionierii de fake news, căci el a inventat și pe autorul maghiar Kemeny ISTVAN și piesa din care s-ar fi inspirat CARAGILALE, numită Nenorocul. Toate neadevărurile au fost demontate în timpul procesului. De multe dintre demersurile lui CAION nu era străin Alexandru MACEDONSKI. Așa cum se obișnuiește și acum, justiția l-a spălat de păcate de CAION, iar un autor original cum era I.L. CARAGIALE s-a simțit trădat de un sistem care a distorsionat un mare adevăr, exact așa cum se întâmplă și azi, unde 4% este un procent și nimic altceva, adică exact pe dos decât s-a întâmplat acum peste 100 de ani lui Ion Luca CARAGIALE. Dezamăgire a fost atunci, este și azi.

(14 iulie 2018)

Alegerile la FRF

**************************

SCENA VII

ACEIAŞI - FARFURIDI, BRÂNZOVENESCU şi alţi alegători şi CETĂŢEANUL TURMENTAT, apoi ZOE şi TIPĂTESCU ascunşi după grilaj şi ascultând ce se petrece în adunare

TRAHANACHE

(clopoţind, cătră Caţavencu, care vorbeşte încet cu grupul lui)

Poftiţi la tribună, stimabile!... (Caţavencu porneşte spre tribună.)

ZOE

Nu mai auz nimic...

TIPĂTESCU

Pesemne n-a sosit încă Ghiţă.

CAŢAVENCU

(de la tribună)

Fraţilor!

FARFURIDI

(aducând din fund pe Cetăţeanul turmentat)

Te-a dat afară? Cum se poate, fraţilor, să lăsăm să gonească din adunare pe un cetăţean onorabil, pe un alegător?

BRÂNZOVENESCU

Pentru că d. Caţavencu...

CAŢAVENCU

(răcnind)

Stimabile! (lui Trahanache.) Domnule prezident! (Rumoare surdă în fund.)

TRAHANACHE

Stimabile (clopoţind) aveţi puţintică răbdare. (Ghiţă tuşeşte cu putere de trei ori.) Fiindcă orele sunt înaintate...

CAŢAVENCU

Daţi-mi voie...

TRAHANACHE

(ridicându-se)

Fiindcă unii dintre domnii alegători au început să plece, ar fi bine, cred, mâine fiind alegerea, ca chiar acuma să rugăm pe onorabilul orator să-şi întrerupă discursul un moment, să aibă puţintică răbdare, pentru ca să proclamăm numele candidatului propus de comitetul nostru.

CAŢAVENCU

(cu aer foarte degajat)

Primesc cu mulţumire, d-lre preşedinte. (coboară de la tribună, cătră grupul său.). Numele candidatului.

TOŢI

(din grup şi din sală)

Da! Numele candidatului!

ZOE

(tremurând, încet)

Fănică!

TIPĂTESCU

(încet)

Taci! N-ai grijă!

TRAHANACHE

(citind foaia între lumânări)

Stimabil! Candidatul pe care-l susţine comitetul nostru, este domnul...

IONESCU

Nae Caţ...

TRAHANACHE

(întrerupându-l)

Ai puţintică răbdare... (citind) domnul...

CAŢAVENCU

Domnul... (Toată lumea ascultă cu mare nerăbdare şi în deplină tăcere; Zoe se strânge după grilaj lângă Tipătescu.)

TRAHANACHE

Domnul... Agamiţă Dandanache!

(Mişcare de satisfacţie în fund. În grupul din faţă turburare. Zoe şi Tipătescu ascultă mişcaţi.)

CAŢAVENCU

(sărind în loc şi răcnind)

Trădare! (gesticulează viu în mijlocul grupului său. În fund aplauze.)

TRAHANACHE

(în picioare)

Daţi-mi voie! (clopoţind; după un moment de tăcere.) Cine a pronunţat cuvântul trădare? (Toată lumea e în picioare şi în fierbere.)

CAŢAVENCU

(din mijlocul grupului, cu putere)

GHIŢĂ, BRÂNZOVENESCU şi CETĂŢEANUL TURMENTAT şi CEI DIN FUND

Afară! Afară moftologul! 

TRAHANACHE

(trăgând clopoţelul foarte violent, cătră grupul din fund)

Aveţi puţintică răbdare! (cătră Caţavencu.) Şi cine este trădător, stimabile?

CAŢAVENCU

(foarte aprins)

Acela care falsifică numele candidatului odată hotărât, acela care uită, care trădează interesele şi onoarea familiei sale... (cu un gest colosal.) D-ta!

TRAHANACHE

(trântind clopoţelul pe masă în culmea indignării)

Apoi, ai puţintică răbdare, stimabile! Mă scoţi din ţâţâni... Eu falsificator?... Pe mine, cetăţean onorabil, pe mine, om venerabil, să vie într-o adunare publică, să mă facă falsificator... cine? (rumoare mare. Tipătescu şi Zoe ascultă palpitând) Cine? (cu energie.) Un plastograf patentat!

CAŢAVENCU

(sărind din loc)

Plastograf!

TOŢI DIN FUND

(strigând ameninţător)

Afară plastograful!

TOŢI DIN FAŢĂ

(asemenea)

Afară falsificatorul! Trădătorul! (fierbere mare.)

CAŢAVENCU

(spumând, se repede din mijlocul grupului său la tribună cu pumnii încleştaţi şi zbierând febril. Un moment tăcere)

Fraţilor! Domnilor! Un moment, onorabili concetăţeni! Am voit să acoper o ruşine care se petrece de atâta vreme în sânul oraşului nostru... (Zoe şi Tipătescu mişcare) am voit să cruţ opinia publică de o lovitură scandaloasă;... astăzi însă am fost lovit aşa de crud în dignitatea mea, încât nu mai pot tăcea. (Zoe şi Tipătescu mişcare.) Acest onorabil cetăţean, (arată pe Trahanache) acest om venerabil, d. Zaharia Trahanache...

TRAHANACHE

(cu pofidă)

Ei? Eu...

CAŢAVENCU

Este atât de naiv, încât crede că e plastografie un document olograf...

(Zoe şi Tipătescu mişcare de groază.)

ZOE

Fănică!... (şovăie.)

TIPĂTESCU

(susţinând-o şi răcnind cu o supremă putere)

Ghiţă! (se repede la portiţa grilajului... Zoe se agaţă de el şi-l opreşte. Rumoare mare.)

PRISTANDA

(punând mâinile amândouă lângă gură ca o port-voce şi strigând asemenea spre partea de unde i-a venit chemarea)

Prezent! (cătră cei din fund.) Pe el, copii! (Grupul din fund cu Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu, Cetăţeanul turmentat se reped la tribună şi pun mâna pe Caţavencu.)

CAŢAVENCU

(continuând a zbiera în mijlocul zgomotului)

O scrisorică a prefectului cără...

GRUPUL LUI CAŢAVENCU

Pe ei, fraţilor. (Grupul din faţă dă năvală spre fund.)

TOATĂ LUMEA

Afară! Ho! Huideo!

(Zgomot la culme, strigăte, huiduieli, fluierături. Zaharia Trahanache a ieşit repede pe portiţa grilajului, a dat dincolo de Zoe şi de Tipătescu, şi toţi trei ascultă ce se petrece în adunare. Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu au apucat de gât pe Caţavencu şi-l târăsc afară. Grupul Ionescu şi Popescu sunt grămadă peste cei din fund. Toate cuvintele şi mişcările acestea din urmă se fac deodată şi într-o clipă. - Cortina se lasă asupra primei mişcări a scandalului.)

*************************

Ion Luca CARAGIALE, O scrisoare pierdută, actul III.

(17 aprilie 2018)