1.000 de oameni care m-au impresionat: Veronica BURLACU

Veronica BURLACU era conferențiar la Catedra de Matematică din ASE. Nu  mi-a fost profesoară, dar m-a impresionat profund prin ceea ce a făcut pentru mine. Lucram la un contract de cercetare. Foloseam o carte a unui matematician român, academician de felul lui în ale probabilităților. Foloseam o formulă din acea carte și nu știu cum se făcea, că obțineam costuri negative. Mi-am verificat programul FORTRAN. Am verificat și răsverificat modelul. Tot costuri negative obțineam. Am mers la cel cu care discutasem despre model, un director de la Rafinăria Brazi, care mi-a zis:
- Măi copile, modelul e corect. Atundeva e buba.
Nu mai rămânea decât să verific formula. Eu nu m-am văzut în stare să intru să fac pe deșteptul și să verific formule din teoria probabilităților preluate dintr-o carte tipărită într-o editură prestigioasă din București. Dacă era o culegere de probleme litografiată în ASE aș mai fi zis, dar așa, nici nu mă gândeam să mă apuc să verific eu formule. Nu eram priceput la așa ceva. Pe mine programarea mă definea și mai ales programarea COBOL sau FORTRAN, fără a mă considera nici aici cel mai mare maestru, dacât să fac lucrurile să meargă bine, mă pricepeam. Un coleg mi-a zis:
- Nelule, să mergem la Veronica BURLACU.
Eu nu știam cine este Veronica BURLACU. Era conferențiar la Catedra de matematică. Am mers la ea și i-am spus ce durere am. S-a uitat la mine.
- Dă-mi cartea!
I-am dat cartea. S-a uitat la formulă. A zis ea câteva cuvinte pentru sine și a luat un pix și o foaie de hârtie. A refăcut o demonstrație și a ajuns la o altă formulă, nu foarte diferită de cea tipărită în carte, dar era altă formulă.
- Se mai întâmplă, când preiei greșit din alte cărți, fără să verifici...
N-am dat prea mare importanță constatării lui Veronica BURLACU, dar în timp, am văzut că zicerea cum că unele cărți din cărți se face, duce la erori bizare peste care mulți trec în viteză. 

Cu timpul lui Veronica BURLACU îi mergea numele de cea mai bună profesoară de probabilități și era drept să fie așa!

(03 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Ion PURCARU

Pe profesorul Ion PURCARU am avut ocazia să-l cunosc când era și el ca și mine asistent universitar și care fusese trimis în Centrul de calcul al ASE să efectueze un stagiu de acomodare cu problemele producției, cum se era necesar în concepția conducerii informale de atunci a ASE. Eram de același leat cum se zice, el fiind născut cu o lună și un pic mai târziu decât mine. Am terminat facultățile în același an, 1970. El este absolvent al Facultății de Matematică de la Universitatea București. 

În anul 1978, la vârsta de 31 de ani, după șase ani de muncă de cercetare științifică  adevărată, a susținut teza de doctorat intitulată Contribuții la măsurarea dependenței probabilităților, avându-l conducător științific pe marele matematician Silviu GUIAȘU.

Când ne întâlneam, eu îi spuneam Jean, ca în vremurile pe când pătimeam rigorile abuzive ale unor indivizi, în Centrul de calcul. Jean PURCARU a fost asistent universitar titular începând cu 1974, lector universitar începând cu anul 1978, a devenit conferențiar universitar în anul 1990 și a devenit profesor universitar în anul 1993.

Jean PURCARU a publicat numeroase lucrări deosebit de valoroase dintre care amintesc aici Elemente de algebra si programare liniara de 413 pagini apărută în anul 1982, Matematica și asigurări  de 368 pagini, din 1993,  Matematici financiare în două volume de 252 + 283 pagini apărute în anul 1992,  Matematici generale și elemente de optimizare : teorie si aplicații de 688 pagini apărută în anul 1997,  Introducere în măsurarea diversității : teorie și aplicații de 390 pagini apărută în anul 2011, dar și multe, foarte multe altele.

la inițiativa conducătorului meu de doctorat, profesorul Ludovic TOVISSI am colaborat cu Jean PURCARU la realizarea unui articol referit rin:

Ion IVAN, Ludovic TOVISSI, Ion PURCARU - Corelația entropică pentru trei caracteristici ale unei colectivități I-II, Revista de Statistică, nr. 1, nr. 2, 1981, pg. 28-37, pg. 6-13.

Tot timpul când am lucrat în ASE, când ne vedeam ne salutam și discutam. Am crezut că am o relație bună cu Jean PURCARU, care m-a impresionat prin rezultatele sale cu totul deosebite. Când i-am adresat rugămintea de a mă ajuta să realizez un material pentru acest blog, tonalitatea neadecvată a sa m-a deranjat, ceea ce mi-a demonstrat că nu tot ce zboară se și mănâncă și oamenii uneori își crează o imagine deformată despre ei. Nu este nici primul și nici ultimul care are o imagine deformată despre el. Este adevărat că probabil există suficientă informație despre el pe Internet, dar eu doream să realizez cu fostul meu coleg un interviu mult mai amplu. N-a fost să fie și asta e!

(02 februarie 2023)