Greta GARBO și statutul ei de divă

Aici pe malul Dâmboviței este foarte greu de acceptat statutul de divă, mai ales că se dau accepțiuni provinciale pentru foarte multe concepte. La noi, până și statutul de vedetă este caricaturizat. Orice individă care și-a pus botox și și-a ajustat bustul, deja e vedetă, chiar dacă abia silabisește pe cartea de abecedar.

Trebuie spus că a existat cândva o actriță numită Greta GARBO, care a influențat decisiv arta cinematografică. Istoria cinematografiei i-a rezervat capitole întregi. Greta GARBO a avut statutul de divă, ceea ce a însemnat că:

- era dorită să apară în filmele multor regizori,

- căpătase dreptul de a refuza roluri,

- condiționa partenerii alături de care juca,

- avea tarife corespunzătoare,

- genera un succes de casă fantastic.

În conștiința publicului, Greta GARBO însemna talent, expresivitate și mai ales o privire plină de semnificații, căci chipul ei era de o tristețe cum nu se mai văzuse. Greta GARBO era celebră chiar în perioada filmului mut și apariția sonorului i-au creat probleme, deși a realizat filme vorbite. Totuși, marile ei roluri au fost pe vremea filmului mut.

Nu degeaba am scris acum despre Greta GARBO, căci lumea nu înțelege că în lumea justiției s-a detașat cu mult mai mult decât își imaginează vulgul, o persoană, care are statututl de divă, iar Europa este la picioarele ei. Deocamdată este greu de explicat fenomenul KOVESI, căci despre el este vorba. Ceea ce trebuie reținut este doar faptul că ea, asemeni lui Greta GARBO care umplea ecranul cu prezența sa, KOVESI face valuri nu numai în lumea specialiștilor, cât mai ales în rândul celor care au cele mai mari așteptări în lupta cu corupția sistemică. Și fenomenul Greta GARBO și cel al lui Laura Codruța KÖVESI presupun existența unei aure generată de particularitățile personalităților lor. Ele au un public al lor atras ca un magnet de tot ceea ce fac, cum vorbesc,  cum știu să tacă și mai ales când știu să tacă.

(28 februarie 2019)

Acum a venit rândul rezervei de aur

Chiar erau epuizate toate problemele. A venit rândul rezervei de aur a țării, dar nu a oricărei rezerve, ci a acelei de la Londra. Acum își dau cu părerea personaje despre care nu am nicio impresie bună. S-a năpustit unulul care s-a făcut de cacao și prin faptul că a lăsat pe un escroc să-i gestioneze economiile, dar și prin modul în care a prezentat pe când tânăr era, la etajul 5 din Centrul de calcul al ASE,  niște modele și nici nu știa ce zicea, dar căuta să convingă că sunt făcute de el.

Celălalt bâjbâia și el ceva, dar mi-am adus aminte ce a făcut pe când lucra la MF pe la buget și spunea numai bizarerii. Oricum ei dacă tăceau filosofi rămâneau. Este hazliu acum să văd o liberălească cum zice oarece, combătând ceea ce zicea unul din anturajul său, cum că acea rezervă nu aduce oarece profit țăriii. Combate femeia, combate.

(28 februarie 2019)

Guvernul României făcut K.O.

Ieri la brussels s-a desfăfurat meciul România - LCK. Meciul s-a încheiat prin decizia de K.O. după cele trei runde. Arbitrii au arătat în prima rundă 29 - 50 - 29. În a doua rundă scorul a fost 12 - 11 - 1, iar în a treia rundă scorul a fost 26 - 22 - 1.

Vor trece ani și ani până vor fi dezlegate misterele meciului, numai că istoria are ciclicități curioase, iar istoricii, mult prtea preocupați în a interpreta după cum îi duce mintea folosind ipoteze mioritice, vor fi foarte departe de marile adevăruri. 

Mă uitam cum și după acest K.O. tehnic, există manipulatori care vor să facă din alb, negru și să realizeze transfer de notorietate, inclusiv folosind imaginea eroinei meciului în scop propriu, crezând că populația uită așa repede zicerile de la prima numire a lui LCK acolo sus, sus de tot.

Mai zic una: și-a creat singură imaginea în Europa și la Brussels și nu numai, oamenii gândesc în termenii directorului de la Humanitas cu slujirea. Acum are posibilitatea de mișcare și face exact ceea ce dorește, căci dispune de resurse pentru a-și defini destinul. Este intersant ca istoricii să studieze cu atenție anii 1939, 1940 și 2018, dar să revadă și filmul Vară și fum din 1961.

(27 februarie 2019)

Scandal cu succes total

Unii cred că dacă fac scandal au și succes. În realitate, numai anumite scandaluri sunt încununate de succes, în sensul că au soluția dorită de cei impălicați în ele. 

Măiestria serviciilor secrete franceze este deja cunoscută, verificcată și mai ales eficientă, dacă ne gândim la scandalul fostului șef de la FMI, Dominique STRAUSS KAHN, implicat într-un scandal sexual. S-a obținut exact ceea ce s-a dorit, adică scoaterea lui din cursa pentru fotoliul de la Palatul Élysée.

Și banalitățile dâmbovițene cu divorțurile a doi actorași minori au avut efecte, tot minuscule, dar suficiente pentru talentele lor, căci au devenit ce și-au dorit. Și pozele din Paris ale  Elenei UDREA, Alinei BICA și Anei Maria TOPOLICEANU nu s-ar zice că au rămas fără efect. Numai că acolo a fost pe principiul neprofesionist, unde dai și unde crapă.

Au fost și zbaterile lui Sebastian GHIȚĂ în legătură cu niște așa-zise dezvăluiri legate de Florian COLDEA și Laura Codruța KÖVESI. La vremea respectivă am subliniat cu precizie că GHIȚĂ nu are nicio probă relevantă care să producă un scandal de succes. Stă dovadă simplul fapt că el a fugit. Dacă deținea probe devastatoare, ieșea cu ele în mass-media și mătura totul. Nici Elena UDREA nu are probe zdrobitoare. Nici Traian BĂSESCU nu are probe zdrobitoare. Sebastian GHIȚĂ nu are nici el probe zdrobitoare. Toți au fost ori niște diletanți, ori nu au făcut nimic, ori au fost duși de nas, ori au fost pur și simplu folosiți.

Trebuie să remarcăm penibilul acțiunii secției aceleia care a anunțat că Laura Codruța KÖVESI este suspectă, punându-i o aură de învingătoare pe cap, căci managementul politic zice cu totul altceva în a găsi momentul optim. Dacă chiar se dorea ceva, nu s-a reușit, exact ca în cazul pixelului albastru. Atunci filmulețul a fost dat prea devreme, iar acum strategia de imagine a fost aplicată prea târziu, adică too late, cum zicem noi chinezii.

Concluzie: mai puneți bre, mâna pe o carte de management politic și citiți-o!

(27 februarie 2019)

Supraponderalii

Călătoream de la Hamburg către Barcelona. În stânga era soția mea, iar în dreapta s-a așezat o doamnă care în mod normal ar fi trebuit să plătească două bilete. Am observat ccă se revărsa peste mine. Am fost destul de insistent în a-mi menține poziția de supraviețuire.

Călătoream de la Amsterdam spre București. Mă felicitam că se închisese ușa avionului și locul de la mijloc, din dreapta mea rămăsese neocupat. În naivitatea mea, credeam că voi avea un zbor plăcut. S-a produs inevitabilul. Ușa avionului s-a deschis. A intrat un tânăr corpolent, care s-a așezat exact pe locul din mijloc, strivindu-mă și pe mine dar și pe cel din dreapta lui. Când respectivul a adormit, a devenit o masă flască, revărsată necontrolat peste mine.

Urmăresc cu insistență emisiunile de pe TLC dedicate celor care cântăresc peste 300 kg și care luptă să slăbească.

Am observat că:

- toți sunt dezamăgiți de cei din jur în orice problemă,

- alții sunt de vină că ei mănâncă necontrolat,

- cei din jur trebuie să le stea la dispoziție,

- ei fac totul foarte bine, iar ceilalți greșesc,

- vor să fie apreciați, ei având dreptate mereu,

- se cred foarte buni, neînțeleși de cei din jur,

- cred că au făcut progrese și cântarul este nedrept cu ei,

- spun că muncesc din greu, dar uită de dietă,

- nu acceptă sfatul psihologului,

- pleacă de la premisa că doctorii au ceva cu ei.

Și la sălile de forță am văzut persoane supraponderale, dornice să-și schimbe obiceiurile. Este adevărat că nu este un lucru deloc simplu și ușor, dar toate lucrurile trebuie înțelese corect. În cazul în care se procedează altfel, nu se obține niciun rezultat, căci niciun proces nu este ireversibil, tot așa cum succesul nu este veșnic și nici cum talentul nu se transmite genetic.

(25 februarie 2019)

Cel mai bun Hamlet

Hamlet este rolul râvnit de toți actorii, tot așa cum Julieta este rolul râvnit de actrițe. De-a lungul anilor s-au turnat filme în care rolul lui Hamlet a fost interpretat de:

Laurence OLIVIER - 1948

Mel GIBSON - 1990

Innokenty SMOKTUNOVSKY - 1964

Kenneth BRANAGH - 1996

Ethan HAWKE - 2000

Benedict CUMBERBATCH - 2015.

Și la noi în țară multe teatre au montat piesa Hamlet, iar rolul titular a fost interpretat de mari actori dintre care enumăr aici:

Constantin NOTTARA

George VRACA

George CALBOREANU

Gheorghe COZORICI

Ştefan IORDACHE

Ion CARAMITRU

Adrian PINTEA
László MATRAY

Marcel IUREȘ.

Arhiva televiziunii de la noi are înregistrările unor spectavole memorabile cu Hamplet în regia lui Liviu CIULEI și a lui Bocsárdi LASZLO. Toate referințele se fac la acel Hamlet interpretat de Laurence OLIVIER și este foarte dificil să mai creadă cineva că soluțiile date acum sau în viitor vor fi atât de diferite încât să se producă depărtarea față de acest etalon. În opinia mea, cel mai bun Hamlet este cel în care interpretul nu urlă, nu se zbuciumă aiurea, nu forțează vocea, nu dramatizează inutil, nu gesticulează exagerat, ci are comportamentul care să asigure concordanța cu textul, a cărei rostire trebuie să fie clară, calmă și mai ales încărcată de emoție. Altfel, Hamlet rămâne o piesă care se joacă doar de câteva ori, căci reluarea s-ar face cu sala goală. Mie mi-a plăcut Hamlet interpretat de Ştefan IORDACHE. Avea ceva pe care îl așteptasem. Alt Hamlet nu am găsit să-mi placă. La filme, deși am văzut mai multe, doar cele în care apăreau Laurence OLIVIER și Innokenty SMOKTUNOVSKY mi-au plăcut.

(23 februarie 2019)

Cel mai bun amant

Nu știu cum se face că toți bărbații se cred a fi cei mai buni amanți. Definiția de amant, așa cum o dă DEX-ul este:

AMÁNT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu cineva, fără a fi căsătorit cu acela; ibovnic.

Cel mai bun amant este acela care:

- dispune de timpul necesar întreținerii relației extraconjugale,

- are resursele necesare satisfacerii cerințelor impuse de cea care nu-i este nevastă,

- știe să ofere cu totul altceva decât altcineva o face persoanei care nu-i este nevastă,

- nu este bănuit de nevastă că mai are o relație cu altă femeie,

- nu încurcă lucrurile în a se face de râs față de ambele doamne,

- nu trezește bănuieli nici în familie și nici la muncă,

- nu se laudă cu cuceririle lui extraconjugale,

- oferă persoanei din afara căsătoriei exact ceea ce aceasta își dorește,

- nu doarme niciodată în galoși, nici la nevastă, nici la amantă,

- este spontan și are inițiative care iau prin surprindere femeile din viața lui,

- este superperformant în mod real și nu prin vorbe,

- știe să aducă mereu fericire atât soției cât și amantei.

Foarte mulți bărbați pretind că sunt amanții perfecți, deși realitatea îi contrazice. Am văzut foarte multe cazuri în care amanta era păruită de nevastă sau invers. Am văzut situații în care nevasta i-a scos soțului lucrurile în fața apartamentului, în momentul în care a mirosit că acesta mai are o relație în afara căsătoriei, din moment ce veniturile respectivului erau fixe și calculele soției erau posibile la centimă. Un pe singur tip pe care l-am cunoscut l-am considerat cel mai bun amant, din moment ce la cimitir mergeau rând pe rând să-i ducă flori văduva, dar și amanta, neștiindu-se una de alta, deși ele îl acompaniaseră încă din tinerețe. Și pe mine m-a surprins, pentru că știam atât pe fiul său legitim, cât și pe fiul din afara căsătoriei, aceștia neștiindu-se între ei.

(23 februarie 2019)

Resuscitarea aprozarelor

Ministrul Petre DAEA are nostalgii. Vrea să readucă în viața noastră aprozarele.

Am uitat aprozarele din comunism  în care nu se găseau nici fructe și nici legume? 

Am uitat aprozarele din comunism  în care ni se vindeau cartofii cu pământ?

Am uitat aprozarele din comunism în care fasolea avea pietriș?

Am uitat aprozarele din comunism  cu vânzători care dădeau lipsă la cântar?

Am uitat aprozarele din comunism  unde vânzătorii nu dădeau niciodată restul?

Am uitat aprozarele din comunism  unde legumele obosite  erau vândute?

Am uitat aprozarele din comunism  în care se găseau numai mere stricate și pipernicite?

Am uitat aprozarele din comunism  unde zăceau borcane de murături expirate?

Am uitat aprozarele din comunism  cu produse numai de proastă calitate?

Se pare că ministrul Petre DAEA le-a uitat sau probabil a fost în afara realității pe care au trăit-o toți românii care nu lucrau în agricultură și care erau obligați să se aprovizioneze în cele mai mizerabile condiții, cu cele mai proaste produse.  

Experiența anului agricol 2018 este încă vie în mintea noastră. Petre DAEA tot a anunțat că au fost încurajați producătorii de tomate. În piețe s-au găsit tomate cu mult prea ascumpe în raport cu cele venite din Spania și Turcia, în condițiile în care tomatele noastre nu străbat mii de kilometrii. Producătorii români nu au randamente bune, nu au marfă de calitate. Așa că, înainte de a organiza aprozare, Petre DAEA ar trebui să se asigure că sunt mărfuri de calitate foarte bună și că producătorii au ajuns la acel nivel de conștiință încât prețul să fie cel corect, strict corelat cu cantitatea și cu calitatea. Acum, piața românească a produselor agricole are aspect caricatural și este dominată de samsari, de lipsă de concurență reală și mai ales de carteluri de tip mafiot. Aprozarele lui Petre DAEA nu vor fi altceva decât niște piese într-un joc de puzzle bizar, trucat și nefericit.

(23 februarie 2019)

Cel mai bun măturător

Am văzut la viața mea mulți mătirători. Măturătorul este cel care dă cu mătura. Nu oricine are șansa de a fi măturător, iar cel mai bun măturător este acela care:

- se scoală foarte devreme,

- are mătură,

- știe cum se ține mătura,

- mătură fără a ridica nori de praf,

- nu lasă locuri nemăturate,

- pune gunoaiele unde trebuie,

- trebăluiește toată ziua,

- nu așteaptă să fie mânat de la spate,

- este eficient,

- nu vorbește fără rost când muncește,

- știe să mulțumească,

- nu este deloc plin de el.

Îi vedem cu tomberoanele trase în urma lor. Ei sunt cei care întrețin curățenia urbei, a clădirilor și care știu să adune gunoaiele aruncate de neciopliții care există în birouri, pe stradă, la cinematografe sau pe stadioane. Am văzut măturătorii care adună gunoaiele în urma mitingiștilor sau din vagoanele de călători mai ales în cele în care merg navetiștii, care sunt așa de prost crescuți încât bieții măturători fac față cu mare greutate tonelor de gunoaie pe care acești suboameni le lasă în urma lor.

Morala: niciun  politician nu este bun nici de măturător.

(22 februarie 2019)

Cel mai bun președinte

Există președinte de asociație de locatari.

Există președinte de scară de bloc.

Există președinte de sindicat.

Există președinte de partid.

Există președinte de ședință.

Există președinte de Senat.

Există președinte de Cameră de Deputați.

Există președinte de Consiliu de administrație.

Există președinte de Consiliu județean.

Există președinte de tribunal.

Există președinte complet de judecată.

Există președinte de stat.

Dacă întorci capul e obligatoriu să dai de un președinte.

Cel mai bun președinte este acela care:

- are definit un obiectiv clar,

- urmărește obiectivul,

- face totul ca să realizeze obiectivul,

- aplică principii cu aceeași măsură,

- are vorbele la el,

- știe să rezolve problemele,

- dă soluțiile legate, dar  favorabile,

- nu bate câmpii,

- răspunde clar la întrebări,

- nu bate apa-n piuă,

- este eficient.

Dacă aș analiza ce mi-a zis un grec, la 18 milioane de locuitori și noi ar trebui să avem 36 milioane de președinți, pentru a ajunge să ne simțim măreți, sublimi, veșnici și mai ales importanți. La noi, titlul și haina contează, căci prea puțin cei ce președinți se numesc se mai și autoevaluează pentru a vedea dacă sunt ridicoli, stupizi, îngâmfați și fără educație. Un om normal, așezat, după două minute ce a devenit președinte se schimbă de tot, crezând că este urcat pe un piedestal foarte înalt de unde ceilalți musai trebuie să i se adreseze ceremonios. Am cunoscut un astfel de președințel, careculmea, îmi fusese student și care în loc să mă salute el primul, a așteptat să-l salut eu, lucru care nu l-am făcut, considerând că este sub demnitatea mea. Când s-a întors roata, el a primit exact ceea ce merita de la mine: o copită peste bot.

În viața mea, am întâlnit un singur președinte pe care îl voi cataloga ca fiind cel mai bun și acesta a fost președintele comisiei de admitere de la examenul oral de limba română de la Liceul Dimitrie Cantemir din Breaza în anul 1961. Punct și atât. Prezidenții care nu-mi dau 2.000 km autostradă la sfârșit de mandat, nu sunt nici pe departe cei mai buni. 

(22 februarie 2019)

Cel mai bun poet

România a avut, are și va avea nenumărați poeți, unii mai buni, alții mai puțin buni, iar alții penibili. Prin cel mai bun poet înțeleg poetul care:

- scrie versuri care să-mi placă,

- nu face compromisuri în arta lui,

- evită să fie poet de curte,

- publică poeme interesante,

- are ceva de spus prin poemele sale,

- aduce noutate în ceea ce scrie,

- este cultivat și recită frumos,

- nu face pe atoateștiutorul,

- nu se autointitulează poet național,

- evită să lingușească și să fie lingușit,

- are înălțime morală de excepție,

- își iubește poporul și istoria lui,

- trăiește pentru a fi alături de poporul lui,

- nu se refugiază în turnul de fildeș,

- se implică în viața cetății,

- recunoaște valoarea unor mari înaintași,

- nu-i neagă pe poeții din jur și-și vede de treabă,

- nu scrie ode doar pentru a fi simbriașul cuiva,

- are un ideal și luptă pentru el.

Nu se va confunda cel mai bun poet cu cel mai mare poet. În plus, când vorbesc de cel mai bun poet, mă voi referi la cel mai bun poet de azi sau la cel mai bun poet contemporan sau cel mai bun poet dintre cele două războaie sau la cel mai bun poet al epocii comuniste sau la cel mai bun poet romantic și tot așa, existând posibilitatea de a găsi criterii de filtrare care să satisfacă ierarhizări cât mai precise.
În niciun caz, poetul care dedică poeme deșănțate iubitului conducător sau care gâdilă pe mai marii zilei pentru a-și publica versurile în limbi străine, nu este cel mai mare poet.
În niciun caz, poetul care-și clamează disidența falsă, când în realitate lingea clanțele puterii, nu este cel mai mare poet, căci versurile lui, este obligatoriu să fie în concordanță cu moralitatea sa.
În niciun caz, poetul care nu este alături de poporul lui, căci intelectual considerânduse, se poziționează arbitrar deasupra celor care în mod firesc i-ar fi cititori, dacă volumele sale ar fi publicate nu doar pentru a fi date la topit.

(22 februarie 2019)

Unde ne sunt haștagiștii?

Tocmai în zilele decisive, haștagiștii nu-și arată forța. În loc să fie zeci de mii în marile orașe și sute de mii în Piața Victoriei, apar  numai câteva zeci pe colo și pe colo. Îmi amintesc de poemul Unde ni sunt visătorii scris de Alexandru VLAHUȚĂ. Nu era mare poet acest VLAHUȚĂ, dar a surprins bine imaginea epocii și mai ales necesitatea visătorilor, adică a celor chemați s-o schimbe. Zicea poetul:

Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate,

Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate,

Chipuri palide de tineri osteniți pe nemuncite,

Triști poeți ce plâng și cântă suferinți închipuite,

Inimi lașe, abătute, făr-a fi luptat vrodată,

Și străine de-o simțire mai înaltă, mai curată!

Ce sunt brațele acestea slabe și tremurătoare?

Ce-s acești copii de ceară fructe istovite-n floare?...

Ceea ce văd este doar sporadic, fără o strategie, fără continuitate și fără forță. Sunt doar acțiuni sporadice, individuale, de imagine, ba cu vopsea la MJ, ba cu pancarte la guvern, ba cu lanțuri. Este prea puțin pentru a se face masa critică, puternică și generatoare de măsuri radicale din partea puterii, care mergând pe creșterea economică, face ceea ce e de făcut, fără a ameliora climatul social, mai ales prin calitatea serviciilor și proceselor de derulare a investițiilor.

(22 februarie 2019)

LCK și managementul politic

În cunoștință de cauză, cel ce aplică regulile managementului politic ar da cu precizie de 100% rezultatul selecției de azi 22 februarie pentru șefia la procuratura europeană. Sunt trei candidați. Regulile au fost și sunt încă stabilite în timpul jocului, chestie suficient de bizară, dar care amintește de pumnul de fier al mareului urs de demult care sălășuia în cetatea Krelinului.

Candidatul independent Laura Codruța KÖVESI se zicea că este cap de listă până în 18 februarie 2019, iar acum în 22 februarie când ea a obținut 29 de puncte la evaluarea din 19 februarie 2019, când chiar reprezentantul României a a acordat cele 6 puncte procurorului francez ieșit pe primul loc cu 50 de puncte.

Trebuie remarcat că:

- Laura Codruța KÖVESI provine dintr-un stat UE perceput ca fiind cel mai corupt,

- Laura Codruța KÖVESI s-a aflat în fruntea DNA care n-a fost prea eficient,

- Laura Codruța KÖVESI este candidat independent nesusținut de propria țară,
- Laura Codruța KÖVESI vine la scurt timp după ce țara ei a fost pusă la zid la PE,

- familia politică de care ea ar aparține mai are un candidat cel puțin și voturile se împart,

- Europa este un continent bântuit de orgolii și resentimente,

- există nuanțe diferite de abordare ale Franței și Germaniei față de România,

- Franța și Germania au un parteneriat absolut privilegiat și jocurile se fac între cei mari și tari,

- pentru LCK nu au protestat 200.000 de oameni pe 21.02.2019 în Piața Victoriei,

- prezidentul care a și revocat-o, nu a exprimat public sprijin pentru Laura Codruța KÖVESI,

- Laura Codruța KÖVESI are un sprijin limitat din partea celor care au votat rezoluția anti Ro.

Misterul și dinamica din comisia LIBE, precum și minutele extrem de puține acordate candidaților pentru a convinge, fac ca modul de evaluare să aibă multe elemente de certitudine, generate de contextul care-l definește pe fiecare candidat. Se știe că lucrurile rele au remanență cu mult mai mare în comparație cu cele bune, ceea ce face ca încărcătura negativă care o însoțește le Laura Codruța KÖVESI încă de la plecarea din București, să-i fie nefavorabilă. Toată lumea se aștepta ca Sebi GHIȚĂ să difuzeze un film excentric în care apare și Laura Codruța KÖVESI, ceea ce nu s-a întâmplat, lucru care mă duce cu gândul că Sebi se laudă și minte.
În concluzie: Laura Codruța KÖVESI nu va avea rezultatul pe care îl așteaptă, deși s-a dus la Brussels cu o carte de vizită care o arată ca învingătoare. Altul va fi alesul, nu ea. Păcat. Era o șansă bună pentru noi ca numele România să fie pe buzele Europei de azi înainte. Este o altă șansă ratată.

(22 februarie 2019)

Macii din 1978

Întotdeauna mi-au plăcut florile și mai ales mi-a plăcut să le desenez. Am admirat tablourile unor mari pictori și LUCHIAN a fost și a rămas marele meu pictor al florilor.

În vremurile de demult, când multe lipseau și nu aveai cui te jelui, iar când șefii trăiau cele mai absurde experiențe chinuindu-și subalternii, am trecut la etapa de a desena. Una dintre producțiile mele este cea cu niște maci pe care i-am văzut pe un câmp de la IMGB din Berceni, dar pe care nu i-am rupt, ci doar le-am luat imaginea în mintea mea și când am ajuns acasă de la cros câteva săptămâni bune mai târziu, i-am desenat, răcorindu-mă cumva și eliberându-mă de energiile negative cu care șeful meu mă încărcase fără rost.

Acum, după 41 de ani, parcă, dacă aș mai trece prin acele locuri, m-ar cuprinde tristețea să văd nenumărate ruine și câmpuri în paragină sau locuri unde era grâul de o frumusețe rară, au răsărit blocuri hidoase, înghesuite și mai ales cu mai probleme privind rezistența la cutremure. Știu doar că am desenat pe hârtie de imprimantă de la calculator, verso, din rațiuni despre care mi-e greu să scriu acum.

(21 februarie 2019)

Cel mai bun învățător

Eu nu am avut învățători de calitate, dar învățătorii copiilor mei au fost cei care mi-au dat acele elemente care m-au făcut să-mi dau seama ce înseamnă un învățător bun. Un învățător, pentru a fi considerat cel mai bun, trebuie:

- să-i înțeleagă pe copii,

- să se apropie de sufletele copiilor,

- să nu părtinească pe nedrept pe nimeni,

- să vorbească frumos copiilor,

- să nu fie violent sub nicio formă,

- să-i considere pe toți copiii ca fiind foarte buni,

- să nu-și bată joc de copiii săraci sau cu dizabilități,

- să dea dovadă de mult tact în a discuta problemele,

- să aibă cele mai potrivite răspunsuri la problemele spinoase care-i apar,

- să-i înțeleagă pe copii și să se comporte cu multă înțelepciune,

- să aibă calitățile de a modela caracterele copiilor,

- să gândească de cinci ori înainte de a vorbi.

Am cunoscut învățători care nici păzitori la vaci nu erau buni, necum de a fi în preajma copiilor. Ei aveau o anumită răutate, o dependență de a primi cadouri și de a li se îndeplinini cerințe dintre cele mai bizare de către părinții ai cărăr copii trebuiau să fie favorizați așa cum părinții își doreau. Am văzut învățători care schimbau arbitrar ierarhia valorică a elevilor în clasă în mod forțat, lucru pe care copiii îl sesizau ca fiind o mare nedreptate.

(21 februarie 2019)

Cel mai bun elev

Ar fi bine să gândim conceptul de cel mai bun elev luând în considerare întreaga evoluție a elevului, căci trebuie să existe o legătură între cel mai buun elev și cel mai bun specialist, de exemplu.

În opinia mea, cel mai bun elev este acela care:

- se arată respectuos față de profesori,

- este bun cu colegii săi,

- își face temele,

- iubește sportul,

- este constant în performanța sa,

- știe să facă legături între noțiuni,

- iubește îndeletnicirile practice.

Nu consider că un elev care este scutit aiurea de părinți, doar pentru a obține o medie mare, este și cel mai bun elev.
Cel mai bun elev este socotit și după cunoștințele pe care le stăpânește în raport cu vârsta. În primele clase el trebuie să citească cursiv, să știe să facă repede calcule și să recite poezii de EMINESCU. Elevul cel mai bun știe versurile imnului și dacă are voce cântă cu lejeritate tot imnul. Cel mai bun elev are curajul de a merge la olimpiade școlare și chiar are rezultate acolo, fără a i se impune să fie pe primele locuri pe județ sau pe țară.

(20 februarie 2019)

De la tren la remorcă

La o adresă de youtube se află un clip superb Chaiyya Chaiyya, pe care l-am văzut de zeci de ori, căci este în opinia mea, o veritabilă capodoperă.

Există la noi un solit și compozitor care are și el un cântec, dar care are un clip în care totul se petrece într-o remorcă deschisă de camion. E o mare diferență, care mă face să revăd din nouclipul cu Chaiyya Chaiyya pentru a-mi da seama încă o dată ce înseamnă diferența de valoare.

(21 februarie 2019)

Rușii și informatica

Trebuie pornit de la lucruri foarte exacte. Rușii  au mari scriitori. Rușii au mari fizicieni. Rușii au mari matematicieni. Chiar dacă rușii nu mai produc calculatoare, ei au mari informaticieni. Cine face abstracție de informaticienii ruși se află într-o mare eroare.

Informaticienii ruși au scris software cu care :

- au făcut să zboare cel mai mare avion din lume,

- navele lor cosmice au zburat înregistrând performante bune,

- dă precizie rachetelor care și-au dovedit eficiența doborând țintele,

- permite influențarea lumii prin aplicarea unor teorii sofisticate,

- penetrează ireversibil sisteme informatice de importanță strategică.

Pornind de la faptul că rușii reprezintă o populație de peste 147 milioane de locuitori și un sistem educațional foarte performant. Să nu uităm că acolo când se publică o carte de informatică de 100 de mii de exemplare, tirajul e considerat mic. În acest context, o evaluare corectă ar trebui să ne ducă la concluzii rezonabile și să ne facă să ne definim o strategie care să țină seama de nivelul de dezvoltare al informaticii rusești. Securitatea informatică în țara noastră nu trebuie să facă deloc abstracție de ceea ce sunt în stare informaticienii ruși, care sunt foarte bine structurați, căci dacă acolo 10% din populație sunt informaticieni de top, înseamnă 14,7 milioane, ceea ce este enorm. Și dacă dintre aceștia 1% sunt informaticieni excepționali, 147.000 înseamnă existența unei forțe greu de învins. Viața dovedește că lucrurile stau cu totul altfel decât ne imaginăm, mai ales prin faptul că revistele rusești, cărțile rusești de informatică nu fac obiectul unor analize temeinice la noi, lucru care altfel se produce la ei, unde specialiștii lor ronțăie documentație la greu și nu fac nici pe vedetele și nici nu fac zgomot. este adevărat că rușii nu sunt creatorii unor sisteme de operare sau a unor SGBD-uri răsunătoare. Rușii nu sunt nici tăticii OOP sau cloud computing, dar să ne ferească Cel de Sus să aflăm ce au ei și nu se știe, căci nu se explică multe dintre cele cu care ei ies pe piață sporadic, mai ales în momente de criză politică mondială. Noi trebuie neapărat să ne definim o strategie a informatizării societății românești și un parametrul care trebuie luat în considerare este informatica rușilor, căci pe cea a americanilor o știm.

(20 februarie 2019)

Scorul meciului de baschet: 50 - 29

În 20 februarie 2019 la Brussels s-a desfășurat o evaluare a candidaților pentru șefia Parchetului European. Francezul a obținut 50 de puncte, germanul a obținut 29 de puncte și românca tot 29 de puncte. Scorul de 50 la 29 îmi aduce aminte de meciurile de baschet. Bănuiesc acum că Laura Codruța KÖVESI care a practicat la viața ei baschetul este obișnuită cu astfel de scoruri, căci în fotbal așa ceva este de neimaginat.

Eu am învățat de la părinții mei că niciodată să nu te bucuri de răul altuia. Azi am văzut pe televiziuni cum unii jubilau că Laura Codruța KÖVESI a obținut un scor atât de mic. Nu zic că Laura Codruța KÖVESI reprezintă perfecțiunea, că este zeița, că este slujirea, dar ea e din România și româncă de-a noastră fiind, ar trebui să fie încurajată, dacă iubită nu este. Străinii nu-i apreciază deloc pe cei care-și vorbesc țara de rău sau își denigrează conaționalii.

În sport mai există la cursele lungi de atletism niște sportivi numiți iepuri. Ei aleargă fiind în frunte, dar spre final alții sunt marii câștigători. Iepurii sunt conștienți de rolul lor. Dacă în alte locuri există asemenea practici, uneori iepurii sunt neascultători, iau cursa pe cont propriu și rezultatul este cel pe care ei îl impun.

(20 februarie 2019)

Cel mai bun student

Cel mai bun student nu este șeful de promoție. Șeful de promoție este cel cu media cea mai mare. Cel mai bun student este cu mult mai mult. El:

- are note bune și foarte bune,

- desfășoară activitate științifică reală,

- este activ la seminarii,

- realizează proiecte bune și originale,

- oferă soluții excelente la examene,

- merge la teatru și film,
- știe să zâmbească inteligent și sincer,
- are o privire luminoasă,

- practică un sport de echipă,

- își respectă cuvântul dat,

- merge la bibliotecă,

- dă dovadă permanent de punctualitate,

- citește poezie, vizitează expoziții și muzee,

- are o gândire clară și știe ce are de făcut,

- își manageriază corect cariera,

- nu face rabat de la obiectivul stabilit,

- este un foarte bun coleg,

- lucrează ritmic, nu lasă lucrurile pe ultimul moment,

- are un comportament previzibil,

- are coordonatele omului pe care te poți baza.

Am pretenția că am știut ce înseamnă studentul cel mai bun în raport cu criteriile mele, drept care am avut fericirea să colaborez cu astfel de tineri. 

În primul rând, pentru mine, un student ca să intre în categoria de a fi cel mai bun, trebuia să promită o zi și o oră când vine cu soluția și să vină așa cum a promis și mai ales cu soluția bună la problema dată. 

În al doilea rând, un student era considerat de mine ca fiind cel mai bun, dacă avea capacitatea de a lucra în echipă în mod eficient și de a nu fi dominator sau de a deturna problema dată spre ceva la care s-a gândit el.

În al treilea rând, un student era considerat de mine ca fiind cel mai bun, dacă nu muta vorba de colo-colo și nici dacă nu-și bârfea colegii de echipă sau fitilea în vreun fel, fiind de o discreție maximă. 

Au mai fost și alte lucruri de care am ținut seama și acum după atâțea ani, toate criteriile impuse de mine nu mi-au oferit surprize, toți cu care am lucrat au fost cei mai buni din punctul meu de vedere.

Am avut colegi care au lucrat, de asemenea, cu cei mai buni studenți, selectați după criterii proprii, ceea ce arată că lumea este foarte diversificată și că mai multe soluții ale uneia și aceleiași probleme sunt valide, exact cum ecuația de gradul n are n soluții care o verifică, fără să existe întrebarea legată care dintre ele a stat la baza construirii ecuației, întrebare pusă prost.

(20 februarie 2019)

Cel mai bun programator (I)

Cel mai bun programator a fost un concurs organizat de Facultatea de Cibernetică încă de prin 1975 și continuat până în zilele noastre. A fi cel mai bun programator însemna în acele vremuri:

- înscrierea la concurs,

- primirea unei probleme,

- rezolvarea prin scrierea unui program,

- respectarea restricției de timp de trei ore,

- preluarea foilor de programare cu o parolă,

- preluarea de la concurenți a unui plic sigilat cu parola și numele în clar,

- perforarea de cartele după foile de programare,

- verificarea de către operatori a cartelelor perforate,

- rularea programelor,

- analiza programelor care au intrat în execuție,

- verificarea concordanței dintre datele de intrare și rezultate,

- selectarea programelor care au dat rezultate corecte,

- analiza textului sursă,

- acordarea de puncte pentru programele cu soluții valide după criteriile anunțate,

- ierarhizarea concurenților care au dat soluții de succes,

- declararea învingătorului.

Premiile de la concursul de Cel mai bun program au evoluat de la câteva sute de lei, la un calculator bun, la un laptop performant, la o mașină Dacia sau la o mașină electrică. Ceea ce trebuie spus este faptul că toți câștigătorii acestui concurs au confirmat ca programatori de valoare, după terminarea facultății.

(20 februarie 2019)

Irina LOGHIN este sărbătorită

Marea Irina LOGHIN este sărbătorită cu fast. la cei 80 de ani ai săi Irina LOGHIN are concerte și este prezentă cu mare succes pe toate televiziunile. Ea are:

- un repertoriu vast,

- o colecție impresionantă de bancuri,

- costume populare valoroase,

- o viață exemplară,

- copii bine educați,

- un soț de mare discreție.

În legislatura 200-2004 ea a fost depitat în Parlamentul României alături de Ion DOLĂNESCU din partea PRM condus de Corneliu VADIM TUDOR. I se spune Doamna muzicii populare românești. Am apreciat foarte mul cântecele ei care făceau parte din folclorul autentic, încărcate de emoție și metaforă.

Ea este exemplu cel mai important de transfer de notorietate către soliști tineri, pe care i-a lansat cu succes și care acum sunt renumiți. Mulți nu au uitat de marea lor maestră.

Lista cântecelor Irinei LOGHIN care au devenit șlagăre este foarte lungă, asemeni listei cântăreților în compania cărora ea a evoluat, din care amintesc aici pe Benone SINULESCU, Ion DOLĂNESCU, Gheorghe ZAMFIR, Romica PUCEANU, Ileana SĂRĂROIU, Maria CIOBANU, Daniela CONDURACHE și FUEGO.

Sunt tare curios dacă prezidentul îi va adăuga la lista trofeelor o distincție pe care el are posibilitatea să o acorde prin decret, așa cum a făcut și în cazul altor octogenari.

Să ne trăiești, Irina LOGHIN!

(20 februarie 2019)

Ana BLANDIANA și minerii

Vreau să spun că în anul 1989 a apărut volumul de poezii al Anei BLANDIANA intitulat Poezi, cu o prefață a lui Eugen SIMION. Să nu uităm că în colecția Biblioteca Pentru Toți - BPT au publicat numai mari poeți, iar tirajele erau extrem de generoase, depășind zeci de mii de exemplare.

La pagina 5 se află poezia Cântec de miner tânăr. 

Cartea a primit bun de tipar pe 03.04.1989 ceea ce mă duce cu gândul că a fost publicată în a doua parte a anului 1989, iar poezia trebuie citită cu atenție, căci în 1990 minerii au invadat Bucureștiul, ei fiind tineri, iar mineriadele au fost extrem de violente. Minerii au fost strigați de guvernanții de atunci, iar de ajuns au ajuns la timp, deși li s-au opus persoane din CFR prin încercarea de a deconecta garniturile care-i duceau la București. Nu cred că poeta și soțul său nu au trăit clipe de groază în zilele mineriadelor.

(20 februarie 2019)

Careul magic

La Barcelona, în exteriorul Sagradei familia, cine analizează cu mare atenție va vedea careul magic. Adunând cifrele pe linie, pe coloane sau pe diagonale, se obține 33, exact vârsta Mântuitorului Iisus CRISTOS.  Eu am cumpărat de acolo un breloc.

Chiar am pe site-ul meu o aplicație care permite generarea de careuri magice dacă este dată valoarea sumei. Sunt situații când acest careu magic nu se generează, căci nu orice număr se descompune încât să dea așa ceva.

(20 februarie 2019)

Filatelie și un timbru rotund

Am avut surpriza să primesc o a doua scrisoare din USA de la unul dintre foștii mei doctoranzi, cu un timbru rotund.

Este un lucru absolut special. Văzusem timbre:

- pătrate,

- dreptunghiulare,

- triunghiulare,

- romburi, 

iar acum, iată a apărut și timbrul rotund. Sunt timbre cu:

- cristale,

- cu foiță de aur.

Tehnologia a evoluat foarte mult și diversificarea este pe primul plan, mai ales de la apariția poștei electronice, conform căreia nu mai apar deloc timbre, plicuri și clasica bucată de hârtie.

(20 februarie 2019)

Cum aș calcula eu ROBOR-ul

Ca indicele să fie reprezentativ, știind câ este totuși un indice imperfect, propun următorul algoritm:

- construiesc o bază de date,

- pun în baza de date toate tranzacțiile din ziua curentă,

- elimin tranzacția cu dpbânda cea mai mică și tranzacția cu dobânda cea mai mare,

- număr tranzacțiile rămase și onțin numărul N,

- adun dobânzile de la tranzacțiile rămase și obțin o sumă S,

- calculez ROBOR = S/N adică o banală medie aritmetică,

- aplic teste statistice pentru a vedea dacă media este reprezentativă,

- dacă media nu este reprezentativă se va construi un eșantion,

- procedeul se continuă până la obținerea mediei reprezentative.

Dacă unii vor spune că volumul de date este prea mare, folosind generatoare de numere pseudoaelatoare ale repartiției uniform distribuite, se vor extrage din baza de date un număr suficient de mare de articole și deci și de dobânzi și se va calcula media aritmetică, fără a veni cu restricția aceea stupidă și nerealistă a intervalului 11,00 - 11,15 interval care lasă loc la orice interpretare. Se lucrează exact ca la teoria sondajelor, marja de eroare este cea care dă dimensiunea eșantionului. Orice statistician știe formula de calcul a volumului eșantionului de tranzacții. Trebuie doar să se discute cu specialiștii în statistică, fără a mai lăsa pe unul care a făcut REI acum 45 de ani să stabilească ce și cum, căci metodele cantitative pe atunci nu se prea făceau pe la alte facultăți decât Cibernetica. Un student de anul al II-lea ar fi dat această soluție, neagreată de zmecheri.

(19 februarie 2019)

Cel mai bun

Cel mai bun, adică the best, trebuie să fie individul sau individa care îndeplinesc niște condiții, pe care lumea le apreciază ca fiind la superlativ.

Nu este în niciun caz cel mai bun cel care este:

- mediocru,

- rău,

- limitat,

- lipsit de idei,

- incult,

- zeflemist,

- jegos,

- orgolios,

- arțăgos,

- netalentat,

- agramat,

- închis în el,

- procesoman,

- abject.

Știind acum cine nu are nicio șansă să fie cel mai bun, voi lua în articolele următoare cam cum văd eu pe individul care l-aș socoti ca fiind cel mai bun, în domeniul său de activitate. Numai în final se va deduce un set de caracteristici și de niveluri de atins, astfel încât un individ să fie cotat ca fiind cel mai bun.

Există mai multe modalități de a considera că un individ este cel mai bun și anume prin:

- limitarea la o listă de indivizi care îndeplinesc un criteriu de apartenență,

- acceptarea unui criteriu de ierarhizare a listei după valori aparținând unui interval dat.

Indiferent care sunt modalitățile, oricare dintre noi simte nevoia de a cunoaște dintre oamenii cu care ne dorim să rezolvăm problemele cu care ne confruntăm, unele probleme mai mari, altele mai mici, având colaborări cu oamenii cei mai buni din domeniu, având garanția că vom primi soluțiile de care avem nevoie și riscurile de a avea rateuri și costuri de remediere să fie cât mai mici.

(19 februarie 2019)

Fiul rectorului

De regulă, fiul rectorului este:

- cel mai deștept,

- cel mai activ,

- cel mai respectuos,

- cel mai cultivat,

- cel mai serios,

- cel mai conștiincios,

- cel mai remarcat

dintre studenți, iar profesorii care nu identifică aceste laturi ale tânărului, fac o eroare impardonabilă, eroare pe care ilustrul tătic o va taxa corespunzător, mai ales atunci când acest fiu este și unic la părinți. Am avut ocazia să cunosc astfel de fii, dar spre fericirea mea nu mi-au fost și studenți, dacă eu mi-am privit cu foarte mult realism proprii copii, toată lumea să fie sigură că nu aș fi făcut rabat, ăcând din alb, negru și invers. Oricum, mi-am exprimat mila mea profundă față de toți care ridicau în slăvi pe acel copil, care din întâmplare era copilul rectorului. dacă era atât de bun, de ce nu l-a dat la o facultate dintr-o altă instituție decât cea pe care tăticuțul o păstorește? I.L. CARAGIALE are o schiță superbă în care pedagogul face o demonstrație în care el întreabă, iar elevul răspunde cu da, domnule. Nu insinuez nimic, ci doar am făcut un spirit să nu mai fiu trist.

(18 februarie 2019)

Ioana d'Arc de Dâmbovița

Deși nu este de pe aici, ea s-a instaurat ca o veritabilă Ioana d'Arc de Dâmbovița, pentru că poartă stindardul unei lupte nemiloasă cu hidra.  Acum toți se dau de ceasul morții s-o acuze. Și vor reuși. Dar peste ani se va dovedi că au fost uneltiri și se va produce reabilitarea, exact așa cum s-a făcut în anul 1456. Ioana d'Arc de Dâmbovița nu va fi arsă pe rug așa cum s-a întâmplat în 30 mai 1431 la Rouen. Ioana d'Arc de Dâmbovița va fi umilită cu mult mai rău decât s-a făcut cu reeducarea de la penitenciarul din Pitești, știută fiind plăcerea noastră ca public în fața suferinței semenilor noștri. Acum tot un fel de Inchiziție o va condamna pe Ioana d'Arc de Dâmbovița, ca în 1431.

Noi suntem cei care desgropăm morții și-i mutăm de colo-colo. Râmaru nu este din Patagonia. Femeia care și-a tranșat bărbatul, A.Z., era din Roman nu din Antarctica. Ioana d'Arc de Dâmbovița este singură și furnicarul e nesfârșit. Legenda va zice că reabilitarea sa se va face undeva prin 2050.

(18 februarie 2019)

Exagerări de pe la PhD

Am coordonat activitatea în stagii doctorale la destul de mulți tineri valoroși, care au elaborat tezede doctorat pe care comisiile exigente pe bune, le-au apreciat și în final au obținut calificativul foarte bine. Citind câte ceva despre calificative posibile am știut că acestea sunt:

- nesatisfăcător,

- satisfăcător,

- bine, eventutal cu distincție Cum laudae,

- foarte bine, eventual cu distincție Magna cum laudae,

- excelent, eventual cu distincție Summa cum laudae.

Am asistat la multe susțineri și am văzut insistența cu care coordonatorii științifici cereau mai ales obținerea distincției Magna cum laudae. N-am auzit pe careva să invoce chestia cu Summa cum laudae. Treaba cu Magna cum laudae este interesantă până la un punct, mai ales că o teză care ar trebui să aibă o astfel de distincție ar trebui să fie cu mult mai mult decât o teză de doctorat, trebuie să aibă un ceva care să o facă să merite distincția.

Viața este foarte complicată. Cred că și în cazul doctoratelor ar trebui să fie ceva mai multă atitudine rezervată. Suntem totuși poporul care nu are niciun laureat al premiului NOBEL, iar o teză cu Magna cum laudae sau cu Summa cum laudae, ar trebui să se regăsească peste ani prin ceva absolut remarcabil, ceea ce nu prea se întâmplă.

Dacă stăm și judecâăm la rece, vom vedea că mulți fac doctorat doar pentru a agăța o diplomă pe perete și în niciun caz nu mai fac cercetare. Să nu mai spun că mulți care-și pun în fața numelui acel dr sau PhD n-au făcut cercetare științifică niciodată.

Se zice că în timpul comunismului se susțineau admiteri la doctorat la intervale de cinci ani, căci se considera că este o mare inflație de doctori în științe.  Nici numărul de coodonatori științifici nu era așa de mare ca acum, nici stagiile doctorale nu erau încorsetate la 3-5 ani și nici aspectele de formalismul actual nu erau. Oricum, acum tot poporul vrea să-și facă doctoratul și cu tot antiplagiarismul, tot trec teze, căci acel 4% devenit clasic, mă duce la bancul acela machedonesc în care se zice că dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t, totul c-c-t se numește.

Q.E.D.

(18 februarie 2019)

FIREA este șantajată?

Iată ce-i zicea Traian BĂSESCU prin aprilie 2014 lui Gabriela VRÂNCEANU FIREA, pe atunci senatoare și în relații excelente cu Liviu DRAGNEA.

''Mai bine ar sta în banca ei şi s-ar ocupa de ce se întâmplă pe moşia soţului ei, unde e primar. Că s-ar putea să nu îl mai găsească într-o zi acasă, dacă nu e atentă. Înţeleg că în parohia lui se întâmplă destule lucruri rele''.

Să nu ne spună numeni că Traian BĂSESCU, pe atunci președinte în exercițiu, nu era un om bine informat și nu știa de unde ar fi să vină necazurile soțului Gabrielei VRÂNCEANU FIREA. Să creadă cineva că toți dușmanii acestuia s-au evaporat peste noapte? Să creadă cineva că pericolele care-l pășteau pe bietul om au dispărut. Eu nu cred. Primarul Florin PANDELE, ca tot omul, are și prieteni, dar are și dușmani. Se știe că și prietenii autodeclarați lovesc pe la spate, iar dușmanii o fac cu mai mult nesaț și cum mai multă forță. Gabriela VRÂNCEANU FIREA joacă într-o piesă și din start, nu este o bună actriță, iar dramaturgul nu este extrem de talentat, din moment ce i-a însăilat rolul, neoferindu-i șansa de a da măsura întregului ei talent. Să nu uităm că Gabriela VRÂNCEANU FIREA este moldoveacă, așa cum Mihail EMINESCU, George ENESCU, Ion CREANGĂ, Mihail SADOVEANU, Titu MAIORESCU și Nicolae IORGA sunt tot moldoveni, geniali desigur. Aștept de la ea mult mai mult, să dea măsura talentului, să arate că este o primăriță puternică, neșantajabilă. Să ne arate explicit că ea și familia ei nu are dușmani, că tot ce face o arată exact așa cum este ea, verticală, eficientă și mai ales creativă.

(16 februarie 2019)

FIREA are gândire comunistă

Gabriela VRÂNCEANU FIREA, cea care clamează că e preocupată de bucureșteni dă semne vizibile că-i disprețuiște pe bucușteni. Mai zilele trecute, s-a anunțat că pensionarii trebuie să intre în posesia unor carduri de la RTATB. În acest sens:

- bucureștenii pensionari trebuie să stea la coadă să ia niște formulare,

- bucureștenii pensionari trebuie să completeze formularele,

- bucureștenii pensionari trebuie să facă copii după documente,

- bucureștenii pensionari trebuie  să stea la coadă să depună documentele,

- bucureștenii pensionari trebuie  trebuie să aștepte sosirea cardurilor prin poștă.

A și apărut o poză în tabloidul Click prin care se aduc acuzații de reânvierea cozilor comuniste, de către această FIREA care în loc să fie preocupată de bucureșteni se războiește în cel mai grotesc cu DRAGNEA.

Gabriela VRÂNCEANU FIREA este o femeie de 45 de ani. Deci la Revoluție avea 15 ani, adică a avut un stagiu complet pionierat și un început temeinic de utc-istă. Deci ideile bolșevice le stăpâneșye la pergecție și acum le exersează. Toate aparițiile ei Tv sunt bântuite de limba de lemn și de șabloanele pe care le foloseau pionierii și utc-iștii în ședințele lor, pentru a-și manifesta iubirea nețprmurită față de tovarășa Elena CEAUȘESCU și față de tovarășul Nicolae CEAUȘESCU, respectiv, mămica și tăticul acestor tineri din generația ei.

Gabriela VRÂNCEANU FIREA, tălică care te dai mare, n-ai auzit de baze de date?

Gabriela VRÂNCEANU FIREA, tălică care te dai mare, n-ai auzit de aplicații informatice integrate?

Gabriela VRÂNCEANU FIREA, tălică care te dai mare, n-ai consultat niște informaticieni.?

Ei ți-ar fi zis că:

- se găsesc toate datele despre pensionari în baza de date de la Casa de pensii București,

- din baza accea de date se iau toate datele și se fac toate cardurile pe baza lor,

- sunt și adresele destinatorilor unde trebuie să ajungă cardurile în plic.

Gabriela VRÂNCEANU FIREA dacă aveai un minim de informație, înțelepciune și respect, foloseai această soluție, căci bază de date mai faină ca asta rar se întâlnește. Folosind acestă bază de date se fac plățile la pensionari și ajung taloanele la aceștia. Fato, ce vrei mai mult? Puneți cerebelul la contribuție, că de la un timp, numai prostii faci, bre și e păcat. Oricum, nu mai pupi tălică al doilea mandat...

(16 februarie 2019)

Despre surori siameze în folclorul românesc

Să citim mai atent versurile din cântecul Ilenei SĂRĂROIU intitulat Doi voinici din valea mare, versuri din cvare vom vedea nu numai arta poetului și cântărețului anonim, dar și măiestria lui de a surprinde un crâmpei ascuns din viața satului. Iată versurile:

Foaie verde trei migdale, 

Mândra mea, draga mea, 

Doi voinici din Valea Mare, 

Mândra mea, draga mea, 

Au plecat la vânatoare, 

Să vâneze căprioare, 

Căprioare n-au vânat, 

Dar toată ziua mi-au stat! 

Și-n valea plină de soare, 

Mândra mea, draga mea, 

Erau două surioare, 

Mândra mea, draga mea, 

Cu sortuletul la brâu, 

Spălau rufele la râu, 

Și cu dragoste cântau, 

Ciocârliile întreceau! 

Și voinicii le-auziră, 

Mândra mea, draga mea, 

Și mi le luară de mână, 

Mândra mea, draga mea, 

Iar în sat dădură veste

Ca si-au luat doua neveste, 

Și-au luat două surioare

Cu ochii de căprioare!

Surorile care au plecat să spele rufele erau două.. Timpul era superb. Flăcăii eyau și ei doi. Nu știu dacă făceau braconaj, căci mă cam îndoiesc ca vara să fie sezon de vânătoare de căprioare. Să trecem peste acest detaliu, deși braconajul este o faptă penală.

Să ne oprim asupra unui detaliu. Surorile erau CU ȘORȚULEȚUL LA BRÂU, ceea ce înseamnă că cele două surori fie își schimbau șorțulețul una alteia, ceea ce poetul nu ne spune sau cele două surioare erau siameze. Numai două surori siameze ar fi putut spăla rufele ra râu, purtând numai un singur șorțuleț. Poetul a folosit singularul pentru că a dorit să reflecteze o realitate, căci fălosirea pluralului nu ar fi afectat cu nimic muzicalitatea versurilor, după cum urmează:

Erau doua surioare, 

Mândra mea, draga mea, 

Cu șortulețe la brâu, 

Spalau rufele la râu, 

Și cu dragoste cântau, 

Ciocârliile întreceau!

Ar fi fost o problemă când poetul ar fi folosit șorțulețe că musai trebuia să pună și pluralul de la brâu, care mi se pare că este brâie, iar pentru a obține o rimă perfectă trebuia să foloseasc tămâie, lălâie, râie sau ceva cu terminația în rie. Dar chiar dacă ar fi zis

Cu șortulete la brâu, 

ar fi fost cu mai puține interpretări decât în cazul identificat și discutat aici. Faptul că un poet anonim evidențiază în opera sa existența un or surori siameze, ne îndreptățește să vorbim de op premieră mondială, așa cum se recunoaște că scrierea de la Tărtăria este ce ami veche din istoria umanității.

(16 februarie 2019)

Constantin LĂTĂREȚU, lăutarul adevărat

Pentru mine Constantin LĂTĂREȚU a fost o adevărată surpriză. L-am văzut la televizor când i se conferea un mare premiu la un festival. După aceea, l-am auzit răspunzând aiurea la întrebarea dacă între el, Constantin LĂTĂREȚU și marea cântăreață Maria LĂTĂREȚU este vreo legătură. Am urmărit evoluția acestui lăutar cu repertoriu bogat, care sunt sigur că are resurse de a întreține un eveniment, adică o nuntă sau un botez. El a fost invitat să cânte și La Cetate, la Mircea DINESCU.

Are o voce de tenor de înaltă clasă, dar acum este dificil să treacă să abordeze repertoriul  specific muzicii clasice.

Am văzut pe televizor un interviu al său, acum la maturitate, iar răspunsurile mi s-au părut pline de bun simț, Constantin LĂTĂREȚU știind că el există prin publicul lui.

El știe să cânte ceea ce place publicului pe care-l are. Nu-mi amintesc să fi fost implicat în vreun scandal, așa cum se întâmplă și prin lumea cântăreților de muzică populară, asimilați și ei showbiz-ului mioritic.

El are și un taraf. El cântă și la vioară. Este o adevărată sărbătoare când apare Constantin LĂTĂREȚU, lăutar care are talent, forță și respect față de meserie și față  de cei ce-l ascultă. Să exemplific, arătând că dacă cineva dorește să asculte și să se convingă, iată ce cântă el:

Geaba mă sculai de noapte 

Of şi aoleu  

Doamne, să nu mă omori 

La Tismana,- ntr-o gradina
Şi-o dau dracu’ de saltea 

Am ibovnică frumoasă 

Foaie verde maghiran.
Când eram fecior
Murgule,coamă frumoasă 
El are tot ce este necesar unui mare solist de muzică populară românească autentică. Este o prezență cu magnet la public pe scenă. Este muzical, are voce clară, puternică. Dicția lui este perfectă și are frazare excelentă. Este din Gorj și respectă cu sfințenie cerințele muzicale ale zonei.

(15 februarie 2019)

Trei cu trei

Se zice că Traian BĂSESCU s-ar fi exprimat cam așa:

- Trei de-ai mei i-au arestat pe alți trei de-ai mei.

Cei care au fost arestați erau Elena UDREA, Horia GEORGESCU și Alina BICA. Ceilalți care au făcut arestările erau Laura Codruța KÖVESI, Florian COLDEA, și Livia STANCIU.

Când am mers cândva, înainte de 1989 la Crematoriul Cenușa, am văzut urna lui Ana PAUKER și mi-am adus aminte că toată România tremura când auzea de Ana PAUKER. În final a fost și ea mazilită și a ajuns o banală urnă cu cenușă, lângă care scrie pe o etichetă nesemnificativă despre cine este vorba.

Elena UDREA, Horia GEORGESCU și Alina BICA tăiau și spânzurau în epoca BĂSESCU, încât toată lumea se mira că nu știau unde să se oprească din răul pe care-l făceau în calitate de unelte ale regimilui pe care l-au instaurat și îl slujeau cu ardoare.

Laura Codruța KÖVESI, Florian COLDEA, și Livia STANCIU de pe înaltele lor poziții erau înhămați la lupta împotriva corupției, lupă căreia le-au căzut victime ostașii Elena UDREA, Horia GEORGESCU și Alina BICA.

Cum nimic nu este veșnic, era BĂSESCU s-a încheiat la finele anului 2014 și cu ea s-au dus pe apa sâmbetei năravurile instaurate și destinele tuturor camarazilor de drum s-au schimbat radical.

Elena UDREA și Alina BICA sunt fugare în Costa Rica și așteaptă să reintre la pârnaie.

Horia GEORGESCU a intrat într-un con de umbră și spune foarte puține.

Florian COLDEA s-a pensionat rapid și predă pe la universități din provincie.

Laura Codruța KÖVESI este chemată azi 15 februarie 2019 să dea cu subsemnatul la parchet.

Livia STANCIU este judecător constituțional și așteaptă cu înfrigurare cum curge istoria năvalnică.

Azi 15 februarie 2019 comemorez ziua de naștere a tatălui meu Tudor și a conducătorului meu de doctorat Ludovic TÖVISSI.

(15 februarie 2019)

Nu numai revoluțiile își devorează fiii și fiicele

Văd acum cum timpul necruțător își devorează fiii și fiicele cu nesaț. Marea eroare făcută de unii dintre fii și de unele dintre fiice a fost, este și va fi pe veci faptul că și fiii și fiicele cred că malaxoarele pe care le construiesc cu dibăcie sunt numai pentru alții. De multe ori se întâmplă ca unii dintre fii și unele dintre fiice să cadă pradă gurilor nesățioase ale malaxoarelor și să sfârșească strivite exact de rotițele dințate pe care cu toții au pus umărul să le asambleze, pentru a face chinurile celorlalți și mai groaznice.

Invincibila Elena UDREA care făcea sarmale la tv, care împletea sau dădea cu mopul, a ajuns atât de sus încât la prăvălire purta doar niște cătușe banale și părul i se încrețise.

Teoreticiana suspiciunilor rezonabile Alina BICA a ajuns după gratii exact printr-un șir de suspiciuni rezonabile, după ce a fost pescuită în trafic.

Ieri s-a emis o citație pe numele lui Laura Codruța KÖVESI și văd cum unii jubilează frenetic, uitând lucruri elementare, precum că nu este bine să te bucuri de răul altuia sau și mai rău, cine sapă groapa altuia, cade el în ea. Am auzit-o pe Laura Codruța KÖVESI cu vocea înecată în plâns, sub imperiul șocului, că ceea ce nu credea vreodată că i se va întâmpla, ieri a devenit o realitate și istoria va consemna sec probabil într-un rând de carte ceva sumar, de trecut neobservat, din moment ce intrarea lui Mihai VITEAZUL de la 1601 e marcată prin trei rânduri de carte, iar despre regi, ani în șir nu s-a scris niciun rând.

Greșeala lui GHEORGHIU-DEJ a fost că nu și-a publicat operele în timpul vieții. Nicolae CEAUȘESCU a învățat lecția și bibliotecile erau înțesate cu cărțile lui copertate legate în piele roșie și scrise cu auriu.

Morala: omul cât este pe poziție să facă exact ceea ce vrea, căci după aceea apar regretele uriașe.

(14 februarie 2019)

Dunu SĂRARU, un talent autentic

Despre Dunu SĂRARU nu am știut nimic până în 1974 când am cumpărat cartea scrisă de el, intitulată Niște țărani. El trata exact perioada aceea grea, ce corespundea copilăriei mele, în care se năștea noua orânduire și scremerile facerii se lăsau cu dureri dintre cele mai teribile. Am zis dureri, deși mai corect era să zic orori.

Numai în câteva situații am stat câte o noapte întreagă să citesc o carte. Așa s-a întâmplat cu Un veac de singurătate, cu Maestrul și Margareta și acum cu Niște șărani. Am comparat cartea ca valoare cu Moromeții lui Marin PREDA.

În vremurile acelea, scriitorii trebuiau să meargă în mijlocul maselor. La ASE era într-o clădire din MOXA un Atheneu Studențesc, unde se organizau tot felul de activități. Cum eu eram un fel de sculă pe basculă, am primit sarcină să merg să-l întâlnesc pe scriitorul Dunu SĂRARU și să vin cu el să vorbeaască studenților despre scrierile sale. M-am bucurat. Seara aceea a fost memorabilă. Scriitorul Dunu SĂRARU avea verb, știa să ducă o dezbatere despre scrisul său cu mână forte, exact în direcția dorită de el. L-am surprins destul de mult pe Dunu SĂRARU cu cele pe care le știam eu despre romanul Niște țărani. Analizasem acest roman ceva mai mult după ce l-am citit, privindu-l cu ochii analistului și criticului literar, căci mă visam și în astfel de posturi, din moment ce aveam un șef cam tâmpit, care mă scotea din minți cu aberațiile lui dovedite prin recitarea unor versuri până la saturație, în locuri dintre cele mai nepotrivite.

Mi-am reprimat să-i zic lui Dunu SĂRARU că  volumele ce au urmat nu mi-au plăcut. Cred că și-a dat seama că le citisem, dar faptul că reveneam la romanul Niște țărani, dovedea că ceva se întâmplă. Să nu uităm că a fost și prin cc al pcr, iar ca scriitor, se obținea o astfel de poziție doar prin dovedirea unui militantism ușor exagerat sau zgomotos. 

Dunu SĂRARU a fost și director de teatru. Cât a fost director la Teatru Mic, s-au montat piese extrem de valoroase, drept pentru care m-am dus să le văd de mai multe ori. A fost și director la Teatrul Național București, iar montarea cu Tache, Ianke și Cadâr va rămâne ani și ani în memoria iubitorilor de teatru, căci Radu BELIGAN, Gheorghe DINICĂ și Marin MORARU au fost magnifici. La teatrul Mic s-a jucat cu Olga TUDORACHE și Rodica NEGREA sub bagheta regizorală a lui Cătălina BUZOIANU, piesa Efectul razelor gamma asupra anemonelor. La teatrul Foarte Mic am văzut-o pe marea actriță Irina RĂCHIȚEANU ȘIRIANU, într-o piesă cu un singur personaj.

În cuvinte: Dunu SĂRARU este un talent autentic. Dunu SĂRARU a făcut lucruri memorabile

(14 februarie 2019)

Generalizarea falsurilor

Eu am spus că la noi cel puțin 30% din diplome sunt false și peste 70% din diplome nu au nicio acoperire în nimic.

Spun toate astea întrucât mai puțin de 30% dintre cei ce termină o facultate profesează în meseria pentru care s-au specializat. Luați pe cei ce lucrează în IT&C și vedeți că nici 10% dintre ei nu au terminat Informatica teoretică de la una din universități, Calculatoarele de la una dintre Politehnici sau Informatica Economică din ASE sau de vreo universitate din țară.

Știam că există tablouri celebre care au falsuri în piașă.

Știam că există monede și bacnote false introduse în circulație.

Știam că sunt înlocuite piese de schimb la repararea de autoturisme cu pise contrafăcute.

Știam că în crâșme se vând băuturi contrafăcute, adică falsuri.

Știam că există adeverințe false cu care s-au obținut proprietăți în Sibiu.

Știam că există semnături false pentru a încasa sume importante din bănci.

Știam că se dau declarații false în fața instanțelor sau a procurorilor.

Acum a apărut falsul medic estetician.

Acum a apărut falsul medic stomatolog.

Acum a apărut falsul medic voluntar.

Acum se vorbește despre falsul taximetrist, împotriva căruia s-a potestat azi la guvern.

Viața ne va oferi și alte surprize, căci mintea omenească este iscoditoare, gata să producă cele mai năstrușnice falsuri, atât timp cât societatea le tolerează și nu ia atitudine, încurajându-le chiar, din moment ce unii care fac pușcărie, în loc de a ieși de acolo spășiți, poziționați pe un plan nesemnificativ, defilează ca eroi și au aroganța de a spune că au fost pedepsiți pe nedrept. Impostorii pozează în vedete care ocupă ecranele televizoarelor, devenind repere pentru generații întregi.

(13 februarie 2019)

Scatoalce la KOVESI

Laura Codruța KÖVESI este în capul listei de procurori pentru ocuparea nou înființatei poziții de procuror european. Până aici totul este mișto. Numai că din țară se transmit mesaje către Brussels cum că Laura Codruța KÖVESI nu e atât de bună precum se cred, iar din aceste motive, Laura Codruța KÖVESI nu merită acest post în niciun caz.

Mai în anii trecuți aveam explicația lipsei de premianți NOBEL din rândul românilor. De fiecare dată când apare o persoană care ar merita să fie încununată de acest premiustui care să pună bețe în roate acelei candidaturi.

Îmi amintesc un banc: se zice că în iad toți dracii nădușeau învârtind lopețile la cazanele cu smoală clocotindă. Numai un drac stătea și nu făcea mai nimic în afară de a asculta rapp la căști. A fost întrebat de ce stă. Dracul a răspuns că el se ocupă de cazanul în care sunt cadre didactice. Acolo, cum încearcă unul să ridice capul, imediat ceilalți îl trag la fund. 

Ni se potrivește de minune acest banc. Nu este de azi această atitudine căreia i se aplică lui Laura Codruța KÖVESI. Să nu uităm că în timpul ultimului Război Mondial se întorcea glorioasă divizia Tudor VLADIMIRESCU, să nu uităm că boierii îl vindeau pe vodă la Stambul, iar DECEBAL a fost și el victima unei trădări.

Mă și miram dacă în legătură cu Laura Codruța KÖVESI nu s-ar încerca niște scatoalce, așa pe nevăzute, căci niciodată nasoliile nu se fac pe lumină, deschis. Cine crede că așa se face treabă, face o mare greșeală. Europa are cu totul alte rețete de lucru și nu-i apreciază în niciun fel pe cei care vând pe nimic și pleacă cu doi arginți în buzunar, crezând că au făcut afacerea vieții lor.

Are pielea tăbăcită zdravăn Laura Codruța KÖVESI dacă încă este pe baricadă și mai are puterea de a zâmbi, căci asta i se datorează din viața de baschetbalistă pe care a dus-o ani în șir. În sport se câștigă, dar se și pierde, iar Laura Codruța KÖVESI a trăit multe situații în care scorul a fost întors în favoarea echipei ei.

Noi avem o vorbă: dacă cineva spune că ești beat, te gândești, iar dacă doi sau mai mulți spun același lucru, trebuie să mergi obligatoriu să te culci. Acum, Europa a spus ceva, încât s-a ajuns ca Laura Codruța KÖVESI să fie favorită, în condițiile în care Franța și Germania au și ele candidații lor. Deci nu numai doi au spus ceva. Atunci de ce nu mergem la nani?

(13 februarie 2019)

Mugur ISĂRESCU a fost penibil

Bietul Mugur ISĂRESCU a sosit la parlamentul României în 12 februarie pe la prânz și a fost luat la bâză de daniel ZAMFIR. Mugur ISĂRESCU a greșit din moment ce:

- n-a contenit cu ironiile la adresa nespecialiștilor în ziilele de dinainte,

- s-a considerat deasupra tuturor prin tot ceea ce a zis,

- a jucat ca un copil în meciul cu ROBOR-ul, deși suntem în anul 2019.

Mă mir că nu i s-a zis lui Mugur ISĂRESCU că a face un eșantion dintr-o mulțime de 40 de elemente este nu numai o aberație, ci o gogomănie. Nici nu mă miră că Mugur ISĂRESCU habar nu are de metode statistice moderne și de informatizare, căci el este un bătrânel ruginit, absolvent de REI nu de Finanțe-Bănci cum ar fi fost normal. Deci nici el nu este hăl specialist în finanțe, căci nu a terminat facultatea de specialitate și ani mulți a lucrat în cercetare și a scris articole despre producția de metale neferiase de prin țările Americii Latine.

Deci ROBOR-ul acum în anul 2019 trebuie astfel calculat:

- se face o bază de date cu cele 40 de bănci,

- se înregistrează toate schimburile interbancare și dobânzile lor,

- se iau toate dobânzile dintr-o zi,

- se calculează nivelul mediu și rezultă ROBOR-ul.

Mugurel, dragule, aici nu e chestie de Crâmpoșie, ci de informatică banală, cu date foarte puține, căci între cele 40 de bănci la nivelul unei zile nu sunt 300.000 de tranzacții ca pentru calculul indicelui ROBOR să fie necesar un minut. În rest, cu 11,00 -11,15 mi-ai dovedit că știi finanțe-bănci la nivelul anului 1700 când se informau băncile între ele cu tulnicul, bre... O țâră transpareță n-ar strica la matale. Lasă ironiile că la vârsta matale nu dă bine, mai ales că dai senzația de nesiguranță.

(12 februarie 2019)

Poaraluri de secol 21, așa cum nu sunt încă

Orice încercare de a intra pe un portal de orice fel de la noi se lasă cu o enervare cruntă, vecină cu intratul în depresie pentru că:

- accesul la informație este foarte greoi,

- actualizările sunt sporadice,

- interfețele sunt jalnice,

- sunt bântuite de nepermis de multe bannere.

Pentru portalurile românești este o idee abstractă, nepusă în practică realizarea accesului la orice informație din două click-uri, deși este foarte ușor de a concepe așa ceva. 

Singura condiție este aceea de a studia grupul țintă căruia i se adresează portalul. Voi lua spre exemplificare un portal al unei universități, așa cum ar trebui el să fie și așa cum nu este la nicio univeristate mioritică.

Grupul țintă este format din:

- studenți,

- profesori,

- personal administrativ,

- candidați,

- cetățeni,

- absolvenți.

Există informații generale pe care trebuie să le cunoască toți: istoric, locații, facultăți, departamente, conducere, calendar, coordonate de contact, programe de studii, biblioteca, laboratoare și alte câteva. Obligatoriu va trebui să fie aici și o arhivă cu datele generale privind documente de înființare, de modificare, evenimente speciale și alte elemente de interes general. Din doup click-uri lumea de pe stradă are acces exact la acele informații de detaliu care prezintă interes pentru  aceasta. 

Dacă este vorba despre studenți, aceștia vor avea nume de utilizator și parolă. Numai după autentificare, portalul le va oferi tot ce ei au nevoie, adică:

- planuri de învățământ,

- curricula disciplinelor,

- orarul,

- bibliografii,

- acces la materiale didactice,

- liste de profesori,

- teme de seminarii,

- rezultate la examene,

- derularea practicii în producție,

- aspecte financiare,

- încărcare de proiecte, referate, teze, disertații, lucrări de licență,

- corespondența cu profesorii

- corespondența cu administrativul,

- corespondența cu conducerea,

- regulamente,

- liste de atribuire burse.

La studenți există o foarte mare diversitate, căci sunt studenții din programul de licență, studenții de la masterate și studenții de la programele doctorale, fiecare categorie cu specificul ei.

Dacă este vorba despre profesori, după autentificare, aceștia au acces la tot ce privește:

- încărcarea de cursuri, de culegeri, de teste, 

- încărcarea de teme de seminarii, 

- introducerea de note,

- prezentarea sub formă de CV-uri,

- orarii,

- introducerea fișelor lunare pentru plată, 

- corespondența către studenți,

- corespondența cu administrativul,

- corespondența cu conducerea,

- derularea cercuri științifice.

Și în cazul personalului administrativ lucrurile tot așa trebuie să stea. Vor exista toate legăturile care sunt necesare pentru ca universitatea să deruleze activități în condiții foarte bune, fără a mai fi nevoie de efectuare a deplasărilor spre serviciile tehnice și administrative. 

Se impune o schimbare de atitudine din toate punctele de vedere pentru toți care lucrează sau învață în universitate. Un astfel de portal nu există fără descentralizarea 100% a modului în care se realizează actualizarea. Cheile de control sunt absolut necesare și impunerea unor restricții va duce cu siguranță la creșterea gradului de implicare și responsabilizare a participanților ca totul să fie exact cum trebuie într-un management cibilizat. Dacă s-a stabilit că până la data de 25 martie 2019 trebuie actualizate CV-urile, după această dată vor fi transmise atenționări celor care nu au făcut acest lucru și li se va indica prezența lor pe o listă de persoane care nu s-au achitat de sarcini, listă accesibilă oricui dorește să știe cine sunt codașii universității. Lista va trebui să fie exact cum este cea cu rău platnicii din bănci, care nu mai au drept de o obține un credit. Și aici există moduri de a cointeresa pe toți prin sistemul de salarii de merit, premii, burse, promovări, atenționări, distincții și altele. 

Sunt sigur că într-un timp foarte scurt, prin responsabilizare clară, calitatea procesului de actualizare va crește rapid și va rămâne la un nivel foarte ridicat, mai ales prin aplicarea corectă și cu conștiinciozitate de proceduri simple, mai ales după parcurgerea unor stagii de pregătire.

(12 februarie 2019)