Dispariția librăriilor

Cu apariția cvalculatoarelor, laptopurilor, tabletelor și a telefoanelor inteligente, mă așteptam să scadă numărul librăriilor, căci noile tehnologii presupun apariția cărților electronice, dar nu mă așteptam la dispariția bruscă și subită a librăriilor și a bibliotecilor, care inevitabil este însoțită de scăderea dramatică a apetitului pentru citit, pentru creșterea nivelului de cultură prin studiul cărților.

Nu trebuie dată vina pe elevi. Nu trebuie dată vina pe părinți. Toată responsabilitatea cade pe umerii școlii care nu a mers în ritm cu vremurile și care a rămas împietrită în metode și dogme care nu mai au nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în societate.

Acum când accesând internetul găsim orice despre orice,, este penibil să mai credem că vine cineva care să vorbească de la înălțimea catedrei că omul nu se trage din maimuță, că ceea ce era valabil acum o mie de ani este valabil și acum și că a minți este omenește, chiar acceptabil până la un punct, fără a defini nimeni care este acel punct.

Dispariția librăriilor și înlocuirea lor cu sedii de bănci nu este nici un fenomen natural și cu atât mai puțin normal, din moment ce băncile presupun bani, iar banii se fac din muncă și nu orice fel de muncă, ci din munca inteligentă, iar inteligența se hrănește cu cărți. Dispariția librăriilor este primul semn al îmbolnăvirii societății care se îndreaptă spre o direcție greșită, căci fără oameni calificați, nicio națiune nu progresează. A munci bine, a face muncă de calitate, a construi inteligent, înseamnă a avea oameni pricepuți, cu experiență, cu calificări înalte, trecuți prin școli ale secolului al XXI-lea. Cine crede că doar cărând în spinare rucsacul cu produse de restaurant și conducând o motocicletă până la destinație, este soluția, are o viziune prea îngustă. Cine crede că doar frizeri și manichiuriste vor propăși economia, deja vede lucrurile prea simplist. Este nevoie de toate meseriile, inclusiv de prostituate, dar lumea merge înainte prin cercetare științifică autentică, prin inovare. Numai că inovarea și cercetarea științifică presupune ani de școală și de învățătură la greu, multe examene și citit de cărți și de articole din reviste, ceea ce nu se face bătând din palme. 

Au dispărut librăriile. Păcat. este semnul condamnării la ignoranță și la sărăcie, căci salariul minim, chiar dacă va ajunge la 4.000 de euro pe lună, el este minim, ceea ce înseamnă că există în societate salarii de 10.000 de euro pe lună, numai că le iau cei cu carte, nu cei condamnați la sărăcie, ignoranții care nu au auzit de o carte și nu au văzut în viața lor o librărie.



(06 iunie 2024)

Eu și librăriile

Întotdeauna când aud cuvântul librărie devin nostalgic.
În primul rând mă cuprinde nostalgia că la noi, la români, librăriile dispar. Mă gândesc la Librăria SADOVEANU de pe MAGHERU, de exemplu.

Pentru mine, librăria este un sanctuar. Nu știu de ce, dar așa văd eu o librărie. Am trăit momente de invidie când am fost la Budapesta și am văzut că la doi pași, acolo este câte o librărie și nu orice fel de librărie, ci câte o librărie mare. În Dubai am văzut o librărie cât un mall. În orice oraș din USA este librărie din lanțul Barnes & Noble's  cu adevărat librării, adică au cărți, au și CD-uri, au și jucării, dar nu au vinuri, cantină sau alte chestii ca pe la noi.

Erau pe vremea tancurilor rusești în Ro, librării cu numele Librăria Cartea Rusă, unde erau cărți rusești extrem de ieftine. În centrele orașelor erau librării cu numele EMINESCU. În Pitești este și acum una, dar este înghesuită și are de toate, chiar este îmbâcsită. Bucureștiul este un oraș mizerabil și nici librărie reprezentativă nu are, căci era Librăria Dacia care acum este destul de întunecoasă și are de toate, de aceea nici nu am mai vizitat-o de vreo 15 ani.

Personalul din librăriile bucureștene mai că nu te ia la bătaie dacă îndrăznești să-l întrebi de un autor sau de o carte. Librăriile Cărturești au ele ceva, dar nu au acel vino-ncoace ca să mă facă să intru. Acolo cărțile sunt organizate după criterii care în niciun caz nu-mi permite să găsesc ceea ce mă interesează. Eu știu că sunt criterii clare de organizare a librăriilor ca omul să găsească repede ce-l interesează. Pentru a găsi o carte de Radu PARASCHIVESCU m-am belit mult și bine, ca în final să-l întreb pe un nene din librărie. El a fost amabil, dar eu am insistat că aveam timp. Dacă eram grăbit, plecam și mai le și trăgeam o înjurătură.

Lumea se vaită că aven 50% analfabeți funcționali. Am așa și eu o întrebare: în parlament există librării? Am pus intenționat pluralul, căci la banii lor și la nivelul lor, fiecare parlamentar și fiecare funcționar și EBA în special, ar trebui să cumpere în ziua de salariu cel puțin câte o carte.

(14 mai 2023)