Stăpânul indulgent invită sluga să-l fure

Din experiența pe care o am de 42 de ani în învățământul superior fac afirmația că dacă profesorul nu vrea, nu este furat la examen. Adică:

- studenții nu-l copiază,

- nu apar substituiri,

- nu apar comunicări,

- nu se colaborează,

- nu se cooperează,

în timpul examenului, căci fiecare student este preocupat să soluționeze propriaul subiect, fără a exista timp pentru a face altceva precum documentare, consultare materiale, discuții între colegi și altele. Chiar și ăîn sistemul de examinare online sunt modalități de a exclude posibilitatea obținerii de note fără a avea muncă în spate, dacă profesorul dorește acest lucru, dar pentru a ajunge aici:

- subiectele se personalizează pe student,

- trebuie un efort mare pentru a face subiecte,

- corectarea subiectelor este cu mult mai dificilă,

- transparența procesului trebuie să fie maximă.

Există o știință a alcătuirii subiectelor în online și a derulării examenelor, căci se știu riscurile examenelor în online și la alcătuirea subiectelor aceste riscuri trebuie diminuate. Folosirea tehnologiei auxiliare nu este o noutate. Folosirea de consultanți externi, nu este o noutate. De aceea este imperios necesar să se stabilească de la începutul anului condițiile de desfășurare a examenelor și materialele utilizate pentru studiu. Se vor da exemple de subiecte pentru ca studentul să se convingă că nu există nicio posibilitate de a promova examenul fără să cunoască la nivel de detaliu materia.

Sunt cunoscute modalitățile de a crește productivitatea profesorilor la corectarea tezelor și la evaluarea fără a exista riscul contestațiilor. Numai că în acest fel este creat drumul deschis pentru abordări în afara moralității căci un test grilă constrit neglijent, indiferet de modul în care se face bifarea răspunsurilor duce la notă cuprinsă între 6 și 7,50 ceea ce este anormal, dar matematic demonstrabil.

Am văzut ce s-a întâmplat cu cei 45 de propuși spre exmatriculare de la Drept, dar vor urma procese în tribunal și mai mult ca sigur că ei vor câștiga în instanță pentru că am văzut prea multe situații în care instituțiile au pierdut și salariații au avut câștig de cauză. Există modalități tehnice de a fi supravegheat examenul, deci nu pe Dâmbovița se descoperă apa caldă, numai că tehnica susținerii examenelor online este tratată cu superioritate neîndreptățită, fără a exista experiența corespunzătoare.

Vor exista multe întrebări legate de existența metodologiei de derulare a examenelor online, de existența în curricula disciplinei elemente legate de examenul online. Deci, multe se vor zice și se vor face, încât lumea să fie pregătită să plătească oalele sparte. Viața zice că regulamentul cu punctul 1 profesorul are dreptate, punctul doi, profesorul are întotdeauna dreptate și punctul 3 când profesorul nu are dreptate se aplică punctul unu sau punctul doi, nu mai este valabil și în tribunal, studentul are întotdeauna dreptate. Experiența cotidiană zice acest lucru, nu eu.

(01 martie 2021)

Comicul de situație și fotbalul românesc

Mie nu-mi place fotbalul. În acest context, am capacitatea de a privi fără patima microbistului cum evoluează echipele și ce se întâmplă cu echipa națională de fotbal. Sunt siderat să aud reclama aceea stupidă de pe PRO Tv care invită să vedem meciurile de fotbal, în care eu care ascult sunt implicat în ceea ce se petrece acolo dacă văd la tv meciul pentru că eu sunt eroul, sunt cel care face valoarea meciului și tot felul de alte bazaconii izvotâte dintr-o minte bolnavă.

Acum mulți ani am văzut National Arena, nu un meci pe national Arena cum s-ar fi cuvenit să spun, căci în acel meci unde am plătit 90 lei pe bilet, să văd National Arena am plătit căci fotbaliștii noștri au mâncat bătaie de la greci de le-a sunat apa-n creieri, deși crainicul spunea niște tâmpenii de te luai cu mâinile de cap. Deși fotbaliștii noștri erau:

- slabi,

- împiedicați,

- adormiți,

- netehnici,

- greoi, 

- lălăiți,

sărăcuțul de crainic mai spera să învingă cei de pe teren, dar pentru aceasta trebuiau încurajări, ca și cum greșelile de Gâgă trebuiau aplaudate, în loc să fie fluierate. Trebuie să spun că din minutul 70 deja oamenii părăseau stadionul, lucru pe care l-am făcut și eu. Nu eram scârbit, ci nemulțumit că plătisem 90 de lei să aud înjurături, fluierături și altele asemenea, deși gratis le preluam din mahala fără vreun efort.

Îmi aduc aminte cum președintele FRF se lăuda cu faptul că și aici se vor juca niște meciuri și în mintea lui de atunci se și vedea cu o echipă care să încânte publicul local cu fente, cu evoluții memorabile. Dacă până și Insulele Feroe ne-au bătut, arată în ce hal de decădere a ajuns fotbalul dâmbovițean. 

Este un comic de situație căci pe puținele stadioane moderne se joacă meciuri cu echipe amri, fără ca ai noștri să loveaqscă măcar o clipă balonul. Nu este pentru cine se nimerește, ci pentru cine se pregătește, căci niște bărbați fără:

- elan,

- tehnică,

- voință,

- condiție,

- antrenament,

- forță,

- patriotism,

rezultatele în calificări nu aveau cum să fie altfel decât dezastruoase. Fotbalul la noi este privit ca sursă de bani, nu ca sport, ca modalitate de a cultiva sentimente înălțătoare.

(01 martie 2021)

Selecția resurselor și cheltuielile directe sunt esența managementului de proiecte

Managementul proiectelor are niște particularități pe care mulți:

- nu le înțeleg,

- nu le aplică,

- le ignoră,

- le adaptează,

- le fentează,

încât fac din ceea ce ar trebui să fie managementul de proiect o caricatură:

- penibilă,

- hidoasă,

- jalnică,

- derutantă,

- aiuritoare.

În primul rând, managementul de proiect a apărut din necesitatea de a elimina toate inconvenientele generate de risipa de resurse, de cheltuielile indirecte exagerate și de neasumarea de responsabilități.

În al doilea rând, managementul de proiect presupunde existența unei idei pe care și-o asumă cineva, devenind obiectiv, după aceea proiect, după care se obține finanțarea și fiecare fie executant, fie coodonator, fie manager are responsabilitate definită exact adică o activitate egal o perosnă egal o responsabiliatete. Nu există nimic de-a valma.

În al treilea rând, din totalul cheltuielilor sun 3% sunt cheltuieli indirecte, restul sunt cheltuieli directe, fără a fi vorba de a prelua lipsa de eficiență a structurilor dominate de cheltuieli indirecte, repartizate după chei bizare, care nu au nicio legătură cu obiectivul urmărit.

În al patrulea rând, derularea proiectului presupune mai întâi libertatea de a alege resursele cu care se realizează activitățile, astfel încât cel ce efectuează acțiuni precise, trebuie să dispună de resursle necesare, el însuși fiind o resursă selectată.

În al cincilea rând, în managementul de proiect nimeni nu așteaptă motivații de ce nu s-a atins obiectivul la termenul stabilit, ci lumea vrea rezultate, încadrarea în termene, căci managerul de proiect așa ceva trebuie să asigure.

Pe malurile Dâmboviței nu se definesc proiecte ci se creionează caricaturi. Pe malurile Dâmboviței nu există selecții de proiecte, iar cheltuielile cu regiile sunt de la 30% în sus, adică se face antimanagement de proiect, care miroase a baladă și totul decurge epic, încărcat de metafore abjecte.

(28 februarie 2021)

No excuses, țățică!

Se știe că Internetul a devenit ceva obișnuit. Nu mă apuc eu să fac istoria Internetului, dar trebuie să acceptăm cu ochii închiși că începând cu anul 2010 orice copil nou născut, înainte de a cere să se hrănească la sânul mămicii lui, cerea suav, insisten și bine țintit să aibă acces la Inernet pentru a fi la curent cu tot ce e mai nou în domeniul său de interes.

Dacă merg un pic mai departe, memoriile de masă de la un Tb în sus au devenit accesibile muritorilor de rând după 2005. Vorbesc toate acestea din punctul meu de vedere de on cu venituri de cerșetor din mediul academic dâmbovițean, unde un profesor universitar este vai steaua lui, ca salariu și nimeni nu se sinchisește să fie altfel deși Petre ROMAN, Radu VASILE și Emil CONSTANTINESCU au fost profesori universitari. Să revin, un HDD extern de 1 Tb era undeva la 100 USD prin 2005, ca  1 Tb SSD să ajungă în 2019 la 120 USD.

În acest context faptul că:

- procesul de digitizare este execrabil de lent,

- conținutul digital deja existent nu e bine gestionat,

- lipsesc arhive și biblioteci complete în online,

- toți văd doar profit, lene și nemuncă,

- lentoarea digitalizării este instalată,

arată că oamenii nu au înțeles nimic, tot așa cum nici invenția lui Johannes GUTTENBERG cu prima tipăritură din 23 februarie 1455 nu a fost înțeleasă corect, deci s-a bătut și se bate pasul pe loc. Mi-am dat seama de dezastrul legat de haosul din domeniul conținutului digital acum în pandemie, când omenirea a fost găsită în c-r-l gol, fără mai nimic care să o ajute să-și soluționeze problemele altfel de cât face to face, cu umilințele funcționarilor, cu modurile învechite ale pedagogilor și alte mari nenorociri care erau de evitat dacă oamenii ar fi avut mult mai mult creier decât au dovedit că nu au în 28 februarie 2020 când s-a declanșat pandemia.

Faptul că nu există o strategie globală privind digitizarea și ONU dezbate tot felul de aiureli de doi bani dovedește încă o dată că omenirea nu pune accent pe chestiuni esențiale, ci se pierde în mărunțișuri de tot râsul. Fiind eliminate barierele tehnologice:

- computerele deosebit de performante au costuri ridicole,

- scannerele cu randament foarte mare sunt accesibile,

- costul unor memorii de peste 1Tb este foarte bun,

- mâna de lucru pentru digitizare există și așteaptă,

derularea digitizării depinde doar de cei care dețin conținutul pe hârtie sau pe tot felul de suporți și care doar trebuie să înceapă munca și stocarea după chei flexibile de regăsire. Stadiul execrabil de primitiv la care se găsește digitizarea și mai ales conținutul digital azi, mp determină să spun: no excuses țățică!

(28 februarie 2021)

Sindicatele, curele de transmisie a politicii partidelor

Sindicatele de azi, conduse de președinți cu vechime matusalemică pe uncție sunt doar niște curele de transmisie a politicii partidelor, pe lângă care se gudură liderii în vederea:

- menținerii pe poziție,

- obținerii unei pozii de parlamentar,

- dezvoltarea de activități orientate.

Că lucrurile stau așa se vede de la o poștă din moment ce sinfdicatele:

- nu au niciun cuvât în fața guvernului,

- nu au capacitatea de a se reuni,

- nu organizează mitinguri de mare amploare,

- au revedicări șoptite, de catifea,

- se comportă ca milogii la cap de pod.

Sindicatele vin cu niște acțiuni de șantaj, care pedepsesc polpulațtia prin greve în zone esențiale, căci ele nu au puterea de a organiza mitinguri care să scoată în stradă un milion de salariați sau ha, să zicem 500 de mii de nemulțumiți. Au scos organizațiile civice 200 mii de protestatari și a mai scos PSD vreo 500 mii de mitingiști în Piața Victoriei, dar totul a fost un fâs prin cuvântările banale de la acel miting, unde au vorbit inși care nu au electrizat mase, care nu au făcut să vibreze orașul.

În contextul în care sindicatele sunt slabe, cu lideri îmbuibați, cu nenumărate mandate, care și mumii și-ar dori să rămână acolo, căci niciun câine nu pleacă de la măcelărie, este foarte dificil ca ele să aibă un cuvânt care să influențeze vreo decizie a guvernului. Cât priveste sindicatele caricaturale ale pensionarilor, nu am de spus că se vede de la 10 km cine le manipulează și în ce scop.

În Scrisoarea pierdută Ion Luca CARAGIALE zicea de țări care au faliții lor. Și la noi, ca să dea o imagine frumoasă de democrație, există nenumărate sindicate, care mai de care mai slabe, fără vreo menire din moment ce protestele lor sunt mai mult decât simbolice, nu acum ci în vremurile în care străzile marilor orașe trebuiau să tremure sub pașii hotărâți ai salariaților nemulțumiți și scaunele miniștrilor să se zgîlțâie, iar miniștri să facă pipi-n pantaloni la auzul veștii că sindicaliștii se strând în fața unei clădiri guvernamentale. N-a fost să fie, deși pamperși de schimb se găsesc și pentru adulții din Victoriei.

(28 februarie 2021) 

Noul teatru, altfel de teatru

Rar mi s-a dat să aud văicăreli mai mari ca văicărelile actorilor care n-au avut posibilitatea să joace în vremurile acestea de pandemie. Este un sâmbure de adevăr, dar în secolul al XXI-lea sunt și alte resurse. Așa cum filmul se toarnă pe platou și actorii nu sunt în contac direct și nemijlocit cu spectatorul, acum în vremuri de pandemie, actorii au la dispoziție:

- computerul,

- Internetul,

- webcam,

- multimedia,

deci au posibilitatea de a dezvolta acte artistice fără a fi nevoie de spectatori în sala de teatru așa cum era înainte de 27 febrruarie 2020.

Nu am cunoștință de actori care să fi realizat recitaluri din EMINESCU, BLAGA, STĂNESCU și să fie prezenți pe youtube.

Nu am cunoștință de actori care să joace pe youtube piese cu un personaj căci există și așa ceva, pe care să le pună pe youtube la început free, dar cu recerea timpului să ceară și bani oferind coduri de acces celor care plătesc banul pe bilet, ca și cum ar merge în sala de spectacol.

Nu am cunoștință de actori care să aibă clipuri de stand-up comedy pe Internet și lumea să plătească. 

În vremea copilăriei mele era Teatru la microfon, emisiune de radio și acolo am ascultat zeci și zeci de piese în interpretări memorabile. Acum există tehnologia ca să se facă înregistrări fără a fi vorba de înregistrări în studio, ci fiecare interpret are computer, stație de sunet și fără dificultate actul artistic se face în condiții de respectare a restricțiilor impuse de pandemie. Chiar și concerte ale orchestrelor se fac tot așa, cu un minim de condiții tehnice de sonorizare, dar teatrele și filarmonicile ar trebui să se preocupe de a face noi forme de derulare a actului artistic, fără văicăreli care nu duc la nimic.

Înainte de 1989 prozatorii sp văitau că nu li se dă posibilitatea să publice, cenzura comunistă fiind extrem de dură. Se crease imaginea existenței unei literaturi de sertar, care va invada librăriile. N-a fost să fie. Este ușor să te vaiți, fără a face ceva concret, deși în ziua de azi există mii de posibilități.

Mă întreb, așa pentru mine, câți dintre actorii de sub 40 de ani au învățat rolul lui HAMLET ca să meargă mâine dacă se deschid teatrele, să ceară directorilor să se monteze piesa și ei să joace rolul titular?

(28 februarie 2021)

Neamule, hai în Who's Who!

Cum tot românul bântuit de orgolii vrea să pară ceea ce nu este, caută să:

- se umple de titluri academice fără acoperire,

- să publice lucrări fără să fi contribuit cumva,

- primească medalii și diplome pompoase,

- se laude singur dacă altcineva n-o face,

- scrie CV-uri umflate cu chestii neverificabile.

mai nou, contra cost fiecare dintre noi își găsește locul în volume frumos legate și tipărite pe hârtie de foarte bună calitate, care poartă titlul Who's Who.

Ar fi interesant să se spună cum se alcătuiește un astfel de volum. Câteva mari personalități sunt contactate și rugate să accepte să apară acolo, inclusiv cu fotografii, cu autografe, cu ceva diplome. Având acceptul acestor personalități, sunt contactate alte persoane și sunt invitate politicos să accepte să apară în carte alături de personalități marcante, dintre cele contactate. Se gâdilă orgolii de a fi într-o carte cu mari nume ale culturii. Către finalul discuției se fac variante de oferte și subtil se avansează un cost, așa ca o taxă care s-ar referi la trimiterea volumului către cel ce plătește să zicem 100 USD sau 500USD dacă se dorește publicarea unui articol mai elaborat și o fotografie color.

Cei ale căror activitate este publicată într-un volum de tipul Who's Who nu va uita niciodată să menționeze că numele său se află într-un Who's Who din anul 2010, să zicem. Toți rămân cu gura căscată la aflarea titlului din limba engleză, căci până să se dumirească de faptul că au plătit să apară acolo, știrea circulă și oamenii îl și crede pe cel care amintește fugitiv despre prezenta sa într-un volum Who's Who că chiar este cineva.

Este adevărat că prezenta cuiva într-un volum intitulat 100 de personalități care au influențat omenirea, înseamnă ceva. Căci într-un astfel de volum se află NAPOLEON, EINSTEIN, Marie CURIE, LENIN, CICERO, dar și alții. Când însă titlul este doar Who's Who și are caracter local, a fi printre 10.000 de cetățeni, este și nu este ceva special, mai ales dacă acolo se scriu despre persoană cel mult 20 de rânduri cu text pe două coloane.

(28 februarie 2021)

Eugen DEMENY, culturist de cursă lungă

Eugen DEMENY este culturistul care s-a remarcat prin performanțe deosebite.

Este născut în 29 ianuarie 1959 deci este vărsător, zodie care despre culturiști arată astfel:

Zodia vărsător, care este favorabilă celor care au obiective precise pe care le urmăresc pentru a le transpune în viașă, chiar dacă eforturile sunt foarte mari este zodie bună pentru culturiști. Ei nu fac economie de resurse pentru a atinge idealul pe care și l-au definit. Totul la această zodie se bazează

pe luciditate și pe curaj. Vărsătorii au știința dozării efortului și sunt foarte disciplinați. Ei urmăresc cu tenacitate planurile pe care și le construiesc și nu se abat de la ele, iar corecțiile dispuși să le facă se referă strict la ceea ce sunt convinși că le aduce un plus cert de eficiență în rezultate. Succesul îi bucură dar nu-i copleșește și de aceea știu ca după fiecare succes să treacă la muncă, pentru a pregăti o nouă victorie și tot așa. Ei nu se satură de muncă și au credința că numai calitatea muncii lor îi va face să fie apreciați de cei din jur.

Palmaresul său include participări în mari competiții de culturism precum:

1978, Campionatul Național de Culturism, categoria juniori, locul 1

1982, Campionatul Național de Culturism, categoria semigrea seniori, locul 3

1982, Daciada- campionat internațional, locul 3

1983, Campionatul Național de Culturism, categoria 88 kg  seniori, locul 1

1983, Daciada- campionat internațional, locul 3

1984, Campionatul Național de Culturism, categoria 88 kg  seniori, locul 3

1986, Campionatul Național de Culturism, categoria 88 kg  seniori, locul 3

2000, Campionatul Național de Culturism, categoria 90 kg  seniori, locul 5

2001, Campionatul Național de Culturism, categoria 90 kg  seniori, locul 2

A urcat pe scenă alături de Nicolae GIURGI, Eugen KANTOR, Mircea SIBICEANU și mulți alții.

Eugen DEMENY a început să practice culturismul în 1975, la vârsta de 16 ani. 

Caracteristicile biologice ale lui Eugen DEMENY sunt:

Înălțome: 172 cm

Greutate: 96 kg

Circumferință piept: 132,5 cm

Circumferință braț: 52,5 cm

Circumferință talie: 86 cm

Circumferință coapsă: 69 cm

Circumferință gambă: 44 cm

În intervalul 1980 -1990 culturistul Eugen DEMENY a fost recunoscut ca fiind sportivul cu cele mai mari brațe, în acele vremuri granița celor 50 de centimetri fiind extrem de greu de trecut la circumferința brațelor culturiștilor, iar la noi primul a fost Gheorghe HUMĂ.

La 17 ani a participat în competiții unde a obținut premii, diplome și medalii atât pentru culturism cât și pentru probe de genuflexiuni cu greutăți și la proba de împins haltere din culcat. 

Prima sală unde Eugen DEMENY s-a dezvoltat ca sportiv în ramura culturism a fost sală de haltere, folosită de culturiști după ce halterofilii își încheiau antrenamentele, dar în acele vremuri culturismul în afara câtorva mari cluburi unde erau antrenori specializați, antrenamentele se derulau folosind metode empirice căci lipseau cărțile, revistele și cursurile de specialitate. Mulți ani, culturismul era privit ca sport patronat de federația Română de Haltere, iar la noi, campionatele de culturism au apărut destul de târziu.

Performanțele personale ale lui Eugen DEMENY au fost genuglexiuni cu greutatea de 240 kg, împins din culcat cu 180 kg, îndreptări cu greutate de 240 kg. Rezultatele le-a obținut antrenându-se la Clubul Sportiv Municipal Cjul, una dintre marile pepiniere de sportivi de mare performanță ai țării noastre.

Intrând pe contul de facebook al culturistului Eugen DEMENY se va vedea o fotografie cu acesta având în planul al doilea nenumărate medalii, cupe și medalii, căci întotdeauna participările sale în competiții au fost remarcate de arbitrii ca fiind speciale, iar ocuparea unui loc pe podium a lui Eugen DEMENY a fost tot timpul o obișnuință ani în șir.

Culturistul Eugen DEMENY și acum, la ceva vreme de la retragerea din activitatea competițională este prezent în sala de forță și se antrenează pentru a se menține în formă ca întotdeauna.

Antrenamentele culturistului Eugen DEMENY au avut o durată 4 ore, începând cu ora 14,30 de trei ori pe săptămână și lucra toate grupele musculare la fiecare antrenament. Având o zestre genetică excelentă, Eugen DEMENY a reușit ca prin multă muncă să ajungă la performanța care să-l impună în lumea culturiștilor ca fiind cu definire, simetrie și tehnică la nivelurile cele mai înalte. Studiind cu atenție abdomenul său inferior care este de invidiat, trebuie să se știe că secretul obținerii lui este dat de dietă și de sute de abdomene executate corect la fiecare antrenament. Era o atletă americancă de mare performanță care etala și ea un abdomen fabulos, dar la ea secretul era executarea la fiecare antrenament a 2.000 de abdomene, fără vreo abatere la nivelul calitativ.  Lipsa unui profesor de balet și a unui regizor muzical au făcut ca aparițiile sale la proba liberă să genereze o serie de decalaje care l-au dezavantajat, știut fiind faptul că exercițiul liber pe durata celor 90 de secunde are un rol hotărâtor când sportivul arată grație, continuitate, cursivitate și ritm în mișcări.

Înainte de anul 2000 Internetul nu era atât de prezent ca acum în viețile noastre, sursele de inspirație erau limitate, iar specialiști în coregrafie care să cizeleze exercițiile libere ale culturiștilor nu existau. Chiar și acum, mulți culturiști își crează singuri coregrafia și-și aleg singuri muzica, reușitele lor fiind legate de numeroasele surse de inspirație de pe Internet.

Consider că sportivul Eugen DEMENY este un reper important pentru culturismul românesc din toate timpurile, căci a dovedit prin muncă asiduă că se obțin performanțe într-un sport unde știința nu pătrunsese atât de adânc așa cum s-a întâmplat în ultimii ani, când performanța culturiștilor este legată foarte mult de activitatea din laboratoarele de mecanică și de chimie.

Față de perioadele actuale, culturismul de acum 25 sau 30 de ani se practica folosind un număr limitat de aparate precum gantere, băncuțe, spaliere, haltere și bare, iar marea diversitate de suplimente, proteine, creaqtină, arginină, glutamină, precum și știința antrenamentelor nu existau. În contextul de atunci culturiștii nu erau definiți, fibrați și vascularizați ca acum și de aceea privind în urmă trebuie să evaluăm cu exactitate evoluțiile înregistrate de acest spoprt. Numai dacă privim costumul de azi al sportivilor și îl comparăm cu costumele în care se prezentau sportivii acelor perioade, vedem un salt uriaș. Sportul nu stă pe loc și de aceea trebuie efectuate evaluările în mod corect, fără judecăți de valoare actuale pentru perioade de demult, fără a ține seama de condițiile de atunci. Ceea ce acum este un lucru normal, atunci se prezenta ca o situație specială și performanța în culturism a suferit modificări în zona criteriilor de apreciere și de cuantificare, lucru absolut normal, care reflectă evoluția acestui sport.

(28 februarie 2021)

Cum devin chestiile întâmplătoare, manifestări ale marilor conspirații...

Noi, ca specie umană suntem acaparați de tot felul de superstiții. Dacă ne taie pisica neagră calea este semn rău și ca să atenuăm din efect, facem trei pași înapoi. Dacă vedem un popă dimineața, precis nu ne merge bine. Ne închinăm și scuipăm în sân.

Ca să ne meargă norocul, dacă am avut succes la un examen, nu ne mai schimbăm cămașa, șosetele și chiloții pentru a păstra norocul. Se întâmplă ca atunci când cineva ne supără, fie în gând, fie cu voce tare să-i zicem ceva, adică să gândim rău despre respectivul, pentru a ne răcori cumva. Dacă respectivului nu i se întâmplă niciuna dintre chestiile zise de noi la nervi, asta este. Dacă însă i se întâmplă ceea ce am gândit sau ceva pe aproape, ne și imaginăm o forță care a aranjat lucrurile după voia noastră și ceea ce am gândit s-a produs, pentru că am avut dreptate, nu am fost vinovați și totul a venit ca o compensare.

Ar trebui să ne gândim la teoria probabilităților cam așa:

- luăm în considerare M evenimente independente unele de altele,

- un evenimant se produce exact cum ne-am gândit sau nu se produce sau se produce cumva pe aproape,

- de teama de a nu ni se întoarce răul, importanța soluției nefericite pentru rrespectivul este mică.

În acest context avem:

M evenimente independente,

0,66 probabilitatea de a se produce ceea ce am gândit,

0,33 coeficientul de importanță  pentru evenimente nefericite,

deci probabilitatea P(M;  0,66; 0,33) va depăși statistic 0,8 ceea ce ne va poziționa în situația de a fi un fel de oracole în ale concordanței între gânduri și evenimente viitoare, obținând o oarecare încredere aiurea în puterile noastre de a pătrunde dincolo de ordinea firească a lucrurilor și de a interveni în cursul de derulare a evenimentelor, mai ales în cazul persoanelor care sunt pentru noi adversari, iar noi suntem lipăsiți de puterea de a ne apăra, ceea ce ne duce spre direcții vecine cu ocultismul.

Și în viața politică, dar mai ales în viața politică astfel de evenimente, independente unele de altele, prin forțarea împrejurărilor, dar mai ales prin asocierea forțată de atitudini de evenimente, printr-o selecție bine ticluită, crează lanțuri de cauzalitate ce devin atât de puternice încât lumea le ia de bune și le trataează ca teorii ale conspirației. Așa cum s-a întâmplat întotdeauna când s-a căutat o explicație cât mai fundamentată a unor realităîți complexe, a fost mai ușor de a le pune pe seama unor factori externi primirdiali, decât de a merge cu raționamentele mai departe și de a vedea că între acțiuni independente, nu există nicio legătură de niciun fel, ci sunt rezultatul unor întâmplări, întâmplătoare, ca să zic așa.

Să ne aducem aminte de Nicolae CEAUȘESCU care vorbea în decembrie 1989 de forțele străine destabilizatoare. Să ne aducem aminte de cântarul de aur al lui Zoe CEAUȘESCU. Să vedem cum s-a soluționat problema cu teroriștii de la Revoluție. Nici în vremurile de azi lucrurile nu sunt altfel căci guvernul mondial, oculta și alte construcții virtuale vin să explice n-tuple de evenimente care s-ar corela cumva și care sunt legate unele de altele, deși toate sunt rezultatul unor întâmplări independente, fiecare avâd cauze specifice. Numai mintea noastră în momente de relaxare totală face legături dintre cele mai excitante și determină concluzii spectaculoase, dar care se dovedesc nimic altceva decât un castel de cărți de joc care se dărâmă la cea mai mică adiere de vânt căci nu are fundament solid.

(27 februarie 2021)

Ce diferență este între pensiile speciale și pensiile nesimțite?

Societatea românească este bântuită de tot felul de mesaje, unele mai interesante decât altele. Oameni fără onoare, cu complicitatea altor oameni și ei tot fără onoare, și-au construit mecanisme din care, sfidând reguli elementare, au reușit să obțină discreționar, dar în baza unor legi pe care ei înșiși și le-au dat, venituri legate, cuvenite, dar fără vreo legătură cu onoarea, morala și credința creștină.

Mai întâi trebuie identificate asemănările.

Pensiile speciale și pensiile nesimțite sunt foarte mari.

Pensiile speciale și pensiile nesimțite sunt obținute pe nedrept.

Pensiile speciale și pensiile nesimțite au baze legale exagerate, subiective.

Pensiile speciale nu sunt ale unor oameni speciali.

Pensiile nesimțite sunt ale unor oameni care au beneficiat de gesturile unor nesimțiți.

După aceea trebuie identificate diferențele.

Pensiile speciale sunt mari în timp ce pensiile nesimțite sunt mari.

Pensiile speciale sunt dulci în timp ce pensiile nesimțite sunt dulcege.

Pensiile speciale se obțin forțat în timp ce pensiile nesimțite sunt fluente.

Asemănările și deosebirile nu trebuie privite prin numărul de cifre din care este alcătuită cu număr de cifre rezonabil, fără a avea mai mult de 6 cifre semnificative. 

(27 februarie 2021)

O altă La Traviata la Met

Spectacolul din 14 aprilie 2012 oferit de Matropolitan Opera din New York pe Internet este o viziune nouă a lui Willy DECKER, zic eu îndrăzneață, originală și îndrăzneață a acestei capodopere a lui Giuseppe VERDI.

Distribuția a inclus pe:

Natalie DESSAY de 47 ani

Matthew POLENZANI de 44 ani

Dmitri HVOROSTOVKY de 50 ani

Dirijor a fost Fabio LUISI de 53 ani.

Spectacolul a fost interesant, dar mi-a adus aminte de o distribuție cu interpreți cam nepotriviți cu vârstele pe care le așteptam ale eroilor. Un tată mai june decât fiul și o Violeta cam uzată.

Per global, cu un pic de strălucire în plus ar fi luat mai mult decât nota 8,67.

(27 februarie 2021)

La noi, nicio minune nu durează mai mult de 3 zile

Din întâmplare, m-am nimerit în mahala când s-a deschis o pizzerie. Mi-am propus să verific dacă la noi minunea ține mai mult de 3 zile.

Prima zi: am cumpărat o pizza. A fost bună, cu materiale puse din belșug pe blat și cu margini de cocă foarte mici, exact cum îi stă bine unei pizze de calitate. 

A doua  zi: am cumpărat o altă pizza. A fost bună, cu materiale puse din belșug pe blat și cu margini de cocă mici, exact cum îi stă bine unei pizza de calitate. 

A treia  zi: am cumpărat o altă pizza. A fost bunicică, cu materiale puse cât trebuie pe blat și cu margini de cocă rezonabile,  cum îi stă  unei pizza de comestibile. 

A patra  zi: am cumpărat o altă pizza. A fost așa și așa, cu materiale puse să nu fie blatul gol și cu margini de cocă generoase,  cum îi stă  unei pizza de prin toate locurile unde se prepară așa ceva la comun. 

Q.E.D. adică am demonstrat ceea ce trebuia demonstrat statistic vorbind, că minunea a durat 3 zile, nici mai mult, nici mai puțin.

Morala: dacă la voi în mahala se deschide o cafenea, o pizzerie, un restaurant, o măcelărie, frecventați-le doar în primele trei zile și vă veți felicita că ați procedat așa. După ce au trecut cele 3 zile de grație, să nu vă mirați de surprizele pe care le veți avea.

(27 februarie 2021)

Sunt contemporan cu Ionuț RUSU

Nu mă laud cu talentele de explorare a Internetului așa cum fac mulți care știu să îmbine cuvintele cheie și să ajungă exact acolo unde trebuie. Urmărind emisiunea aceea stupidă iUMOR de pe Antena 1 unde jurații se dau în stanbă în cele mai penibile forme, s-a nimerit ca înainte de a apăsa pe telecomandă pentru a mă duce să văd pe TLC episoade cu supraponderalii de 300 kg, am văzut cele câteva minute cu un tânăr care spunea o rugăciune cu niște elemente foarte bine lucrate, ceea ce m-a convins să caut pe Internet să văd ce alte clipuri are Ionuț RUSU, căci despre el este vorba. El este un tânăr foarte talentat, cu abilități speciale, care știe să prezinte diferite personaje din viața de zi cu zi, cu ceea ce le face să difere unele de celelalte prin:

- voce,

- ticuri,

- gesturi,

- vestimentație,

- vocabular.

Ionuț RUSU folosește toate instrumentele comicului modern, astfel încât în forme extrem de dense arată situații din care vedem minusuri de comportament ale unora și altora.  El își studiază personajele și identifică acele elemente esențiale care împreună cu un text bine construit, duc la momente savuroase, unice, marca Ionuț RUSU.

În interpretarea sa apar personaje precum Raed ARAFAT, Marcel VELA, Klaus IOHANNIS, Dana BUDEANU, Diana ȘOȘOACĂ și lista continuă cu tipologii distincte de persoane care prin comportament capătă noi valențe în viziunea lui Ionuț RUSU. De la Mircea CRIȘAN nu am mai întâlnit un artist așa de înzestrat cu capacitatea de a reda o lume în care trăim într-o viziune proprie, comică, dinamică și epică.

(27 februarie 2021)

O, ce scârbos!...

Pe vremuri era un banc. 

Se zice că un iepuraș intră într-o cofetărie și întreabă:

- Tort de ciocolată aveți?

- Da.

- Și lângă tort se află o băncuță?  Zise iepurașul.

- Nu.

- Ce păcat! Zise iepurașul.

- Veniți mâine și o rezolvăm.

A doua zi, iepurașul intră în cofetărie și întrabă:

 Tort de ciocolată aveți?

- Da.

- Și lângă tort se află o băncuță?  Întrebă iepurașul.

- Da.

- Și pe băncuță stă o fetiță?

- Nu.

- Ce păcat! Zise iepurașul.

- Veniți mâine și o rezolvăm.

A doua zi, iepurașul revine la cofetărie și întrabă:

 Tort de ciocolată aveți?

- Da.

- Și lângă tort se află o băncuță?  

- Da.

- Și pe băncuță stă o fetiță?

- Da.

- Și fetița are o rochiță roșie?

- Nu.

- Ce păcat! Zise iepurașul.

- Veniți mâine și o rezolvăm.

În ziua următoare, iepurașul revine la cofetărie și întrabă:

 Tort de ciocolată aveți?

- Da.

- Și lângă tort se află o băncuță?  

- Da.

- Și pe băncuță stă o fetiță?

- Da.

- Și fetița are o rochiță roșie?

- Da.

- Și fetița are în mână un măr?

- Nu.

- Ce păcat! Zise iepurașul.

- Veniți mâine și o rezolvăm. A zis cofetarul.

În ziua următoare, iepurașul revine la cofetărie și întrabă: 

- Tort de ciocolată aveți?

- Da.

- Și lângă tort se află o băncuță?  

- Da.

- Și pe băncuță stă o fetiță?

- Da.

- Și fetița are o rochiță roșie?

- Da.

- Și fetița are în mână un măr?

- Da.

- Și din măr iese un vireme?

- Nu.

- Ce păcat! Zise iepurașul.

- Veniți mâine și o rezolvăm. A zis cofetarul.

În ziua următoare, iepurașul revine la cofetărie și întrabă: 

- Tort de ciocolată aveți?

- Da.

- Și lângă tort se află o băncuță?  

- Da.

- Și pe băncuță stă o fetiță?

- Da.

- Și fetița are o rochiță roșie?

- Da.

- Și fetița are în mână un măr?

- Da.

- Și din măr iese un vireme?

- Da.

- Ce scârbos! Zise iepurașul și plecă din cofetărie.

În zilele noastre, cum istoria în înțelepciunea mersului lumii se repetă, mărul mare, gustos și rumen, vechi de peste 140 de ani este ținut de fetița de pe băncuță și în curând va fi perfortat, căci cel din interior nu stă degeaba și cu hărnicia caracteristică roade, roade și roade, golind de conținut ceea ce va fi fost din măr. Este vorba de PDL și PNȚCD din perioada Convenției Democratice cu premieri ca Victor CIORBEA, Gavril DEJEU, Radu VASILE și cu miniștrii activi Adrian SEVERIN, Victor BABIUC, Traian BĂSESCU, Ion OLTEAN, Sorin FRUNZĂVERDE și Bogdan NICULESCU DUVĂZ ai PDL, tineri, viguroși și îndrăzneți cu obiective precise în fața unui mamut înțepenit în istorie. Istoria se repetă zic unii. Sunscriu.

(27 februarie 2021)

Am fost jugnit de blondă

Nu am zis niciodată nimic despre blonde, deși mi-am notat tot felul de bancuri cu blonde. Aseară, intrând pe youtube am găsit un clip unde Selly avea invitați care vorbeau despre Dana BUDEANU. Erau multe puncte de vedere, numai că o blondă care stătea lângă Conecte-R s-a deslănțuit vorbind de ceva spirit de turmă și de nivelul low. Dana BUDEANU este un personaj complex, de mare actualitate. Verdictele ei sunt construcții făcute cu mare grijă, studiate, iar interpretarea este de excelentă calitate. Cine crede că dana BUDEANU face verdictele la marea improvizație face eroarea vieții ei. Blobda de la showul lui Selly a dat dovadă de crasă superficialitate dovedită prin vocabular, expresie, tonalitate și ritm. Cine urmărește verdictele lui Dana BUDEANU nu sunt nici oi, nici public fără educație, ci persoane care au un nivel de exigență ridicat, unde spectacolul bine construit este la el acasă. Nu oricine este în stare să vorbească cel puțin 30 de minute coerent, nuanțat, dinamic și ordonat. 

(27 februarie 2021)

Translatorul lui Florin CÎȚU

 Premierul Florin CÎȚU de fiecare dată când vorbește folosește o limbă necunoscută multor dintre concetățenii lui. De aceea se impune ca de fiecare dată când are de spus ceva să aibă alături un transator care să traducă ceea ce zice premierul și lumea să înțeleagă mesajele pe care dorește să le transmită. Dacă ar plăti un profesor de dicție și dacă ar vorbi în limba română, sunt sigur că nu ar mai fi nevoie de translator. Acum este tardiv, dacă la tinerețe sau în copilărie poliglotul Florin CÎȚU nu a învățat și limba română, deși stăpânește engleza, oleteneaasca și rupe și un pic pe românește.

DSă vină translatorul care să traducă din limba vorbită de CÎȚU în limba română să înțeleagă tot poporul ce idei geniale are.

PS: erau doi frați, unul de 4 ani și unul de 2 ani. Cel de 4 ani traducea foarte bine ce vorbea frățiorul mai mic care avea limba lui la 2 ani. N-am zis nimic.

(27 februarie 2021)

Ce a mai zis colegul meu Charles DARWIN...

Așa cum Valeriu ZGONEA a fost coleg cu Mihai Viteazul, eu mă consider că am fost coleg cu Charlea DARWIN și fără să exagerez, ne vorbeam chiar cu băi, ca la mine în mahala și el nu s-a supărat. În evoluția speciilor, colegul Charles DARWIN a zis el acolo oarece, dar nu știa nici genetică și nici ceva despre ADN. 

Oricum, evoluția speciilor, dacă chiar speciile or evolua, are la bază modificări în planul informației de cel mai înalt nivel structural al celulei, adică pentru curioși la ADN. Dacă  ADN-ul suferă ceva schimbări prin tot felul de încrucișări accidentale sau firești, dar naturale, nu văd de ce omul nu și-ar băga și el un pic coada în subiect și chiar a făcut-o încă de la altoirea plantelor și de la crearea de noi specii de plante cu randament fabulos în agricultură, dar și obținerea de noi rase de porci, vaci și de câini. 

Clonarea este și aceasta o posibilitate, de care omul nu s-a ținut la distanță, deși forma primitivă copy-paste de clonare a folosit-o în a plagia la tezele de doctorat și chiar în procent de 4% ca să fie cu teză originală. Sunt prea bătrân să mă apuc acum de studii de genetică săp demonstrez acum că modificările în masă ale ADN-ului sunt o aberație, că un simplu vaccin sau un gaz lacrimogen nu modifică niciun ADN sau modifică în mintea unora fără de creier. 

(26 februarie 2021)

Sunt contemporan cu Constantin BĂLĂCEANU STOLNICI

 Nu voi scrie aici despre liberalul Constantin BĂLĂCEANU STOLNICI, nici despre academicianul Constantin BĂLĂCEANU STOLNICI, ci despre autorul cărții Elemente de neurocibernetică, scrisă împreună cu Edmond NICOLAU, de 301 pagini, apărută în 1967 în Editura Științifică din București.

În acele timpuri eram student în anii mari de facultate și Edmond NICOLAU îmi era profesor la disciplina Cibernetică economică. El a scris multe cărți, dar cartea scrisă de un inginer și de un om de medicină mi  s-a părut un lucru fabulos, căci pentru prima dată vedeam și eu ce înseamnă interdisciplinaritate.

La momentul publicării cărții, Edmond NICOLAU era un bărbat de 45 de ani, renumit profesor universitar, iar Constantin BĂLĂCEANU era și el un bărbat de 44 de ani, un nume în neurologia acelor vremuri. Când doi tipi de excepție se întâlnesc să realizeze un proiect, cu siguranță va rezulta ceva măreț, care să reziste în timp.

Am citit cartea aceea pe nerăsuflate, deși era de un nivel foarte special, căci la acea vreme aveam și eu ceva cunoștințe de la cursul predat de Edmond NICOLAU, care venea cu un teanc de cărți, citea din ele deși erau în vreo 3 sau 4 limbi străine și făcea un curs magistral. Partea de neurologie era și ea prezentată sugestiv, iar conceptul de neurocibernetică, așa cum ei l-au definit, consider că și azi este folosit, fără prea multe modificări, modificări inerente în contextul definirilor noi specifice genomului și a descoperirilor ce au urmat anului 1967 când a apărut cartea.

Dacă am fost contemporan cu doi savanți autentici, Edmond NICOLAU și Constantin BĂLĂCEANU, au fost aceia.

(26 februarie 2021)

Dulce ca mierea e scaunul de bugetar

Era cândva o carte a unui transfug Dulce ca mierea e glonțul patriei, dar  după atâția ani constat că tot dulce ca mierea este și scaunul de bugetar. Cu mici excepții, bugetarii au locuri de muncă în birouri, locuri de muncă:

- special create,

- fără condiții de calificare,

- suficient de lejere,

- bine plătite,

- aducătoare de mari beneficii,

- generatoare de milioane în euro,

- stabile,

- curate,

- fără norme stresante,

- generatoare de dinastii.

Noi avem un proverb că nu pleacă niciun câine de la măcelărie și de aceea posturile din instituții bugetare sunt:

- râvnite,

- plătite,

- aranjate,

- țintite,

- pilărite.

dacă se face o analiză se va vedea că în proporție de 99,99% posturile ocupate de bugetari au avut la bază:

- o pilă,

- un concurs trucat,

- un CV formal,

- lipsa profesionalismului,

- carențe de experiență,

- zero abilități,

- sprijin politic.

Niciodată nu va fi altfel, căci se zice că statule este cel mai prost manager și prin tot ceea ce face dovedește că acesta este un mare adevăr. Numai așa se explică tentativa de a ajunge la justiție un inginer în ceva nesemnificativ, la sănătate un manechin, la spital un cioclu, iar curve cam peste tot unde nici măcar cea mai veche meserie nu mai contează, că timpul trece, leafa merge, propteaua ține.

(26 februarie 2021)

Cine are curajul să taie nodul PhD?

Se zice că Elena CEAUȘESCU ar fi cerut numărului de doctori în științe, fără să specifice ce fel de doctori. Slugile ei, suficient de tâmpite au numărat doctorii în științe de la începuturi până la momentul cu pricina. A ieșit un număr cu mult mai mare decât cel al doctorilor din USA, căci acolo sunt luați PhD în viață. Așa s-a hotîrât ca admiterea să se dea o dată la 5 ani, ca să mai echilibreze cât de cât numărul de doctori. Dacxă i-ar fi dat numărul doctorilor în științe în viață, cred că decizia cu admitere la 5 ani nu s-ar fi dat și s-ar fi păstrat ritmul normal de admitere și fluxurile de atunci ar fi curs firesc.

După 1989:

- doctoratul a devenit învățământ de masă,

- au dispărut criteriile de admitere la doctorat,

- a crescut foarte mult numărul conducătorilor științifici,

- s-a scurtat stagiul doctoral la 3 ani obligatorii,

- au fost reduse sarcinile de pregătire ale doctoranzilor,

- criteriile cantitative au devenit esențiale,

- decretul cu stagiul doctoral a devenit relaxat,

- plagiatul a explodat în ritm galopant,

- tinerii valoroși se jenează să facă PhD,

- numărul titlurilor de doctor retrase e mare,

- temperarea zeloșilor se face cu software antiplagiat.

Era normal ca începând cu anul 2005 când s-a impus ca la depunerea tezelor de doctorat să existe și teza pe un CD sau încărcată pe un server, să fie create arhive cu tezele de doctorat cu drepturi de autor, exact cum sunt cărțile în bibliotecile virtuale, cu acces liber oricui dorește să studieze ceva anume. Nu s-a întâmplat așa ceva pentru că au existat motive, de ordin pudic mai ales, căci nuditatea științifică spune multe atunci când este depistată ca în povestea împăratului fără țoale pe el din povesirea lui H.C. ANDERSEN.

Are cineva curajul:

- să impună criterii calitative la admiterea la doctorat?

- să cearnă conducătorii științifici să crească exigența?

- să facă stagiul doctoral ca acolo unde PhD e ceva?

- să transparentizeze întreg stagiul doctoral?

- să generalizeze utilizarea de software antiplagiat?

- să introducă obligativitatea continuării cercetării?

- să elimine doctoratul ca autoperfecționare în sine?

- să separe instituțiile de licență, de PhD și de muncă?

- să frâneze reciprocitățile specifice dinastiilor?

Nodul PhD este mai ceva ca nodul gordian, căci este cu mult mai încâlcit și colcăielile din el sunt cu elemente de rezonanță și cu interese mult mai profunde decât am crede, din moment ce un titlșu academic generează facilități uneori greu de imaginat, de natura unor rente cu iz de invitație la huzur.

Leg totul de onoare. Neajunsurile și cârpelile sunt rezultatul lipsei onoarei, care  a dus la relaxări a tuturor criteriilor și oamenii lipsiți de realism, de calități reali și mai ales de onoare s-au și cococțat acolo foarte sus, obținând în condiții bizare ceea ce nici în visele lor cele mai colorate nu și-au imaginat că vor obține, adică titlul de doctor în ceva, fără a aloca 10 ore de muncă pentru fiecare pagină a tezei, așa cum este normal, căci soluțiile originale nu pică din cer și nu apar la comandă, chiar dacă banul joacă rol de baghetă magică, iar zâna bună este ușor lihnită de foame și face rabat de la orice norme de morală la o adică.

(26 februarie 2021)

Setea mediocrului de a fi academician undeva.

Oamenii au avut dintotdeauna dorința de a părea ceea ce nu sunt în realitate. De aceea:

- cumpără diplome,

- se împopoțonează cu titluri,

- își crează academii,

- își dau diplome și medalii

- tipăresc cărți de vizită,

- solicită să fie apelați cumva,

- poartă uniforme ridicole,

- forțează afilieri nobiliare.

Cândva a venit la mine cineva și solicita 100 USD pentru a plăti o cotizație la o academie de științe de peste ocean. Știam eu multe despre speluca cu pricina, căci primisem:

- oferta de a deveni membru acolo,

- copie după diploma personalizată,

- fotografia plachetei de 200 USD,

- fotografia medaliei de aur de 2.000USD.

I le-am pus pe masă și s-au lămurit cei care susțineau demersul că a fi membru al unei astfel de academii, dacă nu ai făcut nimic să meriți o astfel de onoare, nu înseamnă nimic. Tot așa stă și cu acele volume în care se fac prezentările contra cost ale persoanelor care plătesc mai muklt dacă descrierea este mai detaliată sau mai puțin dacă descrierea este mai scurtă. dacă se pune și o fotografie costul crește. Numai așa se explică apariția puzderiei de academii unde fiecare care dorește devine membru dacă pohtește și dacă plătește o oarece sumă. 

În mintea mea există doar o singură academie, Academia Română. Restul sunt fake-uri. Condiția ca instituția să fie unică trebuie impuse niște rerstricții:

- cuvântul academie însoțește o singură instituție și atât,

- se interzice folosirea de alții în titulatură a cuvântului,

- numărul de locuri este fix în Academia Română,

- primirea este cu transparență totală,

- acolo este templul învățaților autentici,

- constituția consfințește totul despre unicitate.

Dacă se constituie un reper, orice diluare trebuie interzisă, căci o scară a valorilor este necesară pentru poporul nostru care acum este derutat datorită năpădirii nonvalorilor în toate domeniile, ceea ce duce la pierderi incomensurabile pe termen lung în societate și în istorie, căci a nu știi cine ești și încotro mergi este marea dramă a celor care își neagă trecutul pentru a sări peste prezent pentru a se parașuta într-un viitor nebulos, mocirlos, dureros, plicticos și sulfuros.

(26 februarie 2021)

Prezentarea corectă a datelor statistice privind vaccinarea

Este foarte important ca din puzderia de date care se culeg despre evoluța procesului de vaccinare, statisticienii profesioniști să le pună cap la cap astfel încât indicatorii prezentați să fie:

- reprezentativi,

- credibili,

- corecți,

- obiectivi.

În 24 februarie s-a zis că 446 persoane care au făcut rapelul au făcut COVID, numai că doar această informație nu spune nimic. Trebuiau precizate următoarele elemente?

- intervalul la care se referă culegerea datelor,

- numărul de persoane care au făcut rapelul,

- ponderea celor care au făcut COVID în totalul celor care au făcut rapelul.

Deci, de la începutul perioadei, de când s-a făcut prima doză de rapel, până la 24 fenruarie 2021:

- au făcut rapel 611.553 persoane,

- 443 persoane au făcut COVID 19,

- cei ce au făcut COVID 19 reprezintă 0,07% din numărul celor care au făcut rapel.

Comparatic vu alte vaccinuri, rezultatul este unul foarte bun, adică vaccinurile sunt eficiente și evidențiază faptul că își dovedesc utilitatea pentru care au fost create, ca orice alte vaccinuri.

În opinia mea, trebuie ca acel grup de comunicare strategică să aibă un statistician de meserie, nu unul pârât, care să spună într-o propoziție simplă valorile absolute, valoarea relativă și interpretarea, iar televiziunile să citească, fără să interpreteze ele cum le bubuie țestele redactorilor, ca să bage groaza în oameni, ci să fie totul pus la punct, direct și la obiect.

(25 februarie 2021)

Safier Koorndijk-Iancu, un culturist român de mare viitor

 Urmărind aseară pe Internet rezultatele de la concursul Arnold Europe 2020 am vrut să văd dacă din țărișoara noastră au fost culturiști în concurs. Rezultatele sunt puse într-o anumită ordine și mă miram cum avansând, la o țară de 20 de milioane de locuitori nu erau reprezentanți nici la  Master Men's Classic Bodybuilding Open, nici la Master Men's Bodybuilding age 50-54, nici la Master Men's Bodybuilding over 55, Master Men's Bodybuilding age 40-44 Open, Master Men's Bodybuilding age 45-49 up to 80 kg, nici la Master Men's Bodybuilding age 45-49 over to 80 kg, nici la Master Men's Bodybuilding Overall, nici la Men's Classic Bodybuilding up to 175 cm, nici la Men's Classic Bodybuilding up to 180 cm, nici la

Men's Classic Bodybuilding over  180 cm, nici la Men's Classic Bodybuilding Overall și aș continua tot așa, dar spre marea mea surpriză la categoriile Men's Classic Physique up to 175 cm și Men's Classic Physique Overall, am văzut pe primul loc numele țării mele România, în dreptul culturistului Safier Koorndijk-Iancu. Ca lucrurile să fie mai spectaculoase, acest culturist cu un rezultat de excepție, deși  are participări importante în competiții, în mediul online mioritic materialele sunt extrem de limitate.

Mai întâi, el este o prezență activă pe contul de socializare Facebook, ceea ce este un lucru pozitiv, pentru că face cunoscute preocupările sale legate de antrenamente și diferite aprecieri legate de culturism și culturiști, care se deduc din fotografii și din clipurile postate de el.

Safier Koorndijk-Iancu este un culturist de 30 de ani, născut în zodia pești, zodie care îi descrie pe culturiști astfel:

Cei născuți în acestă zodie sunt caracterizați prin rogoare în tot ceea ce fac. Înainte de a porni la drum, eiîți clarifică toate aspectele și stabilesc cu exactitate de ceasornic pașii de urmat. Sunt foarte meticuloși și disciplinați, ceea ce le asigură tot confortul pe care orice economie de timp pe care o obțin le permite să facă altceva dintre lucrurile pe care și-au propus să le finalizeze. Au înclinație să ducă lucrurile până la capăt și nu sar de la una la alta. Peștii au dorința de a fi cei mai buni și luptă pentru a demonstra că într-adevăr sunt cei mai buni. Le reușește acest lucru pentru că ei știu să muncească eficient și știu să-și termine munca exact la momentul potrivit, nici mai devreme și nici mai târziu, iar cei care îi analizează îi percep în acest fel ca fiind niște persoane speciale de înaltă performanță. Și în săritura în înălțime dacă maximul de pregătire este atins cu o săptămână înainte de concurs sau cu două săptămâni după, degeaba. Peștii care practicanți ai  culturismului au știința de a atige maximul chiar în ziua de concurs, nici o zi înainte

și nici o zi după.

În palmaresul culturistului se află participări la competiții precum:

2020, Santa Susanna, Arnold Europe, categoria Men's Classic Physique up to 175 cm, locul 1

2020, Santa Susanna, Arnold Europe, categoria Men's Classic Physique Overall, locul 1

2020, Malta,  IFBB Diamond Cup,  categoria Men's Classic Physique Overall, locul 2

2019, Barcelona, Arnold Europe, categoria Men's Classic Physique up to 175 cm, locul 1

2019, Barcelona, Arnold Europe, categoria Men's Classic Physique Overall, locul 3.

2019, București, Tiger Classic, categoria Men's Classic Physique up to 175 cm, locul 1.

2015, Flex Cup, , categoria classic bodybuilding, locul 2

2014, Olanda,  S.A.P. Cup, categoria classic bodybuilding, locul 5

Culturistul Safier KOORNDIJK-IANCU a fost invitat să facă o demonstrație la Campionatul național de Fitness și Culturism de la Sibiu din anul 2019. Pentru a ajunge aici, sunt sigur că pamaresul sportivului este unul impresionant, care așteaptă să fie completat, sunt sigur de însuși acest mare campion, căci am mari rezerve că vor fi alții care s-o facă în locul său, din moment ce Internetul e sărac.

Culturistul Safier KOORNDIJK-IANCU  a urcat pe scenele de concurs în compania unor sportivi deosebit de valoroși dintre care enumer aici pe Francisco FRANCO, Alexander EXPAILLAT, Sultan ALBEKOV, Egert OIOV, Szymon KULINSKI, Adrian GARCIA, Mykailo KYSLIAKOV, Swan MATAYI, Andrej MANDIC și mulți alții, pentru că la categoria Men's Classic Physique up to 175 sunt foarte mulți concurenți, grupele fiind formate de cel puțin 7 sportivi.

Mediul online este extrem de sărac cu informațiile privind evoluțiile campionului Safier Koorndijk-Iancu, căci este foarte important să fie cunoscută evoluția unui culturist încă de la început, până la marile performanțe la care a ajuns în anul 2020. El activează în cadul celui mai puternic club sportiv și aici mă refer la Champions Gym&CSS 5, care este o adevărată fabrică de campioni, căci de acolo au urcat pe cele mai înalte trepte ale podiumurilor cu concurs din culturism sportivi precum Virgil BURUIANĂ, Ioan ORIAN, Mihai PETRAICHE, Dragoș POPESCU, Cristian COSTESCU,Marius VĂRZARU, Costin DUMITRU, Sebastian ȘERPESCU, Costin ILINCĂ, Mădălin SOARE, Andrei TORCEA, bineînțeles Safier Koorndijk-Iancu și mulți, mulți alții. Activând la acest club, realizând antrenamente de calitate și beneficiind de atmosfera cu totul specială orientată spre calitatea execuțiilor pentru fiecare exercițiu, culturistul Safier KOORNDIJK-IANCU a reușit că se înscrie în trupa acelor culturiști care duc mai departe o tradiție specifică performanței de top din culturism.

(25 februarie 2021)

Manipularea din cifre

     În 24 februarie televiziunile au arătat că 4769 dintre cei vaccinați care au făcut și rapelul, au avut reacții adeverse. Prezentând doar ce le convine, asemeni celor mai bolșevici propagandiști de după revoluția din noiembrie 1917, cei din televiziunile secolului al XXI-lea vor să inducă teama prezentând adevătul doar pe jumătate. Statisticile oficiale arată că până la 24 februarie 2021totalul persoanelor vaccinate era de 855.097. 

        În mod corect, televiziunile trebuiau să prezinte textul următor:

DIN TOTALUL DE 855.097 PERSOANE VACCINATE, UN NUMĂR DE 4.769 REPREZENTÂND  0,56% AU AVUT REACȚII ADVERSE.

        În opinia mea, dacă grupul de comunicare strategid ar fi impus ca regulă de bază ca un anumit text scurt să fie citit obligatoriu în forma prezentată, nu ar mai fi lăsat libertatea televiziunilor să abereze, trunchind mesajele, luând doar ceea ce le convine pentru a manipula în direcția în care ele doresc. dacă specialiștii consideră că acel 0,56% se încadrează în marja oricărui vaccin, va fi precizat expres și acest detaliu în textul obligatoriu de prezentat de știriști sau de analiști la Tv.

        Folosind indicatorii statistici orice este posibil să fie susținut, chiar dacă reprezentativitatea acelor indicatori este discutabilă. Propaganda bolșevică din televiziuni are apetență spre falsuri și contracararea se face numai prin definirea de reguli care să restrângă prezentările trunchiate de studiouri, folosind texte impuse ca structură și formulare dată de statisticieni profesioniști, nu de ageamii.

(25 februarie 2021)

Știrile false din Tv care îngrozesc lumea

Televiziunile au plăcerea dementă să detalieze cu sadism:

- cum s-au produs violuri,

- venirea uraganelor,

- efectele tornadelor năpraznice,

- concluziile unor prognoze meteo de dezastre,

- dinamica neagră a pandemiei.

Îmi aduc aminte cum nici nu se declarase pandemia că în televiziuni se și prezentau știri de pandemie. Acum sunt undeva la 3.000 cazuri de infectări. Deja sunt unii care au făcut prognoze și prevăd 9.000 de cazuri cât mai curând și chiar prevestesc un lockdown aici în spațiul mioritic. Un om de știință autentic specializat în prognoze, trebuie să spună:

- care sunt ipotezele de lucru,

- ce model a folosit,

- cum a făcut validarea rezultatelor,

- condiții de valabilitate,

- probabilitatea  de a se fi înșelat.

În televiziuni lumea nu are răbdare și nici de meserie nu este, iar dacă știrea este generatoare de panică, este preluată mecanic și este prezentată prin senzaționalul ei, ca fiind valoroasă, ceea ce este imoral, indecent, criminal, ca să fiu mai exact. S-a văzut că politicile românești legate de managementul pandemiei sunt echilibrate, chiar dacă sunt și unele ezitări se asigură  coerență pe termen lung.

(25 februarie 2021)

Din rău în mai rău și retur

 Acolo unde lumea se face că face ceva, adică nu muncește serios după reguli clare, tot timpul:

- se vor face studii de fezabilitate,

- se vor găsi motive pentru întârzieri,

- va fi premiată nemunca,

- mulți vor fugi de responsabilități,

adică, într-un cuvânt, nu se vor întreprinde acțiuni majore din care să rezulte edificii importante, care să genereze confort, ci vor fi cheltuiți banii pe:

- beculețe,

- mititei,

- pomeni,

- asfaltări,

- borduri,

- zugrăveli,

- excursii.

Ceea ce există se degradează, iar reparațiile sunt superficiale și făcute în dorul lelii, ceea ce duce implacabil la apariția unor accidente de mare amploare, iar oamenii vor ridica ochii spre cer neputincioși. Din vorbe nu se face nimic. Dacă unii se cred cei mai buni doar pentru că sunt la butoanele puterii, rezultatul va fi inevitabil același, căci după ce pierd puterea, ceilalți devin cei mai buni și ceea ce au gândit predecesorii este obligatoriu prost, ineficient și inaplicabil. Trebuie luat totul de la capăt ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Soluția este simplă, dar nu o dorește nimeni, căci acolo unde toți sunt obligați să participe la definirea problemei, la redactarea soluției, când apare ciclul electoral nu se va mai invoca greaua moștenire și nu se va mai merge din rău în mai rău, adică nu se va relua nimic de la zero.

(24 februarie 2021)

Cum slăbești 3 grame zilnic, sigur și categoric

Văd persoane care ies la rampă și vorbesc despre diete minune din care rezultă că au slăbit 60 de kilograme, mâncând normal, nefăcând sport și fără inel gastric. N-am dat credit unor astfel de abordări, căci folosirea de ceaiuri minune, de creme minune, de alimente minune, induce ideea că miracolele sunt în afara noastră, nu în interiorul nostru.

Dacă ne satbilim obiective ceva mai modeste, precum acela de a slăbi 3 grame zilnic, cu siguranță vom ajunge la performanța de a slăbi:

- 1.095 grame într-un an,

- 7.665 grame în 7 ani,

- 482.895 grame în 441 de ani.

O luăm încetișor, cu grijă, ca pe o joacă și nu ne distrugem brutal obiceiurile, devenind roboței astenici, care luptă doar pentru a da jos kilogramele în plus. Ne asigurăm confortul citadin și rămânem cantonați în marile noastre probleme existențiale, singura emblemă care ne dirijează ca un vector pus pe șinele existențiale fiind bucuria de a vedea lucrurile în roz. Astenia generată de procedurile stricte ale dietelor malefice este înlocuită de optimismul debordant al slăbirii celor 3 grame care este la îndemâna oricui, fără efort, fără concentrare, fără costuri, fără dureri de cap. Trebuie doar să vrei să slăbești trei grame, nici mai mult, nici mai puțin și vei slăbi instantaneu, fără drame, fără zbateri și fără grimase.

(24 februarie 2021)

Lucruri exacte

Există lucruri exacte precum:

- matematica,

- medicina,

- chimia,

- contabilitatea.

Să ne oprim la contabilitate. Dacă avem 10 lei și-i investim, după care câștigăm 25 de lei, contabilitatea zice că avem profit PR = 25 - 10 = 15 lei. Dacă investim cei 10 lei și câștigăm 7 lei, se zice că nu ne-am scos nici măcar investiția și avem pierderi PI = 7 - 10 = -3 lei, adică pierderi de 3 lei. Să mergem un pic mai departe. Se vorbește de programul de reconstrucție și reziliență de 31 de miliarde euro, sumă stabilită. Dacă se vor face proiecte și se vor cheltui exact cele 31 de miliarde, contabilitatea zice că suntem pe zero, adică am folosit tot ce ni s-a alocat și este bine. Dar tot contabilitatea zice că dacă prin proiectele depuse au fost decontate 20 de miliarde, 11 miliarde (31 - 20 = 11) sunt sume neutilizate, deci bani pierduți.

Ideea este legată de faptul că există un minister al atragerii fondurilor europene, unde nimeni nu analizează pierderile, înțelegând prin pierderi foarte multe lucruri dintre care enumer aici:

- diferența dintre suma dată sub formă de contribuție și sumele atrase, dacă acestea sunt mai mici,

- sumele returnate când cheltuirea nu s-a făcut conform proiectului,

- sumele alocate dar neatrase prin proiecte.

Deși salariile celor care gestionează banii europeni nu sunt de neglijat, nu am auzit până acum nimic despre interpretarea ca delapidare a diferențelor dintre banii dați de țara noastră drept contribuție și sumele ce s-au întors dacă aceste sume sunt cu mult mai mici. Diferența este o gaură care are la bază indiferență, inactivitate și mai ales orientarea păguboasă conform căreia dacă nu fac eu, de ce ai face tu.

(24 februarie 2021)

Analfabeți pe bani mulți

Există vorba omul potrivit la locul potrivit. Dar există și vorba: s-a aflat în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.

Nu mă miră deloc să văd agramați la televizor. E la ordinea zilei lipsa de apetență pentru citit, pentru învățat, dacă se câțtigă bani din incultură crasă, din vorbit la întâmplare, din greșeli în cascadă, spunând că este cool.

Reclamele se fac pe bani mulți și tot pe bani mulți se construiesc și greșelile impardonabile. Se zice că prostul dacă nu e și fudul, nu este prost destul. Mergând la grămadă, unii se pierd în mulțime și nici nu se știe cine trebuie arătat cu degetul. dacă s-ar responsabiliza totul, ar fi acordată mai multă atenție înscrisurilor care se adresează unui public larg.

(24 februarie 2021) 

Răzbunarea trecutului crăcănat

Se spune că trecutul este trecut și nu se mai întoarce. Nu prea mai sunt sigur din moment ce teoria relativității zice altceva. oricum, din punctul de vedere al lucrurilor practice, trecutul crăcănat chiar dacă nu se mai întoarce, se zăbună.

Vedem politicieni cu ștaif care nu-și mai încap în piele până li se scoate de la naftalină:

- foi matricole dezastruoase, 

- anii de repetenție,

- furturi de zacuscă,

- certificate de nebuni luate la ananghie să nu facă pușcărie,

- poze în ipostaze deplasate,

- înregistrări vocale compromițătoare,

- ziceri la nervi crezând că nu sunt înregistrați.

Morala este una simplă:

- dacă te știi cu musca pe căciulă, stai în pătrățel și nu faci praf,

- cauți să nu ai nicio muscă pe căciulă,

- ștergi acel trecut compromițător dacă stă în puterea ta.

Cel mai simplu este de a face o mișcare inteligentă și de a pune totul la mezeat, astfel încât nimeni să nu mai cotrobăie în vreun cotlon pentru a găsi lucruri pe care le crezi bine dosite, dar care descoperite de alții și negate, devin bombe care-i explodează în față exact celui care credea că este blindat 100%, dar n-a fost să fie.

(23 februarie 2021)

Omul nu-i ca vinul, dar

La noi este vorba că omul nu-i ca vinul, cu cât e mai vechi, cu atât e mai bun. Mergând pe aceeași premisă, societatea românească este invadată de copii minune. Cultura mondială știe că Wolfgang Amadeus MOZART era renumit prin compozițiile sale de la 11 ani. Mihail EMINESCU a publicat poezia sa O, mamă... la numai 16 ani. Évariste GALOIS era deja cunoscut în lumea matematicienilor încă de la 18 ani. Unii abuzează de aceste exemple și forțează evoluția în carieră, deși realitatea este un pic alta. Sunt cunoscute cazuri de tineri matematicieni români care la o vârstă de sub 30 de ani, erau prin teoriile descoperite de ei, nume mari în lumea matematicienilor din lumea întreagă. Ei au devenit profesori universitari pentru valoarea lor recunoscută.

Acum este la modă arderea etapelor, adică toată lumea dorește să devină profesor universitar sau doctor în științe, indiferent prin ce metode, mai ales că acum sunt la modă metodele cantitative de a evalua strict calitatățile profesionale ale unui candidat. Sunt nenumărate metode de a evita adevăratul impact al calității, dintre care voi enumera:

- alcătuirea unei comisii de evaluare îngăduitoare,

- publicarea contra cost a articolelor indexate,

- definirea de criterii relaxate cu dedicație,

- atmosfera îngăduitoare în jurul intereselor.

Numai așa se explică numărul redus al cercetătorilor autentici din departamentele universităților reuniți în echipe puternice, căci personalități care dezvoltă proiecte de cercetare individuală sunt foarte numeroase, iar rezultatele sunt foarte importante. Numai că la ora actuală în cercetarea științifică de vârf se pune problema lucrului în echipe puternice, din laboratoare extrem de bine dotate cu cele mai noi echipamente. Omul cu e ca vinul, dar nici poșirca nu e ca omul, cu cât e mai tânăr cu atât e mai spectaculos.

(23 februarie 2021)

Cântecul non-fusului

 Auzind puzderia de cântece submediocre de la posturile de folclor de pe televizor, m-am gândit la versurile Lui George COȘBUC din poezia Cântecul fusului:

                        Eu mi-am făcut un cântec

                        Stând singură-n iatac

                        Eu mi-am făcut un cântec,

                        Şi n-aş fi vrut să-l fac.

                        Dar fusul e de vină

                        Că se-nvârtea mereu,

                        Şi ce-mi cânta înainte

                        Cântam pe urmă eu.

Făcătorii de folclor de azi:

- nu au iatac,

- nu mânuiesc fusul,

- au grave lipsuri de cultură,

- aleargă după bani,

- folosesc scheme facile de versificație,

- se prăbușesc în propriile stupidități,

- chiar cred că scriu versuri.

În realitate, au producții de duzină, comune deci, care sunt foarte departe de un act artistic normal, pentru că  tot ceea ce fac este sub presiunea banului, a dorinței cu orice preț de a ieși în față repede, abrupt și mai ales eficient, cu costuri minime, inclusiv la consumul de talent, de inteligență și de inspirație. În vremurile comuniste revista literară Luceafărul publica în ultimul număr de decembrie al fiecărui an cele mai proaste poezii pe care le primeau ei la redacție de la dibeșse persoane. Comparativ cu acele versuri tâmpite, ce se aude ieșind din gurile rujate sau din burțile umflate ale unor soliste/soliști de așa-zis folclor, arată că este posibil să se coboare ștacheta și mai jos și ei o fac cu sârg și îndârjire, pentru a evidenția că drumul din rău spre mai rău e liber.

23 februarie 2021)