Acum, dacă plătim un salariu, pac îl înregistrăm în contabilitate debitând un cont și creditând alt cont.
Acum, dacă vindem un produs, pac îl înregistrăm în contabilitate debitând un cont și creditând alt cont.
Acum, dacă ne aprovizionăm cu un material, pac îl înregistrăm în contabilitate debitând un cont și creditând alt cont.
Acum, dacă achiziționăm un utilaj, pac îl înregistrăm în contabilitate debitând un cont și creditând alt cont.
Acum, dacă înregistrăm profit, pac îl înregistrăm în contabilitate debitând un cont și creditând alt cont.
Acum, dacă facem ceva, orice lucru, pac îl înregistrăm în contabilitate debitând un cont și creditând alt cont.
Este normal să fie așa.
Când se face înregistrarea se scriu elemente cantitative precum:
- data la care s-a produs evenimentul,
- data la care se face înregistrarea,
- denumirea evenimentului,
- numere de identificare,
- valoarea rezultată din acte,
- cine a derulat evenimentul,
- destinația rezultatului.
Este normal să fie așa.
În final, bilanțul trebuie să se închidă, adică valoarea de la debit trebuie să fie egală cu valoarea de la credit. Dacă ceea ce numim noi contabilitate ne-ar fi ajutat nu să fim perfecți prin exactitate, ci să fim eficienți, contabilitatea ar fi fost de un ajutor. Dar a spune că organizația are o contabilitate perfectă, dar este falimentară, este o chestie și de prost gust și vulgară și aiuritoare, până la un punct. De aceea, în opinia mea, contabilitatea trebuie să aibă și o altă latură, care să evidențieze clar că lucrurile merg bine, respectiv, că lucrurile nu merg bine, dar cu mult timp înaintea dezastrului organizației.
(14 decembrie 2018)
