Ciocul și mustățile lui GHEORGHIU-DEJ

Legenda zice că în vremurile comuniste de început, când Gheorghe GHEORGHIU-DEJ era stăpânul României bolșevice, la facultatea de Matematică de la Universitatea București, la o ședință cu tinerii studenți ai ASC, când discuțiile erau cele mai aprinse, un student revoluționar în felul lui, s-a ridicat în picioare și a urlat din toți rărunchii:
- Tovarăși, în timp ce noi dezbatem aici probleme arzătoare, studenta acesta, uitați ce face!
El a smuls din fața unei studente un număr din ziarul Scânteia Tineretului, cu o poză mare a lui Gheorghe GHEORGHIU-DEJ pe prima pagină, unde studenta aplicase un cioc și mustăți liderului de partid Gheorghe GHEORGHIU-DEJ, făcându-l mai frumos, mai interesant și cu un aer de intelectual rasat.
Pe loc, ședința s-a transformat într-o acuzare colectivă a acelei studente, care a fost exmatriculată pe loc, fiind cotată ca element declasat, care nu mai are ce căuta în rândul studenților revoluționari care edifică o nouă societate în scumpa noastră țărișoară și bla, bla, bla...
Nu mai știu ce s-a întâmplat cu tânăra aceea, da acum mi-am adus aminte de acea întâmplare și nu am senzația, ci am certitudinea că istoria se repetă implacabil și mai ales de la începutul anului 2022 chestia cu articolul 30 din constituție este mai mult pe hârtie, extinderile fiind interesante, arbitrare, inocente și auto-impuse la o adică, pentru cei plătiți gras, să manipuleze cu nerușinare, desigur.

(29 mai 2023)

Caricaturizarea la români

Românii ca popor au măreție, eroism și optimism. Au însă și spiritul caricaturizării. Ei știu să ia peste picior. Ei știu să ironizeze. Ei știu să glumească pe seama unor situații ceva mai neplăcută. Ei știu să treacă prin istorie cu fruntea sus. Un lucru este cert: românii știu să caricaturizeze teme extrem de importante, pentru a le face suportabile, din moment ce nu au avut niciodată de la Alexandru Ioan CUZA conducători buni, iubitori de dreptate, progresiști, care să-și îndrepte privirea și sufletul spre ei. Ei caricaturizează cu mare talent tot ceea ce li se pare că nu este al lor. Au caricaturizat hoardele carele-au călcat pământurile. Au caricaturizat comunismul. Acum caricaturizează așa-zisul capitalism, pe care Ion ILIESCU l-a botezat ca fiind capitalism de cumetrie. Culmea este acum că în zilele noastre nu numai poporul este cel care caricaturizează, ci și conducătorii lui s-au pus pe caricaturizare, făcând din stat o caricatură sau făcând din democrație o caricatură, chiar dacă ei cred că o îmbibă cu originalitate, cu glumițe sau cu ezitări și încălcări.

(20 iunie 2018)

Caricaturi informatice

Multe aplicații informatice funcționează pe principiul caricaturilor informatice pentru că:

- generează eforturi cu mult mai mari decât se lucra pe sistem manual;

- sunt greoaie și neprietenoase;

- au carențe structurale, din cauza proastei proiectări;

- încalcă principii elementare ale prelucrării pe calculator;

- nu sunt adaptate la eliminarea restricției de capacitate de stocare a informațiilor;

- reprezintă generașii învechite de software datorate conservatorismului programatorilor.

Voi veni cu trei exemple.

Primul exemplu: pe plicurile trimise clienților în care sunt date facturile de plată a serviciilor și utilităților  apare la adresă Dl/Dna, ceea ce arată o gravă carență de proiectare. Se știe că datele ce sunt scrise acolo nu sunt picate din cer, ci introduse de un operator, iar la întocmirea unui contract pe baza căruia se va face facturarea, cu siguranță există un CNP de unde se deduce care este sexul celui căruia i se adresează scriloarea, deci numai testul acelei prime cifre din CNP va conduce la selectarea lui Dl. de Dna. Numai că pentru această abordare trebuie un pic de creier, ceea ce lipsește unor analiști de sistem informatic, în general persoane mult prea pline de ele ca să mai abordeze detaliile. Numai că buturuga mică răstoarnă carul mare, iar aprecierea mea la ceea ce văd scris pe plicurile adresate mie mă conduc la o concluzie simplă: nene, vau cât de proști mai sunt...

Al doilea exemplu: la aplicația ălora stupizi de la CNADR cu vinietele criteriul de trimitere somații în modul cel mai vulgar posibil, criteriul de regăsire al mașinii nu este codul cel mai stabil, adică numărul și seria motorului, ci numărul pus în circulație. Aveam o vinietă luată pe un an. Am schimbat numărul mașinii după ce s-a terminat leasingul. Numai că vinieta nu mai era valabilă deși eu circulam cu același autovehicul și nu trecuse anul de când o plătisem. Dovada că ei au un sistem informatic de cacao este dată de faptul că în justiție am avut soluție favorabilă. Cum nu avem autostrăzi, ă întreb de ce am avea un sistem informatic scris cu cap. Este sortimentul care acolo nu se practică.

Al treilea exemplu: este dat de neacceptarea ideii că cineva mai și greșește. În cazul meu, cineva s-a uitat la mine și a scris la rubrica culoarea ochilor: căprui. Cu o a doua ocazie, altcineva s-a uitat la mine și a evaluat culoarea ochilor mei ca fiind albastri. Eu știam că nu se schimbă cu una cu două culoarea ochilor, cum nu se schimbă nici grupa sanguină. Era normal, ca la reitroducerea unor date să se producă și o validare și acolo unde datele nu coincit, în timp real să se facă și corecțiile.

Pe mine, ca individ care mi-am trăit traiul printre tot felul de hârburi informatice, mă amuză să văd că acum în 2017 se fac asemenea greșeli impardonabile. Să nu mai zic nimic de cei pentru care redundanța e confundată cu umilirea cetățeanului, iar indolența actualizării în baze de date este transferată injurios clienților de către funcționari idioți. Am dovezi.

(29 mai 2017)

Antreprenoriatul caricariturizat

La noi se caricaturizează totul.

Comunismul a fost caricaturizat.

Capitalismul de la noi este o caricatură.

Doctoratul este caricaturizat.

Conceptul de specialist a fost caricaturizat.

Tehnocrații sunt caricaturizați și ei.

S-a ajuns acum să fie caricaturizat antreprenoriatul.

Se consideră o entitate de foarte mare complexitate care necesită:

- fonduri de peste 100.000.000 de euro;

- extraordinar de multe echipamente;

- teribil de multe specializări implicate;

- echipe de executanți formate din sute de persoane;

- execuția tuturor lucrărilor într-un interval de timp fixat;

- experiență practică acumulată și verificată;

- dezvoltarea de componente din entitate, în mod simultan.

Pentru a atinge un asemenea obiectiv este nevoie de un antreprenor care:

- are în spate câteva proiecte concrete de succes;

- este credibil încât atrage cu ușurință credite  substanțiale de la bănci;

- știe să lucreze cu șefi de echipe cu înaltă calificare;

- colaborează în atingerea unui obiectiv bine definit;

- gestionează riscurile astfel încât costurile nu devin catastrofale;

- dispune de  capacitatea de a pune la lucru pe toată lumea;

- are resurse financiare care stimulează și atrage forțe de execuție;

- urmărește graful GANTT și impune corecții pentru încadrare în termene.

În opinia mea:

- pentru a face un ansamblu rezidențial un om trebuie să fi făcut un bloc;

- pentru a face un bloc, un om trebuie să fi făcut o casă;

- pentru a face o casă, un om trebuie să fi făcut ă magazie;

- penntru a face o magazie, un om trebuie să fi făcut un closet;

- pentru a face un closet, un om trebuie să fi făcut un gard;

- pentru a face un gard, un om trebuie să fi făcut un șanț;

- pentru a face un șant, un om trebuie să știe să mâniască lopata;

- pentru a mânmui lopata, un om trebuie să aibă lopata.

Deci, se vede clar că trebuie să se facă ceva dar crescând complexitatea, de la săpat de șanțuri, treptat până la a face un ansamblu rezidențial.

Un antreprenor este o persoană care deține:

- nenumărate calități;

- capacitatea de atragere fonduri;

- știința managementului;

- proiecte de succes;

- aprecierile celor care sunt tot antreprenori;

- cunoștințe interdisciplinare;

- practică verificată ca fiind de succes;

- termeni de finitudine și de calificare.

Cum la noi antreprenoriatul este caricaturizat, foarte mulți care n-au făcut proiecte de succes, care n-au mișcat un pai, se autointitulează antreprenori. Acum este foarte dificil să se consideră că o persoană este antreprenor dacă:

- a făcut doar niște cursuri;

- ține cursuri despre antreprenoriat;

- scrie cărți despre antreprenoriat;

- vorbește că ar face antreprenoriat;

- confundă managerul de proiect cu antreprenorul;

- nu are proiecte de succes;

- enumeră numai povești și principii.

De aceea, la cum se face implementarea terminologiei, rezultă un nivel de caricaturizare care crește foarte mult pe măsură ce se îngroașe rândurile celor care se autointitulează cu mândrie antreprenori. Acum e moda antreprenorilor. Mai acum câțiva ani erau la modă auditorii. Și mai înainte erau la modă experții și mai înainte de aceștia erau evaluatorii, dar era imediat după Revoluție, undeva imediat după 1990. După ce antreprenorii vor trece în desuetitudine, nu mai știu ce va fi, dar știu cu precizie că va fi și acela caricariturizat, căci suntem niște experți în așa ceva.
Antreprenoriatul este caricariturizat cu o așa de mare ușurință încât mă sperie de urmări, care sunt dintre cele mai groaznice. Parte proastă este că prea mulți tipi fără rezultate concrete trec în tabăra antreprenorilor, compromițând o meserie grea, complexă, riscantă și care presupune forță, putere de muncă, îndrăzneală, voință și determinare. Unul care n-a construit un closet nu are cum să fie antreprenor!

(08 decembrie 2016)