Există proiecte pentru construcții noi, de tip ISU?

În mod normal, ar trebui să existe construcții tip ISU, adică să se facă proiecte, să se dea autorizații, să se construiască clădiri care îndeplinesc cerințele ISU, astfel încât, să zicem că începând cu anul 2024 toate construcțiile care se realizează, îndeplinesc automat cerințele ISU.

Condițiile ISU le definește chiar ISU și orice proiectant, oric e arhitect, orice constructor, le învață ca pe o Biblie și le aplică, astfel încât să nu mai apară în vecii-vecilor problema că există construcții noi fără avize ISU. Lumea trebuie să știe că nimic nu se cpnstruiește nimic fără ca proiectul să fie proiect ISU. În lege trebuie să existe că o construcție nouă, care nu este de tip ISU, se demolează de drept.

Dacă nu se vine cu chestiuni clare și ne facem că facem, nicio problemă nu va duce niciunde și tragedia de la Ferma Dacilor se va repeta. Când se știe că la constatarea existenței unei construcții de tip nou fără a fi și de tip ISU, automat buldozerul își face apariția și o demolează automat, nimeni nu va risca să încalce legea, iar cei care totuși cuteză să încalce legea, vor păți rigorile acesteia, care vor fi semnificative și care nu se prescriu. Ar trebui, dar cum mocirleala este la ea acasă, timpul va trece, construcțiile aiurea vor popula spațiul mioritic și accidentele se vor ține lanț, noi ne vom minuna, vom ridica din umeri și viața va merge maoi departe așa cum a mers și până acum, căci ceea ce ar trebui să se întâmple, nu se întâmplă.

(29 decembrie 2023)

Fii bărbatul care vrei să fii! (XIV)

Planifică-ți cariera și resursele ei! 

Decizia de a deveni bărbatul care vrei să devină îți aparține și dacă faci o treabă, fă-o cum trebuie căci această schimbare nu o faci în fiecare zi, iar a deveni varianta ta cea mai bună, neinfluențată de nimic și de nimeni, trebuie să fie cu adevărat ceva special, care să te mulțumească mai întâi pe tine și să-ți dovedească faptul că ești în stare de a pune în operă gândurile tale și nu oricum, ci cu succes garantat.

Pe vremea mea, cariera era asociată doar anumitor profesii. 

Se vorbea de cariera de violonist.

Se vorbea de cariera de  avocat.

Se vorbea de cariera de diplomat.

Se vorbea de cariera de cântăreț de operă.

Se vorbea de cariera de arhitect.

Acum pentru orice profesie se vorbește de carieră. Se spune de o persoană că a depbutat în cariera X, că a parcurs etapele necesare carierei X și că a ajuns în vârful carierei X.

Dacă vrei să fii bărbatul care vrei să fii și ți-ai pus în gând să îmbrățișezi cariera Y, trebuie să te gândești cu seriozitate și să studiezi problema, de asemenea, cu seriozitate, căci a urma toți pașii care te duc spre cariera Y presupun:

- timp,

- disponibilitate,

- resurse,

- bani,

- eforturi,

- susținere.

Cheia succesului este planificarea realistă, care ține seama atât de resursele proprii, dar mai ales, de contextul în care îți desfășori activitatea, căci evoluția ta de bărbat care vrea să fie ce vrea el să fie, nu depinde numai de tine, ci sunt mulți factori care o influențează. 

Voi da un exemplu: eu sunt individul care dacă are o problemă de rezolvat, nu are liniște până nu o rezolvă. Așa a fost problema mea cu susținerea tezei de doctorat. Mi-am propus să susțin examenele și referatele în patru ani, în doi ani să întocmesc teza, deci să susțin teza de doctorat în cinci ani. Întâmplarea a făcut ca un barosan, să susțină public că o teză de doctorat bună se susține într-un stagiu de doctorat de șaăte ani. Așa s-a făcut că eu am fost admis la doctorat în 1972 și am susținut teza de doctorat la începutul  anului 1978 în 3 februarie. NU întotdeauna planificarea carierei este de precizia pe care ne-o dorim. În cazul meu, degeaba m-am zbuciumat să îndeplinesc criterii de promovare de la poziția de lector universitar spre conferențiar universitar, căci lucrul nu s-a produs, indiferent de activitatea mea, din moment ce la cabinetul doi al cc al pcr nu se lua decizia de a deschide concursurile în această direcție, drept care în loc de 3 sau 5 ani, am stat lector universitar 11 ani. În zilele noastre planificarea carierei este cu mult mai riguroasă pentru că:

- se cunosc treptele de evoluție,

- sunt definitre pragurile de admitere,

- totul depinde de cel în cauză,

- factorii perturbatori nu prea există.

Când vrei să fii bărbatul care vrei să fii și ți-ai definit traiectoria din punct de vedere al carierei, vei ține seama de un mod realist de abordare și planificarea va fi făcută astfel încât termenele să nu creeze frustrări dacă au fost prea optimiste și vei realiza întârzieri. Și în carieră, ca și în toate momentele din viața ta de bărbat, apar momente în care trebuie să faci alegeri și variantele dintre care alegi nu sunt foarte numeroase, dar dacă tot e să faci alegeri, măcar alege în cunoștință de cauză, nu te arunca cu capul înainte, căci viața ta nu este un concurs de împrejurări și nici o cursă de cai, ci este o succesiune de activități selectate de tine cu grijă, ca evoluția ta să te ducă în direcția planificată de tine, nu de altcineva sau nu de tine împreună cu altcineva, căci acum doar tu ai hotărât să fii bărbatul care vrei să fii, nu altcineva.

Foarte mulți bărbați care iau această decizie de a deveni bărbații care vor să devină nu s-au desprins de gândirea de tip colectivist-bolșevică, în care așteaptă ca alții să gândească în locul lor și doresc să evolueze la umbra altora, iar atunci când nu le reușesc demersurile, fie ridică din umeri, fie arată cu degetul spre alte direcții. Este total greșit. Pentru prima dată în viața lor, bărbații care doresc să devină exact ceea ce-și doresc, trebuie să ia taurul de corne și să evolueze singuri-singurei în oceanu întâmplărilor pe care viața le aduce în fața lor și toate deciziile le aparțin, sunt doar ale lor, iar consecințele sunt cele pe care trebuie să și le asume în totalitate. De aceea, planificarea carierei este esențială nu ca planificare, ci ca structură de planificare, iar termenele, sarcinile, resursele necesare, trebuie astfel estimate, încât nivelurile calculate să se dovedească îndestulătoare, realiste și mai ales, să nu genereze risipă.

(04 decembrie 2023)

Critica de operă

Nu oricine este în stare să scrie articole despre spectacolele de operă. Am văzut la un teatru de operă niște locuri ocupate de critici care aveau în față partiturile. Ei urmăreau să vadă cum cântă soliștii, dacă respectă partitura. Numai cine știe să citească o partitură va face o cronică bună, căci numai respectivul va cunoaște când solistul a luat-o pe arătură și nu a fost în stare să cânte o anumită notă. Sunt cunoscute situații în care au fost ruinate cariere datorită erorilor de abordare a unor note dificile, pentru care spectatorii plătiseră bilet. La noi aproape că nici nu există critici de spectacole de operă, mă refer la critici autentici, cu greutate, inși care să dea verdicte. Am citit ceva și mi-am dat seama că sunt mai ageamii decât mine, căci întâmplător văzusem spectacolul și dacă eu nu am recunoscut arii celebre și mă refer la opera Faust, nu știu ce a auzit criticul, din moment ce în ziar el a scris la superlativ despre soprană și despre bas.

Acum, mai nou, criticii de operă s-au mutat în televiziuni și prefațează spectacole mari înregistrate cândva sau iau interviuri unor soliști mari care cântă sau unora care au cântat cândva și apoi exemplifică cu fragmente ceva din performanța respectivilor. Mă întristează vorbăria goală a acelor critici, șabloanele și stereotipurile folosite, devenite deja plictisitoare.

Circulă pe Internet o înregistrare a unui spectacol de operă de la ONB, iar o femeie face o prezentare jalnică, enervându-mă nespus de mult, căci nu pune accent pe ceea ce trebuie, ci pe chestii de bucătărie regizorală, care nu interesează pe nimeni. Soluția aleasă e penibilă.

(05 iunie 2023)

Critica șefului și criticarea șefului

Pe vremuri era un decalog al șefului și acest decalog arăta cât de privilegiată este poziția șefului în comparație cu poziția supușilor lui numiți și pluime în limbaj popular.
Șeful are voie să critice, căci de aceea este el șef și printre multele lui privilegii este și acela de a critica, adică de a spune cu voce tare orice despre pluime, spunând că nu o face cu răutate, ci cu blândețea unui părinte față de copiii lui șturlubatici. 

Pe vremuri am avut și eu un șef tembel, care făcea numai glume nesărate, dar pe care exact când nu se aștepta i le-am întors de se mira și el că i se întâmplă asemenea grozăvii. I-am transmis că eu nici nu uit și nici nu iert, iar dacă va mai primi și alte surprize, să știe că tot timpul vor mai veni și altele căci niciodată nu voi considera că m-am achitat de datorie.

Ceea ce trebuie să spun este că acela care se încumetă să-și critice șeful, va avea nu surprize, nu revelații, ci consecințe dintre cele mai dure, căci șeful, deși spune că nu este ranchiunos, că primește cu zâmbetul pe buze critica, nu numai că nu o primește, dar caută ca pe toate căile s-o reprime.

Am cunoscut un șef care a fost criticat de unul din pluime. Șeful nu a reacționat. A pus pe unul dintre sclavii lui să-l lovească nimicitor, drept în moalele capului pe făptaș, adică pe cel ce și-a criticat șeful. Rezultatul a fost devastator pentru critic, iar șeful a scăpat basma curată, căci nu el a fost cel care a plătit, adică s-a răzbunat pe critic, ci un sclav a făcut-o fără să clipească, așteptând o anume răsplată de la șef. Sclavul trebuia să știe că șeful nu are niciodată vreo obligație față de vreunul dintre supușii lui, deci șeful a și uitat că sclavul și-a îndeplinit misiunea, căci pentru șef, sclavul nu era decât un pârț tras în miezul zilei pentru a puncta că nu trece cu vederea pe cel ce ridică ochii din pământ și prinde curaj pentru a glăsui și nu laude, imne, ci critici argumentate, tunătoare, cu efect pe lungă durată.

(05 iunie 2023)

Critica de film

Acum când televiziunile au canale specializate pentru filme, nu critica de film mai prezintă interes, ci o descriere a filmului, a actorilor care joacă în film și a succesului filmului în lumea cinematografiei dar și în lumea financiară, căci una este să-ți pierzi timpul la un film chinuit care nu și-a scos investiția și cu totul altfel stau lucrurile cu un film care te ține cu sufletul la gură pentru cât de bine este construită acțiunea și cât de bine joacă actorii.

În vremurile comuniste, critica de film juca un rol fantastic de puternic în educarea maselor. Îmi aduc aminte de un articol de critică, absolut nefavorabilă în cotodoanul partidului comunist, Scânteia a bătrână, cum i se zicea, în care filmul Și caii se împușcă, nu-i așa? în care jucau Jane FONDA și Michael SARRAZIN, dar care film nu avea mesaj, așa cum cerea educația comunistă a maselor, căci acolo nu era deloc vorba despre niște țărani care participau la întrecerea socialistă, ci era vorba de un concurs de dans, iar sfârșitul nu a fost deloc plin de optimism, exact cum cerea arta cu mesaj, educativă, care să te facă să te scoli numai un zâmbet a doua zi pentru a merge la muncă și a-ți face norma pentru propășirea scumpei patrii, ori filmul avea un final tragic, care nu avea nicio legătură cu educația comunistă.

De aceea, cronica l-a făcut praf și trebuie să ne și imaginăm chinurile groaznice prin care a trecut regizorul Sydney POLLACK atunci când a dat căutare pe GOOGLE și a găsit articolul. Cred că s-a zvârcolit bietul de el, iar Jane FONDA și Michael SARRAZIN au rămas muți și și-au dat palme căci nu au pus umărul la educarea comunistă a tinerilor de pe plaiurile mioritice.

Femeia care a scris acel articol era o slugă a partidului și chiar dacă articolul ei era mult prea mare, nu cred că bucata de hârtie a fost folosită altcumva decât agățată într-un cui de la o latrină dintr-o gară de provincie unde muștele bâzâiau nestingherite, fără să fie deranjate de mirosurile împuțite.

(05 iunie 2023)

Critica de teatru

Pe vremuri, când prea era presă și ziarele erau citite, existau critici de teatru, știuți de frică atât de dramaturgi, cât și de actori. Ei erau invitați la premiere sau veneau inopinat. Unii critici de teatru erau profesioniști. Citiseră textul piesei care se monta. Citiseră despre montări ale piesei făcute în alte teatre și chiar văzuseră înregistrări cu spectacole realizate anterior. Dacă era montată o piesă pentru care exista și un film, din profesionalism, criticii respectivi văzuseră și filmul.

Criticul de teatru care scria pentru un ziar, era obligat ca în puține rânduri să lămurească lucrurile și să-l determine pe cititorul ziarului să meargă la teatru pentru a vedea spectacolul sau din contră, să rămână acasă, căci spectacolul nu merită să fie văzut. 

În vremurile comuniste, critica de teatru avea mesaj. Dacă era ordin ca un anumit spectacol să fie demolat, criticul punea umărul, demola montarea și găsea el câteva argumente cu care să-l îmbrobodească pe cititorul ziarului, ca acesta să accepte că nu merită să meargă la spectacolul care între timp a și fost scos din repertoriul teatrului. Să ne amintim de spectacolul cu piesa Revizorul în montarea lui Liviu CIULEI de la Teatrul BULANDRA.

Eu nu am avut niciodată în criticii de teatru dâmbovițeni pentru că erau doar culturnici, care nu se remarcaseră prin lucrări publicate în edituri mari și care-și târau zilele pentru un dumicat de pâine prin redacțiile unor ziare și ar fi scris despre orice, doar să fie și ei luați în considerare cât de cât. Ei erau predictibili, căci citeam pe sărite ceea ce scriau și știam deja totul că mergeam cu gândul cu câteva rânduri înaintea lor, ei înșiși fiind repetitivi din lipsa lecturilor profunde și a superficialității ca indivizi.

(05 iunie 2023)

Critica neconstructivă

Am văzut multe persoane cu plăcerea de a critica. La ei totul:
- pute,
- este greșit,
- e inutil,
- trebuie eliminat,
- nu merită atenție,
- are altă soluție.
Indiferent care este subiectul în discuție, deși respectivii critici nu au calificarea necesară, sunt în stare să vorbească cel puțin 30 de minute și să anuleze tot ceea ce este în discuție, folosind argumente interesante, general valabile sau întrebări la care ei așteaptă răspunsuri. Este ca în zicerea aceea populară că dacă un nebun aruncă un pietroi în lac, trebuie o mie de savanți să-l scoată de acolo.

Mie nu-mi trebuie decât un minut pentru a-l identifica pe cel care face critică neconstructivă. De regulă, înainte de a începe discuțiile eu am următorul discurs:

- Sunt de acord cu tot ceea ce spuneți, dar cu o condiție. La o soluție pe care o criticați și aveți argumente că nu este bună, veniți cu o soluție mai bună, argumentând tot atât de viguros că soluția propusă este mai bună. Dacă nu faceți acest lucru, nu mă interesează critica voastră, căci noi oricum va trebui să folosim acea soluție, așa cum este ea, iar cei ce nu sunt în stare să dea o soluție mai bună, să tacă!

Spun aceste lucruri, căci am întâlnit indivizi plini de ei care au zis că dețin soluții de 1.000 de ori mai bune decât soluția în discuție, dar în final, când au fost puși să facă ei rezolvare în paralel cu soluția lor cea genială, s-a dovedit că nu au fost în stare de nimic și s-au făcut de râs.

(05 iunie 2023)

Nu este greu deloc...

Trebuie spus din start că organizarea competițiilor de culturism urmează un șablon standard, din care participanții să primească toate detaliile și pentru a nu exista aspecte ambigue care să dezvolte confuzii. este deosebit de important ca după derularea evenimentului,  toate elementele să fie  arhivate, astfel încât toată lumea să știe exact cum s-a procedat, ce rezultate s-au obținut, cine a fost în comisia de arbitrii și care au fost premiile. Este important să existe și o galerie reprezentativă cu imagini din timpul competiției, imagini cu campionii, dar și imagini cu alți participanți, care au potențial, pentru a fi utilizate în viitor, la a demonstra că toate au un început.
Voi lua un exemplu: pentru a arhiva datele privind Campionatul național de culturism din 2020 se procedează astfel:
- se scris exact devumirea evenimentului CAMIONATELE NAȚIONALE DE CULTURISM ȘI FITNESS, CADEȚI, JUNIORI, SENIORI ȘI MASTERS, SIBIU 2020
- se preiau elementele principale ale programului: 27 august cântărire cadeți, juniori și seniori, 28 competiție cadeți și juniori, 29 august competiție seniori, cântar masters și 30 august competiție masters,
- se salvează fișierul cu prorgramul campionatului și fișierul cu afișul campionatului,
- se reține fișierul cu înscrișii npe grupe de participare,
- se salvează fișierul cu rezultatele finale,
- se constituie un album cu fotografii având explicații clare cu ce reprezintă pozele și când sunt făcute.
Totul este ca aceste elemente să se stocheze undeva separat de locul unde se fac anunțurile curente, pentru a se constitui în folderul corespunzător anului 2020 de la arhiva campionatelor naționale. Toate aceste elemente trebuie să fie foarte clare și după niște reguli precise pentru a nu pierde informație indispensabilă înțelegerii fenomenului.
Voi da eu aici pe blog exemplul cu elementele care trebuie să se regăsească în arhivă pentru anul 2020 la rubrica dedicată campionatului din acest an, astfel ca persoanele care doresc să scrie o istorie a culturismului românesc să aibă suficiente elemente concrete, corecte și mai ales de la sursă, cum se spune, pentru a face un. lucru documentat și nu după ureche sau după impresii subiective.
Se publică tot calendarul competițional de culturism al anului 2020.

Se publică afișul cu anunțul.
Se publică afișul cu programul.
Se publică toate detaliile privind înscrierile sportivilor.
Se publică lista categoriilor de concurs pentru care se fac înscrieri. 
Se publică taxele care trebuie plătite. 

Trebuie ca administratorii de portaluri să aibă grijă de a transfera la arhivă toate elementele care au stat la baza informării organizatorilor și sportivilor, astfel încât, să nu existe nicio pierdere de informație.

Acum urmează ca tacâmul să fie complet fișierul cu înscrierile sportivilor și fișierul cu rezultatele finale. Sunt sigur că le voi găsi undeva, căci de regulă aceste fișiere nu prea apar pe niciunde.
Intrând pe Internet voi identifica și articole sforăitoare cu titluri bombastice care să facă rating legate de derularea competiției și de rezultatele sportivilor.

Pornind de la volatilitatea conținutului digital de pe Internet, este posibil ca acest fișier să nu mai fie accesibil la un moment dat.

În concluzie, arhivarea datelor legate de campionatul de culturism este floare la ureche și administratorul portalului FRCF are toate elementele pentru a face butonul de arhivare și să înceapă cu acest an stocarea de informații complete.

La ora actuală, multe portaluri stau foarte rău cu partea de arhivare și nu există posibilitatea de a vedea dinamica evoluției în timp a unui fenomen. Trecerea timpului are darul de a estompa evenimentele și ajung să fie credibile materiale doldora de subiectivism, oricum fără valoare științifică, dar din cauză că sunt singurele materiale existente capătă greutatea documentelor istorice autentice, care în realitate deformează adevărul, dar nimeni nu are cum să restabilească acel adevăr, căci nu mai există alte documente și nici martori credibili care să certifice ce și cum.

(24 august 2020)

Cine e plagiatorii și ce vrea ei

Plagiatorii sunt indivizi:
- fără scrupule,
- împrăștiați,
- mediocrii,
- cu posibilități de a recompensa pe evaluatori,
- cu studii făcute în mod superficial,
- care la școală s-au dovedit șmecheri, descurcăreți,
- neobișnuiți cu munca cinstită, nădușită,
- care cred că a crea este ca și cum te speli pe dinți dimineața,
- neobișnuiți să arate celorlalți rezultatele muncii lor,
- ce se cred supraoameni care fac într-o săptămână ce alții fac într-un an, 
- fără dragoste de aprofundare a unui domeniu,
- ce se cred cu calități de excepție care le permite să abordeze orice problemă cu succes,
- care nu au timp să zăbovească și tratează totul din fugă,
- ce se înconjoară de indivizi care îi laudă nejustificat,
- care confundă puterea funcției cu abordarea creatoare din activitatea științifică și artistică.

Nu vom găsi niciodată pe post de plagiator un calic, un om sărac, unul care muncește la baza unui sistem, căci el nu are nicio șansă de a face lucruri arzând etape, fiind supravegheat strict de șefii lui direcți, care răspund de ceea ce face el. Un pălmaș nu va fi plagiator în vecii vecilor, căci el primește o sarcină, este urmărit pas cu pas și trece la etapa următoare dacă și numai dacă el a făcut munca exact cum trebuie pentru etapa corectă. dacă șeful i-a zis să citească o carte și executantul a spus că a citit cartea, șeful verifică, întrebându-l diverse lucruri ca să se convingă că executantul nu-l minte. Șeful este cel care a recomandat cartea după ce el însuși a citit-o. Este indecent să ceri cuiva să facă ceea ce tu nu ești in stare să faci. Numai când un om devine independent are un șef care nu e obligatoriu să știe ceea ce știe executantul, numai că executantul trebuie să dovedească faptul că merită un astfel de șef.

Plagiatorii notorii sunt cei care au funcții, nu au resurse de a atinge obiectivele și se înconjoară de evaluatori care nu respectă fișa postului și fac să treacă produse care sunt lipsite de originalitate.

(25 iunie 2025)

Ce înseamnă un management adevărat!

Sunt locuri unde te aștepți la ceva și iese altceva. Proverbul cu la pomul lăudat să nu te duci cu sacul este adevărat 100%. Pentru mine surpriza a fost însă de o cu totul altă natură. La STEAUA APELOR restortul din comuna Nufărul de Tulcea era programată o plombare cu barca rapidă în Deltă.

• Întâlnirea era stabilită pentru ora 9,30. Barcagiul era în curtea resortului la 9,30.
• Plecarea era stabilită pentru ora 10,00. La ora 10,00 toată lumea era în bărci si s-a plecat.
• Traseul era stabilit și ni s-a explicat de la început, cu o oprire în Sulina la ora 13,00.
• Oprirea în Sulina a fost la ora 13,00 cu servirea prânzului.
• A fost și program de voie cu vizitarea plajei din Sulina.
• Plecarea era la ora 15,00 și chiar la ora 15,00 s-a plecat.
• S-a prezentat ce se va vizita și acele obiective au fost vizitate.
• Sosirea era programată pentru ora 19,00 și exact la ora 19,00 barca a sosit de unde am plecat.

În opinia mea, un management adevărat înseanmă:

• program foarte bine definit ca momente de plecare și durate ale activităților;
• o listă de activități;
• respectarea programului ca momente de timp;
• respectarea îndeplinirii activităților;
• precizarea momentului de start;
• precizarea momentului final;
• stabilirea costului și nemodificarea lui;
• executarea punctelor din program;
• asigurarea raportului calitate/preț;
• includerea unui bonus care să crească satisfcația clienților;
• asigurarea atmosferei astfel încât totul să decurgă în cele mai bune condiții;
• realizarea punctualității de toate părțile;
• asigurarea condițiilor tehnice;
• profesionalism de înaltă clasă.

Cu ocazia vizitei pe canale în Deltă am văzut că toate condițiile au fost asigurate și cred că s-a datorat exigenței managerului resortului în a-și selecta colaboratorii. Grupul a fost foarte disciplinat, ceea ce este mare lucru în orice excursie. Un management excelent se vede de la o poștă dacă managerul excelent este la doi pași, prezent peste tot.

(21 iunie 2016)

Un biet pensionar....

Voi povesti cateva intamplari care arata natura tulburata a omului, care s-a pensionat.
1. Eram soldat in termen si faceam practica la o unitate militara deosebita. Acolo era un comandant care si fata de noi elevii practicanti s-a purtat urat, desi nu-si avea rostul. El simtea placerea de a se impune cu orice pret, pentru a arata ca este cel mai tare din parcare.

Numai ca in intervalul cat am stat in stagiu in unitatea lui s-a produs un eveniment ciudat. Noi ne faceam lucrarile pe care le primisem in cursul diminetii si dintr-o data eram chemati la comandant. Aveam un pic de emotii. Cand am ajuns la etajul intai, secretara ne-a indrumat spre Sala de Consiliu. Eu cel putin m-am speriat. Nu stiam ce facusem asa de grav incat sa ajung acolo. Cand am intrat in sala de Consiliu, o sala imensa, cu o masa in mijloc, scena care mi-a aparut se descrie prin urmatoarele:
- comandantul statea in capul acelei mese imense cu capul in maini
- niciun scaun din juru mesei nu era ocupat
- pe o alta masa erau tot felul de vase si tavi de inox numai cu bunatati de la Inter
- niste ospatari imbracati intr-un alb imaculat asteptau in pozitii rigide
- ziua era mohorata si asteptarea grea.
Dupa un timp, comandantul si-a ridicat capul din mainile mari si ne-a invitat sa ne asezam si sa servim cate ceva. Era ultima lui zi inainte de pensionare. Se vedea ca niciun subordonat nu l-a onorat cu prezenta. Asa se intampla cand omul iese la pensie. Se rup toate firele. Cel ce era sef, nu mai reprezinta nimic pentru cei din jur. Stiam acest lucru. Ne-am scuzat si am plecat asa cum am venit. Numai ca mie mi se facuse un pic mila de bietul de el, dar vorba roamnului: cum iti asterni exact asa vei dormi.

2. Un profesor, persoana respectabila, a implinit varsta de pensionare. A mai stat in invatamant inca cinci ani. cand a facut varsta limita i s-a zis ca este momentul sa plece. Mai de voie, mai de nevoie a stabilit ziua cand va pleca. Atunci, colegii, dragii de ei, au organizat o masa festiva. Venerabilul profesor a venit, nu s-a asezat pe locul de onoare. A gasit de cuviinta sa zica numai:
- Nici nu stiti voi ce pierde stiinta planificarii prin plecarea mea!
S-a intors brusc, a deschis usa, a plecat trantind-o dupa el. Ceilalti au ramas sa chefuiasca pentru ca ei bagasera baunul in bucate si functiona decretul 400, asa ca meritau sa riste. Profesorul nu a mai calcat niciodata pe la catedra. L-am mai intalnit prin urbe si vedeam cum o umbra se deplaseaza parca plutind.

3. Un sef de clinica trebuia sa se pensioneze. Credea ca este de neinlocuit, desi cimitirele sunt pline de persoane de neinlocuit. Directorul l-a chemat si i-a spus mai pe ocolite, mai pe sleau ca este timpul sa-si depuna dosarul si sa lase locul altcuiva, care asteapta la rand. Omul nu a inteles. Pentru ca era ginecolog si toate se intamplau inainte de '89, prea sigur pe el, a acceptat sa faca in spital o intrerupere d sarcina. Era un flagrant. Prins in neregula, a fost arestat si locul de sef a ramas liber si deci a fost ocupat de cel ce astepta cu inima cat un purice sa-i vina randul sa fie si el pe un scaun mai inalt. Oamenii nu-si dau seama ca momentul pensionarii la noi are cu totul alte conotatii decat in alte tari, mai ales ca este creata artificial senzatia perenitatii.

4. Eram la o mare universitate din Finlanda si am prins chiar ziua in care un monstru sacru in teoria limbajelor formale se pensiona. L-am vazut cu a scos placuta de la usa lui de foarte mare si respectat profesor. Si-a luat celebra cutie cu cateva documente asa cum apare in toate filmele americane si a plecat demn, cu pasi siguri. Seara era organizat pentru el un banchet. Acolo toate lucrurile sunt foarte simple, procedurile nu comporta fluctuatii si exceptiile se pare ca nu prea exista. Ceea ce se spune ca nimeni nu este deasupra legii functioneaza in orice momente ale vietii, fara a fi create confuzii si situatii penibile.

5. Cred ca regele LEAR si-a dorit sa mearga la pensie si de aceea si-a impartit regatul fiicelor sale. Cunoastem acum un alt rege Lear care dandu-si regatul, caci asa a fost vrerea,  alearga de colo-colo si nu-l mai asculta nimeni. Arata cu degetul si striga din toti rarunchii. Mihail Eminescu are un sonet exceptional intitulat VENETIA care se incheie asa:
Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteşte lin în clipe cadenţate:
"Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile!"
In limbaj popular se traduce prin: fost-ai lele, cat ai fost!

6. Numai pictorii, scultorii, actorii nu se pensioneaza niciodata sau se pensioneaza atunci cand vor ei, daca vor ei.

7. Pensionarea este mijloc de reazbunare, metoda de epurare, atunci cand pica asemeni unui traznet ca in 2011.

Ieșitul la pensie trebuie pregătit cam cu 5 ani înainte. Altfel devine o mare problemă, mai ales de sănătate. Mulți nu supraviețuiesc trecerii de la a fi respectat, omagiat, adulat, la viatța de om banal, adică un nimeni, magnific în sinele său.