1000 de oameni care m-au impresionat: Cornel CRĂCIUN

Pe Cornel CRĂCIUN l-am cunoscut când am fost într-o excursie la Istambul organizată de un profesor de fizică de la Liceul ȘINCAI, coleg de-al soției, prin anii '90. El era foarte tânăr, abia absolvise liceul. Am intrat în vorbă, întrucât stăteam pe locuri apropiate în autocar. Din vorbă-n vorbă am discutat despre viitor și i-am sugerat să încerce o admitere la o facultate din ASE la seral pentru a avea și servici. A dat examen de admitere și periodic mă suna și-mi spunea că a luat examenele. La un moment dat mi-a zis că a absolvit facultatea și a promovat și examenul de licență.
A lucrat prin diferite locuri, iar apoi a lucrat la o bancă și acum lucrează la un minister. Zic eu că ne cunoaștem de peste 30 de ani și mă bucur să văd că acest tânăr a evoluat  foarte frumos.
Pasiunea lui Cornel este drumeția. El iubește muntele. Are un aparat foto bun și face poze excepționale pe care le postează pe contul lui de Facebook.
De fiecare dată când are timp și el dar am și eu, stabilim întâlniri la o cafea și aflu noutăți despre Cornel, căci excursiile pe care le afce sunt extrem de interesante, iar fotografiile pe care le face au scos la iveală un adevărat artist fotograf. M-a impresionat Cornel că el când începe un lucru, îl face și nu oricum, îl face foarte bine. La el la muncă este foarte apreciat.
când a fost la nunta fiicei mele îmi trebuiau niște fotografii cu peisaje superbe. I-am dat un telefon lui Cornel, el mi-a selectat câteva zeci de fotografii excepționale și toți care au văzut acele peisaje, s-au minunat că România are asemenea frumuseți.



(15 februarie 2023)

Excursie proletară în Caraiman

În vremurile comuniste lumea nu era așa de sofisticată ca în zilele noastre. Venea un coleg cu ideea de a merge undeva. El se ocupa de stabilirea:
- traseului și a programului pe ore și zile,
- a costului cu biletele de călătorie,
- definirea cazării și a meselor,
- dificultății traseului, a duratelor de deplasare,
- nivelului de confort, pentru a nu exista discuții,
- grupului de participanți după afinități,
- informarea asupra zilei și orei de plecare.

Am participat la multe astfel de excursii. Niciodată nu am ridicat probleme, nu mi-am exprimat niciun moft, ci am căutat să mă bucur de tot ceea ce mi s-a oferit, pentru că dacă aș fi vrut ceva special, cu siguranță mi-aș fi organizat singur după gustul și după punga mea, ceva care să fie sofisticat, select și exclusivist.

În martie 1973, pe când aveam 26 de ani, am plecat într-o excursie pe muntele Caraiman și am stat la cabana cu același nume. Condițiile erau de cabană, mâncarea era la prețuri foarte bune, grupul format era excelent, veselia și distracția au fost la ele acasă.

În vremurile acelea cultura noastră era foarte limitată și nu existau restricții severe legate de ocrotirea monumentelor, așa cum există în ziua de azi. Se vorbea de protejarea lor, dar lucrurile se opreau la a nu scrie, la a nu scrijeli, la a nu sparge, la a nu rupe. Acum, când văd fotografia aceea de la Babe, unde am așteptat ca alte grupuri care erau în fața noastră să ne dea și nouă șansa de a ne urca acolo, deja mă îngrozesc. Dar la școală nu se discuta despre ceea ce se discută azi și nici cei mai în vârstă nu ne spuneau nimic, iar noi mai tineri și mai fără minte, exageram, fără să ne dăm seama că facem rău naturii.

(16 decembrie 2022)
-