În memoria campionului Vasile ARDEL
Activitatea competițională a culturiștilor este extrem de diferită ca durată. Există culturiști care participă cu mare succes în competiții până la vârste înaintate, să zicem în jur de 75 de ani. În acest caz, nu se pune problema să discutăm ce se întâmplă cu culturiștii, după încheierea activității competiționale.
Există culturiști care se retrag din activitatea competițională la vârsta de sub 40 de ani. Dacă ei și-au definit o strategie clară legată de ceea ce vor face după retragerea din competiții și au pregătit momentul retragerii din competiții prin participarea la cursuri de antrenor de fitness și obținerea de certificate sau de atestate care să le permită desfășurarea în deplină legalitate a activităților de personal trainer sau de antrenori la cluburi de culturisam, care să pregătească sportivi pentru a participa la competiții de culturism, lucrurile merg pe făgașul normal, al asigurării condițiilor pentru a avea o viață decentă, lipsită de grija zilei de mâine și după ce s-a încheiat activitatea competițională.
Sunt situații în care foști campioni au derulat activități de management și fie au săli de fitness proprii, fie derulează activități manageriale în săli de fitness.
La noi în țară, unii dintre culturiști și-au deschis afaceri de mai mică sau de mai mare anvergură și-și asigură resursele unui trai de bună calitate, după ce au învățat să se comporte ca oameni de afaceri, muncind la cizelarea multor laturi ale personalității lor, căci în activitatea competițională antrenamentele erau total diferite de specificul muncii specifice derulării unei afaceri, fie ea o pizzerie, fie un restaurant sau un atelier de producere a confecțiilor sau a unui salon de prestare a unor servicii către populație.
Există și culturiști care au o meserie de sine-stătătoare și pe care o practicau și pe durata participării în competiții, dar pe care vor continua s-o practice cu și mai mare intensitate după încheierea activității competiționale. Ei sunt cei care nu-și pun problema resurselor pentru ziua de mâine, căci profesia pe care o au le permite activarea la locuri de muncă aducătoare nu numai de satisfacții profesionale, ci și obținerea banilor care le asigură confortul necesar traiului de calitate. Pentru ei, participarea la competiții de culturism reprezintă un capitol trecut, care le stârnește amintiri foarte plăcute.
Sunt și situații ale unor tineri culturiști care s-au concentrat pe activitatea competițională, au luptat pentru obținerea unui nivel maxim al performanței, dar nu au creat în paralel bazele acelor activități care să le aducă peste ani șansa obținerii unor locuri de muncă bune din punct de vedere al salariilor și în consecință, ale unui trai lipsit de grija zilei de mâine. Aici, eu consider că cei din jurul acestor sportivi au o mare responsabilitate. Acesși factori de decizie s-au concentrat doar pe activitatea competițională a tinerilor, neglijând viitorul acestora, după ce vor încheia activitatea competițională. Dacă ei ar fi orientat pe tineri spre obținerea de certificări, spre învățarea unei meserii, spre niște locuri de muncă stabile, sportivii tineri campioni, care ajung la momentul retragerii din activitatea competițională, ar fi feriți de dramele asigurării veniturilor pentru ziua de mâine. Întotdeauna există soluții la orice problemă. Ideea este doar ca factorii de decizie să identifice corect problemele, să dea soluțiile cele mai eficiente și să nu-i lase pe campionii de culturism să se descurce fiecare cum crede și cum poate, ci să lucreze activ, oferind șansele cele mai potrivite campionilor, pentru a evolua cel mai bine după ce vor încheia activitatea competițională.
(15 februarie 2024)
.jpeg)