Despre învingători

Ca la poker, în război, învingătorul ia totul. Învinsului nu-i rămâne nimic. Până și adevărul este doar cel al învingătorului, în timp ce învinsul nu are decât să tragă toate ponoasele. Învingătorul a făcut doar fapte bune. Doar învingătorul are eroi. Doar învingătorul are toate drepturile din lume:
- să anexeze teritorii,
- să ceară despăgubiri,
- să impună reguli,

- să mute populații,

- să schimbe regimuri politice,

- să pună guverne marionetă,

- să dirijeze alegeri,

- să restructureze armate,
- să ia drepturi.

Noi știm ce înseamnă să fii învins în război, pentru că știm ce comportament a avut învingătorul nostru, care ne-a schimbat istoria pentru 50 de ani, de nu ne-am revenit 100% nici în ziua de azi.

Am plătit despăgubiri de război.

Bogățiile au fost jefuite.

Am pierdut teritorii.

Am avut alegeri trucate.

Am avut guvern impus.

Am avut armată de ocupație.

Au fost vizionate doar filme produse de învingător.

Literatura învingătorului a devenit obligatorie.

Faptele de vitejie ale învingătorului au fost redate în arta autohtonă.

Emisiunile radio ale învingătorului erau prezente.

Un partid minuscul a devenit partid de guvernământ.

Orașe și sectoare au purtat nume de persoane.

Aniversarea de 7 noiembrie ne-a devenit obligatorie.

Învingătorul este cel care impune condițiile păcii și ceea ce vrea el devine adevăr, voință, realitate. De aceea este nevoie de o strategie realistă și de participarea la alianțe care nu sunt perdante, lucru pe care marii bărbați de stat îi intuiesc cu precizie dacă nu sunt orbiți de chestiuni mărunte din afara politicii, care le domină caracterele, mânați de orgolii, de îndemnuri femeiești și de ambiții fără fundament real.


(27 aprilie 2025)

Capitularea ca formă de încheiere a unui război

Istoria omenirii este presărată cu nenumărate războaie care au durat mai mult sau mai puțin. Se vorbește de războiul de 100 de ani. Se vorbește despre războiul de 30 de ani. S-a vorbit despre războiul de 7 zile. Conflagrațiile mondiale pe care le știm noi au durat 4 ani și, respectiv, 6 ani. La încheierea unui război există două părți: partea învingătoare și partea învinsă. Adevărul este numai al învingătorului. Pentru învins nu există adevărul lui.

Un război are un obiectiv precis, de regulă acapararea de terenuri ce conțin bogății minerale sau care istoricește vorbind au aparținut cândva părții care declanșează ostilitățile, căci partea atacată, la rândul ei, cândva a purtat un război și a acaparat teritoriile acum revendicate.

Învingătorul dictează condițiile în care se încheie pacea și aceste condiții sunt umilitoare pentru cel învins. dacă învingătorul se consideră suficient de puternic, merge până la capăt cu războiul nimicindu-l pe cel cu care se luptă, până ce acesta nu capitulează și se recunoaște învins.

Trebuie studiată istoria fiecărui popor pentru a vedea tipurile te încheieri ale războaielor pe care le-a purtat. De exemplu, poporul român a avut numai războaie de apărare de-a lungul istoriei sale, mai puțin în ultima conflagrație mondială, când trecerea râului Nistru a însemnat altceva.

Sunt popoare care au apetența spre a finaliza războaiele numai prin capitularea adversarului și atunci istoricii trebuie să se gândească atunci când fac previzionări că respectivele popoare care au vrut capitulare, tot capitulare vor vrea. Lumea modernă nu s-a schimbat deloc, deși s-a crezut că apariția computerelor și a inteligenței artificiale vor schimba filosofia de viață a tuturor conducătorilor lumii. Viața demonstrează că toate cuceririle tehnologice au fost translatate spre domeniul militar preponderent, cheltuindu-se sume inimaginabile pentru a se obține avioane invizibile, rachete de mare precizie și alte echipamente de distrugere, cu  care națiunile defilează pentru a-și impune supremația.


(18 ianuarie 2023)

Un război urât și o pace care se lasă așteptată

Unii socotesc numărul de zile ale războiului de apărare al Ucrainei  împotriva invadatorului rus, începând cu 24 februarie 2022. Azi 22 noiembrie 2022 sunt deja 271 de zile de război. Se construiesc tot felul de ipoteze. În condițiile actuale este extrem de dificil să se facă estimări legate de:
- durata războiului,
- volumul pierderilor,
- cine va fi învingătorul,
- cum va arăta pacea.

Războiul, ca orice război este urât, îngrozitor și nu aduce niciodată nimic bun nici agresorului, nici statului agresat. Agresorul are dezavantajul că se luptă și cu armata poporului cotropit, dar și cu poporul cotropit, ceea ce-i produce pierderi imense.

Propaganda de război nu dă posibilitatea niciunei părți să cunoască dimensiunile dezastrului la cotele adevărate, căci părțile prezintă adevărurile exact așa cum le convin, iar abaterile de la ceea ce se întâmplă cu adevărat pe front sunt imense. 

A venit iarna în Ucraina și multe orașe nu au electricitate, nu au gaze, iar apa curentă este o problemă. Bombardamentele efectuate de ruși asupra infrastructurii a constituit acea parte a strategiei invadatorului de a îngenunchia un popor prin crearea de condiții inumane pe timp de iarnă, fără căldură, fără curent electric și fără apă potabilă. Războiul nu a evoluat deloc și se desfășoară după metodele de acum 400 sau 500 de ani, căci și atunci, ca și acum, tot asupra infrastructurii s-a lucrat. Înainte erau otrăvite fântânile, distruse locuințele și arse grânele.  Acum se procedează la fel. Și atunci, ca și acum, invadatorul se bazează pe condițiile meteorologice, pe frigul din iarnă, pe ninsorile abundente și pe dificultățile de aprovizionare cu alimente ale populației.

Pacea se lasă așteptată, căci balanța războiului este doar ușor înclinată în favoarea Ucrainei. Invadatorul are strategia lui și-i va fi deosebit de greu să accepte înfrângerea pentru că în mentalul rus, este un colos, este o mare putere nucleară, are o populație de 3,27 ori mai mare decât populația Ucrainei și suprafața Rusiei este de 2,83 ori mai mare decât suprafața Ucrainei. Lecția Afganistan nu a fost reținută de către Rusia și victoria din 9 Mai 1945 stă mărturie că o pace se finalizează doar într-un anume fel, dar se uită că Rusia participase la un război de apărare, invadatorul fiind altul.


(21 noiembrie 2022)

Finalul unui război, oricare ar fi el

Trebuie să luăm istoria așa cum a fost ea, cu bune și ru rele și să facem un inventar al războaielor, dar mai ales să vedem cum s-au încheiat războaiele, pentru a ști cam la ce să ne așteptăm pe viitor.
Într-un război există două părți:
- o parte agresoare, care declanșează războiul,
- o victimă care se apără de agresor.
Războiul are o dinamică a lui. 
Agresorul vine pe teritoriul victimei. Dacă victima este copleșită, teritoriul îi este cucerit de către agresor. Agresorul instaurează pe teritoriile ocupat propria administrație. Țara agresată este cucerită și capitulează în fața agresorului. Istoria cunoaște situații în care popoare au fost cotropite și au stat sub ocupația agresorului perioade îndelungate de zeci sau chiar sute de ani.
Agresorul vine pe teritoriul victimei, dar victima are suficiente resurse pentru a respinge atacurile agresorului. Mai mult, victima merge mai departe și respinge armatele agresoare pe teritoriul acestora, mergând mai departe, până la înfrângerea agresorului, la el acasă, iar războiul se încheie cu capitularea agresorului. Victima, devenită învingător se manifestă conform dorinței sale pentru a-l pedepsi pe agresor, astfel încât să se asigure că pentru o perioadă îndelungată agresorul care a fost învins nu se va ridicat astfel încât să-și exerseze poftele de agresiune care i-au fost stăvilite.
Se vorbește de pace, dar prin pace se înțelege terminarea războiului, cu consecințe dezastruoase pentru partea învinsă din război. Învingătorul face legea și numai adevărul învingătorului contează. Doar trecerea timpului mai schimbă câte ceva, nu foarte mult în ceea ce a însemnat modul cum s-a terminat războiul. Unii pierd teritorii, unii pierd bani, unii pierd bogății. Învingătorul are dreptul de a primi despăgubiri de război și le primește în cantitatea pe care și-o stabilește cu de la sine putere. Nu există clemență pentru învins și loviturile administrate învinsului sunt cu mult peste nivelul suferinței produse de acest în vremurile în care era agresor.
Cei care sunt nostalgici, privesc în trecut și nu le vină să creadă ce au fost și ce au ajuns. Multe imperii în dorința de a crește mai mult decât au ca resurse militare, pornesc acțiuni militare care înseamnă un adevărat dezastru pentru ele. Atunci imperiile se destramă și construcții cândva construite pentru veșnicie se pulverizează ca și cum niciodată nu ar fi existat. Acesta este costul nesăbuinței de a crede în veșnicia unei cosntrucții artificiale, căci imperiile sunt construcții artificiale, după imaginația unor conducători militari și a unor oameni politici.

Nu dau exemple. Trebuie numai să luăm cartea de istorie și vom vedea că toate războaiele au început la fel și s-au terminat la fel, ca trase la indigo. Toate au comun suferință, moarte și costuri, durere și distrugeri, nenorociri și ură. Niciun război nu aduce dreptate pentru nimeni, căci fiecare parte are dreptatea sa și doar înfrângerea unei părți o face pe aceasta să-și exercite dreptatea, iar învingătorul rămâne cu dreptatea lui, învinsul tace, suferă, înghite și plătește.

(20 septembrie 2022)

Loviturile nucleare

Nimeni nu se aștepta la ceea ce s-a întâmplat în zilele de 6 august 1945 cu orașul Hiroșima și cu 9 august cu orașul Nagasaki. În acele zile au fost aruncate două bombe atomice care au ucis peste 160.000 de oameni și au rănit alte câteva sute de mii, iar efectele acelor bombe au fost pe termen extrem de lung.

Hiroșima era în 1945 un oraș cu o populație de 345.000 locuitori, iar numărul decedaților datorită exploziei sau datorită radiațiilor a depășit cu mult 100.000 de oameni.

Populația orașului Nagasaki era în 1945 de 263.000 de locuitori, și bomba atomică a ucis în jur de 59.000 de oameni.

Distanța dintre Tokyo și Hiroșima este de 676 km.

Distanța dintre Nagasaki și Tokyo este de 961 km.

Distanța dintre Hiroșima și Nagasaki este de 299 km.

Nimic nu a fost întâmplător în decizia luată cu mult înainte de 6 și 9 august, căci se urmărea un anumit obiectiv: capitularea Japoniei.

Uneori se aud voci de dincolo de Urali despre lovituri nucleare. Omenirea nu a dezvoltat armele nucleare doar în laboratoare, ci le-a experimentat care pe unde a avut ocazia, pentru a nu produce efecte catastrofale și pentru a menține secretul rezultatelor. În acest context, trebuie acceptat că există vectori de opinie și nimeni nu deschide gura în spațiul rusesc doar că i se năzare lui și că îl ia gura pe dinainte sau vorbește gura fără el sau că vrea să se afle în treabă, ca pe Dâmbovița. Influencerii știu exact ce au de făcut și se manifestă ca atare, cu măsură și la momentul potrivit.

Îmi aduc aminte că acum mulți ani, un stăpân a două miliarde și ceva de suflete se întreba:

- Și acum ce facem?

Începutul războiului ruso-ucrainean nu a fost o mare problemă ca soluție, dar terminarea războiului este o mare problemă, căci o parte vrea capitulare și cealaltă parte vrea victorie. Nu întâmplător am făcut referire la 6 și 9 august 1945. Nu întâmplător am dat și distanțe. Nu întâmplător am dat și cifre. Nu întâmplător zumzăie unii despre lovituri nucleare. Ei le văd ca singura soluție a capitulării. În momentul de față forțele beligerante au terminat tatonarea, sunt spre finalul luptelor de uzură. Sunt sigur că pe tabla de șah a fiecăruia se află cel puțin cinci mutări în avans și a juca ultima carte nu există pentru niciuna dintre părți. Dar o parte, are asul în mânecă și Europa știe acest lucru. Se zice că istoria se repetă. 15 august nu este numai Sfânta Maria Mică, este cu mult mai mult și lecția de istorie merită să fie recitită.




(19 iunie 2022)