Criza modelelor din educație

Pe vremea mea, existau modele adevărate în educație, în persoana unor învățători sau profesori. Eu am cu ce mă lăuda, căci dacă în școala generală sau în liceu modelele mele nu au fost din rândul profesorilor, în facultate am avut modele o serie de profesori și mi-am dorit să fac o serie de transformări la mine, pentru a mă apropia de acele modele din punct de vedere al comportamentului, al pregătirii profesionale, al culturii, al modului de a mă îmbrăca și chiar și al gesturilor. Pe vremea mea modelele erau luate din:
- lecturi ale unor romane,
- familie,
- rândul persoanelor publice,
- presă,
- rândul sportivilor.
Acum lucrurile stau cu totul altfel și modelele provin din ceea ce se vede la televizor, din cercul de prieteni și cunoscuți, din filme, de la cluburile de dans, de la sălile de fitness, din anturajele permanente sau de ocazie. 

Întotdeauna am considerat că există modele bune, de urmat și modele negative, de evitat, numai că modelele negative ies mult în evidență și influențează în mod hotărâtor evoluția tinerilor care stau în preajma lor. Acum există drogurile. Acum există tutunul. Acum există alcoolul. Foarte mulți tineri caută să se transforme în modele, prin modul în care își etalează apartenența la diferite categorii de consumatori sau de utilizatori de produse, prin care ei cred că se diferențiază și devin mai interesanți, mai puternici și mai atractivi în colectivități mai mult sau mai puțin extinse. Școala are acum mult mai puține mijloace în a impune modele, căci slujitorii școlii nu dispun de resurse pentru a veni în colectivitățile de elevi cu acele elemente care să definească un climat propice modelării de caractere și aici mă refer la mașini de lux, îmbrăcăminte scumpă, dar și elemente auxiliare care să impună o persoană ca model din prima apariție. Școala traversează o criză majoră a modelelor, pentru că resursele existente în școală sunt limitate de sistemul încremenit în dogme, sistem care are o inerție nepermis de mare. O școală care are repulsie față de FACEBOOK, INSTAGRAM, TIK TOK, YOUTUBE este clar că nu va impune modele proprii și nici nu va influența prin ignoranța sa pe niciun elev care are mii sau zeci de mii de urmăritori sau și mai și, dacă realizează câștiguri substanțiale din postările din online, surclasându-și dascălii ireversibil.

Singura șansă a școlii de a genera modele proprii esteaceea de a se reforma, în sensul de a accepta că Inteligența Artificială este prietenul educației, telefonul mobil este instrumentul esențial prin care se face educație, iar digitalizarea este esența educației. În momentul în care profesorul va fi profesor și în FACEBOOK, INSTAGRAM, TIK TOK, YOUTUBE și va fi deasupra elevilor în a stăpâni tehnologia, iar telefonul său mobil este de ultimă generație, iar el îi va folosi eficient facilitățile, atunci profesorul va fi model. Când profesorul nu are cont de e-mail, nu are cum să devină model. Iar când profesorul habar nu are de TIK TOK, de INSTAGRAM, deja lupta de a deveni model este pierdută.

(20 august 2025)

De ce învățătoarea are norma didactică de 4 ore pe zi?

Mulți proști se întreabă: cum este posibil ca învățătoarea să muncească doar 4 ore pe zi, când ei la birou sau în atelier sau pe șantier lucrează cel puțin 40 de ore? Ei, pentru că sunt proști, deși au fost la rândul lor elevii unei învățătoare, uită că învățătoarea:
- lucrează cu cel puțin 25 de elevi cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani,
- în cele 4 ore trebuie să-i învețe tot felul de lucru pe cei mici,
- modelează suflete de copii cu maximă sensibilitate,
- trebuie să se comporte diferit cu fiecare dintre cei 25 de elevi,
- face evaluări pentru munca depusă de elevi, iar elevii nu acceptă nedreptățile,
- are vorbe bune pentru fiecare elev, căruia îi vorbește diferit, să se facă înțeleasă,
- își păstrează calmul, chiar dacă elevii din clasă nu prea sunt disciplinați,
- în cele 4 ore nu are voie să se gândească altundeva decât la elevii din fața ei.

După ce termină cele 4 ore, învățătoarea corectează teme, acordă calificative, pregătește programul pentru ziua următoare și realizează materiale didactice pentru ceea ce va face la clasă a doua zi.
Nu oricine are harul de a fi învățătoare și de aceea, sunt țări în lume în care elevii, dar și foștii elevi, când își întâlnesc învățătorul se înclină în fața lui și îi sărută mâna. Este vremea ca nimeni să nu mai comenteze de ce învățătoarea muncește doar 4 ore pe zi, căci munca ei este cu mult mai grea decât multe alte munci, căci în cele 4 ore, învățătoarea are timp pentru ea doar să respire, căci ochii elevilor din clasa ei sunt ațintiți asupra sa și așteaptă informație și acțiune minut de minut.

Dacă munca învățătoarei ar fi ușoară, cu siguranță, multe femei s-ar face învățătoare, dar ele preferă să se facă dansatoare la bară, coafeze, manichiuriste, cântărețe, barmanițe, gărzi personale.

(04 iulie 22025)

Norma didactică în contextul deficitului

Tata, Dumnezeu să-l ierte mi-a zis:
- Ioane, niciodată să nu vorbești despre ceea ce nu știi!
Când îi aud pe unii care vorbesc despre cele 40 de ore petrecute la servici pe săptămână, criticându-i pe profesori care muncesc doar 18 ore pe săptămână, deja mi se urcă sângele-n cap, mă apucă cu amețeala și-mi vine să vomit.
Despre norma didactică eu am dreptul să vorbesc, pentru că am lucrat în învățământul superior 42 de ani și numai eu știu ce înseamnă să ții un curs două ore în fața unui număr de peste 70 de studenți, astfel încât:
- să te încadrezi în cele 110 minute cu problematica,
- să nu te faci de c-c-t spunând aberații sau făcând greșeli de Gâgă,
- să te faci plăcut pentru a nu avea sala goală la următorul curs,
- să primești aprecieri cât de cât pozitive de la studenți.

Pentru a ține o oră de curs, un profesor:

- se documentează vârtos,

- face tot felul de schițe și de calcule,

- construiește un plan,

- verifică tot ceea ce va prezenta,

- elaborează planșe pentru videoproiector,

- face o repetiție cu sine însuși,

- se pregătește asiduu,

- acceptă riscurile din care trebuie să iasă neșifonat,

- gândește la variante de situații neprevăzute.

Niciodată eu nu am comentat nimic în legătură cu ceea ce fac funcționarii în birourile lor, deși am lucrat pentru perioade strict delimitate fie ca analist la Centrul de Calcul al ASE, fie ca muncitor necalificat la o stație de trior, fie ca director într-un minister și știu cât de cât cum stau lucrurile acolo, car eu am decența de a nu-i arăta cu deștiul pe cei care zice-se, lucrează 40 de ore pe săptămână, de acasă sau de la birou, pentru că am bun simț și știu că omul nu este un robot și fiecare muncă are specificul ei și pentru a o face bine, trebuie efort, trebuie gândire, trebuie deprinderi, căci nimic nu se face bătând din palme.

(04 iulie 2025)

Școala a rămas în urmă rău de tot!

Apariția calculatorului electronic de acum 70 de ani trebuia să dea de gândit oamenilor din școli și aceștia trebuiau să se gândească la faptul că lucrurile nu vor sta pe loc și calculatoarele vor deveni:
- mult mai performante,
- accesibile maselor de cetățeni,
- interconectate la ceea ce se va numi internet,
- elemente esențiale în educație,
- dominante în societate.

Pandemia ne-a plesnit peste ochi arătându-ne cât de rămași în urmă suntem. Improvizațiile cu lecțiile online, modul stupid de a-i urmări pe elevi, surogatele bizare legate de susținerea examenelor în universități, au arătat stadiul penibil în care se afla sistemul educațional. Nici ceea ce se înțelege prin e-Learning nu corespunde revoluției din domeniul IT&C și nici cerințelor dezvoltate de așteptările elevilor. S-a creat isteria de a reintroduce caligrafia în școli și de a-i forța pe copii să știe tabla înmulțirii și metode de împărțire, de parcă s-ar strica instantaneu calculatoarele. În loc ca școala să fi progresat și în loc de chestiile stupide să fi trecut la nivelul următor în care operațiile elementare să fie preluate de computere și elevii să facă cu totul altceva, evident, ceva superior, bieții copii sunt torturați de profesorii încremeniți în sistemul de educație vechi din timpurile în care nici nu se vorbea despre calculatoare. Acum dacă puștimea de sub 3 ani știe să folosească telefonul mobil, a-l ține pe copilul de 6 ani cu un caiet și cu un pix  și a-i cere să scrie bastonașe, când bastonașe copilul cere unui software și pe ecran apar tot felul de bastonașe, este deja risipa deliberată a resursei timp a copilului, risipă de care școala nici nu este conștientă, căci învățătorii și profesorii nu realizează că menirea lor acum este alta de când există calculator în ghiozdanul oricărui elev și internetul îi dă răspunsurile elevului la orice îbtrebări. Acum inteligența artificială complică și mai mult lucrurile. Dacă se spunea că Mongolia a trecut direct de la feudalism la socialism, școala are de traversat toate etapele de la școala vechi până la școala în care inteligența artificială este integrată complet în educație, iar arderea etapelor este imposibil de realizat.

(23 martie 2025)

Inteligența artificială și analfabetismul

Societatea românească în special și societatea omenească în general ignoră faptul că acum tehnologia informației este dominantă și doresc aceste societăți ca oamenii să trăiască exact ca acum 70 de ani, la bec și cu creionul pentru:
- a citi,
- a scrie de mână,
- a face socoteli,
- a nu folosi calculatorul,
- a nu folosi telefonul smart.
Acum în anul dre grație 2025 nu mai trebuie obligatoriu:
- să scriem caligrafic,
- să citim romane de la bibliotecă,
- să facem calcule cu mintea.
Acum avem calculatorul și:
- citim ce ne interesează de pe Internet,
- scriem texte folosind tastatura virtuală,
- facem calcule folosind calculatorul de pe telefon.
Este o cu totul altă optică. Lumea s-a schimbat. Are alte valori. Este acum a cere cuiva să facă calcule cu hârtia, creionul și cu capul, exact cum cerem cuiva să scoată un cui bătut într-o scândură cu mâinile goale, în condițiile în care există clește. Acum există calculator, există telefon mobil, există inteligență artificială și toate aceste scule trebuie folosite, iar a fi ancorați în cerințele școlii de acum 50 sau 70 de ani este o mare eroare. Chestia cu miturile din MIORIȚA cu Legensda Meșterului MANOLE,poveste Vitoriei LIPAN trebuie adaptate la secolul al XXI-lea în care există calculator, telefon mogil și inteligență artificială. Elevul secolului al XXI-lea arată cu totul altfel și școala este depășită, iar profesorii, vai de ei, sunt în urmă rău de tot din moment ce tot tabla înmulțirii o cer elevilor, tot anii de domnie ali cutărui domnitor îi cer la istorie și tot descrierile stupide cu rezumate de memorat le cer la literatură TIk TOK înseamnă altceva și elevii i-au depășit pe profesorii lor, căci lumile lor s-au despărțit demult.

Unii vorbesc despre analfabetismul funcțional fără să-și dea seama că elevii știu mai multe decât ei, dar era elevilor este o eră nouă, în timp ce dascălii sunt rămași în urmă rău de tot. Elevii au nevoie de cu totul alte informații. Așa-zisa cultură generală înseamnă cu totul altceva pentru noile generații, iar HOMER, SOFOCLE sau HEIDEGGER sunt citiți de aceștia într-o cu totul altă cheie și dascălii lor trebuie să se alinieze noilor cerințe, căci școala e făcut pentru elevi, nu pentru profesori, cum greșit cre profesorii care-și apără nirmele și disciplinele lor învechite moral.

(06 februarie 2025)

Elevul în era inteligenței artificiale

După părerea mea, elevul se va adapta cel mai rapid cu noile cerințe pe care inteligența artificială le aduce în interacțiunea om - calculator, căci elevul, tânăr fiind acceptă cu mare ușurință regulile jocului. Elevului i se definește profilul și inteligența artificial îi propune exact acele elemente care corespund profilului, iar elevul le acceptă căci el nu are idei preconcepute așa cum au mat=urii, care au o imagine deformată despre ei înșiși.

Dacă obiectivele societății sunt strict legate de obiectivul integrării elevului pe piața muncii într-un viitor bine definit, tot ceea ce se oferă fiecărui elev este strict legat de poziționarea acestuia din aproape în aproape pentru a fi format să atingă obiectivul, fără risipă semnificativă de resurse.

Am văzut de prea multe ori copii dirijați greșit de părinți spre direcții unde ei nu au calități și nu fac față, iar frustrările îi domină pe bieții de ei, mai ales pentru reproșurile pe care le fac părinții care nu reușesc să facă ceea ce ei nu au fost în stare să facă, dar credeau că se vor regăsi în evoluția copiilor lor. Inteligența artificială va avea suficiente elemente de definire a profilului elevului și tot suficiente modalități de a-l dirija pe elev pentru a scoate în evidență calitățile acestuia. Inteligența artificială se interpune definitoriu între elev și cei care doresc să-i influențeze cariera, având un rol determinant, nu prin acțiuni brutale, directe și în forță, căci nu are cum, ci pe căi subtile, convingătoare, căci succesele în cascadă obținute de elev îl vor determina pe acesta să persevereze pe direcția propusă și chiar să devină o a doua natură pentru el, indiferent de ceea ce vor spune cei care deși sunt apropiați de el, nu-l cunosc atât de bine, dacă profilul definit în mintea lor este mult prea diferit de profilul real al elevului, construit de inteligența artificială.


(01 februarie 2025)

Eliminarea memorării rezumatelor pentru admiterea în liceu, ca necesitate

Pe când fiul meu trebuia să susțină examenul de admitere în treapta a I-a de liceu, căci așa erau organizate trecerile pe trepte în liceu, se punea problema memorării unor rezumate cu care candidatul trebuia să se prezinte la examen și cadă îi cădea nu știu ce poezie sau nu știu ce bucată literară de proză, trebuia să scrie acolo, ce se spunea în acele rezumate, căci altfel, șansele elevului de a fi admis se reduceau la zero. Pe mine m-au enervat la culme acele texte inepte, în care aurorii, niște mediocrii patentați însăilau tot felul de ziceri, doar pentru că banii de meditații trebuiau să le intre în buzunare.
Îmi amintesc cum la rezumatul pentru balada Miorița rezumatul zice că autorul anonim s-a gândit să ilustreze cutare și cutare trăsătură de caracter a poporului definind cinci mituri. Autorul rezumatului spune toate acestea de parcă ar fi stat de vorbă el cu autorul anonim și autorul anonim i s-ar fi de stăinuit lui cam aaș:
- Băi, frățiorule, uite, eu m-am gândit la cinci mituri și pentru cutare mit eu am scris versurile, pentru cutare mit am scris versurile și tot așa. La fel și cu poeziile lui Lucian BLAGA. Autorii de rezumate spun niște lucruri de parcă ei ar fi stat de vorbă cu autorul și autorul le-a șoptit lor la urechiușă ce și cum cu versurile acelea, decodificând totul. Realitatea este că autorii de rezumate exprimă ce cred ei despre poezie, dar uită să spună ceva de forma: în opinia mea, poetul a vrut să zică... sau eu cred că poetul s-a gândit la ... adică să rezulte clar că rezumatul este rezultatul elucubrațiilor lui de profesoraș lacom de câștig fără prea multă trudă.
După opinia mea, elevul trebuie să citească poezia, să citească romanul și școala să-l învețe să descifreze ce este în poezie sau în roman și bine ar fi ca elevul să memoreze poezii și să învețe să le recite. În rest, la examene, elevul să fie pus în situația de a scrie ceva care să arate că el a citit poezii și romane și a rămas cu ceva din ele și-a îmbogățit vocabularul și este în stare să scrie corect o cerere, o scrisoare sau să descrie ce a făcut el într-o anumită zi, cât mai pe înțeles, fără greșeli gramaticale.


(01 februarie 2025)

Despre ce conținut original trebuie să învețe elevii?

Înainte de a a-i învăța pe elevi despre miturile din balada MIORIȚA, despre semnificația gesturilor Vitoriei LIPAN, elevii trebuie să învețe pe băncile școlii cum se crează conținutul original privind:
- o scrisoare către părinți,
- o scrisoare către un prieten,
- o scrisoare către iubită,
- o cerere către o instituție a statului,
- un memoriu către un șef,
- o plângere penală,
- un denunț și un aut-denunț,
- o turnătorie,
- o pagină de jurnal personal.
În toate cazurile, profesorii vor acorda mare atenție calității textului, urmărind ca textul să fie clar, concis și la obiect. Dacă elevul a învățat ceva din toate acestea, înseamnă că nu a stat degeaba  și și-a ros coatele pe băncile școlii. În librării, pe lângă manuale școlare, culegeri de probleme, ar trebui să se găsească tot felul de ghiduri de întocmire a scrisorilor, a cererilor, a memoriilor și tot așa.

(20 octombrie 2024)

De ce nu fac copiii noștri sport?

Sportul este o disciplină ca oricare alta din programele noastre școlare, unde se acordă note de la 1 la 10, iar media de la sport intră în calculul mediei generale a elevului, medie generală care întră cu o anumită pondere în nota examenului de admitere la liceu a elevului. Scutirea de sport este subterfugiul prin care părinții consideră că au găsit calea de a spori nivelul mediei de absolvire a odraslelor lor, care nu sunt prea talentate de executa exerciții fizice la disciplina cu pricina, care să le aducă note mari, astfel încât sportul să le crească media generală. Mai mult, prin împărțirea la un număr mai mic de discipline, suma notelor fără nota de la sport devine ceva mai mare, în mod artificial.

Scutirea de sport a elevului îl condamnă pe acesta să fie un om diferit în sensul negativ al cuvântului, căci elevul scutit de sport este cel care nu face mișcare, care nu este integrat în spiritul competitiv din punct de vedere al calităților sale fizice și rezultatul este clar legat de izolare, de lipsă de performanță fizică, de slăbiciune în zona voinței, dar și multe alte minusuri pe care absența efortului fizic controlat le generează.

Probabil dacă la disciplina sport nu s-ar pune note, ci s-ar da calificative sau dacă nota de la sport nu ar intra în media generală, spre disperarea și indignarea profesorilor de sport, cu totul alta ar fi situația, adică nu ar mai exista lupta acerbă de a intra cu orice preț în posesia unei scutiri de sport a elevilor și în școală, elevii ar participa la ore de sport, ar exista tendința ca sportul să contribuie la dezvoltarea armonioasă a elevilor, cu efecte benefice asupra dezvoltării caracterului acestora, ca oameni de bază ai societății.

(11 septembrie 2024) 

Prostia de la catedră

Am fost de toate. Am fost elev, am fost student, am fost profesor, deci dacă vorbesc despre prostia de la catedră, știu despre ce vorbesc.

În opinia mea, învățătorul prost este acela care:

- bate copiii,

- părtinește,

- nu are criterii morale de evaluare,

- acceptă favoruri,

- urlă la copii,

- le vorbește urât copiilor,

- dă note pe nedrept,

- nu are empatie,

- este împrăștiat,

- se coboară la mintea copiilor,

- nu are dragoste de meserie.

În opinia mea, profesorul elevilor este prost, dacă și numai dacă:

- a fost în studenție un student mediocru,

- habar nu are de materia pe care o predă,

- predă texte memorate, fără să înțeleagă ce spune,

- vine la clasă ca la o corvoadă,

- spune bancuri deșucheate elevilor,

- face ochi dulci elevelor, dacă el e un bărbat,

- stochează răutăți și plătește polițe,

- nu-și tratează în același fel elevii,

- nu are cultură și e troglodit,

- face pe profesorul că nu e bun de nimic.

În opinia mea, profesorul studenților este prost dacă:

- este prost pur și simplu,

- miroase a prost,

- vorbește ca un prost,

- se comportă ca un prost,

- nu are nicio treabă cu meseria lui,

- face pe deșteptul, dar e prost de bubuie,

- nu are valoare, dar se crede valoros,

- este bântuit de suficiență,

- crede că tot. ce zboară se mănâncă,

- îi fuge ochii după prospăturile din sala de curs.

Faptul că dascălii au salarii de mizerie, a determinat ca învățământul să fie ocolit de cei mai buni absolvenți de facultate, care în niciun caz nu doresc să fie jerpeliți, neapreciați, flămânzi, bătaia de joc a politicienilor sub-mediocri, bătăuși și cu ciocate. Să vorbești despre pereții de pepsiglas, nu este semn al unei inteligențe debordante, cum nici să spui că ai făcut cursuri la Universitatea Standford nu arată inteligență ieșită din comun, iar calități de cadru didactic, în niciun caz.



(01 iunie 2024) 

Obraznicul GRINDEANU s-a făcut de râs

Când l-am văzut la televizor pe ministrul transporturilor Sorin GRINDEANU mi-am adus aminte de o întâmplare din viața mea de elev de clasa a IV-a. Venise la noi în clasă o fetiță de la țară. Se numea CĂLIN Elena. Era îmbrăcată sărăcăcios, purta galoși de cauciuc în picioare și avea o broboadă. Colegii aqu primit-o rece și distant. La o lucrare de control, CĂLIN Elena a dat doamnei învățătoare foaia de hârtie în câteva minute, cu mult mai repede decât cel mai bun elev al clasei, care văzându-se întrecut de altcineva, s-a grăbit și a dat foaia de hârtie cu rezolvarea, al doilea cum ar veni. La corectat, cel mai bun elev al clasei a devenit undeva printre ultimii, iar CĂLIN Elena a luat nota 5(cinci) care era notă maximă pe vremea aceea. Fostul cel mai bun elev al clasei cu o față schimonosită ca a lui GRINDEANU a început de ciudă să spună lucruri foarte urâte la adresa colegei noastre nou venită în clasă, niște ironii care l-au descalificat pentru totdeauna. Așa a procedat și Sorin GRINDEANU când a fost pus în situația să prezinte chestia cu șuruburile care nu erau prinse în podul de la Brăila. S-a făcut de râs cu ironiile lui stupide, de proastă calitate, de Gâgă, deși el este absolvent de facultate de informatică.

Morala: dacă ai consilieri proști, ai și un discurs prost.

(06 septembrie 2023)

Va înlocui Inteligența Artificială - IA pe profesor?

Răspunsul simplist și însoțit de aplauze furtunoase este:
- DAAAAAAAA!!!!!
Se știe că învățământul românesc are salarii mici, are mulți suplinitori și cel mai ușor lucru este să se găsească soluția care este cea mai ieftină, căci un instrument de inteligență artificială este la 20 de lei pe lună și totul se rezolvă, exact cum își rezolvă bărbațiik marile lor probleme folosind femeia gonflabilă, iar femeile, folosinf vibratorul, adică puțin investești, rezultatele vor fi zero.

În opinia mea, Inteligența Artificială - IA intervine în procesul de educație dar nu va înlocui niciodată pe profesor, ci îl va ajuta atât pe profesor, cât și pe elev, să fie mai buni, fiecare pentru poziția pentru care o ocupă, iar dacă nu se va înțelege acest lucru, educația se va îndrepta spre o fundătură.

Nici nu vreau să-mi imaginez cum va arăta o clasă în care elevii stau în fața unui calculator pe ecranul căruia rulează imagini și o voce, le explică tot felul de chestii, iar elevii să zicem că vor fi captivați și vor asimila ce li se spune. Oricât de grozavă ar fi aplicația cu Inteligența Artificială - IA  la clasă, intreracțiunea dintre ea și elevii clasei va fi bântuită de tot felul de elemente neprevăzute pe care le gestionează numai o persoană, bărbat sau femeie, cu calificare adecvată, desigur.

Inteligența Artificială - IA  va juca un rol extraordinar de important în educația elevilor și în perfecționarea continuă a profesorilor. Se va apela la Inteligența Artificială - IA  atunci când se vor realiza lecții de e-Learning pentru a le da substanță, pentru a le crește calitatea. Elevii vor apela la Inteligența Artificială - IA  nu neapărat să li se rezolve problemele, cum greșit se întâmplă acum, ci pentru a fi verificate și evaluate referate, teme de acasă sau în generarea de baterii de teste și în ierarhizarea elevilor după abilitățile lor reale, neinfluențate de factori subiectivi, precum ambițiile părinților.

Mulți își doresc înlocuirea profesorilor slabi cu roboți înzestrați cu Inteligența Artificială - IA. Închideți ochii și imaginați-vă seturi de lecții unde roboții vor preda și chiar vor avea senzori care să preia informațiile legate de comportamentul elevilor, prin scanarea irișilor acestor elevi și-și vor adapta prezentarea subiectelor la nivelul de concentrare al clasei. Dacă chiar credem că totul va decurge normal, înseamnă că dăm dovadă de un idealism exagerat și suntem rupți total de realitate. În loc să ne apuce delirul legat de Inteligența Artificială - IA în înlocuirea profesorilor, mai bine ne-am preocupa să creștem gradul de calificare al profesorilor existenți, să controlăm mai bine problema suplinitorilor și să ne gândim la bietul elev care târățte în fiecare zi un troller de 15 Kg cu tot felul de porcării inutile, zis ghiozdan.

PS: nu aș fi scris acest articol, dacă nu vedeam azi pe TVR1 pe un nene și pe o tanti care spuneau numai și numai prostii despre Inteligența Artificială - IA  și despre înlocuirea profesorilor, bucurându-se ca niște apucați de propriile lor abordări simpliste, grotești, stupide și irealizabile.


(21 august 2023)

Corupția nevinovată

Noi trăim într-o lume în care nu ne dăm seama de multe lucruri și credem că tot ceea ce facem, este corect, bine, folositor, eficient, necesar și de calitate, deși lucrurile stau cu totul altfel, dacă facem o analiză mai atentă. De cele mai multe ori nu realizăm că am luat-o pe arătură, că tot ce facem este la marginea eticii și trăim cu impresia că numai alții fac greșeli, în timp ce noi suntem imaculați.

Să ne imaginăm că suntem soț și soție profesori la un liceu în orașul X. Să presupunem că eu predau matematica și soția mea predă chimia. Să presupunem că fiul nostru este elev în liceu și mai mult, este elev în clasa unde predau eu matematica, dar predă și soția mea chimia. 

Există tot timpul o serie de întrebări pe care și le pun colegii fiului meu, dintre care enumer aici:

- oare îl anunță când va fi ascultat pentru notă?

- oare îi spune subiectele la teză?

- oare nota dată nu e mai mare cu un punct?

În plus, colegii mei de catedră profesori, pentru a avea o relație bună cu mine și cu soția mea, cu siguranță că vor închide ochii la unele răspunsuri greșite ale fiului meu, cu siguranță că la teză cel mult vor fi corecți în a-i da nota sau vor proceda la adăugarea unui punct-două, față de ceea ce el merita.

Se spune că profesorii nu trebuie să-și mediteze elevii de la clasă. Frumos și etic. Dar în speța despre care discut acum, nu meditatul este problema, ci atmosfera creată în jurul fiului meu, care este elevul lui tăticul și al lui mămica. Cu siguranță situația lui școlară nu reflectă nici pe departe ceea ce el a învățat, căci toți colegii mei, discret, cu talent și cu delicatețe vor căuta să-l protejeze, pentru că în mintea lor, ei vor să aibă o relație bună și cu mine și cu soția mea. 

Ceea ce am prezentat nu este corupție în ochii nimănui pentru că fiul meu are dreptul să meargă la școală. Fiul meu are dreptul să aibă profesor de matematică și de chimie. Și eu și soția mea suntem profesori titulari, deci faptul că predăm la o clasă sau la alta, în ochii tuturor este doar exercitarea meseriei noastre de dascăli. Realitatea ar zice, dacă chiar am da dovadă de o doză minimă de decență, că pe fiul nostru ar trebui să-l evalueze alți profesori, nu noi, să-i predea alți profesori, nu noi și dacă este să mergem până la capăt, fiul nostru ar trebui să fie elevul altui liceu, nu al liceului unde tata și mama sunt profesori.



(17 iulie 2023)

Autoevaluarea de dinainte de evaluare

Se vorbește foarte mult de erorile de la evaluarea lucrărilor fie de la examenul de bacalaureat, fie de lucrările de terminare a celor opt clase. Există următoarele situații:
- elevii își văd notele, le acceptă, se calculează media și asta e!
- elevii își văd notele, se consideră nedreptățiți, fac contestații, dar notele le rămân aceleași și asta e!
- elevii își văd notele, se consideră nedreptățiți, fac contestații, dar notele li se măresc și sunt fericiți. 
- elevii își văd notele, se consideră nedreptățiți, fac contestații, dar li se scad notele și e nasol.

În toate cazurile este vorba mai întâi de autoevaluare. Elevul știe ceea ce a scris, explică meditatorului și se ia decizia să se facă una sau mai multe contestații. Dacă autoevaluarea este bună, ne găsim în situația în care elevului ori îi rămâne nota nemodificată, ori îi crește nota după re-evaluare. Dacă elevul s-a supraevaluat și nu spune lucrurile exact așa cum stau ele în realitate, la evaluarea lucrării în procesul de rezolvare a contestației, există posibilitatea ca nota să rămână nemodificată, dar riscul să i se scadă nota crește foarte mult.

Morala: elevul trebuie învățat să se autoevalueze corect, iar părinții trebuie să încurajeze acest lucru, nu să-l forțeze pe elev să mintă, doar pentru a le face lor pe plac.



(10 iulie 2023)

Toate la vremea lor

În mintea mea, aia care mi-a mai rămas acum la 76 de ani, cred că toate trebuie făcute la vremea lor.
Copilăria trebuie trăită când ești copil.
Adolescența trebuie trăită când ești adolescent.
Tinerețea trebuie trăită când ești tânăr.
Școala elementară se face până la vârsta de 17 ani.
Bacalaureatul nu se susține mai târziu de 20 de ani.
Facultatea nu se face mai târziu de 27 de ani.
Doctoratul nu se face când ai ajuns pe o funcție importantă, căci nu mai înseamnă muncă adevărată.

Un nene a făcut liceul la 27 de ani. Apoi a făcut facultate și vreo patru masterate. Un alt nece a făcut un doctorat în probleme de minerit, deși facultatea lui nu avea nicio legătură cu mineritul. Abordările caricaturale și se par excese de lipsă de inteligență, din moment ce societatea nu a creat bariere insurmontabile de a-l determina pe X sau pe Y să aibă o altă traiectorie cu întreruperi, care să justifice un examen de bacalaureat la bătrânețe și un doctorat la senectute. Eu nu cred în doctoratul celui de pe poziție de la director în sus, căci el nu mai are timp să facă 3 ani cercetare științifică cel puțin 4 ore pe zi pe domeniul în care-și face teza de doctorat, căci soluțiile originale autentice nu apar bătând din palme.

Noi avem proverbul: prostul, nu e prost destul dacă nu e și fudul. Spune multe acest proverb și se aplică al naibii de mult ărintre mulți compatrioți de-ai mei, care uită cine sunt cu adcărat și câte parale fac.

(21 iunie 2023)

17 greșeli pe care le fac profesorii față de elevii sau studenții lor

 

Și eu am fost profesor, dar am fost și elev și student, deci am tot ce trebuie ca să vorbesc atât despre greșelile pe care le fac profesorii față de elevii și studenții lor, cât și despre greșelile pe care le fac elevii și studenții față de profesorii lor. Nu trebuie să se înțeleagă că am exersat tot felul de greșei pentru a vedea comportamentul profesorilor mei sau modul de reacție al studenților mei. Dacă am greșit nu a fost intenționat și când mi-am dat seama imediat am căutat să remediez greșeala. Profesorii greșesc față de elevii și studenții lor când:
01. Îi subapreciază, spunându-le direct că sunt proști.

02. Fumează în rând cu ei.
03. Se împrumută de bani sau de țigări de la ei.
04. Nu recunosc când greșesc.
05. Uită o frază începută în timpul lecției sau cursului.
06. Răspund cu glume proaste la glumele bune făcute de elevi sau de studenți.
07. Pun pumnul în gură oricui, chiar când nu are dreptate.
08. Cred că ridicând tonul sau urlând rezolvă ceva.
09. Încercând prin teste foarte grele să arate că elevii sau studenții sunt nepregătiți rezolvă ceva.
10. Se răzbună cu nota la un elev sau student care le-aa atras atenția că au greșit la tablă.
11. Acceptă atenții și invitații de la elevii sau studenții lor.
12. Derulează relații neprincipiale cu elevii sau studenții lor.
13. Își meditează proprii elevi sau studenți.
14. Se lasă influențați din exterior în acordarea de note diferite de nivelul real al calității soluțiilor date.
15. Plătesc polițe elevilor sau studenților bazate de cele auzite indirect despre ei.
16. Vin la sala de clasă sau de curs și recită ceea ce au memorat mecanic.
17. Nu-și adaptează discursul la cei cărora li se adresează.

Munca de profesor este extrem de grea și este pândită la tot pasul de riscurile de a face greșeli. De aceea, este extrem de important ca profesorul înainte de toate trebuie să fie un om bine pregătit profesional cu principii de viață foarte sănătoase, care să aibă tactul necesar în a aborda orice problemă.

(17 iunie 2023)

17 greșeli pe care le fac elevii și studenții față de profesorii lor

Și eu am fost profesor, dar am fost și elev și student, deci am tot ce trebuie ca să vorbesc atât despre greșelile pe care le fac profesorii față de elevii și studenții lor, cât și despre greșelile pe care le fac elevii și studenții față de profesorii lor. Nu trebuie să se înțeleagă că am exersat tot felul de greșeli pentru a vedea comportamentul profesorilor mei sau modul de reacție al studenților mei. Dacă am greșit nu a fost intenționat și când mi-am dat seama imediat am căutat să remediez greșeala. Elevii și studenții greșesc față de profesorii lor când:
01. Uită că profesorii lor și-au tocit coatele pe băncile facultăților înainte de a veni în fața lor.

02. Îi consideră pe profesorii lor ca pe slugi prestatoare de servicii.
03. Dau dovadă de lipsă totală de respect față de profesorii lor.
04. Își jignesc sau își bat profesorii.
05. Îi sfidează pe profesori prin răspunsuri în concordanță cu averea părinților lor.
06. Îi contrazic pe profesori și atunci când nu au dreptate în legătură cu soluția pe care ei o oferă.
07. Caută să transmită părerea exprimată de părinții lor profesorilor, însoțită de amenințări.
08. Trec prin fața profesorilor ca lipsă de respect față de aceștia.
09. Nu-și salută profesorii.
10. Nu recunosc că au învățat ceva de la profesorii lor.
11. Când au puterea în pix, fac tot ce sunt în stare pentru a-și umili foștii profesori.
12. Reamintesc profesorilor într-un mod deformat, momentele nefericite trăite de ei ca elevi sau studenți.
13. Mint acasă despre activitatea profesorilor lor și despre cum nu sunt ei apreciați.
14. Contestă violent rezultatele evaluărilor, deși dreptatea este de partea profesorilor.
15. Uită că profesorul este și el om și stă la catedră pe un salariu de mizerie, pentru a-i învăța carte.
16. Fumează în fața profesorilor în mod sfidător, după încheierea ultimei zi de școală din viața lor.
17. Desconsideră munca profesorilor, pentru că îi consideră paraziții societății, după salariile lor mizere.

Societatea nu are clarificat rolul elevului sau al studentului, cum nici rolul profesorului nu este clarificat. Gravele confuzii care există în societate sunt datorate legilor care au un grad de ambiguitate nepermis de mare, legi pe care unii le interpretează într-un fel și alții le interpretează altfel. Faptul că în societate soluțiile din școală sunt mutate în justiție, iar verdictele sunt cele mai diferite pentru o aceeași problemă, arată că onoarea oamenilor a fost folosită pe post de hârtie igienică.

(17 iunie 2023)

17 greșeli pe care le fac

Vocația de pârâcios

Pârâciosul se naște pârâcios. El are în gena lui pâra. El nu se simte bine până nu pârâște. Niciun om nu are ziua și ora când a devenit pârâcios. El s-a născut pârâcios și cel mult se va stabili că prima lui pâră a fost la doi anișori sau la trei anișori, iar ultima lui pâră, va fi cu câteva clipe înainte de a-și da obștescul sfârșit, căci el are un adevăr de spus unei persoane, adevăr care este de fapt o pâră.

Am văzut copii care și-au pârât colegii la doamna învățătoare, pentru a ieși el deasupra.

Am văzut colegi care și-au pârât pe cel din birou șefului, pentru a intra în grațiile acestuia.

Am văzut vecini care și-au pârât prietenul la securitate, pentru a-l înfunda ani mulți la pușcărie.

Și eu am fost pârât la securitate pe când eram student în anul al V-lea, ce cel cu care împărțeam pâinea.

În mintea mea, eu cred că cel care vine și-mi pârăște pe cineva, mâine mă va pârî pe mine altcuiva.

I-am urât din tot sufletul pe pârâcioși și le-am spus acest lucru, mai ales le-am spus că au această carență de caracter și le-am împărtășit ideea că știu că mâine mă vor vinde pe mine altcuiva, pentru a le fi lor bine. Ei au înțeles, deși nu le-a căzut bine și m-au evitat, căci le-am spus că am o părere foarte proastă despre ei ca pârâcioși, că eu îi consider pe pârâcioși ca fiind oameni de nimic. Le-am zis că în loc să umble cu pâra, mai bine ar face lucruri utile și le-am înșirat lucruri concrete de care să se ocupe și pe care el le apreciez foarte mult.

În final, trebuie să spun că i-am detestat pe cei care-i încurajează pe pârâcioși și le exploatează meteahna.


(02 iunie 2023)

Eu și premianții

Din start trebuie să spun că am fost și eu premiant. Nu am luat premiul întâi, dar am fost pe scenă și am primit premiu niște cărți, fără coroniță, desigur. Îmi pare rău că nu am păstrat diplomele de premiant doi sau trei, dar acum dacă le aveam mă lăudam și eu cu ceva. Întotdeauna i-am respectat pe premianții clasei, pe cei care luau premiu pe munca lor, nu pentru cadourile pe care părinții le făceau învățătoarei sau profesorilor, căci munca și inteligența trebuie apreciate, respectate și de aceea eu m-am înclinat cu respect în fața celor care mi-au arătat că sunt foarte buni și de cele mai multe ori mi-au arătat că sunt mai buni decât mine. Niciodată nu am comentat că ei au luat premiu deși nu-l meritau, dacă eu eram convins că ei erau premianți pe meritele lor.

Știu că mulți dintre premianți s-au pierdut pe drum și știu și de ce. Societatea noastră care este o societate a mediocrității pure, nu acceptă niciodată să aibă în fruntea ei oameni capabili, care s-o dirijeze. Sunt exceptate situațiile în care e de muncă și există riscuri cu consecințe dramatice. Atunci mediocrii se dau în lături și-i lasă pe cei ce vor să riște să se expună. Atunci e vremea premianților. Numai că aceștia, nu prea au curaj și tot la butoane se află unii dacă nu mediocri cel puțin nebuni, pentru care riscul e a doua lor natură. Am cunoscut o situație în care un tip foarte bun, premiant a ajuns la butoane, dar tot l-au mâncat cei din jurul lui, găsindu-i nod în papură. Omul s-a scârbit și a trecut pe planul al VII-lea și-i este foarte bine, iar mediocrii lui o duc din rău în mai rău și se vaită că Dumnezeu nu-i ajută.

Am văzut la viața mea premianți umflați cu pompa, adică ajunși să ia coroniță și să fie pe scenă prin voința și eforturile părinților. Am văzut chiar și olimpici la matematică sau la latină, tot așa, prin voința părințolor. Am văzut și un doctor în științe care-și datora teza mămicuței lui. Și pentru aceștia am respect căci ei au trecutul de copii chinuiți și pentru acel chin merită respect. Ei nu confirmă, căci părinții  nu stau după coada lor tot timpul, mai ales la serviciu, acolo unde ei trebuie să-și dovedească adevărata performanță, personalitatea și mai ales să lucreze independent.

(23 mai 2023)

Greva din educație

Cadrele didactice din școala generală, cadrele didactice din licee, cadrele didactice din universități, conducătorii de doctorate merită să fie umiliți în ultimul hal, exact așa cum îi umilește guvernul, cum îi terfelește parlamentul, pentru că dacă au ajuns în halul în care sunt, și-au făcut-o cu mâinile lor, conștienți de ceea ce va să vie când elevii lor pe care i-au promovat fără să merite, când studenții lor care au trecut prin facultate ca gâsca prin apă, când doctoranzii care au devenit doctori fără să merite o clipă acest titlu, mergând pe principiul pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești, elevii sub-mediocri deveniți studenți, de asemenea, sub-mediocri, deveniți mai târziu doctori în oarece științe, dar rămânând sub-mediocri, adoptă legea umilirii binefăcătorilor, atunci când puterea pixului lor lovește năucitor.

Am văzut slugărnicia unui profesor diriginte de școală generală la vederea unui tătic-baron local, venit să-și ia odrasla de la școală și să mai reamintească dirigintelui că odrasla sa este de-a dreptul genială și merită coronița la sfârșit de ani, mergând pe răspunsuri cu da domnule, ca în schița lui CARAGIALE.

Am văzut slugărnicia unui director de liceu agricol dintr-o comună din câmpie, pe când eram președinte de bacalaureat, care făcuse compromisuri în cascadă pentru a-i aduce pe analfabeții săi în postura de absolvenți de clasa a XII-a și de candidați la examenul de bacalaureat. Să nu-mi spună mie nimeni că un elev cu media trei în primul trimestru și în al doilea trimestru, la limba română, se luminează instantaneu și obține media nouă în al III-lea trimestru, ca la final, media generală la limba română în clasa a XII-a să fie 5(cinci).

Să nu mai vorbim de colcăiala din mediul academic de stat și din cel privat, în care devin absolvenți cu diplomă de licență destul de mulți tineri ale căror diplome nu au nici 20% acoperire în cunoștințe.

Ei bine, toți acești absolvenți pe care învățătorii, profesorii din școala generală, profesorii de liceu și profesorii din universități, i-au promovat fără să merite, conștienți fiind de ceea ce s-a petrecut pe când erau elevi sau studenți, nu au respect nici față de profesorii care i-au promovat fără să merite, nici față de școala pe care au absolvit-o, pentru că în ochii lor, nici profesorii și nici școala nu merită nici respect și nici gratitudine, ci exact ceea ce ei știu să ofere școlii și profesorilor, adică dispreț și umilințe, iar forma cea mai eficientă și simplă pentru ei constă în micimea salariilor aduse la stadiul de salarii mizerabile.

Când eram elev am văzut profesori care dădeau note pe nedrept unor elevi, note meritate de părinții lor. Am văzut în vremea studenției mele când profesorul dădea nota maximă unui student care nu o merita nici pe departe. Atunci aveam în minte ziua când respectivilor li se va întâmpla ceva. Acea zi a venit și pedeapsa cerească a fost salariul mizerabil dat profesorilor exact de cei pe care ei i-au înscăunat când au deformat scara valorilor prin notele acordate pe nedrept.

Dacă profesorii ar fi dat notele corect, sunt sigur că nu ar fi ajuns în funcții decât oameni care ar fi știut să le prețuiască munca și oamenii care-și respectă prin fapte profesorii care i-au făcut profesioniști autentici, drept mulțumire le oferă și salarii corespunzătoare. Profesorii au împins spre funcții deosebite pe cei care nu le merită și aceștia se răzbună căci în sinea lor știu cine sunt și procedează ca atare, umilindu-și dascălii pe care nu i-au respectat nicio clipă pentru cât de mult au lărgit ciurul promovabilității în favoarea lor.




(17 mai 2023)