1.000 de oameni care m-au impresionat: Carmen HARTULARI

Profesoara universitară Carmen HARTULARI este absolventă a facultății de Automatică și Calculatoare din Institutul Politehnic București. Când am ajuns eu în Centrul de Calcul al ASE și am reușit să merg prin laboratoare, am văzut că ea lucra la etajul al VI-lea în birou cu matematicianul Gheorghe CIOBANU. Am stat mult de vorbă cu Carmen căci ea știa că am copiii studenți la facultatea pe care și ea o absolvise. Am discutat și după ce copiii mei au plecat în străinătate. Fiul ei mi-a fost student, dar am aflat cu tristețe că l-a pierdut și de atunci mi-a fost foarte greu să mai discut cu ea despre copii. 
Carmen HARTULARI m-a impresionat pentru puterea ei de a depăși greul prin care a trecut și a rămas un om care și-a văzut de meserie. Ea a publicat în colaborare articole referite prin:
Angela GALUPA, Crișan ALBU, Carmen HARTULARI - Experimental Results concerning the Risk of Pollution in the Air using Data Warehouses, Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research Research - revistă cotată ISI încadrată în Q4 după AIS în domeniul Economics (conform JCR 2019), Vol. 45, Nr. 3, pp. 85-100, 2011, ISSN 0424-267X
Carmen HARTULARI, Angela GALUPA -  A Multilevel Cybernetic System to Control the Risk of Environmental Pollution, Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research - revistă cotată ISI încadrată în Q4 după AIS în domeniul Economics (conform JCR 2019), Vol. 43, Nr. 3, pag. 155-165, 2009, ISSN 0424-267X, accession number WOS:000268743100011,
Carmen HARTULARI, Angela GALUPA, Silvia SPĂTARU - The Environment Pollution in Terms of System Theory and Multicriterial Decisions, Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research - revistă cotată ISI încadrată în Q4 după AIS în domeniul Economics (conform JCR 2019), Vol. 48, Nr. 4, pag. 183-197, 2014, ISSN 0424-267X, accession number WOS:000346684700011
În data de 07 decembrie 2011, lui Carmen HARTULARI i s-a acordat titlul onorific de profesor universitar emerit de către Senatul ASE, ca recunoaștere a meritelor sale la dezvoltarea învățământului superior de cibernetică economică din țara noastră.

(19 februarie 2023)

Securizarea promovării examenelor

Și în cazul examenelor din universități a vorbi despre securizare este un lucru normal. Fiecare student are mii de posibilități în a-și securiza examenele. Conceptul de securizare a examenelor nu este deloc sofisticat. El presupune întreprinderea acelor măsuri care să reducă la un nivel cât mai scăzut riscul de a nu promova examenul. Acum lucrurile sunt foarte clare pentru că există transparență maximă în ceea ce privește sistemele de acordare a notelor.

Există pentru fiecare discipină o curricula în care se specifică modul în care se construiește nota de la examen. În multe cazuri se zice că 40% din notă este activitatea din timpul anului și 60% reprezintă nota de la examen. Studentul face proiecte, dă teste și are intervenții în timpul seminariilor, toate fiind notate. La ultimul seminar se prezintă notele din timpul anului pentru fiecare student. Dacă studentul a avut activitate de nivel maxim, adică de nota 10 în timpul anului, el intră cu 4 puncte în alcătuirea notei finale. Aici am inclus și punctul din oficiu. Dacă studentul la examen ia nota 7, ponderea de 60% arată că în nota finală lucrarea lui va fi 4,20, deci nota studentului va fi 4+4,20 = 8,20 și prin rotunjire devine 8 sau dacă profesorul dorește, datorită activității din timpul anului acordă în final nota 9.

A securiza un examen, înseamnă:

- a munci în timpul anului pentru a acumula puncte cât mai multe,

- a învăța pentru examen, astfel încât nota de la examen să fie peste 5,

- a lăsa o impresie bună profesorilor pentru a stimula rotunjirea.

Mulți dintre studenți au defectul unei supraaprecieri nejustificate, care îi face să nu aibă activitate la cursuri și la seminarii și intră cu 0(zero) puncte în examen, ceea ce impune ca la examen, pentru a promova trebuie să ia cel puțin nota 8 pe lucrarea scrisă sau la proba orală. În acest context, 60% din nota 8 reprezintă 4,8 și prin rotunjire studentul primește nota 5 la disciplina unde structura este 40% semestru și 60% examen. Mulți cred că neparticipând la cursuri și seminarii vor fi în stare să obțină minim 8 la examen. Experiența arată că mai puțin de 30% dintre studenții care nu vin la cursuri și seminarii și intră cu 0(zero) puncte în examen, obțin note peste 8 și promovează undeva cu note de 5 și 6, prin aplicarea mecanică a algoritmului dat în curricula. Restul de 70% nu și-au securizat examenul. Sunt situații în care studenții fără activitate în timpul anului nu au drept de a intra în examen. Activitatea nu înseamnă doar prezență, ci prezentare de referate și  de proiecte.

(12 februarie 2019)

CSIE'50 - istorie zbuciumată

50 de ani de istorie ai Facultății de Cibernetică au fost extrem de bogați în evenimente pozitive, generate de preocupările constante pentru calitate ale cadrelor didactice care au activat în această facultate și a specialiștilor cooptați să predea discipline fundamentale din domeniul informaticii economice. Nu a fost vorba de o istorie presărată liniar cu petale de trandafir, ci de o istorie zbuciumată, așa cum este tot învățământul din țara noatră în general și cel universitar în special.

În primul rând, zbuciumul s-a reflectat în durata de studii, care a fost mai întâi de cinci ani, așa cum stă unui învățământ universitar serios. După aceea, din motive pe care eu le consider obscure, prostești, brutale și nedemne, s-a trecut la un învățământ de patru ani, crezând că se face brânză de pupăză chioară. realitatea a fost extrem de crudă, pentru că acel învățămând scotea un hibrid care necesita o durată mare de adaptare, ceea ce cera foarte departe de conceptul unui învățământ care scoate specialiști autentici, așa cum scotea secția de informatică acei analiști și programatori ce deveniseră monedă de schimb, de 18 altfel de economiști pentru 1 bucată de analist care a terminat secția de IE din CSIE a ASE. A venit Revoluția din 1989 și s-a reveniyt la cicluri de 5 ani. Subit, pe motive de economie s-a trecut benevol la un învățământ de 4 ani. Atunci am avut senzația că sistemul educațional a făcut implozie din propria-i inițiativă. După treaba cu Bologna s-a trecut la învățământul de 3 ani. Adăugând master și doctorat de masă, s-ar zice că s-a făcut ceva. În opinia mea, zgîltîielile  continue și fără rost n-au dus și nu vor duce la rezultate valoroase, mai ales acum când economia se dezvoltă prin decizii de foarte bună calitate. Niște specialiști fără înaltă calificare nu au cum să dea rezultate excepționale.

În al doilea rând, zbuciumul s-a reflectat prin modalitatea de a se susține examenul de admitere. La început au fost trei probe de concurs: analiza matematică, algebră și fizică. A urmat perioada în care fizica a fost înlocuită de geografie și economie politică. După Revoluție s-a revenit la tradiția cu analiză, algebră și fizică. Nenorocirile vin din interior și eu cred că ar cam trebui să nu dăm vina nici pe dictator și nici pe forțe externe. Am fost martor la momentul în care s-a votat scoaterea fizicii din structura examenului de admitere. Am fost doi care ne-am opus, din motive lesne de înțeles. Eu am soția profesoară de fizică și știu ce înseamnă pentru un informatician să știe fizică, iar colegul meu, pentru că era un autentic matematician, pentru care fizica a reprezentat cu mult mai mult decât niște discipline bazate pe memorare.

În al treilea rând, amestecul politicului s-a resimțit violent. Evoluția lui Manea Mănescu pe scena politică s-a manifestat și asupra dinamicii prerevoluționare a Facultății de Cibernetică. Atât timp cât Manea Mănescu era pe cai mari, totul a fost divin și nimeni nu îndrăznea să se atingă nici cu o floare ceea ce însemna această facultate. În momentele critice ale lui Manea Mănescu, toți scoteau gherele și zgâriau foarte adânc până apărea sângele ce curgea șiroaie. Așa s-a întâmplat în 1978 cănd a avut loc lipirea nefirească a planificării de această facultate. Manea Mănescu a revenit pe prim planul scenei politice, dar răul fusese făcut deja ca rău absolut și ireversibil pentru acel context politic nefericit. După Revoluție, umbra lui Manea Mănescu a plutit mulți ani peste clădirea din Dorobanți, fără a avea efecte deosebite, dar prin natura lucrurilor, politicul n-a mai afectat cumva facultatea de Cibernetică, deși unii politicieni au dorit să se adreseze la sala 2013 studenților ciberneticieni. Unii au și reușit, așa cum a fost Petre Roman sau Mircea Geoamnă.

În al patrulea rând, stagnarea promovărilor din învățământul superior și-a spus cuvântul și asupra structurii catedrei de Cibernetică Economică, unde lectorii cu mare vechime și cu doctorate erau predominanți, din moment ce vreo 15 ani nu s-a făcut nicio promovare pe post de conferențiar, respectiv, profesor universitar. Erau acolo lectori care aveau și 19 ani vechime pe aceeași poziție didactică Totuși, trebuie să remarc că de la cabinetul 2 nu a fost interzisă aducerea de asistenți și promovările pe posturi de lectori. Nu s-a întâmplat așa pe vremea nefericitului Emil Boc care a blocat totul pentru un timp îndelungat, cu efecte dramatice, din moment ce vreo 4-5 ani n-a mai venit niciun tânăr în catedre. Revoluția a dat rezolvare și acestei probleme. Criteriile de promovare, extrem de volatile sau de restrictive de la ministru la ministru, au generat abordări dintre cele mai neașteptate, dar au deschis câmp larg promovărilor care depid numai și numai de fiecare cadru didactic în parte și nu de avize nici politice și nici discreționare.

În al cincilea rând, zbuciumul Facultății de Cibernetică are o natură obiectivă, dată de dinamica tehnologiilor IT&C și a domeniilor ciberneticii și statisticii. Discutam cu un tip arogant de la catedra de matematică din ASE care bagateliza programarea calculatoarelor. I-am solicitat să-mi spună și mie dacă în cursul lui de analiză matematică are introdus un curs despre un nu știu ce descoperit în matematică după 1950. A recunoscut că, nu. I-am arătat că noi la programare în 10 ani am schimbat limbajele FORTRAN și COBOL cu limbajele PASCAL, C, C++ și C#. Am mai discutat și despre ce a însemnat trecerea de la mașinile mecanografice la calculatoarele electronice IBM 360, la calculatoare personale, la lucrul în rețea și la cloud computing. I-am explicat că lucrurile nu se vor opri aici și totul înseamnă multă, multă muncă. La disciplinele de informatică profesorul trebuie să învețe, să lucreze practic pe calculator și după ce stăpânește bine totul, numai după aceea are cum să apară în fața studenților. Calculatorul este cel cu care se verifică totul.

Acum, că se fac 50 de ani de la înființarea Facultății de Cibernetică, Informatică și Statistică Economică, fostă Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică, fostă și ea la rândul ei Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, trebuie trecutul privit cu mândrie, prezentul cu detașare și viitorul cu încredere.

(11 martie 2017)

Ce nu este cibernetica economică

Cibernetica economică nu este matematică, pentru că nuți propună să definească niciun concept de natură matematică, să inventeze teoreme de matematică pe care să le demonstreze, astfel încât matematicienii să se supere că a intrat cineva peste ei, apreciind că intrusul a avut cizmele murdare cu noroi. Cibernetica economică însă folosește din greu matematică pentru că modelele, proprietățile acestora dar și soluțiile se obțin numai și numai folosind algoritmi din amtematică. Modelele cibernetice folosesc ecuații diferențiale, iar problemele de aflare a optimului economic în ipoteze de nelinearitate utilizeză metodele de calcul numeric, construite special, care tot matematică se cheamă. Și în cazul în care se lucrează cu coeficienți de importanță sau cu modele euristice, trebuie să intervină matematica pentru a evidenția atât soluțiile, cât și calitatea acestora.

Cibernetica economică nu este informatică, pentru că a face cibernetică economică nu înseamnă a scrie programe sau a proiecta sisteme informatice sau a defini baze de date. Cibernetica economică operaează cu volume mari de date pentru a valida modelele cibernetice care și ele sunt de amri dimensiuni. Un modest model cibernetic al balanței legăturilor dintre ramuri operează cu matrice de cel puțin 200 de linii și 200 de coloane, ceea ce înseamnă stocare de coeficienți, valcule amtriceale și mai ales rezolvarea unui sistem de ecuații diferențiale, de asemenea de foarte mari dimensiuni. Nu pentru toate modelele care se construiesc există software pentru a stoca date și pentru a găsi soluția modelului, caz în care informaticienii se pun îm slujba ciberneticii economice  pentru a scrie software care să răspundă cerințelor formulate de ciberneticieni.

Cibernetica economică nu este statistică economică pentru că statistica economică are obiectul ei, iar cibernetica economică are obiectul ei care diferă radical de cel al statisticii. Statistica economică își propune să prezinte metode de a vedea calitatea datelor. Ea are și o serie de indicatori cu care operează. Sunt metode de analiză statistică precum analiza dispersională, analiza de corelație și analiza factorială, care au o foarte largă răspândire în practica economică dar și în cea tehnică. testele de verificare a tot felul de ipoteze sunt folosite cu succes în statistica economică și studiile care se fac evidențiază eficiența acestora. Cine nu folosește metodele statistice în analiza calității produselor nu are cum să spună ca face un management corect și cuprinzător  al calității, chiar dacă crede că lucrurile stau altfel. Metodele cantitative care sunt apanajul statisticii economice se regăsesc în cibernetica economică cu mare frecvență. Cibernetica economicpă lucrează cu adte corecte, iar corectitudinea datelor este evidențiată folosind metode statistice. Analiza stabilității modelelor cibernetice este evidențiată folosind eșantioane diferite și comparând variațiile reflectate în soluțiile oferite de modele.

Cibernetica economică nu este contabilitate pentru că una-i una, alta-i alta. Contabilitatea operează cu planuri de conturi, cu înregistrări contabile și cu bilanțul contabil. Lucrurile sunt foarte precise în contabilitate, numai că cibernetica economică dacă are ca obiectiv clasificarea clienților sau analiza dinamicii fluxurilor bănești din organizație, utilizează cu succes date din contabilitate. Pentru a studia complet o organizație, se construiește un model cibernetic al acesteia în care sunt ecuații privind fluxurile materiale, dar și fluxurile bănești. Contabiliatea are o multitudine de documente primare din care se extrag toate elementele necesare. Deși contabilitatea nu este o știință a modelării dinamice, documentele din contabilitate conțin momentele de timp, cantități, valori și elem,ente de diferențiere, toate la un loc permițând constituirea de serii de timp cu acre să se construaiscă modele cibernetice cu argument întârzâiat. Datele contabile primare au un nivel de agregare redus, iar cibernetica economică are tehnici și metode de agregare a datelor pe diferite niveluri, ceea ce permite construire de modele foarte concentrate, în care numărul de ecuații și numărul de variabile să fie foarte restrâns.

Cibernetica economică nu este econometrie câtuși de puțin, fiecare având domenii foarte clar definite. În econometrie se arată cum se construiesc modelele econometrice, cum se estimează coeficienții acestor modele. Sunt analizate tot felul de ipoteze care trebuie îndeplinite ca metoda celor mai mici pătrate să fie cănsiderată că este corect folosită. Există o serie de indicatori care dacă sunt calculați permit stabilirea calității proceselor de estimare, fie că este vorba de modele liniare, fie că este vorba de modele neliniare. Modelele ciberneticii economice au anumite elemente comune cu cele econometrice, dar au elemente care le diferențiază, întrucât includ obligatoriu elementele de corecție specifice  feedback-ului care este doar al ciberneticii. La ora actuală există foarte multe zone unde modelarea ciberneticii economice își dovedește eficiența. Se zice că unele laboratoare elevate simulează din greu comportamentul economiilor din țările dezvoltate și se mai zice că niște modele cibernetice bine structurate au sta la bază alegerii momentului declanșării crizei economice mondiale. Ar fi rezonabil dacă în bănci s-ar construi modele cibernetice care să folosescă datele de acolo pentru a stabili nivelul la care să se oprească acordarea de credite despre care s-ar zice că sunt neperformante, corelând ac ele credite cu reacția inversă asupra profitului băncilor.

Cibernetica economică nu este economics,  în niciun caz economics-ul în sensul dat de Samuelson, pentru că cibernetica economică are o viziune cu mult mai amplă asupra economiei, od=ferind tehnici și metode de a construi modele cibernetice și de a dezvolta analize pentru acestea. Cibernetica economică folosește concepte din economics, pentru că nu are cum să nu opereze cu eficiență, cu profit, cu valoare, cu muncă vie și muncă materializată. Acolo, în economics, se lucrează cu mijloace fixe, cu muncitori și forta lor de muncă, cu progresul tehnic și cu multe, foarte multe alte concepte. Pentru toate elementele definite în capitolele studiate în economics, cibernetica economică are suficient de multe tehnici și metode de a interveni pentru a da abordări cibernetice. Într-un fel se vede plusvaloarea în economics și cu totul altfel este vazută dacă este abordată din punct de vedere cibernetic. Economia văzut clasic este una, economia văzută ca sistem cibernetic dinamic, complex și ierarhizat arată altfel. Nivelul de complexitate al abordării crește și crește și calitatea interpretării soluțiilor care se impun. În economics nu se prea vorbește de simulări, în timp ce modelarea cibernetică se bazează pe simulări. Cibernetica economică abordează frontal coeficienții de importanță pe care anumite capitole din economics doar îi mângâie cu blândețe. Optimizarea multicriterială foarte frecvent folosită în modelarea cibernetică operază cu coeficienți de importanță, pe care economics-ul îi botează coeficienți de utiliate deli și unii și ceilalți sunt pozitivi, subunitari și ănsumați dau unu.

Cibernetica economică nu este  management.

Cibernetica economică nu este finanțe.

Cibernetica economică nu este merceologie.

Cibernetica economică nu este comerț.

Cibernetica economică nu este marketing.

Cibernetica economică nu este drept administrativ.

Cibernetica economică nu este gestiune a afacerilor.

Cibernetica economică nu este business inteligence.

Multe nu sunt cibernetică economică, dar cibernetica economică are capacitatea, asemeni matematicii de a permite dezvoltări interesanmte în zone foarte avriate ale cercetărilor din economie, pentru că modelele ciberneticii economice reprezintă un mare câștig imens de care toată lumea trebuie să se bucure. Așa cum de calculaor, de creion sau de automobil se folosesc toți oamenii, este normal ca oriunde este nevoie să fie folosite gtehnicile și metodele ciberneticii economice, pentru a aduce un spor de valoare abordărilor concrete din economia modernă, atât de frământată.

Ce nu este cibernetica economică se spune cu mult mai ușor decât ceea ce este, pentru că toată lumea își închipui că știe despre ce este vorba, numai din ce a auzit la televizor sau în stația de autobuz. Am cunoscut foarte mulți specialiști în cibernetică economică și i-am văzt la lucru. De la unii dintre ei am deprin câte ceva și am aplicat, construind niște lucruri interesante, căci una este să vezi secția întrerpinderii așa, ca un conglomerat și alta este s-o vezi ca pe un sistem cibernetic ierarhizat, dinamic, colaborativ și optimizabil.

(10 decembrie 2016)

CSIE'50 - meseria de cibernetician

Din motive din care mie momentan îmi scapă pe jos și se răstoarnă agale, în COR - catalogul ocupațional din România, meseria de cibernetician nu este definită. În schimb, este definită meseria de gropar și cea de țîrcovnic. Este numai o chestiune de voința celor care se ocupă de domeniu de a spune niște lucruri simple precum:

- nivel studii, adică numai cu studii superioare de specialitate;

- ce activități desfășoară legate de sisteme cibernetice;

- unde își desfășoară activitatea și ce output-uri oferă;

- care sunt facultățile care pregătesc ciberneticieni;

- detalii care să facă diferența între ciberneticieni și toți ceilalți meseriași.

Despre ciberneticieni există foarte multe lucruri particulare care se enumeră pentru a-i defini foarte exact și fără a-i trimite către alte domenii de activitate, ca să se calce pe bătătură cu ceilalți meseriași.În opinia mea trebuie pornit de la conceptul de sistem cibernetic. Deci ciberneticienii trebuie să se ocupe de sistemele cibernetice, adică să:

- definească obiective din punct de vedere al abordării cibernetice;

- proiecteze sisteme cu reglare inversă;

- modeleze procese din economie văzute din punct de vedere cibernetic;

- implementeze soluții ale analizei cibernetice;

- prognozeze evoluții în sisteme cibernetice.

Trebuie să rezulte cu claritate că cibernetica este cu totul altceva, că nu se intersectează cu alte domenii, deci este o meserie distinctă, așa cum tinichigeria este ceva diferit de tâmplărie și de potcovărie. Trebuie numai ca specialiștii din zona ciberneticii să vadă lucrurile simple și să nu mai aibă tendința de a cotropi domenii care nu sunt ale lor. Ei trebuie să-i lase pe alții să abordeze cu tehnicile ciberneticii aspecte din domeniile lor. Cibernetica economică este domeniu de sine-stătător și în COR trebuie să fie clar meseria de cibernetician, adică așa mai sofisticat, meseria de economist cibernetician. Scrupulele trebuie lăsate la ușă.

(27 noiembrie 2016)

CSIE'50 - planificarea de la Facultatea de Cibernetică

Dintotdeauna la Facultatea de Cibernetică Economică s-a predat cursul de Planificarea economiei naționale. Dacă ar fi să scriu despre acest curs și să-l caracterizez acum după atâțea ani aș zice că a fost:

- monoton;

- descriptivist;

- de memorat;

- cantitativ;

- artificial;

- politizat;

- nepractic;

- enervant;

- de umplutură.

Nu scriu toate acestea de pe poziția studentului frustrat care ar fi picat examenul sau care nu a luat o notă ca lumea, ci numai din cauza ca mergând odată în URSS am găsit într-o librărie o carte de planificare în limba franceză care avea două volume și când am citit-o mi=am dat seama ce timp prețios am pierdut în studenție. Rușii făceau planificare, francezii făceau planificare, dar ei foloseau matematică la un nivel deosebit. Modelele econometrice sau de balanță a leăturilor dintre ramuri erau fumate demult de aceștia. Numai la noi, planificarea nu conținea formule, ci eventual niște tabele care aveau coloane și linii, uneori făcându-se însumări pe linii și cu anumite restricții se făceau însumări și pe coloane.

Întrucât planul de stat era instrumentul fundamental al partidului comunist de a dezvolta țara, totul era descris ca fiind izvorât din:

- gândirea infailibilă a mult-iubitului conducător;

- dorința de dezvoltare planică și proporțională;

- necesitatea alocării a peste 33% din venitul național în investiții;

- caracterul științific al politicii partidului;

- respectarea unei ierarhizări de alocare a resurselor.

Mă așteptam ca venirea lui Manea Mănescu în fruntea Comitetului de Stat al Planificării și consolidarea Centrului de Calcul al CSP cu directoratul dr. Valeriu Pescaru, avându-i în preajmă pe Ioan Catona și Cristian Popescu, va determina schimbări radicale de concepție. La Facultatea de Cibernetică deja avea absolvenți și unii dintre ei populau institute de cercetări dar și centrale industriale. Discuțiile pe care le aveam cu unii dintre absolvenții de informatică economică de la Centrul de Calcul al CSP rezulta că munceau foarte mult să scoată variante de plan. Pe la conferințe științifice unde mergeam și unde cei din CSP veneau cu comunicări nu am văzut ca aceștia să aibă modele, să facă optimizări. Tot timpul am avuty senzația că planurile se construiesc din aproape în aproape pe niveluri și se procedează la defalcări folosind diferite chei de distribuire. Adica se spune ca producția de tractoare va fi dublată, adică va avea 50.000 de unități pornind de la 25.000. Dacă există doua fabrici de tractoare A și B există următoarele variante:
- se dezvolta fabrica A să preia ea întreaga creștere:
- se dezvolta fabrica B să preia ea întreaga creștere:
- se dezvoltă ambele fabrici sa preia fiecare câte o parte din creștere;
- se construiește o nouă fabrică într-o zonă după criterii  politic de finite.
Rezultă tot felul de calcule și se fac variante de abordare pe criterii de eficiență economică dar mai ales de eficiență socială. Acele variante de plan erau rulate pe calculatoarele de la Centrul de Calcul al CSP. Planul cincinal se realiza în mii de variante care mergeau la CC al PCR și dintre acele variante era aleasă una și se trecea la defalcare.
Disciplina de Planificarea economiei naționale prezenta mecanisme de construire ale planului. Pentru a nu avea interferența cu ce zicea partidul, cei care lucraru la disciplina aceasta își luau mii de măsuri de precauție, vorbind de o economie ipotetică, de nu știu ce situație care s-ar realiza în ipoteza că, și tot așa de totul devenea foarte artificial, ca o joacă de copii pe maidan.
Cei de la Catedra de Planificare erau niște profesori iscusiți dar timorați de ingerințele brutale ale politicului. Planul trebuia să însemne creștere, iar cuvinte precum nerealizarea planului, fluctuații, reduceri, scăderi ale producției, erau chestiuni care trebuiau spuse cu aprobare de sus. Chia dacă tânăra asistentă, absolventă strălucită de Cibernetică a intrat în acea catedră, ea nu avea cum să schimbe radical mersul lucrurilor, căci angrenajele erau gripate demult. Cred că unirea planificării cu cibernetica ar fi trebuit să ducă la utilizarea tehnicilor de modelare cibernetică spre planificare. Un lucru era foarte clar, că deasupra oricărei modelări trebuiau soluții pe placul partidului. Și dacă ceva era important, se lega de faptul că modelele trebuiau să arate că soluțiile obținute la CC al PCR erau cele mai bune, adică optime.
Atât de jenant ajunsese cuvântul plan încât după Revoluție toată lumea se rușina să-l mai folosească Atunci se vorbea despre programe de dezvoltare, despre proiecte. Despre plan nu se mai vorbea deloc, deși totul se face pe bază de plan, chiar în economia capitalistă. Chiar dacă după unirea ciberneticii cu planificarea au apărut nenumărate discipline de planificare, cu siguranță, inexistența celor care ar fi trebuit să introducă modele, a făcut ca și noile discipline să bată pasul pe loc, pentru a nu face din planul de stat altceva decât ceea ce era el, adică un dat bătut în cuie. Aveam mulți colegi cu care mă cunoșteam și care lucrau în Catedra de Planificare și pe care unirea cu Cibernetica i-a surprins plăcut, bănuiesc, pentru că li se pusese pe cap o pălărie un pic cam mare și le-a căzut pe ochi. De aceea, imediat după Revoluție s-a trecut la curățarea planurilor de învățământ și a rămas numai ceva de planificarea regională, așa cum place la UE. Luminița Daniela Constantin, ajunsă acum profesor universitar dezvoltă o rodnică activitate de cercetare științifică în domeniul științelor regionale. Teza ei de doctorat intitulată Previziune şi politici regionale în România, susținută în ședință publică la data de 11 oct. 1991, prefigura acel domeniu de cercetare extrem de benefic, în care elemente de planificare modernă devin operaționale în noul context structural al economiei de piață, iunde descentralizarea joacă un rol esențial, dar în care economia națională ca sistem cibernetic dinamic și complex se manifestă plenar.
Așa ceva trebuia făcut în vremurile de demult în planificare, pentru că problemele de modelare trebuiau să fie duse foarte departe și în profunzime, rără a intra în coliziune cu domele comuniste, oricare ar fi ele. Prognozele macroeconomice, apanajul ciberbeticii economice s-ar fi împletit de minune cu cerințele planificării. Mai mult, corecțiile în plan erau acceptate că economia era un organism viu, iar abordările cibernetice se potriveau de minune. Nu trebuiau folosiți termeni care deranjeau, precum eroare, accident, nerealizare, scădere, pierderi sau alții care marcau limitări în gândirea partidului. Totul a fost legat de capacitatea profesorulor de a primeni disciplinele, de a le moderniza.
Disciplinele de  planificare de la Facultatea de Cibernetică ar fi trebuit să fie ceva interesant dacă și numai dacă se producea translatarea către planificare tehnicile și metodele de modelare cibernetică. Ceea ce nu s-a produs, în principal datorită lipsei de curaj a celor care trebuiau să-și învingă limitele. Tehnică de calcul exista, software exista, date existau. Trebuiau construite modele, obținute soluții și trecut la treabă. Atât.

Discuțiile avute cu unii din zona planificării legate de finalizarea tezelor de doctorat, arătau cu claritate că pentru ei a extrage un radical este o mare problemă, iar chestiulie de modelare, algoritmii de optimizare erau piedici insurmontabile. De aceea planificarea în cibernetică nu a fost factor de progres, deși în  mintea celor care au făcut joncțiunea o fi fost ceva nobil. Nema putirința.

(24 noiembrie 2016)

CSIE'50

In anul 2015 se implinesc 50 de ani de la fondarea Facultatii de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica, presuctat CSIE.

Atunci in 1967, facultatea se numea altfel si anume  Facultatea de Calcul Economic si Cibernetica Economica, caci asa am eu scris pe diploma mea de absolvire. Ea s-a mai numkit si Facultatea de Planificare si Cibernetica Economica intre anii 1978 - 1989, dar dupa revolutia din decembrie a capatat numele de Facultatea de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica, asa cum o recunoastem nu numai noi ce lucram aici dar o recunoaste o tara intreaga. Cand cineva doreste sa faca referire la aceasta facultate spune simplu:

- dau admitere la facultatea de cibernetica;

- lucrez la cibernetica;

- sunt student la cibernetica,

- merg in cladirea ciberneticii;

- sunt absolvent de cibernetica;

- te dai jos din 331 la cibernetica;

- a, Cretu a terminat cibernetica;

- da, Lucian Croitoru  e absoolvent de cibernetica.

Toata lumea stie ca exista in Bucuresti Facultatea de Cibernetica si visul multor tineri este de a urma aceasta facultate. Piata muncii absoarbe cu succest in integralitate pe toti absolventii sai si rerzultatele acestora in intreprinderi, firme de software, in institute de cercetare bazate pe metode statistice si pe modelare, in banci sau in administratie sunt foarte apreciate. Despre alte aspecte voi scrie cu alte ocazii.

(03 noiembrie 2016)