Toni IORDACHE, țambalagiul

Când vorbim despre Toni IORDACHE, vorbim despre un virtuoz al țambalului. Până prin 2005 când am avut posibilitatea să-l ascult pe un lăutar cântând Rapsodia nr. 1 a lui George ENESCU la țambal, aveam impresia greșită că acest instrument este doar de acompaniat. Atunci mi-am schimbat impresia despre țambal și când a apărut Internetul și posibilitatea de a identifica muzică interpretată numai la țambal pe YOUTUBE, am văzut că țambalul are multe clipuri și am început să ascult. De departe Toni IORDACHE are cele mai multe înregistrări.
Așa beau oamenii buni
Baladă haiducească
Călușul
Cântă cucul primăvara

 Cântec de masă
Cuculeț de la pădure

 Dansul săbiilor
Doina Oltului
 Foaie verde și-o crăiță
Geaba mă mai duc acasă
Geamparalele lui Haidim

Hora Staccato
Hora de la Rudari
Hora lui Toni
Horă din Ialomița
Horă moldovenească
Intermezzo
În grădina lui Ion
Joc de doi
Jocul ciocănelelor

Leliță Floare

 Măi neicuță, măi gorjene

 Multă lume noroc are
Nuneasca de la Craiova

Omul bub n-are noroc

Pasărea și pituliciul

 Pentr-un cal și-o iapă sură
Picături de untdelemn
Sârbă de la Medgidia

Tinerețe, tinerețe
Știind referințele în multe cazuri, mi-am dat seama că Toni IORDACHE a depășit acele referințe, căci a făcut din țambal un instrument care parcă șoptește cuvinte, asemeni omului. Deși a plecat dintre noi la 46, Toni IORDACHE a lăsat o bogată discografie și cine se va ocupa de sistematizarea acesteia, va vedea că el a acoperit o vastă arie de specii muzicale, căci talentul său de excepție i-a permis s-o afcă.

(228 martie 2025)

Cine-i ajută pe globaliști?

Se știe că e o mare luptă între globaliștii de azi și suveraniștii tot de azi. Forțele suveraniste sunt legate de trecut, de sentimentele puternice care privesc patriotismul, naționalismul, suveranitatea, integritatea țării, în timp ce globaliștii trăiesc în prezent și privesc în viitor. Forțele globaliste sunt ajutate de:
- Internet,
- e-mail,
- teleworking,
- e-commerce,
- e-banking,
- criptomonede,
- inteligența artificială,
- telefonul mobil.

Ideea de bază în globalism este optimizarea în sensul maximizării beneficiilor de orice natură ar fi ele și minimizarea eforturilor, de asemenea, de orice natură ar fi ele. Dacă la început procesele de optimizare sunt evidente și efectele lor sunt spectaculoase, cu trecerea timpului, performanțele sistemelor interconectate începe să se aplatizeze și asemeni performanțelor sportive, cresc intervalele la care se obțin salturi calitative semnificative, ceea ce pentru procesul de globalizare este un mare dezavantaj.

Motorul globalismului este influențat de natura descoperirilor tehnologice revoluționare și studiul generațiilor de calculatoare ne ajută foarte mult să înțelegem parcursul memoriilor în 70 de ani sau al procesoarelor în ultimii 50 de ani și cu atât mai mult parcursul tehnologiilor ce privesc achizițiile și prelucrările volumelor foarte mari de date.



(20 decembrie 2024)

Digitalizarea și puterea discreționară

Ne amintim cu toții de puterea discreționară:
-  a recepționerului de la hotel care-și dădea o cameră dacă dorea și mai ales dacă-l mituiai substanțial,
- a portarului de la spital care te lăsa să-ți vizitezi pacientul dacă-l mituiai și dacă dorea el,
- a funcționarului care te introducea în biroul după bunul lui plac și dacă aveai o pilă,
- a profesorului care evalua o lucrare de admitere la un examen după cum avea el chef sau era stimulat.
Exemplele sunt cu mult mai numeroase și fiecare dintre noi a simțit puterea discreționară a celor puși să presteze servicii pe bani publici și care-și făceau proceduri proprii să soluționeze, astfel încât la sfârșitul zilei să plece de la locul de muncă fie cu buzunarele pline, fie cu sacoșele pline, deși resursele pe care le distribuiau erau ale statului, dar condiționările erau ale lor.

Digitalizarea a schimbat din temelii năravurile și programările online, afișerile de numere de ordine și numele celor programați în firul de așteptare, au făcut ca nici recepționerul de la hotel, nici funcționarul să nu mai joace după regulile lor, iar puterea lor să scadă la zero. Existența camerelor de luat vederi în clase la bacalaureat a făcut ca orice urmă de incorectitudine a elevilor sau a profesorilor să dispară, din moment ce totul este înregistrat. Chiar și în procesul de evaluare a tezelor de la examene subiectivismul a fost eliminat, din moment ce o teză a elevului din orașul X este evaluată simultan în orașul Y și în orașul Z,  fără să se știe cine este autorul, punându-se la dispoziție în detaliu modul în care au fost acordate punctele cu  compararea automată a diferențelor. Regulile se schimbă dramatic prin digitalizare și puterea discreționară este redusă la zero, cu efecte benefice pentru cetățean, căci acesta nu mai este la dispoziția celui care presta servicii după bunul lui plac.

Digitalizarea înseamnă transparență, căci Internetul a permis afișarea a tot ceea ce trebuie să cunoască publicul pentru că existența fișierelor PDF a fost posibilă prin scanare chiar și cu telefonul mobil, iar costurile întregului proces sunt nule, criteriile de regăsire fiind foarte apropiate de limbajul natural.

(12 noiembrie 2024)

Anonimele versus protejarea identității

În zilele noastre, utilizarea computerului în comunicare, schimbă radical abordarea problemelor legate de utilizarea anonimelor și de aceea este absolut necesar să se schimbe radical modul în care se gestionează protejarea identității. Acum este posibilă identificare persoanelor care trimit mesaje anonime folosind computerele, căci tehnologiile din ziua de azi stochează suficient de multe informații legate de calculatorul de pe care se transmit mesajele, dar și informații legate de contul de pe care se face transmiterea mesajelor, oricare ar fi acestea și nu este un secret pentru nimeni că ideea de mesaje anonime este acum un concept vetust, dacă se folosește pentru așa ceva un computer.

Dacă este definit conceptul de persoană protejată, implicit textele transmise de pe un computer de o astfel de persoană, automat devin texte ale persoanei protejate și este necesar ca toți cei care manipulează texte transmise de persoane cu identitate protejată, să aibă grijă de a proteja identitatea celor care au transmis textele, atunci când prelucrează acele texte, mai ales atunci când acele texte sunt transmise prin fluxuri celor care trebuie să le prelucreze și să ia decizii. 

Textele anonime reprezintă o primă formă de comunicare, după care, după ce emitentului i se garantează protecția, continuarea transmiterii de texte ca persoană protejată, capătă o nouă valoare a conținutului și fluxurile ce se vor crea vor defini abordări specifice lucrului cu persoane cu identitate protejată, iar deciziile viitoare vor urma proceduri în consecință.

(02 august 2024)

Dispariția INTERNETULUI.

Plec la a lansa această teorie de la ceea ce se știe dintotdeauna în filosofie și anume că, orice sistem dispare datorită propriei lui dezvoltări. Și Internetul a avut un înc eput, are o dezvoltare, acum este într-o perioadă a exploziei sale, dar cu siguranță, datorită nivelului extraordinar de mare al dezvoltării, va cătăpa o astfel de dezvoltare încât, va deveni inutilizabil, datorită:
- dificultății de a regăsi informația pe acre o căutăm,
- marilor fluctuații de calitate ale informației,
- marea diversitate a opțiunilor oferite care îngreunează decizia,
- disproporțiilor de finețe a soluțiilor în raport cu importanța problemelor de rezolvat,

- nenumăratelor proceduri care încearcă să-l reglementeze,

- costurile impuse de asigurarea securității informatice,

- estomparea diferențelor dintre conținutul generat de AI,

- creșterea dificultăților în a face diferența între conținutul digital generat de AI și cel creat de om.

Costurile acum zero, nu vor mai fi zero, din moment ce aplicațiile sunt surse de venit și asigurarea securității determină costuri suplimentare. În viitor orice aplicație va avea costuri și nu va mai fi nimic la liber, ceea ce va schimba poziționarea utilizatorilor față de Internet. Noile tehnologii vor aduce noi facilități încât limbajul natural va fi implementat în totalitate și comunicarea se va face în cu totul alt mod decât cu tastatură sau cu atingerea ecranului, latura vocală și cea a vizuală vor fi cu mult mai mult fructificate, adresele de poștă electronică, adresele portalurilor, dar și modurile de referire specifice Internetului vor deveni istorie. Pentru noul mod de comunicare trebuie o cu totul altă infrastructură și Internetul, cu siguranță va fi depășit din toate punctele de vedere, așa cum nu se mai vorbește acum de cartela perforată, indispensabilă ca purtător tehnic de informație în anii '60, '70 și '80

(31 februarie 2024)

Internetul din parcuri

Sunt multe localități care au introdus Internetul în parcuri și pe unele bănci este semnul de WiFi gratis, din dorința de a-i scoate pe oameni la aer, la mișcare chiar dacă vor folosi telefonul mobil sau tableta, ei nu mai sunt într-un spațiu închis. Gestul este interesant și benefic pentru toată lumea.

Pentru primăriile care administrează parcuri gestul e benefic pentr=u că parcurile au vizitatori.

Pentru cetățenii care au probleme de rezolvat pe Internet, gestul e benefic pentru că-și rezolvă problemele în parc, îmbinând plăcutul cu utilul.

Totul este o dovadă de normalitate, atât timp cât transferul de date este de mare capacitate și nu sunt probleme care să-i enerveze pe utilizatori prin întreruperi și prin așteptările mult prea lungi.

Internetul în parcuri nu este suficient dacă nu există și alte elemente de infrastructură care să asigure continuitate activităților celor care-l folosesc și care să ofere o serie de facilități ca timpul să treacă într-o formă cât mai agreabilă și aici mă gândesc la puncte de desfacere a unor produse, dar și la atmosfera generală din parc, curățenie, ambient și multe alte detalii, care fac diferența și Internetul de luat în seamă.

(20 iunie 2023)

Conexiunea la Internet din camera de hotel

Prin anul 2011 când am fost cazat la un hotel din centrul Vienei, am avut surpriza să aflu că accesul meu la Internet era posibil doar din holul hotelului, de la parter, de la recepție. Știam că în hotelurile din Bulgaria accesul la Internet era asigurat de oriunde din hotel, fără a fi nevoie de parolă, la acea vreme.

La ora actuală am văzut hoteluri:

- fără acces la Internet și acestea primesc de la mine nota zero,

- cu acces la Internet doar de pe holul de lângă recepție și primesc de la mine nota 3,

- unde accesul la Internet în cameră  este restricționat la un device și primesc nota 4,

- cu acces la Internet în cameră prin intermediul unei parole și primesc nota 6,

- unde accesul la Internet este liber oriunde în incintă și primesc de la mine nota 8.

Apare problema calității conexiunii. Dacă am o conexiune foarte bună, adaug două puncte. Dacă am o conexiune slabă, nu adaug nimic. Noi trebuie să fim exigenți în ceea ce privește accesul la Internet, căci mulți dintre clienții hotelului au joburi unde lucrează de acasă și acest de acasă, înseamnă și de la hotel.



(03 iunie 2023) 

Nicolae MANOLESCU se smiorcăie

Academicianul Nicolae MANOLESCU, cel care a eșuat îân politică cu acel PAC - Partidul Alianței Civice, care în loc să se ocupe de ce știe el cel mai bine și aici mă refer la critica și istoria literaturii române, se apucă să-și dea cu părerea despre revoluția pe care a adus-o Internetul și costurile zero în postările de creații mai mult sau mai puțin literare din zilele noastre, în care oricine are posibilitatea să-și facă cunoscute opiniile și realizările și oricine are posibilitatea de a le accesa cu costuri zero.
Nicolae MANOLESCU este un nostalgic al vremurilor în care cenzura era la ea acasă, căci cenzură era și decizia colectivului redacțional al unei edituri sau reviste de a publica sau de a nu publica ceva, tot așa cum cenzură ear și decizia partidului de a scoate din viața publică un scriitor care nu-i convenea, așa cum s-a întâmplat cu ARGHEZI și BLAGA, să dau doar două exemple mai vechi, deși perioada de dinainte de Revoluția din Decembrie 1989 nu a fost lipsită de episoade la fel de dureroase.
Nicolae MANOLESCU se smiorcăie că nu mai este vorba de o selecție a valorilor în literatură. Nu este adevărat. Selecția operează și este cu mult mai dură decât ceea ce se întâmpla în timpul când editurile și revistele literare operau mai mult sau mai puțin arbitrar. Dovada este dată de faptul că nici până acum, iar acum suntem în anul 2023 nu există un laureat al premiului NOBEL pentru literatură născut și crescut aici, dar care a produs aici pe meleagurile mioritice, deși eu știu pe un nene care-și dorește cu ardoare acest premiu, dar care este ocolit căci eu însăși nu cred că-l merită, cum bine zicea cineva, cândva.
Se știe că în vremurile de demult, un număr restrâns de K critici literari și editori făceau să se știe de un autor și de o carte a sa și noi cei M cititori aflam de la ei despre carte și dacă ne plăcea cartea era OK, iar dacă nu ne plăcea cartea, era tot OK că nu aveam încotro, din moment ce o plătisem în librărie când am cumpărat-o. Acum, N autori publică ce le trăsnește prin cap, după care postează ceea ce au scris, cu costuri zero pe Internet și M cititori accesează acele fișiere, lăsând comentarii. Numărul de clickuri, comentariile și motoarele de căutare fac din ceea ce a fost postat fie o lucrare de succes, fie ceva care doar a fost postat și atât, fără a fi stârnit în rândul celor care intră pe Internet nimic special. De acest lucru este temător Nicolae MANOLESCU. Nu mai este el influencer, ci influencer este însuși cel care a realizat și postat materialul și acum are acces nemijlocit la cititor, căci nici cititorul nu mai este cel ce era cânva când mergea în librărie sau citea cronici literare în reviste. Cititorul de azi este cel care deschide laptopul, calculatorul personal, tableta sau telefonul mobil sau tableta și are propriile criterii de căutare. Motoarele de căutare îi pune la dispoziție ceea ce el are nevoie și acest cititor selectează, citește integral sau parțial și abandonează dacă nu-i convine, dar tot el pune comentariile care îi reprezintă punctul de vedere. În acest fel, revoluția dată de Internet în ceea ce privește operele literare este mai profundă decât revoluția pe care Johannes GUTENBERG a declanșat-o în momentul în care a inventat tiparul și care a schimbat tin temelii circuitul valorilor literare fie pe cale orală, fie prin manuscrise. Nicolae MANOLESCU ar trebui să înțeleagă profunzimea transformărilor pe care le aduce Internetul și să caute să se folosească de ele și nu să se mai smiorcăie prin emisiunile tv, căci viața merge înainte și nu-l ia nimeni în seamă.

(11 mai 2023)

De ce se dezvoltă violența în școli?

Posturile de televiziune abia așteaptă să apară clipuri cu elevi violenți, cu profesori bătăuși, cu indivizi care agresează elevi în afara școlii. Acestea sunt baza existenței televiziunilor, care la știri prezintă crime, violuri, bătăi, vulgarități, pușcăriași, accidente, tragedii și tot ceea ce este mai rău, pentru a impresiona, pentru a crește ratingul și pentru a atrage reclamele, ca singurul mod de a aduce profituri și salarii mari.

Așa cum prezintă știrile legate de violența în școli, televiziunile nu au niciun interes ca violența în școli să scadă sau să dispară, ba mai mult, indirect, invită pe tinerii sau pe cei care asistă la scene de violență să se comporte într-un mod reprobabil, care nu conduce la aplanare, ci la filmarea scenelor, cu efect direct asupra creșterii intensității scenelor, care au la bază rolul incitant dat de filmări și de numărul crescut al spectatorilor.

Este important să se analizeze cauzele care au dus la creșterea violenței în școli. În opinia mea, violența în școală este efectul rămânerii în urmă a școlii în raport cu aspirațiile elementare ale elevilor din ziua de azi. Elevii care merg la școală nu mai văd în școală calea dezvoltării lor, iar în profesori nu mai văd pe cei care le oferă ceea ce ei au nevoie pentru a se dezvolta ca oameni folositori ai societății. 

Existența Internetului a schimbat radical poziția școlii în viața elevilor. Școala nu mai este locul unde elevul se informează și se instruiește. Școala a rămas în urmă. Modul acela vetust în care se predau lecții, acele discipline care apar în ochii elevilor ca fiind inutile, modul absurd de a-i pune pe elevi să apeleze la memorie atunci când se pregătesc pentru examenul de finalizare a celor opt clase, sunt elemente care-l frustrează pe elev și-l fac să deteste tot ceea ce este legat de școală, adică:

- mobilierul din clasă,

- manualele,

- caietele de teme,

- modul de predare,

- rigiditatea programului,

- evaluarea,

- profesorii,

- elevii care diferă de ei.

Ceea ce vedem acum în școli este doar vârful aisbergului. Lucrurile sunt cu mult mai profunde. Pe vremea mea, școala era un templu. Profesorii erau niște zei. Acum, când avem acces la Internet și avem acces la informație, elevii își dau seama că școala nu mai este deloc un templu, iar profesorii nu mai sunt deloc niște zei, ci bieți muritori din care mulți dintre ei sunt mai prost pregătiți ca elevii în fața cărora se află.

În clipa în care elevii se simt frustrați în școală și-și dau seama că acolo ei pierd timpul în loc să folosească acest timp pentru a se dezvolta pentru ceea ce societatea are nevoie, ei devin lipsiți de interes și capătă o adversitate față de școală, de profesori și de colegii lor diferiți de ei.

După cum se vede treaba, școala românească are o viață paralelă cu societatea și este și mai paralelă în raport cu nevoile elevilor. Elevii se simt străini în propria școală pentru că tehnicile și metodele folosite de profesori sunt învechite. Disciplinele predate au un nivel de inutilitate alarmant, din moment ce peste 60% din cunoștințele predate la ore nu au nicio legătură cu nevoile primare ale elevilor, care la 16 ani se pregătesc în marea lor majoritate să intre pe piața muncii, pentru că interesul pentru alte forme de învățământ a scăzut enorm datorită salariilor foarte puțin atractive obținute de absolvenții de facultate.

Violența în școli este cultivată de școală, din moment ce școala îl împinge pe elev la creșterea nivelului frustrărilor pe care el le trăiește datorită inutilității lui ca prezență în școală, din moment ce este pus să memoreze chestiuni de care elevul este conștient că nu-i vor folosi niciodată.



(27 aprilie 2023)

Talentul nostru de a nu ne asuma nimic și de a stabili că vina e a altora

Am asistat în ultimul timp la abordări halucinante ale unor activități sau întâmplări și stau și mă întreb dacă ne vom mai face bine vreodată și vom ieși din situația extrem de gravă în care ne aflăm, dacă vom ieși din mocirla în care ne bălăcim.

Au apărut cazurile de violență în școală și în loc să ne așezăm să vedem care este sursa adevărată a acestui fenomen, toți au tăbărât asupra școlii ca fiind singura vinovată de ceea ce se întâmplă. Au apărut și întrebările stupide care mi-au adus aminte de bancul cu Elena CEAUȘESCU care a văzut oameni așteptând în picioare ore în șir în Piața Amzei stând la coadă la alimentara așteptând un pachet de carne sau un kil de brânză. Ea a soluționat problema montând bănci ca lumea să nu mai stea în picioare.

Tot timpul altcineva este de vină. De vină este școala că nu verifică la intrare ca elevii să nu aibă cuțite, pistoale, mitraliere, tancuri și rachete cu stații de lansare cu tot. Cine dezvoltă astfel de abordări niciodată nu va soluționa problema. Problema nu este în școală decât în proporție de 5% cel mult.

Părinții joacă un rol esențial în educarea propriilor odrasle. Ei trebuie să aloce foarte mult timp formării propriilor copii, căci copiii petrec în școală 6 ore din cele 24 de ore, deci undeva la 25% din timp.

Televiziunile au un rol fundamental, căci cine urmărește canalele de știri, vede numai surse de violență, deși în așa-zisa lor deontologie crainicii anunță că imaginile au un impact emoțional puternic, dar niciodată nu se jenează să prezinte violuri, bătăi, crime, urmăriri, violență pură.

Internetul este plin de filme cu violență și școala nu are cum să controleze timpul liber al elevilor.

Comercianții vând alcool, țigări și arme albe elevilor minori, ceea ce nu mai depinde de școală.

Societatea în ansamblul ei nu are modalități eficiente de a-i prelua pe elevi pentru a le folosi timpul liber.

Când vedem la televizor cazuri cu maturi care conduc sub influența alcoolului sau conduc fără permis, știrile sunt astfel prezentate ca și cum aceste fapte sunt fapte de bravură și tinerii nu mai înțeleg nimic, din moment ce nu se spune exact ce s-a întâmplat cu persoana care a condus sub influența alcoolului și cu persoana care a condus fără carnet de conducere valabil. Astfel de abordări nu au niciun rol educativ sau de prevenție și ne duce cu gândul că societatea nu abordează corect problemele, căutând vinovații exact acolo unde nu trebuie sau arătând cu degetul spre alții, deși cei care sunt responsabili se află în cu totul alt loc. Manipularea este maximă și de multe ori este comandată sau se datorează lipsei de profesionalism.

(24 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Marcel HOMORODEAN

Marcel HOMORODEAN a fost absolventul Secției de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic, de la Facultatea de calcul Economic și Cibernetică Economică, pe când cursurile erau de 5 ani, cartea era carte și admiterea la această facultate avea două probe de matematică și una de fizică.
L-am reîntâlnit pe Marcel HOMORODEAN ca profesor de informatică la Liceul de Informatică Tudor VIANU din București, el fiind dirigintele fiicei mele, elevă la acest liceu. Eu am o teorie. Un om de nota trei ca elev, merge pe stradă de nota trei, scrie o scrisoare iubitei lui cu un text de nota trei, își face meseria de nota trei. Un om de nota 10, este meseriașul tot de nota 10, are pasul pe stradă al unui om de nota 10, te salută de nota 10, îți zâmbește de nota 10. Așa au stat lucrurile și cu profesorul Marcel HOMORODEAN, căci prin tot ceea ce a făcut, a arătat că este un om de nota 10(zece).
Mergând prin librăriile Bucureștiului, am găsit o carte referită prin:
Marcel Andrei HOMORODEAN, Irina IOSUPESCU - Internet și pagini WEB, manual pentru începători și inițiați, Editura NICULESCU, București, 2006, 192 pag., ISBN: 973-568-914-6
Am răsfoit cartea, mi s-a părut interesantă și am dorit s-o analizez prin prisma celui care se gândește la elev. Cândva am fost solicitat să fac un referat la un manual de informatică pentru clasa a VIII-a și am constatat cu stupoare că autoarea scrisese manualul pentru ea, nu pentru elevii de clasa a VIII-a care au un anumit grad de înțelegere, o anumită experiență, incomparabil mai reduse decât ale unui absolvent de facultate. Am cumpărat cartea și am citit-o cu ochiul critic, al celui care se gândește la elevi. Spre surprinderea mea, autorii Marcel Andrei HOMORODEAN, Irina IOSUPESCU au avut în vedere faptul că se adresează elevului și nivelul de abordare este astfel gândit încât elevul să înțeleagă ce scrie în carte și să treacă la scrierea propriilor aplicații HTML.

Am avut ocazia să discut cu Marcel HOMORODEAN când am ajuns la o ședință cu părinții pe când el era dirigintele  fiicei mele și am regăsit același om calm, cu vorbă caldă, care știe să se apropie de sufletul elevului, să-l înțeleagă și să reușească modelarea elevului în concordanță cu obiectivele lui ca profesor. Și manualul pe care l-am citit cu deosebită atenție era oglinda acestui profesionist desăvârșit, care m-a impresionat și prin faptul că a insuflat elevilor lui, dragostea pentru teatru. Rar am văzut caractere atât de nobile precum este caracterul lui Marcel HOMORODEAN.

(07 martie 2023)

Nu și-au cerut iertare...

Ziariștii bolșevici, sclavii regimului ceaușist, imediat după 22 Decembrie 1989 s-au metomorfizat din trompete ale partidului comunist în luptători ai democrației și apărători ai drepturilor civice ale românilor. M-am așteptat ca măcar unul dintre ei să-și ceară iertare poporului român pentru crimele făcute, căci crime au fost toate dezinformările, toate manipulările josnice pe care le-au făcut deformând realitatea și răspândind politica de formare a omului nou.

Nu au făcut-o pentru că în fibra lor, jurnaliștii de dinainte de 1989 aveau natură de sclavi, puși în slujba partidului comunist. Ei erau goarnele cu care partidul ducea în masă ideologia bolșevică și căutau să fie cât mai convingători prin textele pe care le emanau. Întreaga presă de dinainte de 1989 folosea un limbaj de lemn, cu fraze încadrate îm stereotipuri, marcate de utilizarea unor cuvinte cheie.

Nici acum lucrurile nu stau mai bine, deși bătrânele terfeloage bolșevice din presă s-au retras, căci au lăsat în urmă niște învățăcei care nu au depășit stadiile discipolilor lor, arta manipulării și dezinformării fiind la cote la fel de mediocre, căci nici respectivii n u sunt mai acatări.

Mi-ar fi plăcut să-i aud pe unii jurnaliști care au slujit comunismul stând în genunchi și implorând iertare pentru răul pe care l-au făcut prin cuvântul lor tipărit. Nu au făcut-o. Mai mult, s-au instalat în fotolii confortabile, au căutat noii stăpâni și au început să producă ceea ce știau ei cel mai bine, dar pentru noii lor stăpâni, ceea ce i-a dus spre pierzanie, căci Internetul nu i-a iertat și au trebuit să cedeze locul din chioșcurile de ziare, altor produse care se vând cu mult mai bine decât paginile lor jegoase de pamflet.



(27 decembrie 2022)

O carte de baze de date, din anul 1997

Am primit din partea autorilor Dorin IRIMESCU și Cristian MORĂRESCU lucrarea intitulată Accesul la baze de date în Internet, tipărită la editura PRINTECH din București, realizată în cadrul proiectuluiTempus S-JEP 8337/94. Cartea are 122 pagini și se adresează în principal studenților de la Facultatea de Automatică și Calculatoare de la Universitatea Politehnica din București.

Cuprinsul lucrării arată că sunt abordate principalele probleme ale domeniului definit încă din titlu.

Am ținut în mod deosebit să prezint aici bibliografia inclusă de autori în carte.

Toate lucrările incluse în bibliografie sunt publicate după 1990. Din cele 44 de titluri, 9 conțin cuvântul cheie data base, iar restul  au elemente care se referă la Internet, hypertext, organizare și transmitere de date. Cartea are scheme, grafice și programe rulate, fiind un ghid excelent pentru cei care vor să utilizeze bazele de date în aplicații distribuite. Este interesant de văzut că acum, după 25 de ani de la publicarea cărții, uzura morală nu s-a instalat, ceea ce arată că deja apăruseră elementele de stabilitate atât de necesare domeniului informaticii aplicate.

(04 decembrie 2022)

Transmisiile evenimentelor de culturism

Se observă că evenimentele de culturism se dorește a fi ele însele un business și nu este rău. Când se organizează o competiție sunt cheltuieli. Nu mă voi apuca eu să fac socoteală la banii altora, dar transmisiile pe Internet a competițiilor este o treabă care mă interesează. Dacă există un sponsor al competiției și acesta consideră că a transmite pe Internet competiția pentru 12 ore sau 24 de ore sau 36 de ore este ceva normal, eu zic că este benefic pentru iubitorii culturismului care nu au cum să ajungă la locație unde se derulează competiția.

Sponsorul are un portal și pune pe acel portal înregistrarea și iubitorii de culturism au acces la respectiva competiție nu neapărat LIVE, dar dacă sponsorul consideră că și live merită s-o pună, este altă poveste. Avantajul unei astfel de abordări este clar, căci chiar dacă transmisia este excelentă, ea nu este HR, deci capturile nu sunt atât de bune încât să fie refolosite în scop comercial, chiar dacă există instrumente de retușat evoluate care fac din c-c-t bici și mai și pleznește, vorba cântecului.

La noi, ca și la IFBB văd că  se realizează transmisii oficiale sau se fac numai live și iubitorii de culturism au posibilitatea să le urmărească. Există uneori informații legate de aceste transmisii, dar dacă se dorește obținerea dreptului de vizionare, calea este foarte ocolită de a plăti. Ar trebui ca organizatorii, oricare ar fi ei, să știe că Internetul are o infinitate de resurse și fiecare resursă oferită, trebuie să fie ușor și direct accesibilă, iar costurile să fie simbolice sau să lipsească, din moment ce sunt incluse reclame. Am încercat de câteva ori să accesez o competiție IFBB și calea ocolitoare m-a enervat așa de tare încât am abandonat. Dacă crede cineva că oamenii sunt dependenți de un anumit element de pe Internet așa cum sunt dependenți de țigări, jocuri pe calculator, se înșeală. Când oamen ii văd ceva în neregulă se repliază imediat și nu ei au de pierdut, ci cel care dispune de resursă, căci pui o resursă pe Internet pentru a fi accesată. Una e să ai 1.000.000 de accesări și alta e să ai 10.000 adică de 100 de ori mai puțin. Este o eroare de strategie, clar. Cine nu repară aceste erori, dispare.

(30 mai 2022)

No excuses, țățică!

Se știe că Internetul a devenit ceva obișnuit. Nu mă apuc eu să fac istoria Internetului, dar trebuie să acceptăm cu ochii închiși că începând cu anul 2010 orice copil nou născut, înainte de a cere să se hrănească la sânul mămicii lui, cerea suav, insisten și bine țintit să aibă acces la Inernet pentru a fi la curent cu tot ce e mai nou în domeniul său de interes.

Dacă merg un pic mai departe, memoriile de masă de la un Tb în sus au devenit accesibile muritorilor de rând după 2005. Vorbesc toate acestea din punctul meu de vedere de on cu venituri de cerșetor din mediul academic dâmbovițean, unde un profesor universitar este vai steaua lui, ca salariu și nimeni nu se sinchisește să fie altfel deși Petre ROMAN, Radu VASILE și Emil CONSTANTINESCU au fost profesori universitari. Să revin, un HDD extern de 1 Tb era undeva la 100 USD prin 2005, ca  1 Tb SSD să ajungă în 2019 la 120 USD.

În acest context faptul că:

- procesul de digitizare este execrabil de lent,

- conținutul digital deja existent nu e bine gestionat,

- lipsesc arhive și biblioteci complete în online,

- toți văd doar profit, lene și nemuncă,

- lentoarea digitalizării este instalată,

arată că oamenii nu au înțeles nimic, tot așa cum nici invenția lui Johannes GUTTENBERG cu prima tipăritură din 23 februarie 1455 nu a fost înțeleasă corect, deci s-a bătut și se bate pasul pe loc. Mi-am dat seama de dezastrul legat de haosul din domeniul conținutului digital acum în pandemie, când omenirea a fost găsită în c-r-l gol, fără mai nimic care să o ajute să-și soluționeze problemele altfel de cât face to face, cu umilințele funcționarilor, cu modurile învechite ale pedagogilor și alte mari nenorociri care erau de evitat dacă oamenii ar fi avut mult mai mult creier decât au dovedit că nu au în 28 februarie 2020 când s-a declanșat pandemia.

Faptul că nu există o strategie globală privind digitizarea și ONU dezbate tot felul de aiureli de doi bani dovedește încă o dată că omenirea nu pune accent pe chestiuni esențiale, ci se pierde în mărunțișuri de tot râsul. Fiind eliminate barierele tehnologice:

- computerele deosebit de performante au costuri ridicole,

- scannerele cu randament foarte mare sunt accesibile,

- costul unor memorii de peste 1Tb este foarte bun,

- mâna de lucru pentru digitizare există și așteaptă,

derularea digitizării depinde doar de cei care dețin conținutul pe hârtie sau pe tot felul de suporți și care doar trebuie să înceapă munca și stocarea după chei flexibile de regăsire. Stadiul execrabil de primitiv la care se găsește digitizarea și mai ales conținutul digital azi, mp determină să spun: no excuses țățică!

(28 februarie 2021)

Teatrele noastre și online

Există intenții frumoase ale instituțiilor noastre de cultură de a fi alături de popor transmițând spectacole pe Internet. Numai că respectivele nu și-au adaptat portalurile ca omul să știe din prima:

- data la care se face transmiterea,

- numele piesei transmire,

- durata la cae se oferă acces.

Am observat că mulye teatre au diferite zile, iar programul nu este anunțat, ceea ce face imposibil de accesat, dacă totul este restricționat la un interval extrem de scurt, adică exact pe durata spectacoluli, când accesul este dat de la ora 19,30.

Dacă s-ar fi luat model de la Metropolitan House Opera, portalul trebuia să ofere exact din prima:

- programul pe mai multe zile,

- denumirea producției din fiecare zi,

- care este distribuția,

- durata de acces de 20 de ore să zicem,

- accesul din prima, foarte ușor.

Lipsa de profesionalism a celor care administrează portalurile fac să fie extrem de greoi accesul la cadoul făcut de instituție, chiar  dacă presa a dat unele link-uri, acestea nu au dus spre ceea ce le era necesar celor ineresați. Se vede că nu se lucrează după un șablon și fiecare face ce-l taie capul. Singurul spectacol pe care l-am accesat a fost cel de la Opera din Iași. Restul a fost fiasco total, căci eu nu am timp de pierdut cu soluțiile neghiabe oferite pentru acces, deși teatrele zic că fac cadouri mă tratează ca și cum ar face pomană și cerșetorului îi arunci firimituri în dispreț. Ele uită că Internetul este plin de piese de teatru în versiuni cu totul de excepție și omul care chiar  dacă vrea să vadă ceva, vede fără să fie nevoie să intre pe portaluri și să caute de nebun fără a găsi ceva interesant. Pentru Teatrul de Comedie am găsit O scrisoare pierdută într-o montare inedită în care cetățeanul turmentat este interpretat de o femeie. Am mai văzut un actor care nu era de comedie. Deci, aceleșantion m-a făcut să nu mai continui, căc nu am chef să pierd timpul. Prefer montarea de la BULANDRA cu Mariana MIHUȚ în roulul lui Zoe și cu Octavian COTESCU în rolul lui CAȚAVENCU.

(24 martie 2020)

Informații incomplete, adică neprofesional alcătuite

Zilele trecute, am fost anunțați că teatrele se mută pe Internet.

Nu ni se spune despre ce teatre este vorba.

Nu ni se dau link-urile unde se găsesc piesele ce se transmit pe Internet.

Adică, sunt știri trunchiate, făcute în grabă, fără să țină seama de niște reguli minimale, căci jurnaliștii sunt neprofesioniști și lucrează după ureche, în dispreț față de cititor sau de teleascultător. Jurnaliștii de nota doi, îl lasă pe om cu ochii-n soare și acesta va trebui să caute el aiurea, fără prea mult succes pe portalurile teatrelor, care portaluri și ele sunt făcute neprofesional, un buton unde să acceseze piesele ce se transmit programat pe zile pe Internet.

Metropolitan Opera House are un astfel de mod direct de accesare a spectacolelor înregistrate în anii anterior și difuzate fiecare pe zile câte 24 de ore. Accesul este extrem de lejer, dar să nu uităm că Met este în USA și nu pe Dâmbovița.

(22 martie 2020)

Internetul, bata-l vina!

Cum vedem ca vreunul bate campii, intram pe Internet si vedem ca intr-adevar bate campii si nu este nici mai frumos si nici mai destept decat vrea sa se dea. Asa s-a intamplat cunefericita aceea care zicea ca a facut Standford-ul, asa s-a intamplat cu plagiatorul acela de chimie, asa s-a mai intamplat si cu altii care au zis ca au masterate prin lumea larga. Internetul i-a facut de c-c-t.

Acum a venit randul unui finantist sa ne zica ceva despre studiile sale prin USA. Rautaciosii au intrat pe Internet si avazut ca univesitatea absolvita de acesta e pe locul 57 din 500 de universitati americane, ca senatul universitatii arata ca tipul nu si-a sustinut teza, deci nici vorba sa aiba doctorat. Toata lumea stie ca daca la licenta se zice ca ai licenta fara diploma, la doctorat nu este vorba de asa ceva. Ori ai doctorat cu sustinere de teza, ori n-ai nimic. 

A mai fost o fnantista venita cu diplome de peste mari si tari si ne-a aratat ca evaziunea fscala se combate punand pe babvuta din coltul strazii sa-si fiscalizeze incasarile din leatura de patrunjel si din doi catei de usturoi pe care-i vinde spre a-si lua o bcata de paine macar.

Halat specialisti!

(01 decembrie 2019)

Actalizări în aplicațiile web românești

Nu vreau să vorbesc acum despre calitatea aplicațiilor web românești că iar mă supăr, numai din faptul că:

- nu respectă nicio regulă,

- sunt făcute după ureche,

- informația este regăsită greoi,

- actualizările sunt absente,

- au un conținut incomplet.

Aplicațiile web ale federațiilor sportive nu sunt omogene, de parcă n-ar fi organisme care își desfășoară activitatea sub umbrela celor care le îi finanțează. De aceea, cine deschide aplicații web de la diferite asociații și federații va avea supriza de a se pierde într-o originalitate care le face foarte puțin frecventabile. Peste tot în lume se știe că orice organizație trebuie să aibă o aplicație web a cărei structură să ducă rapid spre informațiile de interes pentru cei ce vort să afle câte ceva despre ceea ce se întâmplă acolo. Este indecent ca o competiție să se desfășoare în 2018 și pe aplicația web să fie disponibile doar rezultatele din 2014.

Se mai întâmplă ceva bizar și anume, aplicațiile web au fotografii ale președintelui organizației în diferite ipostaze și în diferite momente, din care rezultă musai că se zbuciumă. Numai că acel zbucium nu se vede și prin rezultatele sportivilor.

Am urmărit aplicația web a FRCF și am căutat butonul numit ARHIVĂ care ar trebui să se găsească pentru fiecare tip de competiție, campionat, cupă, dar și de la alte competiții desfășurate sub patronajul FRCF. Am identificat o formulă pentru calculul vitezei de actualizare. Dacă aș aplica-o rezultatul ar fi dezamăgitor, căci mai nimeni nu se sinchisește să actualizeze aplicațiile web de la noi. Este un lucru elementar ca la o competiție să de dea calendarul, să se ofere informații progresive pe măsură ce se apropie competiția, inclusiv să se ofere lista concurenților. De asemenea, este important ca la cel mult 3-5 zile să fie postată lista cu rezultatele de la competiție. Existența argivei crează posibilitatea analizei evoluției competițiilor, dar și a sportivilor participanți. Este un exemplu de urmat, căci pe WIKIPEDIA la concursul de Mr. Olympia există un istoric, există niște tabele sintetizatoare, iar actualizările sunt făcute foarte rapid. Este exemplul de urmat, ceea ce presupune profesionalism din partea celui care administrează aplicația web. În primul rând, prin standardizarea informațiilor care i se oferă, administratorul doar le preia și le postează. Dacă aplicația web este inteligent făcută, actualizarea cade în sarcina și responsabilitatea celor care generează informațiile.

(25 octombrie 2018)

Cei din afara lumii

Acum în anul 2018 știu persoane care nu au nici telefon mobil, nici adresă de e-mail, nici cont pe facebook, nici site, nu rezervă camere pe booking, nu fac e-banking, nu fac e-learning, nu cumpără de pe Internet. Într-un cuvânt, nu sunt conectați la mediul virtual. Ei sunt în afara:

- istoriei,

- lumii,

- timpului,

- logicii,

- vieții.

Aceștia trăiwesc după reguli primitive, nu relaționează în niciun fel cu mediul virtual. Au lumea lor împietrită unde va în anii ' 30, când despre calculatoarele electronice nici nu se visa. Ei nu au bani de dat pe prostii, pentru că prostie este în mintea lor un telefon. Ei nu au timp să piardă cu prostiile, căci prostie se cheamă a relaționa pe facebook. Ei nu se riscă în niciun fel să facă plăți electronice că nu sunt sigure. Ei nici card nu au. În opinia mea, astfel de oameni:

- trăiesc în lumea lor,

- au o anumită răutate în ei,

- sunt destul de limitați,

- trăiesc o teamă permanentă,

- au o sărăcie materială a lor,

- nu acceptă noul sub nicio formă,

- sunt izolați prin voința lor.

Acum în 2018 să nu trăiești cele mai teribile experiențe, să nu faci economie de singura ta resursă, timpul, este lucrul cel mai nefiresc posibil. A face o tranzacție pe Internet, a plăti facturi pe Internet, a cumpăra de pe Internet, înseamnă o economie de timp de cel puțin 40%, timp în care fiecare dintre noi face altceva. A mă informa de pe Internet cum este vremea, ce a scris cutare autor, ce a pictat cutare autor sau care este mersul trenurilor, de asemenea, îmi permite să iau decizii dintre cele mai favorabile mie. Să-mi imaginez că nu mă informez de pe Internet despre mersul trenurilor. Ajung la gară, constat că trenul este anulat. Am pierdut cel puțin două ore cu drumul și tot disconfortul că nu fac ceea ce mi-am planificat. Dacă mă informam de pe Internet, lucrurile stăteau cu totul altfel. 

Nu-i apreciez nici pe cei care nu au telefon mobil.

Nu-i apreciez nici pe cei care nu au cont pe facebook.

Nu-i apreciez nici pe cei care nu fac cumpărături pe Internet.

Nu-i apreciez nici pe cei care nu plătesc facturi pe Internet.

Ei sunt în afara lumii și trăiesc o viață limitată doar la ceea ce le convine lor, fără a face schimb de informații în ritmul pe care societatea anului 2018 îl oferă, îl impune și îl generează.

(31 martie 2018)