Internetul e bântuit de postările unor nefericiți care-mi aduc aminte de anul 1990 când din. piepturile proletare ale celor ce mărșăluiau pe bd. Ana IPĂTESCU strigau lozinca:
MOARTE INTELECTUALILOR!
de se cutremurau geamurile ASE-ului.
MOARTE INTELECTUALILOR!
de se cutremurau geamurile ASE-ului.
Aș fi zis să discute despre cercetarea științifică niște personalități marcante ale vieții științifice, niște oameni ale căror nume strălucesc în cultura românească și care să spună lucruri inteligente, lipsite de furia și ignoranța care răzbat la tot pasul, din neputința de a face ceva ca lumea, măreț, care să uimească o lume.
Ar fi excelent dacă am sta puțin și ne-am gândi că românii nu au niciun laureat al premiului NOBEL, născut, crescut, educat, trăitor și lucrător aici pe meleagurile noastre mioritice. Sunt câțiva oameni care s-au născut aici, au făcut școli aici, dar realizările lor de premiul NOBEL au fost înfăptuite în USA, în Germania sau altundeva.
Cercetarea științifică este la un nivel oarecare aici, nu pentru că s-a răsturnat asupra ei cornul abundenței, ci din contră, a fost subfinanțată, au lipsit criteriile de selecție și stimularea cercetării științifice nu s-a mai înfăptuit de 20 de ani cu siguranța. Nu numai la noi cercetarea nu are rezultate remarcabile. Doar dacă ne amintim cum a stat treaba cu vaccinul pentru COVID 19 avem o imagine clară ce și cum cu cercetarea științifică europeană, de exemplu. Nici nu trebuie mai mult.
Se știe că pădurarii primesc primă pentru murături. Se știe că barosanii cu pădurile la pensionare primesc primă de 100.000 euro.
Ceea ce nu se știe este că pentru un articol științific publicat într-o revistă de top autorul nu primește nici măcar un cent. Nu se știe că dacă cineva îndrăznește să publice o carte științifică, fie o face gratis, fie primește 3% sau cel mult 7% din valoarea unui exemplar, multiplicat cu numărul cărților vândute, în timp ce editorul câștigă 30%, tipografia câștigă 30% și vânzătorul câștigă 20% sau 23% din ceea ce se vinde. De cele mai multe ori, autorul este cel care investește și riscă totul pentru a câștiga glorie, în niciun caz bani pentru munca depusă în a scrie cartea științifică.
Cine are curiozitatea să intre mai adânc în structura devizelor de la proiectele de cercetare, va constata că mergând pe principiul boul care trage, tot în el dai cu biciul, cercetătorul este cel care are salariul modest, iar ceilalți care gravitează în jurul activității de cercetare, profită la maximum.
Nu suprimarea cercetării și nici a institutelor de cercetare, ci introducerea de noi criterii de performanță, dar și revenirea la conceptul corect de management de proiect, reprezintă soluțiile eficiente de a face din cercetarea științifică exact ceea ce trebuie să fie, adică motorul dezvoltării economice.
(03 iunie 2025)
(03 iunie 2025)
