Marcel CIOLACU face curat cu măturoiul

Marcel CIOLACU își arată mușchii. Face curat cu măturoiul. Primul a fost măturat BUDĂI. A doua a fost FIREA. Azi a dat cu măturoiul Marcel CIOLACU și a făcut curat la prefectura Tg. Mureș. A dat cu măturoiul și a plecat  prefectul Valentin BRETFELEAN.

Este bine că Marcel CIOLACU vrea să pună ordine, dar îi va fi foarte greu pentru că cei pe care îi demite nu sunt nici fiii și nici fiicele ploii, ci au și ei pe cineva care i-a plasat pe funcții, iar acei cineva nu sunt niște anonimi, ci persoane importante.

Marcel CIOLACU este un bărbat vigilent și vrednic, drept care dacă se scoală devreme și dă cu măturoiul, vor mai pleca și alții, dar sper din tot sufletul să nu fie vorba de plevușcă, ci de nume cu mult mai sonore, care sunt de fapt simbolul corupției de pe plaiurile mioritice, Marcel CIOLACU tăind răul de la rădăcină.

(28 iulie 2023)

Arta dării în gât

Să dai în gât pe cineva nu este la îndemâna oricui și nu oricine este în stare de așa ceva. datul în gât cere:
- talent,
- pricepere,
- știință,
- artă, 
- perseverență,
- management,
- cap.

Exemplul cem mai bun este stagiara Monica LEWINSKY, care le-a avut pe toate, din moment ce a păstrat rochița cu urmele incriminatoare ale aventurii bărbatului-țintă, adus în pragul impeachment-ului. Cine crede că ceea ce se întâmplă acum cu azilurile groazei este altceva decât o succesiune de acțiuni de dat în gât a unuia sau a altuia, este deja naiv, iar presa este doar un instrument gratis de folosire în acest scop. Fiecare dintre noi deținem informații interesante și despre prieteni și despre dușmani și le folosim strict în avantajul fiecăruia dintre noi. Ieri 27 iulie 2023 cineva a sunat la 112 și a anunțat despre un azil al ororilor din Tg. Mureș cu oameni cu dizabilități, ținuți în niște beciuri. Am fi naivi să credem că persoana a aflat cu 20 de minute înainte de acele grozăvii și din spirit civic, din milă pentru bolnavi, a făcut gestul. Totul se știa demult, gunoiul era ținut sub preș. A venit momentul în care conducerea acelui lagăr de exterminare și cei care erau obligați să asigure controlul, trebuiau dați în gât, cum dat în gât a fost BUDĂI, cum dată în gât a fost și FIREA, cum dați în gât vor fi și alții, căci filmul trebuie să continue.

Se vede treaba că pe plaiurile mioritice, nu există atâta artă, atâta știință încât problema cu datul în gât să aibă amploarea scandalului de peste ocean din biroul oval, ci sunt scandaluri mai șterse, mai punctuale, cu mize mărunte, dar care țin jarul încins pentru a-i perpeli pe cei cărora le va veni rândul,


(28 iulie 2023)

Peștele de la cap pe împute și tot de la cap ar trebui să se curețe

Situația azilurilor groazei și a azilurilor ororilor unde tortura, înfometarea, violența, exterminarea erau la ordinea zilei, a făcut să dacă două capete din vârful piramidei și aici mă refer la ministrul Marius BUDĂI și ministreasa Gabriela FIREA. Este normal ca acum nu plevușca să fie trasă la răspundere, ci secretari de stat, directori generali din ministere, directori din agențiile care erau legate de asigurarea bunului mers în acele aziluri, să fie destituiți și trimiși în judecată.
Am auzit-o pe ministreasa de la muncă vorbind numai cu verbe la timpul viitor, vorbind despre analize, restructurări din temelii, adică să se facă nimic.

În seara zilei de 27 iulie 2023 pe televiziuni se vorbește despre un azil al ororilor din Tg. Mureș. Ministreasa de la muncă tot o scălda cu ce va face, ce va drege, în loc să spun ă clar pe cine a destituit, pe cine a luat poliția, ce s-a ales din anchete, căci temporizarea merge pe ideea că lumea va uita. Numai că problema aceasta este fără de sfârșit, căci azilurile groazei există prin toată țara și indivizi chitiți să facă afaceri pe spinarea oamenilor du dizabilități și nu orice fel de afaceri, ci afaceri extrem de profitabile, au generat atâta corupție încât nicio jumătate de măsură nu o va stinge, ci doar măsuri radicale, de desființare și de destituire vor vindeca sistemul de aceste cangrene puturoase, ale profitorilor.

Voi spune o poveste: când s-a unir RDG cu RFG trebuia reformată o universitate dintr-un oraș din RDG. Nu s-a ajuns la nicio soluție, căci cei din universitatea rdgistă opuneau rezistență. Cuiva i-a venit ideea de a desființa cu un act oficial al guvernului universitatea din orașul rdgist. La câteva ore, tot personalul din vechea universitate era disponibilizat. S-a venit cu un act de constituire a unei universități în aceeași clădire și toțo profesorii s-au așezat la rând să se angajeze cuminți la noua universitate. Soluții există. Totul este să vrei să faci reforme adevărate.

(27 iulie 2023)

Solidaritatea socială

După 1989 s-a schimbat optica privind munca. Fiecare om și-a luat soarta în propriile mâini și trăiește exact așa cum își dorește. Societatea are grijă ca oamenii vulnerabili să fie protejați atât cât resursele economiei naționale o permit. Așa ar trebui să fie. În realitate s-au înregistrat o serie de dezechilibre, unele voite, altele întâmplătoare, altele datorate unei abordări superficiale a variantelor de lucru, dar oricum, dezechilibre, care trebuiau corectate rapid.

Solidaritatea socială vizează mai multe aspecte. Un aspect important se referă la faptul că persoanele trebuie să fie plătite în funcție de cantitatea și calitatea muncii depuse și nimeni nu trebuie să muncească fără a primi salariu care să reflecte complexitatea muncii realizate și volumul său de muncă. Societatea, prin reprezentanții săi trebuie să vegheze la aspectele de echitate din societate și acolo unde se înregistrează abateri, societatea trebuie să intervină eficient.

Dacă există patroni care sfidează normele de etică a muncii și caută să-i fure pe salariați fără a le plăti munca depusă, guvernul prin organismele sale de control trebuie să corecteze toate situațiile rapid și fără niciun fel de întârziere.

Solidaritatea socială se referă și la salariul minim, dar și la raportul dintre salariul minim și ajutorul social. Dacă ajutorul social este de 1.000 lei și cel care are salariul minim rămâne în mână cu 1.700 lei, evident că nu este încurajată munca, pentru că diferența de 700 lei este neînsemnată dacă luăm în considerare că omul muncește 8 ore pe zi cinci zile, plătește transportul spre muncă și spre casă, plătește pachețelul de mâncare de prânz. Cei 700 de lei nu-l încurajează să meargă la servici. Doar o diferență 1.000 ajutor social și 3.500 lei în mână la un salariu minim, va avea rol activ în a-i face pe oameni să meargă la muncă.

Solidaritatea socială vizează și alte aspecte, mai ales cele legate de sărăcie. O economie care nu merge într-o direcție bună are șanse mici de a elimina sărăcia din rândurile populației. Au trecut vremurile în care erau apreciați oamenii săraci, dar cinstiți. oamenii care muncesc mult și mai ales eficient, trebuie să obțină salarii care să le asigure un nivel de trai decent. În societate trebuie să funcționeze sloganul nici muncă fără pâine nici  pâine fără muncă, într-o formă actualizată, căci în ziua de azi au apărut noi meserii și conceptul de muncă a căpătat alte valențe, fără a mai însemna forță brută, ciocan și cazma, ci și creier.

Felul în care a reacționat societatea în cazul azilelor groazei, arată că solidaritatea socială există și se simte implicarea ei în soluționarea problemei prin toate mijloacele, politic, administrativ și social.



(15 iulie 2023)

Pe când literatura exterminării și torturii din azilurile voluntariene?

Imediat după război au apărut cărți despre lagărele naziste de exterminare în masă. În timpul comunismului ni s-a tot spus că scriitorii au creat opere literare dar din cauza cenzurii nu se publicau, devenind literatură de sertar. Acum nu mai este cenzură și mulți se laudă cât de talentați sunt. Aștept să apară rapid o literatură despre azilurile unde erau torturați oamenii cu dizabilități sau mai exact unde erau supuși exterminării, căci fenomenul nu este studiat încă pentru a conchide că erau doar torturați.

Imediat după Revoluția din Decembrie 1989 au circulat filme alb-negru cu imagini ale oamenilor cu dizabilități găsiți în structurile organizatorice comuniste de atunci și toată lumea vorbea despre ororile comunismului. Acum comunism nu mai este de 34 de ani, dar ororile sunt aceleași, dacă nu mult mai profunde, mai extinse, cu și mai multă cruzime încărcate, ceea ce înseamnă că esența lor stă altundeva și eu cred că stă în natura omului lacom, puturos, profitor, needucat, rău, lipsit de empatie, gata să comită atrocități, doar pentru a-i fi lui, cât de cât bine, un bine pe acre el îl înțelege în felul lui, adică:

- furând din mâncarea altora,

- schingiuindu-i pe cei aflați în nevoie,

- îmbuibându-se lângă cel ce suferă,

- distrându-se după ce au torturat.

Oamenii de talent au materie primă suficientă pentru a scrie și pentru a reflecta în toate stilurile și pentru toate domeniile literaturii, pentru a înfățișa realitatea așa cum este ea, fără fard, fără distorsiuni, căci nu numai posteritatea trebuie să ne vadă așa cum suntem noi și nu altfel.

Nu mai este acum niciun motiv pentru a crea literatură de sertar. Nu mai este nici justificarea că există costuri și editurile se sfiesc să publice cărți, căci fiecare editor are planurile lui. Acum, oricine dare ceva de spus, își crează un blog și are resurse nelimitate de a scrie. Totul este să aibă talent, să vrea să se manifeste și mediul online este generos. Literatura exterminării, torturii, violenței, dezumanizării și imoralității își așteaptă maeștrii care s-o descrie în operele lor, căci secolul al XXI-lea nu a excelat până acum în capodopere românești, deși aspiranți la premiul NOBEL se visează mulți inși.



(12 iulie 2023)