De ce căutăm cu lumânarea defectele prezidențiabilelor?

Noi, dar și alții ca noi, au avem aceeași meteahnă, aceea de a vedea paiul din ochiul altuia, fără a vedea bârna din ochiul nostru, pentru că identificând defectele altora, credem eronat, că noi suntem mai buni, mai frumoși, mai deștepți, mai interesanți, mai speciali, deși realitatea ne contrazice la tot pasul.
Cu atât mai mult, căutăm defectele prezidențiabililor, pentru că ne considerăm îndreptățiți, deoarece prezidențiabilii:
- vor ocupa cea mai înaltă funcție în stat și ei trebuie să fie cei mai buni, dintre cei mai buni,
- ne vor reprezenta în lume și ei trebuie să fie cei mai buni, dintre cei mai buni,
- vor apare la televizor să ne călăuzească și ei trebuie să fie cei mai buni, dintre cei mai buni,
- vor reprezenta modele pentru noi toți și ei trebuie să fie cei mai buni, dintre cei mai buni.
Este numai o iluzie, căci în realitate, fără a ne da seama, căutăm în fiecare prezidențiabil exact ceea ce avem noi, deși nu recunoaștem, dar defectele pe care le identificăm ne ajută să dovedim că noi suntem mai buni decât ei și să dormim liniștiți peste noapte, că în sfârșit am găsit cu cine să ne comparăm și noi să ieșim deasupra, adică neșifonați. Dacă luăm pe fiecare prezidențiabil, televiziunile, în general mass-media, a identificat la fiecare o serie de carențe, numai că noi nu ne oprim acolo, ci săpăm cu stoicism mai adânc și mai adânc până găsim exact acele carențe care fac din ei personaje de planul al II-lea, pentru că planul întâi este al nostru, căci calitățile noastre ne recomandă pentru acel loc. Dacă nota noastră de la BAC este cu o sutime mai mare decât 7,05 evident suntem mai buni. Dacă la licență am obținut o notă mai mare decât 9,20 suntem superiori și conchidem că la susținerea lucrării toți fraierii obțin nota 10. Avem talentul de a găsi defecte, chiar și fără lumânare și ne mândrim că suntem buni, cei mai buni, deși viața merge mai departe, iar punând ștampila în dreptul numelui de prezidențiabil care seamănă cel mai mult cu fiecare dintre noi, nu facem altceva decât să concentrăm într-o persoană trăsăturile esențiale ale poporului și ILIESCU a fost cum este poporul și BĂSESCU a fost cum este poporul și CONSTANTINESCU a fost cum este poporul, iar IOHANNIS este și el cum este poporul. Cel ce va urma tot așa va fi, dar ceea ce este important se leagă de faptul că și poporul evoluează și de aceea niciun președinte nu va semăna cu predecesorul său.

(30 septembrie 2024)

Scenariile care-l privesc pe președinte

După ce l-au tocat mărunt pe președinte, așa-zișii jurnaliști ai lui pește-prăjit, au ytrecut acum la scenariile din care Klaus IOHANNIS și-ar da demisia. Li se aplică acestor neica-nimeni proverbul câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia. Anul 2024 este un an foarte greu și toată lumea știe acest lucru. Este războiul prelungit ruso-ucrainean, sunt luptele din Gaza și economia românească nu duduie în niciun caz. Președintele are acum multe probleme, căci politica externă a României are evenimente ce nu suportă amânare, ci se impun soluții de calitate, exact cum președintele ne-a obișnuit să le ofere, căci după cei 10 ani aproape de când IOHANNIS a fost președinte, nu mai avem MCV, România nu mai este cea mai coruptă țară din Europa și există unele rezultate legate de accederea noastră la spațiul SCHENGEN, căci nici BĂSESCU și nici CONSTANTINESCU și cu atât mai puțin ILIESCU nu au făcut mare brânză pentru țară, deși se zbuciumai și erau guralivi nevoie mare, fiecare punându-și propria etichetă.

Scenariile care se vehiculează acum se referă la o funcție care va fi vacantată în această vară la conducerea UE și care se zice, pe surse desigur, că ar fi pregătită pentru Klaus IOHANNIS, iar acesta ar trebui să demisioneze, Atunci, Nicolae CIUCĂ ar deveni președinte interimar și de aici apar tot felul de ipoteze legate de viitorul politic al lui Nicolae CIUCĂ.

Discuțiile vor continua și în perioadele ce urmează, căci gura lumii nici pământul nu o astupă și așa-zișii jurnaliști nu au alte preocupări în afara unor bârfe mărunte, căci de analiză nu sunt ei în stare. Mă refer la analiza economică adevărată, în care cine le citește articolelele să învețe ceva și să treacă la muncă pentru a aplica ceea ce au învățat. Despre analizele politice nici nu am ce zice, căci la București, așa-zișii jurnaliști sunt doar niște trompete de tinichea care preiau din zbor niște ziceri, pe care nici nu le înțeleg, dar pe care le compilează și obțin niște construcții peticite de doi bani.

Eu cred că Klaus IOHANNIS are acum alte probleme de rezolvat, căci iarna este destul de grea, pe plan extern lucrurile se complică și cum fișa postului său tocmai de politica externă trebuie să se ocupe, are multe de făcut, căci în politica externă nimic nu se temporizează și nimic nu se rezolvă de la sine cu trecerea timpului, iar în cei aproape 10 ani de când este președinte, Klaus IOHANNIS a arăta că știe să vadă lucrurile, știe să le analizeze și are soluții bune, când e vorba de politica externă cu deosebire.


(10 ianuarie 2024)

Cum arată volumul de istorie a noastră de la 1989 la 2022

Anul 1989
Anul 1989 a început asemeni tuturor celorlalți ani de după 23 august 1944 cu aceleași vorbe mărețe, fără acoperire în fapte. Se aștepta să aibă loc congresul al XIV-lea al pcr, congres care a certificat corectitudinea politicii partidului și l-a reconfirmat în fruntea partidului și a țării pe Nicolae CEAUȘESCU.
În toată Europa de Este s-au produs schimbări de sistem, numai la noi totul era împietrit, de se crease senzația că un blestem ne acoperise pentru totdeauna. Au venit zilele de după 17 decembrie și ceea ce credeau unii că este veșnic, s-a spulberat în doar câteva ore și regimul dictatorial a dispărut o dată cu plecarea elicopterului de pe clădirea cc al pcr, în 22 Decembrie 1989 undeva înainte de ora 12,00.

Perioada 1990 - 1996

Este o perioadă a evenimentelor care ne-au marcat pentru 100 de ani, în sensul că ne-au tras în jos. Mineriadele, Piața Universității, fesenismul obscen, demonstrațiile și contra-demonstrațiile, evenimentele de la Târgu Mureș, au arătat că ieșirea din comunism este grea, iar costurile sunt imense. Inflația, privatizarea, prăbușirea sistemului bancar, corupția și bâjbâielile în drumul spre democrație au arătat că fără o conducere deasupra vulgului, totul se duce de râpă. Lui Ion ILIESCU i se pun multe în cârcă pentru că el nu a știut să separe apele și să spună ins din conducere ce rol are, iar românul cum e el băgăreț, vine cu idei, nu și le asumă și după aceea arată cu degetul pe țapul ispășitor. Această perioadă este și ea tot o perioadă a sărăciei continuate din comunism, o perioadă în care au apărtu milionarii de carton.

Perioada 1996 - 2000

S-a vrut o perioadă în care partidele de dreapta, care au venit cu mii și mii de promisiuni aveau șansa să arate de ceea ce sunt în stare. Convenția democratică a venit chipurile cu 20.000 de specialiști să schimbe fața României în 200 de zile, dar în realitate a venit cu 200 de așa-ziși specialiști și nu a schimbat nimic în cei patru ani. Afacerile Țigareta 1, 2 și 3 au arătat nivelul de corupție la care s-a ajuns în acea perioadă și CNAICO sau COCOPA nefiind în stare să miște măcar un pai. În final, președintele a conchis că a fost învins de sistemul pe care el trebuia să-l călărească patru ani, nu să se considere lider regional și să se plimbe cu suita numeroasă și nesemnificativă de lingăi după el prin lume.

Perioada 2000 - 2004

Este o perioadă în care vorba scriitorului, nu s-a întâmplat nimic. Lucrurile au curs de la sine și inexistența unei strategii sau a unui plan de țară au dus la mersul asemeni mersului unei muște fără cap. Cu un președinte slab, cu un guvern bizar, lucrurile s-au rostogolit perpetuând sărăcia și izolarea în plan extern, chiar dacă au fost restabilite relațiile cu Casa Regală, cât de cât. Nu s-a construit nimic. Nu s-a progresat cu nimic. Doar vorbărie goală, ceea ce a făcut ca un partid istoric să iasă de pe scena politică, fără vreo șansă de a recâștiga încrederea electoratului.

Perioada 2004 - 2014 este anulată

Perioada 2014 -2022

A pornit de la idei generoase și a continuat pe o traiectorie interesantă, numai că partidele politice din spațiul mioritic nu-și schimbă nici blana și cu atât mai puțin, năravurile, ceea ce a făcut ca acum corupția să nu scadă din intensitate, deși DNA face eforturi disperate de a o tempera.

Perioada pandemiei a fost și ea cu o serie de particularități.

Zbuciumul politic a dat o serie de elemente de instabilitate și ineficiență, căci a ține țara în loc în 2020 pentru alegeri și apoi pentru alegerile președintelui PNL, a fost elementul care a dus spre dezastrul economic suprapus cu seceta din 2022. Dansul miniștrilor USR cu cererile de demisie au făcut ca în memoria colectivă, perioada de 4 ani care nu mai aveau niciun fel de alegeri și care se dorea să fie cea mai propice perioadă de dezvoltare și restructurare, a devenit teatrul celor mai nefericite frământări, cu schimbări de guverne, de președinți de partide, iar reașezarea scenei politice a devenit doar un vis.

(16  septembrie 2022)

Florin ZAMFIRESCU, un talent uriaș

Mi-am propus să scriu numai despre ceea ce știu, lucru pe care-l fac de fiecare dată. Actorul Florin ZAMFIRESCU se zice că este un talent uriaș. Eu l-am văzut în filme pe Florin ZAMFIRESCU, nu la teatru, deși teatrul unde el joacă a fost  frecventat de mine foarte des. Acolo erau și actori cu mult mai mari decât el și pe aceia am avut privilegiul să-i văd jucând pe scenă. Teatrul Giulești era cam departe de casa mea și nu l-am frecventat, dar la sala mai din centru am fost la o piesă unde actorii jucau goi și a trebuit să plec la prima pauză că nu aveam o explicație pentru fata mea de 17 ani.

Îmi aduc aminte în vremurile când eram elev că am văzut la televizor un elev de liceu care a recitat poezia Umbra lui Mircea la Cozia, chiar în Mănăstirea Cozia, de Grigore ALEXANDRESCU, în prezența lui Nicolae CEAUȘESCU, pe vremea când se demarase dezghețul în viața noastră culturală. Nu știu dacă acel elev era Florin ZAMFIRESCU, dar după cum recita, mi-am dat seama că era un talent remarcabil. Peste ani am făcut legătura Cozia e în județul Vâlcea, Florin ZAMFIRESCU e din Călimănești, județul Vâlcea. Dezghețul s-a produs după 1965, Florin ZAMFIRESCU în jurul anului 1965 era deja elev de liceu, având 16 ani. Nu bag mâna în foc, dar dacă ar mai exista la TVR acea înregistrare, sunt sigur că ea ar fi la egalitate cu recitarea lui George CALBOREANU a Scrisorii a III-a de Mihail EMINESCU.

Din filmele pe care le-am văzut, Florin ZAMFIRESCU mi-a apărut omul cu o voce caldă, liniștitoare, ușor ezitant. la televizor l-am văzut în serialul Lumini și umbre, despre care se scrie, dar al cărui conținut nu-l prezintă nimeni, căci e vorba de comuniști și de rolul lor, de care acum toată lumea simte o jenă. 

Florin ZAMFIRESCU este un om dintr-o bucată. El caracterizează în câteva cuvinte și pe ILIESCU și pe CONSTANTINESCU și pe BĂSESCU și pe IOHANNIS, numai că cuvintele lui nu sunt deloc măgulitoare. Aparițiile sale la televizor în ultimul timp sunt extrem de colorate.

(25 decembrie 2021)

Vârstele președinților noștri

Este important de văzut vârstele celor care au început mandat de președinte și vârstele contra candidaților lor, pentru a ne da seama că nu oricine care dorește să devină președinte, chiar devine președinte al statului nostru.

În anul 1990 când au candidat pentru funcția de președinte al Republicii România:

- Ion ILIESCU avea 60 de ani,

- Ion RAȚIU avea 73 de ani,

- Radu CÂMPEANU avea 68 de ani.

În anul 1996 când au fost alegerile prezidențiale, au candidat pentru funcția cea mai înaltă în stat:

- Ion ILIESCU avea vârsta de 66 de ani,

- Emil CONSTANTINESCU avea vârsta de 57 de ani.

În anul 2000 când au fost alegerile prezidențiale, au candidat pentru funcția cea mai înaltă în stat:

- Ion ILIESCU avea vârsta de 70 de ani,

- Corneliu Vadim TUDOR avea vârsta de 51 de ani.

În anul 2004 când au fost alegerile prezidențiale, au candidat pentru funcția cea mai înaltă în stat:

- Adrian NĂSTASE avea vârsta de 54 de ani,

- Traian BĂSESCU avea vârsta de 53 de ani.
În anul 2014 când au fost alegerile prezidențiale, au candidat pentru funcția cea mai înaltă în stat:

- Victor PONTA avea vârsta de 42 de ani,

- Klaus IOHANNIS avea vârsta de 49 de ani.

După cum se vede, președinții noștri, în momentul în care au ocupat pentru prima dată fotoliul de la Cotroceni au fost oameni cu vârste cuprinse între 49 și 60 de ani. Un bărbat de o astfel de vârstă este un bărbat realizat, care are rezultate profesionale, are experiență de viață, are experiență politică și a reprezentat locomotivă pentru formațiunea pe care a reprezentat-o sau moai corect spus, pe care a tras-o după el tot timpul, căci perdanții din turul al II-lea au fost întotdeauna în sondajele reale sub partidele lor. 


(17 decembrie 2021)

Mesajele de Anul Nou

De Anul Nou se obișnuiește ca persoanele importante dintr-un stat să spună poporului câteva cuvinte. Depinde foarte mult de om, cum își structurează discursul. Dacă este un tip plin de sine, va vorbi despre:

- realizările de sub comanda sa 60%;

- ce-și propună el să facă în viitor 30%;

- cât de important este că el conduce 9%;

- urări netradiționale, compuse ad-hoc 1%.

În cazul unui discurs decent ce nu depășește 5 minute, vorbitorul:

- glorifică poporul 30%;

- face un inventar al succeselor țării 30%;

- vorbește despre un viitor mai bun 30%;

- face urări tradiționale 10%.

Unele persoane importante preferă băi de mulțime în care:

- fac urări de la o tribună improvizată;

- desfac sticla de șampanie și ciocnesc;

- se prind în horă, deci petrec.

Cred că toți cei care sunt îndreptățiți să se adreseze popoarelor lor, trebuie să fie măsurați când vorbesc, să fie conciși, să dea optimism celor cărora se adresează, să fie tonici și cu inima deschisă. Dacă au o cupă, să o ridice și să o închine simbolic pentru sănătatea, prosperitatea și fericirea semenilor lor. Bineînțeles că discursul se va încheia cu tradiționalul de La mulți ani! De-a lungul anilor, am avut ocazia să ascult mesaje de Anul Nou transmise la radio și mai apoi la televizor de Gheorghiu Dej, apoi de Ceaușescu, apoi de Ion Iliescu, de Emil Constantinescu, de Traian Băsescu și de Klaus Iohannis.

Mesajele lui Gheorghiu Dej erau monogtone, convenționale și politice.

Mesajele lui Ceaușescu erau lungi, plictisitoare, enervante, goale și simpliste.

Mesajele lui Ion Iliescu erau incolore, predictibile, lemnoase, adormitoare și neclare.

Mesajele lui Emil Constantinescu erau neplăcute, cu lungimi enervante și mucegăite.

Mesajele lui  Traian Băsescu nu știu cum au fost pentru că nu le-am urmărit.

Mesajele lui Klaus Iohannis au caracter oficial, ușor și distant și reci.

Mi-aș fi dorit să fi avut un prezident gen Barak Obama, uman, simplu, comunicativ, prietenos și mai ales înțelegător. Ar fi avut un mesaj despre care să cred că a fost scris special pentru mine, lucru care să-l creadă tot românul. Până acum n-am trăit niciodată un astfel de moment, să am senzația că cel ce vorbește de la tribună mi se adresează mie, fără însă să spună explicit: bă, ivane! Nici nu mai sper. Când raportul dintre  salariul  minim la salariul celui din vârf este de nivelul a zecilor de ori, fiecare privește aceeași lume și cu alți ochi, dar mai ales în alte culori.

(01 ianuarie 2017)

Ratangiul

La fotbal am auzit prima dată acest termen. Jucătorii care ratau fie de la 11 metri sau ratau de la o pasă clară de gol au fost numiți generic ratangii.
În politică am văzut nenumărați ratangii, dar moțul a fost pus de un ratangiu celebru cu un prilej absolut istoric.
În ziua de 25 octombrie 2011 Majestatea Sa regele Mihaiu Întâiul a împlinit vârsta de 90 de ani și cu acel prilej a rostit în fața Parlamentului României un discurs memorabil. Trebuia ca în primul rând de fotolii din Marea Sală a Unirii să ia loc foștii președinți ai țării Ion Iliesci, Emil Constantinescu, dar și președintele în funcție Traian Băsescu. Istoria zice că dacă era în sală Valentin Ceaușescu istoria neamului era lipsită de sincope.
N-a fost să fie.
Cineva a ratat acest moment unic. Nici America oricât de democrată este ea  nu ar fi avut această șansă de a arăta lumii întregi o felie vie de istorie de peste optzeci și patru de ani. Numărătoarea am început-o cu 20 iulie 1927.  De foarte multe ori am văzut alături foști președinți ai Statelor Unite reuniți sub o aceeași cupolă la evenimente de excepție pentru istoria acestei mărețe națiuni, arc peste timp care însă niciodată nu a depășit cincizeci de ani.
Când îmi aduc aminte de seara groaznica de 22 iunie 2011 și de zicerile de la B1tv deja dacă pe aici va loua, picăturile vor urca de jos în sus, căci și istoria se rescrie aleatoriu.
Oricum, momentul cel mare a fost ratat. Ratangiul se plimbă pe la televiziuni obscure și-s=și poartă răutățile în desaga pe care o mai varsă din când în când. Următorul moment nu va mai exista, căci Ordinul Victoria cu diamante o singură persoană avea posibilitatea să-l arate lumii.

(5 martie 2016)