Specializările în vremea studenției mele

Pe vremea studenției mele totul era planificat. Se planifica numărul de studenți din anul întâi la fiecare specializare. La terminarea facultății, absolvenții erau repartizați. Nu rămânea niciun absolvent în afara producției. Pe vremea mea nu exista noțiunea de șomaj și nu existau nici șomeri.

Dacă Institutul de Teatru I. L. CARAGIALE avea o clasă cu 15 actori, la terminarea facultății, toți cei 15 absolvenți aveau locuri de actori în teatrele din țară. Dacă Facultatea de Drept de la Universitatea București avea 70 de absolvenți, toți cei 70 de absolvenți erau repartizați în producție, înțelegând prin producție poziții de juriști în întreprinderi, lucrători în tribunale sau la procuratură. Toți care învățau dreptul profesau în domeniul dreptului.

Pe vremea mea, nevoia socială de specialiști era problema Comitetului de Stat al Planificării - CSP și acesta făcea estimările pe care le includea în planurile cincinale. Defalcările din fiecare an conduceau la stabilirea numărului de locuri:

- la admitere la fiecare specializare,

- la repartizarea în producție,

- în căminele studențești,

- la cantinele studențești,

- volumul cheltuielile cu învățământul superior.

Fetișizarea planificării făcea ca să apară unele diferențe, nu foarte mari, între ceea ce era planificat și ceea ce se producea în realitate. Îmi amintesc că într-un an au fost formulate niște subiecte mai grele și unele erau chiar greșite la un examen de admitere și pentru a se ocupa locurile au fost majorate cu un punct toate notele, iar cei cu medii de 9 și peste 9 s-au trezit prin acea majorare că au intrat la facultate cu media 10.

Este adevărat că planificarea reducea la zero opțiunea personală a proaspătului absolvent de liceu, care se vederea înregimentat în formula dorită de stat și urma o specializare unde avea șansă de reușită la examenul de admitere și nu profesia care l-ar fi pasionat, dar avea locul de muncă asigurat după terminarea facultății. Nu spun că era bine atunci, dar nu cred că este confortabil pentru cineva să facă o anumită facultate și după absolvire să nu găsească job pe profesia pentru care și-a tocit trei ani coatele pe băncile facultății și încă trei ani de masterat și să fie ospătar într-un restaurant sau să fie curier pentru o firmă de transport alimente de la restaurante sau să lucreze într-un fast food, meserii care nu necesită diplomă universitară.



(05 mai 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Vasile tinichigiul

Eram prea mic pentru a reține și numele de familie. Am reținut însă ceea ce am văzut cu ochii mei de copil și am fost impresionat. În vremurile de demult era o mare problemă dacă se defecta un întrerupător de la instalația electrică, pentru că nici nu se găseau sayu dacă se găseau era foarte scumpe și salariile erau mici rău de tot. Tocmai se defectase ceva la un întrerupător. tata avea un prieten tinichigiu care venise să-i repare tata ceva la o pereche de pantofi. Atunci i-a zis și de întrerupător. Vasile tinichigiul, că așa se numea tânărul meseriaș, a desfăcut întrerupătorul și i-a arătat tatei că se rupsese o piesă mititică de tablă. Atunci vasile a luat foarfeca de tablă și a decupat ca un artist autentic dintr-o bucată de tablă acea piesuliță. A montat-o la întrerupător și totul a fost în regulă. M-a impresionat cum folosind o foarfecă de tablă, Vasile a reușit să decupeze acea piesă minusculă. Nici acum nu știu cum a făcut. Era un artist. Ne-a mai făcut Vasile o stropitoare, care era ca o operă de artă. Eu sunt în. măsură să spun cât de ergonomică era stropitoarea, căci la viața mea am folosit-o la greu să stropesc legumele din grădina noastră de zarzavat de aproape 1/2 ha de pământ. Să nu mai aud nici de grădinărit, nici de stropit legume, că mi-a ajuns. Numai că stropitoarea făcută de Vasile nu mă jena la mână când o utilizam și era perfectă ac dimensiune pentru mine care eram doar un puști.

(25 martie 2023)

Talentul e talent și geniul e geniu și în miez de noapte în pijama

De foarte multe ori am auzit invocându-se condițiile vitrege în care își desfășoară activitatea artiștii, dar și cercetătorii științifici, dar și profesorii, dar și inventatorii. Nu am negat niciodată lipsurile materiale ale diferitelor categorii socio-profesionale. Numai că toate au o limită. Dacă o anumită cercetare necesită un anumit aparat, anumite substanțe și nu dispui de ele, este clar că după ce ai bătut la toate ușile, ai demonstrat că ai dreptate, dar ai fost refuzat, a te lamenta este un mod de a-ți manifesta imposibilitatea de a munci pentru a-ți atinge scopul. Nu toate lucrurile au un astfel de parcurs. Sunt meserii unde talentul, priceperea și perseverența sunt mai presus de orice și dorința de a face ceva nu are opreliști, pentru că cel care dorește să facă ceva, chiar face ceva.

Când am ajuns în cetatea Nüremberg am vizitat casa lui Albrecht DÜRER și de acolo am cumpărat câteva cărți poștale cu reproduceri ale unor desene executate de genialul artist, pe care le postez aici.

Orice om care are o brumă de talent și imaginație, găsește un petec de hârtie și un creion și ceva pe care să-l deseneze. Nu mai există nicio opreliște în a pune desenul pe o rețea de socializare și de a se face cunoscut în lume, chiar de a vinde acele desene. În niciun caz, acum nu mai are nimeni posibilitatea de a invoca lipsa condițiilor de a face desene. Nu numai despre desene este vorba. Cine are idei speciale, are posibilitatea de a trimite la reviste care se află doar în format electronic, rezultatele sale și de a se remarca în grupuri de lucru. Nici problema documentării nu mai există. Cine vrea să se documenteze asupra unui subiect, nu are decât să intre pe Internet, să dea căutare după o serie de cuvinte cheie și totul se rezolvă.

Priviți desenele reproduse de mine. Se vede că pentru a le realiza Albrecht DÜRER a avut nevoie de materiale pe care le procurăm acum fără vreo dificultate. Ele au străbătut secolele și au arătat că nu condițiile materiale și opreliștile de orice natură stopează munca creatoare, ci lipsa de talent, lipsa de dorință de a munci, plăcerea de a obține totul de-a gata sau ceea ce este și mai grav, mediocritatea este fundamentul oricărei văicăreli sau înșiruiri ale celor care-l face pe om să-ți motiveze lâncezeala.

(03 ianuarie 2023)

Adrian VELEA - un maestu al tatuajelor

Am avut prilejul de a-l cunoaște pe artistul Adrian Velea la salonul unde lucra în Timișoara de pe o stradă cu nume de mare scriitor roman. De la început trebuie să spun că la acest artist impresionează precizia discuției, ceea ce arată ca el nu numai faptul că știe  procedurile pentru a realiza lucrările dar le aplică exact ca la carte. El asigură astfel lucrul în mediul 100% steril, așa cum trebui să fie orice derulare a unui proces de execuție a unui tatuaj dar și a altor operații executate cu aceeași măiestrie de el. Am cunoscut la sala de forță de la Piața Vitan - București pe cântărețul Alex Velea cel care este posesorul a numeroase tatuaje de mare calitate a execuției, dar și pe celălalt artist, Adrian Velea care execută tatuaje, timișoreanul Velea. Sunt sigur ca o colaborare între cei doi ar fi fost un spor de calitate pentru ambele părți, pentru că ambii sunt mari artiști, fiecare în domeniul lui. Am analizat opera acestui artist, dupa ce am studiat cărți și reviste de specialitate, fără să fiu posesorul unui tatuaj de niciun fel.

Artistul Adrian Velea, cel care execută tatuaje are pe adresa sa de facebook o galerie foarte interesantă cu lucrările executate, lucrări care dacă sunt analizate pun în evidență diversitatea:

• de teme abordate așa fel încât să satisfacă cele mai exigente solicitări;
  
• de abordări care se constituie în modalități de a soluționa cereri particularizate;
• tehnicilor folosite, pentru că artistul are ușurință în a lucra numai cu tuș negru dar și cu o paletă completă de culori;
• trecerilor de la simbolistica specifică transmiterii de mesaje codate spre realizarea de construcții complexe fie din mitologie, fie bazate pe dezvoltări folosind mai multe planuri;
• contururilor trase pentru a delimita elementele de conținut, remarcându-se precizia și mai ales faptul că acele contururi sunt realizate prin linii extrem de fine;
• amplasamentelor, astfel încât să se realizeze o armonie între conținutul unui tatuaj și locul unde acesta este plasat;
• de abordări în contextul realizării unor proporții perfecte care arată că desenul obținut chiar acolo s-a aflat dintotdeauna și este parte integrantă a aclei părți din corpul celui pentru care a fost lucrat, nici mai mic și nici mai mare cedât trebuie să fie;
• stilizărilor realizate de artist așa încât ceea ce propune se constituie într-o lucrare de artă de sine-stătătoare.

Cine stă și analizează galeria de opere executate cu migală, rabdare dar mai ales cu talent de artistul Adrian Velea vede profesionalismul cu care se apleacă de fiecare dată când trece la o nouă lucrare. la el totul este studiat, este analizat și trece la realizare numai și numai dacă are convingerea că rezultatul va mulțumi pe viitorul posesor dar și dacă el va considera că acel tatuaj îl definește pe el ca artist.
Cândva am avut ocazia să văd la un muzeu din Moscova niște mici casete de lemn cu picturi miniaturale pe email. Atunci am fost impresionat de detaliile extraordinare realizate pe o suprafață așa de mică de niște mari maeștrii populari. După atâțea ani, iată, Adrian Velea mi-a făcut bucuria să revăd detalii extraordinare la tatuaje făcute pe suprafețe mici, exact așa cum am văzut în acele miniaturi de excepție. Concluzionez că talentru autentic se exprimă cu aceeași forță și pe fresce ample dar și pe suprafețe restrânse, iar puterea sa este dată de capacitatea de a reda detalii și de a sugera forța formelor, pentru a transmite emoții.

Sunt în galeria sa compoziții cu un nivel de complexitate foarte ridicat și care au menirea de a transmite mesaje puternice, fără a fi însoțite de texte. Tot acolo sunt elemente decorative, realizate cu un set de simboluri și sunt sigur ca posesorii lor au toate elementele pentru a oferi o narațiune completă prin parcurgerea desenului după un algoritm numai de ei cunoscut.

Tot acolo în galerie, artistul prezintă modalități de a marca sucrgerea timpului, fără a simplifica simbolistica, din contră, toate elmentele reasamblate vin să contureze o altă stare de trecere a timpului, pentru un context ușor modificat, astfel încât să-l definească pe cel care poartă acel tatuaj.

Este de remarcat îmbinarea perfectă între elemente din lumea reală, flori, porumbei, ființe umane la diferite vârste, cu elemente abstracte care dau noi semnificații construcției, iar mesajele transmise devin nu numai  clare dar și mai coerente.

Fie că este vorba de o pasăre care planează, fie că este vorba de un mecanism abstract, fie că este vorba de un ochi stilizat încadrat într-un triunghi, fie că este vorba despre un vehicul, artistul acordă aceeași atenție detaliului.

Observ la Adrian Velea că stăpânește la perfecție tehnica de a lucra cu umbrele pentru a contura volume. Sunt situații în care cei care exersează la început în acestă artă folosesc umbrele pentru a face corecții. La artistul Adrian Velea, umbrele din desen sunt un personaj de sine stătător, așa cum într-o orchetra viloncelul are rolul lui determinant. A crea reprezentări numai și numai din umbre este în arta tatuajului un lucru de excepție pe care foarte puțini artiști îl stăpânesc. Unul dintre ei este Adrian Velea. Va trebui ca și la noi să se elaboreze studii de specialitate și să se facă analize și sunt sigur ca operele lui sunt importante prin ceea ce reprezintă ele ca atare dar și prin tehnicile utilizate și mai ales prin calitatea asigurată de artist.

Adrian Velea este și pictor de talent și o analiză a tablourilor sale vine să arate că între ceea ce face el pe pânză și creațiile în zona tatuajelor sunt expresie a unui talent care este la maturitate și care prin dinamică și prin creativitatea nestăvilită aduce de fiecare data elemente noi, surprinzătoare.

In opera sa, artistul are elemente care reapar, fără a se repeta așa cum sunt craniile, aripile, chipurile de copilași, florile, capetele de căței, simbolurile încadrate în figuri geometrice. Toate acestea definesc elementele perene din opera sa, însă trecerea de la un tatuaj la altul reprezintă și dorinta viitorului proprietar, iar artistul joacă un rol activ în ceea ce înseamnă a lucra la comandă pe un proiect elaborat împreună. Este arta sa de a coopera în direcția atingerii nivelului cel mai înalt în artă, pe o temă sugerată. Indiferent, dacă este pe o suprafață restrânsă sau din contră tatuajul acoperă o suprafață mare, ceea ce realizează Adrian Velea este artă de înaltă calitate și orice expoziție s-ar mândri să aibă undeva pe un perete fie o fotografie cu un tatuaj realizat de el, fie un tablou cu o temă abstractă, unde artistul dezvoltă din culoare teme extraordinar de interesante.

Respect, Adrian Velea!

(19 aprilie 2016)

Pictorul Dorin Apreutesei

Am urmărit și urmăresc cu mare interes activitatea de creație a pictorului Dorin Apreutesei din nenumărate motive, dintre care voi enumera numai câteva:

- l-am cunoscut de când era un foarte tânăr ofițer;

- am discutat cu el cu mulți ani în urmă despre pictură;

- i-am cerut să picteze un tablou anume în timpul dictaturii;

- l-am perceput ca pe un veritabil artist, numai studiindu-i privirea atunci.

De când a apărut Internetul și rețeaua de socializare facebook, am avut posibilitatea să reiau legătura rpin intermediar cu Dorin. Îi urmăresc lucrările. După atâțea ani, fărpă să greșesc spun că:

- Dorin Apreutesei este un artist;

- Dorin Apreutesei este un pictor autentic;

- Dorin Apreutesei are ceva al lui în tablourile pe care realizează;

- Dorin Apreutesei transmite emoții puternice prin tablourile lui;

- Dorin Apreutesei aduce prin coloristica lui echilibru, căldură și optimism.

A vavut pe rețeaua de socializare multe dintre picturile sale din expoziții, mulți dintre prietenii lui și am văzut blâdețe privirii sale. Un om se distinge de ceilalți prin poziția corpului și prin modul în care își folosește brațele ca formă de exprimare. Și formația militară dar mai ales tipologia sa ca artist fac expresiile sale ca prezență fizică să fie asociate cu fermitatea, claritatea și distincția specifică artiștilor autentici.

Dorin are un site la adresa http://www.apreutesei.ro/, cu titlul APREUTESEI ArtWorks, construit inteligent, exact așa cum trebuie să fie orice aplicație în mediul virtual, în care se ajunge în două click-uri exact acolo unde este necesar. Cu o interfață intuitivă, folosind un vocabular comun, Dorin Apreutesei asigură accesibilitate totală și directă la lucrările sale. Are patru secțiuni clar definite: home, lucrîri, profil și contact. Textele sunt foarte bine construite, iar imaginile  facute după tablouri sunt profesioniste, redând exact lumina și mesajul acestora.

Sectiunea HOME are tun text frumos despre conceptia artistilui despre universul în care a intrat. Îmi place mult cum unele dintre lucrări defilează în fața celui ce consulta site-ul. A ales pictorultrei dintre lucrările sale luminoase, definitorii și profunde ca stare de spirit.

Secțiunea CONTACT spune clar care este relația artistului cu cei ce vizitează site-ul și oferă modalitățile de a a fi contactat dar si disponibilitatea sa  execute la cerere un tablou, O invitatie de nunta speciala, O felicitare speciala, un portret, un background al site-ului, blogului personal, un afis al unei premiere, o coperta de carte, un icon, un logo sau o emblema de firma, de produs sau de serviciu.

Secțiunea PROFIL descrie într-un text de 126 de cuvinte tot ceea ce trebuie să se stie despre artist.

Am lăsat la urmă sectiunea LUCRÎRI pentru ca pentru un pictor, acest lucru este cel mai important. Să-i fie vazute tablourile și să vadă opinii asuprac a ceea ce transmit acestea. Pictorul a grupat operele sale în patru subsecțiuni ușor accesibile și anume:

- peisaj;

- natură statică;

- portret;

- altele.

Fiecare tablou este complet descris specificand:

- titlul;

- dimensiuni;

- locul unde se află.

De la început am simțit in acest site atitudinea artistului pentru asigurarea omogenității prezentărilor și aplecarea sa spre a nu lăsa deoparte vreun detaliu.

Cu timpul, voi face o analiză detaliată a fiecărui tablou. În momentul de față despre lucrările artistului spun căȘ

- fiecare lucare reprezintă ceva nou;

- conținutul este foarte bine încadrat;

- proporțiile alese sunt în concordanță cu subiectul ales;

- autorul sugerează stările prin culoare;

- în toate picturile lumina joacă un rol esențial;

- cerul din tablourile artistului este el însusi un personaj care exprimă stabilitate;

- copacii din tablourile sale sunt individualități distincte;

- pământul unde autorul își plasează acțiunile este roditor.

Portretele realizate de artist îmi amintesc de ochii din opera lui Tonitza, dar aici valențele sunt altele, artistul reuțind să obțină o lumină a lui pentru ochi, ceea ce-l fac sa fie un pictor  inconfundabil.

Naturile statice expuse in mediul digital conțin reprezentări de flori, de fructe și de obiecte de decor. Faptul ca el a optat pentru a introduce elemente de luminozitate bine conturate fie la nivelul obiectelor, fie la nivelul suporților pe care obiectele sunt așezate, dau lucrărilor sale acel aer de calm și de echilibru, care în artele viziuale sunt caracteristici esențiale care fac diferența între lucrările destinate sufletului și cele destinate luării unei atitudini sau definirii unui caracter. Tblourile selectate se disting prin valoare, unitate și prin amprenta dată de personalitaea puternica a artistului.
Apreciez arta lui Dorin Apreutesei, un pictor despre care se va vorbi și mai mult în perioadele ce vor urma, căci el are multe de spus în pictură cu dăruirea sa  și talentul său. În concluzie: Dorin Apreutesei este un pictor viguros, optimist și de talent.

(29 martie 2016)

Cerul în arta fotografică

Nenumăratele albume cu fotografii tipărite de marile edituri specializate prezintă latura artistică a acestei arte, prin contururi, lumini, străluciri și prin încadrări. Fotografia alb-negru realizată cu aparatele de demult în care parametri erau fixați manual, în care toate reglajele se făceau manual a însemnat prima manifestare artistică recunoscută ca atare.
Acum au apărut aparatele foto digitale, supercomputerizate și toate restricțiile legate de stocarea dar și de prezentare a pozelor au dispărut. Pe orice telefon mobil se stochează fără nicio dificultate 100 de poze. Acum există carduri care stochează în aparate foto de mare rezoluție cel puțin 1000 de poze.
Ceea ce trebuie să existe care să transforme o fotografie în operă de artă este talentul fotografului.
Sunt convins că folosind o tehnică sofisticată nu dispare actul de creație, așa cum nu a dispărut și nici nu va dispare în cinematografie, deși acolo există linii de producție și cinematografia este recunoscută de mulți ani ca fiind o adevărată industrie.
Zilele acestea mi-au atras atenția cinci fotografii color în care artistul a intervenit și a modificat anumite elemente de colorit, făcând din aceste poze expresia unei stări sufletești în care tristețea este dominantă.
Artistul a reușit să construiască și mai ales să transmită această încărcătură a tristeții prin modul în care a adus transformări cerului. Mi-am adus aminte de cerul cu nori al Irlandei, unde se glumea spunându-se că acolo vara este într-o joi între orele 10,00 și 12,00.
In acele fotografii sunt cladiri monumentale dintr-un oras vechi transilvan și contururile clare cu fine nuanțe de alb ce le separă de cerul întunecat parcă delimitează două lumi. Este vorba de o lume a materialului, rămasă în aceleași coordonate pentru totdeauna și lumea celor în mișcare simbolizată de norii care sunt atât de schimbători în haosul lor.
Între tristețe și singurătate, în acele fotografii, ele însele opere de artă, este dominantă tristețea artistului, ca sentiment măreț, într-o lume împietrită în care verticalele zidurilor, oblicele acoperișurilor și paralelele firelor separă prin geometriile lor exacte o lume de alta.
Este impresionant acest set de fotografii, care definesc o stare dar și un artist autentic.
(3 martie 2016)