Nici Dumnezeu nu apreciază fake-urile

După două seri la Constanța cu costume așa-zise populare, dar în realitate niște caricaturi, după două șușe penibile cu voci mici, fără dicție, fără antrenament de respirație, cu finaluri de cântec în hei și hop, Cel de Sus le-a arătat tuturor că nu este de acord cu siluirea valorilor tradiționale și aseară, le-a trimis niște ropote de ploaie, ca să-i învețe minte.

Mă uitam aseară la bieții cântăreți cum suportau ploaia și ei trebuiau să fie zâmbitori și pe deasupra să mai și cânte. Sărăcuții de ei nu au nicio vină. De vină sunt cei care îi îndrumă și mai ales televiziunile de doi bani, inclusiv TVR care îi promovează de-a valma.
Sper ca Iuliana TUDOR și gașca ei de ciolănari să fi învățat ceva și dacă nu acum, barem în trei sau cinci ani să le vină mintea la cap și să vadă ce e folclorul autentic, nu cântecele făcute în closete și în garaje, să dea dovadă de exigență în a filtravci și talente, căci dacă s-au aciuat tot felul de neaveniți la organismele de păstrare a tezaurului este o altă problemă. Trebuie dat cu măturoiul și pe acolo, căci nu se mai poate.

Suficiența nu are ce căuta în folclorul autentic românesc, cu atât mai puțin rima bani-dușmani.


(28 august 2026)

ȘUȘELE marca Iuliana TUDOR

De câteva zile se desfășoară la MAMAIA, mai precis la Constanța, un ceva de folclor, alcătuit după chipul guralivei Iuliana TUDOR, cea care are plăcere să se audă vorbind tot felul de platitudini nesemnificative, crezând că chiar oamenii o apreciază. 

Vocile sunt ediocre.

Orchestra este de cartier.

Hainele interpreților sunt niște fake-uri stupide, care nu au nicio legătură cu portulmautentic. Ca schema să atingă culmea penibilului, în prima seară a apărut și Elise STAN care nu se mai oprea din trăncănit. La câtă mediocritate se perindă pe scenele mioritice, nu mă mai miră nimic. Idilismul ieftin care se propagă arată că producțiile de apartament, de garsonieră sau de garaj au penetrat și la TVR1. Păcat că la o populație de 18 milioane de suflete avem atâtea canale tv și se cheltuiesc sume uriașe pentru așa-zisa conservare a tezaurului, dacă stupizeniile fătate de niște inși fără talent se pot numi creații, avem atâtea canale tv de folclor, unde toți indivizii fără voce, fătă talent vin să polueze, iar TVR patronează porcărelele acestea pe spații imense de emisie, coordonate de niște muieri care chiar se cred păstrătoarele valorilor, deși ele nu știu pe ce lume se află.

PS: trebuie titrare la cântece că lipsa de dicție face imposibilă înțelegerea bălmăjelilor acompaniate de zdrăngănitorii numiți orchestră.


(27 august 2026)

Premiile Festivalului și concursuluio de muzică ușoară Mamaia 2025

Festivalul și concursul de muzică ușoară Mamaia 2025 și-a desemnat câștigătorii.
Interpretare:

Premiul  I  în valoare de 30.000 lei: Ionuț DANIL

Premiul al II-lea  în valoare 20.000 lei: Alexandra SÎRGHI

Premiul al III-lea  în valoare de 10.000 lei: Eduard ANGHELESCU

Creație:

Premiul  I  în valoare  de 30.000 lei: Sergiu RUDICHI pentru medlodia Te-am iubit

Premiul al II-lea  în valoare de 20.000 lei: Ovi IAKONSEN pentru melodia I Need Someone

Premiul al III-lea  în valoare de 10.000 lei: MONIK pentru melodia Mi-e dor

Trofeul Festivalului Mamaia 2024  Ciristian FAUR

Trofeul Festivalului Mamaia 2025 în valoare de 50.000 lei: Adrian DAMINESCU

Aș zice că juriul și-a făcut datoria și a selectat voci bune, iar compozițiile premiate au fost interesante, dar nu șlagăre. Mi-ar mărea bine ca peste ani să zic că această ediție a Festivalului de interpretare și compoziție Mamaia 2025 a lansat cel puțin o voce excelentă și un compozitor sau o compozitoare de valoare, dar timpul este cel care hotărăște, nu eu.

Ce nu mi-a plăcut la acordarea premiilor, a fost șirul de banalități spuse de cei ce au urcat pe scenă să-i prezinte pe laureați, vechea meteahnă a românului care pune și el mâna pe un microfon și are plăcerea de a se auzi vorbind, chiar dacă nu are ceva special de zis. Nimeni n-a făcut excepție.

(24 august 2025 ora 20:27)

Făurirea omului nou prin muzica ușoară

 Obsesia comuniștilor a fost aceea de crea omul nou, omul care:
- împărtășește idealurile comunismului,
- luptă pentru apărarea societății comuniste,
- militează pentru implementarea legilor comuniste,
- respinge dogmele religioase,
- crede în valorile comuniste,

- își iubește necondiționat conducătorii,

- își dă viața pentru valorile comuniste.

Deși eforturile de a crea omul nou au fost imense, s-a văzut cum în 222 Decembrie 1989 în câteva ore s-a ales praful de tot eșafodajul construit de comuniști și ideea de om nou a rămas doar un vis foarte urât trăit de cetățenii țării noastre, vis nefiresc, care s-a spulberat imediat ce elicopterul s-a ridicat de pe clădirea cc al pcr în acea frumoasă zi de vineri, pe la prânz.

În absurditatea ei, politica partidului comunist includea și muzica ușoară care avea aderență la tineri, în suita de instrumente pentru crearea omului nou. Mulți dintre compozitori, textieri și interpreți s-au încins în hora propagandei comuniste cu toate forțele lor, pentru a crea omul nou sau altfel spus, pentru a-l îndobitoci, căci transformările în conștiință nu se fac cu c-c-turi de doi bani, bătând din palme.

Cântecul Trenul galben fără cai pe muzica lui Marcel DRAGOMIR, cu textul compus de Gerorge ȚĂRNEA și în interpretarea lui Angela SIMILEA proslăvea metroul din București, realizare a regimului CEAUȘESCU.

Cântecul Cincinalu-n patru ani și jumătate, pe muzica lui Henry MĂLINEANU, cu textul lui Harry NEGRIN a fost interpretat de Ion BOGZA era un demn ca cincinalul să fie realizat cu o jumătate de an mai repede. 

Cântecul Poporul, CEAUȘESCU, România, pe muzica lui George GRIGORIU, versurile lui Aurel STORIN a fost interpretat de diferite coruri, dar în China a fost cântat pe un stadion de peste 100.000 de tineri.

Cântecul Magistrala albastră, pe muzica lui Vasile V. VASILACHE, cu versurile  lui Aurel STORIN, a fost interpretat de Dan SPĂTARU și Mirabela DAUER și proslăvea canalul Dunăre- Marea neagră, realizare a regimului CEAUȘESCU.

Cântecul M-am născut în România pe muzica lui Petr MIHĂESCU și versurile lui Harry NEGRIN a fosy interpretat de Cristian POPESCU vorbea despre mândria de a fi român.

Cântecul De vrei să ştii ce înseamnă român pe muzica lui Cornel FUGARU și pe versurile Dan V. DUMITRIU în interpretarea lui Dan SPĂTARU, așa cum zice titlul răspunde la întrebare.

Cântecul Voi cânta pentru mileniul III pe muzica lui Marius ȚEICU și versurile Eugen ROTARU a fost interpretat de Angela SIMILEA are exact acele elemente de propagandă care să-l facă să ia un premiu la Festivalul de la Mamaia din 1986.

Cu cât ne apropiem de anul 1989 muzica ușoară cunoaște acel nivel de schimbare cu accente forțate spre a impune modalități de creare a omului nou, dar totul s-a dovedit artificial și compozitorii și textierii și cântăreții care s-au înhămat la această căruță cu roți pătrate, în seama de 22 Decembrie 1989 s-au dat peste cap de trei ori și au devenit cei mai democrați oameni, cu principii creștine pure, de parcă nici usturoi nu mâncaseră și nici gura nu le puțea.

(15 februarie 2025)

De ce nu rezistă festivalurile de muzică ușoară la român?

Festivalul internațional de muzică ușoară Cerbul de aur de la Brașov, a apărut și a dispărut în neant ca și cum nici n-ar fi fost. Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia a avut prima ediție și a durat cât a durat, apoi a dispărut și el, de parcă n-ar fi fost.
Este important să analizăm cu obiectivitate de ce festivalurile de muzică ușoară românească apar și după numai câteva ediții dispar de nu-și mai aduce nimeni aminte de ele.

Prima cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este abordarea de gașcă a întregii problematici, pornind de la banii alocați, căci sunt prea mulți indivizi hrăpăreți la cât de puțini bani sunt alocați.

A doua cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este a legată de faptul că lipsesc criteriile obiective de apreciere a actelor artistice care se derulează în timpul festivalurilor și acordarea de premii este afectată negativ de factorii subiectivi care devin dominanți în procesul de evaluare, ceea ce face să scadă interesul compozitorilor și interpreților în a participa la competiții.

A treia cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este utilizarea excesivă a pilelor pentru formarea juriului, pentru selecția pieselor, pentru acordarea premiilor de interpretare și de compoziție.

A patra cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este includerea celor care erau neprofesioniști în echipele de organizare a festivalurilor, doar pentru că aveau reprezentativitate politică și pentru a avea spate politic la o adică, atunci când trebuiau justificate anumite mesaje din cântece sau abateri referitoare la interpretare sau la costumele interpretelor de pe scenă.

A cincea cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este modalitatea prăfuită de perpetuare a unor stiluri de interpretare dar și de compoziție, care au generat piese slabe, forțate să ajungă în mod artificial în topul melodiilor care primeau premii.

A șasea cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este discrepanța între ceea ce promova festivalurile și ceea ce deveneau piese valoroase, ascultate și fredonate de melomani.

A  șaptea cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este vorbitul în exces în defavoarea muzicii, căci prezentatorii, interpreții, compozitorii și oficialitățile care preluau un microfon se lansau în discursuri interminabile pentru a lăuda mărimi care nu erau prezente sau pentru a se lăuda între ele, dacă erau prezente în sală.

A opta cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este căderea în banal, în desuetudine a abordărilor și lipsa de progres, căci aceleași voci, aceleași linii melodice, aceleași orchestrații repetate de la ediție la ediție aduc plictiseală și dezinteres.

A noua cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este că festivalul nu este privit ca o investiție ce trebuie recuperată într-un termen foarte scurt, prin vânzarea de bilete, prin vânzarea dreptului de transmisie televizată a serilor festivalului și a concertelor cu invitații speciali.

A zecea cauză din care nu rezistă festivalurile de muzică ușoară românească este lipsa grandorii festivalului, grandoare dată de nivelul de exigență impus și de valoarea premiilor, valoare care ori este valoare în sine dată de dificultatea de a ajunge în vârful ierarhiei, datorită selecției și evaluării sau valoare dată de suma alocată premiului, care trebuie să depășească cu mult 300.000 de euro pentru marele premiu.

Totul ține de coloana vertebrală a celor care definesc proiectul și selectează echipa managerială a festivalului și nu neapărat de nivelul sumelor alocate. Atât timp cât sunt implicați oameni fără principii morale, fără experiență și fără valoare, festivalurile se vor duce de râpă și nu vor impune nici melodii, nici compozitori, nici interpreți și cu atât mai puțin eficiență economică, adică scoaterea banilor investiți.



(12 februarie 2025)

Titrați, vă rog!

Există software care realizează traducerea în timp real cu afișarea pe ecran a textului. De aceea, realizatorii emisiunilor de muzică ușoară sau de folclor de la festivaluri unde se lucrează LIVE, din motive lesne de înțeles legate de proasta dicție a interpreților, din care nu se înțelege nimic din ceea ce cântă, pentru a ne ajuta pe noi telespectatorii, trebuie să instaleze acel software care preia sunetele, caută în baza de date cu cuvinte și folosind elemente de inteligență artificială, reconstituie textul original pe carele-l bolborosește neiteligibil, cântărețul/cântăreața și noi vom ști exact ce se cântă pe scenă, fără a fi nevoiți să facem eforturi supraomenești în a înțelege ce vrea să zică artistul/artista de pe scenă.

Nu credeam că acum în 2024 să existe atât de mulți cântăreți de muzică ușoară și de folclor neglijenți cu rostirea cuvintelor, încât nimeni să nu înțeleagă ceea ce zic ei pe scenă, chiar dacă eforturile ascultătorilor sunt uriașe. Dacă ascultătorii știu textul, își dau seama cât de prost cântă artistul și totul e tramatic.

(31 august 20240

Un banc mișto

În vremurile de demult comuniste, se zice că se organizase la București un mare eveniment politic la care participau cele mai importante personalități politice de atunci. Prin București, nea Gică de la-mpins vagoane era văzut tot timpul ba cu unul, ba cu altul și lumea se întreba:
- Cu cine era ieri la braț pe bulevarul MAGHERU nea Gică de la-mpins vagoane?
- Cu regina Elisabeta a II-a, i-a răspuns cineva din public.
- Cu cine se plimba azi dimineață nea Gică de la-mpins vagoane, pe la Universitate?
- Cu Leonid BREJNEV, a spus o voce guturală dintre cei care erau prin preajmă.
- Cu cine a ieșit la prinz în balcum nea Gică de la-mpins vagoane?
- Cum cu cine? Cu Papa Ioan Paul al II-lea.
Nu aș fi reprodus acest banc care la vremea lui era ceva cu totul special, dacă la festivalul de folclor de la Mamaia, în seara ploioasă de 30 august 2024, nu se producea ceva similar.
Un spectator mare iubitor de folclor, s-a întrebat:
- Cu cine cântă acum Elena GHEORGHE?
O voce din public îi răspundea:
- Cu Sava NEGREAN BRUDAȘCU, desigur.
Un alt spectator mare iubitor de folclor, s-a întrebat:
- Cu cine cântă acum Elena GHEORGHE?
O voce din public îi răspundea:
- Cu Constantin ENCEANU, desigur.
Un alt spectator și mai mare iubitor de folclor, s-a întrebat:
- Cu cine cântă acum Elena GHEORGHE?
O voce din public îi răspundea:
- Cu Aneta STAN, desigur.
Un alt spectator îngrozitor de mare iubitor de folclor, s-a întrebat:
- Cu cine cântă acum Elena GHEORGHE?
O voce pisicoasă din public îi răspundea:
- Cu Veta BIRIȘ, desigur.
Așa stau lucrurile când organizatorii exagerează și fac transfer de notorietate involuntar, dar distorsionarea scării valorilor nu mai deranjează pe nimeni, din moment ce toată lumea adoră sarmalele și fasolea cu ciolan afumat, după ce în prealabil s-a degustat o țâră de horincă dobrogeană, ca spă zic așa.

(31 august 2024)

Festivalul de la Mamaia, o șușe prăfuită

Ceele trei zile ale Festivalului de muzică ușoară de la Mamaia au trecut ca un fum, într-un anonimat plin de trăncăneală prăfuită, cu personaje uzate, uitate de lume, dar scoase de la naftalină din lipsă de altceva. Prezentatorii au fost banali, predictibili și dominați de stereotipuri induse de limba de lemn specifică șușelor în care toți sunt maeștri și toate cântărețele sunt pline de talent.

În primul rând, festivalul trebuia să aibă titrarea cântecelor, căci interpreții nu au dicție și nu s-a înțeles ce cântau, iar dacă era titrare în timp real, noi cei din fața televizoarelor aveam un câștig cu adevărat important.

Despre concursul de interpretare nu zic decât că pe o scară de la 1 la 10, îi acord nota 3(trei).

Despre concursul de compoziție, nu zic decât că nu a lansat nimic notabil și pe o scară de la 1 la 10 îi acord nota 4(patru), punctul în plus în comparație cu nota de la interpretare este datorat costumului galben purtat de interpretul cântecului care a obținut trofeul Mamaia 2024.

Despre recitaluri nu am cuvinte de laudă căci s-a exagerat cu cerșirea de la public de a cânta cu soliștii anumite versuri, deși acustica atât de deficitară, făcea ca efectul cântării cu publicul să se piardă în van.

Remarc aici minirecitalui lui Corina CHIRIAC care a dat dovadă de calități vocale speciale, comparativ cu alți soliști care după două cântece își pierdeau suflul. Din toată șușea, doar apariția Corinei CHIRIAC a fost act artistic. Scoaterea fosilelor la rampă arată că muzica ușoară românească este în comă și nu mai are nicio șansă să se revitalizeze, dacă s-a făcut apel la cântece vechi, demodate și enervante.


(27 august 2024)

Românizarea litoralului bulgăresc

Se zice că omul sfințește locul. Tot atât de adevărat este că locul este așa cum este prin acțiunile omului și nu este vorba de omul individual, ci de omul colectiv, adică de colectivitatea care sălășuiește într-o anumită zonă, numită generic, loc.

Litoralul românesc este:

- murdar,

- inundat de manele,

- plin de cotoare de porumb fiert, coji de pepene,

- asfixiat de gunoaie,

- zgomotos,

- asaltat de vânzători ambulanți de tot felul,

- cucerit de cearșafuri,

- dominat de oameni care beau bere la pahar,

- pestriț și dezordonat,

- o hărmălaie de nedescris,

- imperiul prostului gust.

În vremurile de demult, litoralul bulgăresc era:

- curat,

- organizat,

- liniștit,

- odihnitor.

Cu invazia românilor, litoralul bulgăresc s-a românizat și imediat ce treci de Vama Veche și de graniță, ai senzația că ești la Mangalia sau la Eforie, căci proastele obiceiuri de pe litoralul mioritic au fost translatate la vecini, căci așa li se întâmplă oricăror vecini care-și primesc în casă rudele sau cunoscuții de calitate îndoielnică. Acum pe plajă este muzică, zgomot, hărmălaie, bețivi, mizerie ca la Mamaia, Eforie, Năvodari, Neptun, Saturn, Agigea, Costinești, Vama Veche.



(01 iunie 2024)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mihai COROI

Mihai COROI a fost studentul meu pe când era facultatea de Planificare și Cibernetică Economică și l-am cunoscut la muncile agricole de la I. A. S. Nazarcea. Mie îmi plăcea să fac jogging și am identificat mai mulți tineri studenți cu aceeași pasiune. Așa l-am cunoscut pe studentul Mihai COROI. Într-o duminică am plecat de la Nazarcea spre Poarta Albă să facem jogging. Am alergat și la un moment dat ne-am dat seama că Mihai COROI nu mai este cu noi la alergat. Ne-am întors să vedem despre ce era vorba. L-am găsit pe Mihai la o coadă să cumpere pepene roșu. L-am luat de acolo și am mers la Parc Hotel la mamaia și am făcut câteva bazine de înot, căci aflasem de la un nene specialist în maratoane că dacă vrei să nu ai crampe musculare, după alergat, să faci înot. Așa am făcut și totul a fost excelent. După terminarea acelei practici am ținut legătura cu Mihai COROI care era un student foarte bun. După terminarea facultății am aflat că el a plecat din țară și s-a stabilit se pare în USA. M-am bucurat pentru el, că a făcut ceea ce eu nu am avut curajul în 1978, de teamă că las acasă doi copii mititei. Mihai COROI a avut toată admirația mea, căci terminase o facultate bună, deștept era, tânăr era, deci avea tot viitorul în față.

(22 martie 2023)

Eșec după eșec până la victoria finală

Anul 2022 a însemnat o succesiune de eșecuri, din care voi enumera doar câteva.
În anul 2022 nu s-a înregistrat punerea pietrei de temelie la niciun spital municipal.
În anul 2022 nu s-a finalizat drumul rapid Craiova - Pitești.

În anul 2022 nu s-a  nu a fost inaugurat podul peste Dunăre de la Brăila.

În anul 2022 nu s-au demarat lucrările la autostrada Comarnic - Brașov.

În anul 2022 nu s-a realizat un preț sub 90 lei pe zi de parcare la Mamaia.

În anul 2022 nu a progresat corespunzător autostrada Pitești - Sibiu.

În anul 2022 nu ne-am calificat la Campionatul Mondial de Fotbal din Qatar.

În anul 2022 nu s-a realizat promisiunea ca bucureștenii să aibă apă caldă în apartamente.

În anul 2022 nu s-a realizat aderarea noastră la spațiul SCHENGEN.


(08 decembrie 2022)

De la Mamaia comunistă la Mamaia haotică

Stațiunea Mamaia s-a dezvoltat în comunism ca o stațiune cu hoteluri aerisite, construite după reguli precise ca înălțime și poziționare. Orientarea hotelurilor a respectat punctele cardinale și necesitatea de a primi soare pe perioade cât mai lungi ale zilei. Într-un cuvânt, stațiunea Mamaia a primit pe drept denumirea de Perla litoralului Românesc. Cu trecerea timpului și-au făcut loc și alte tipuri de construcții, dar aspectul general al stațiunii nu s-a schimbat fundamental, deși acea diversitate aducea ceva legat de creșterea gradului de eterogenitate, căci de diversitate nu avea cum să fie vorba, deși arhitectural vorbind, erau respectate câteva cerințe, mai ales de încadrarea în peisajul natural al zonei, definit prin câțiva arbori.

Stațiunea Mamaia a ajuns de nedescris în ultimii ani datorită haosului generat de construcțiile realizate acolo de tot felul de dezvoltatori, care au introdus conceptul de stațiune-dormitor, prin construirea și comercializarea de apartamente. Totul a culminat cu dezastrul din vara anului 2022, când costurile parcării au atins cote aberante, mai mari chiar și cele din mari orașe turistice ale Europei. 

Prin anul 2003 am avut ocazia să ajung în Mamaia și prima impresie a fost de-a dreptul nefericită, căci am plătit un bilet de intrare pentru a se ridica o barieră. Am întrebat unde este hotelul unde eram cazat, un nene de la o gheretă m-a îndrumat greșit. Sistemul de străzi cu sens unic m-a făcut să ies, să plătesc un nou bilet, dar de această dată am ajuns la hotel. La hotel, personalul era atât de slab calificat încât la micul dejun am dat de trei ori comanda și de fiecare dată ni se aducea altceva, căci ospătarul nu-și nota în dreptul comenzii, masa la acre trebuia să o aducă. Pentru ca tacâmul să fie complet, la acel hotel cu nume de țară, în baie era o mătură pentru a da apa de la duș și clăbucul, căci construcția nu avea o scurgere eficientă. Nota pe care am dat-o acelui hotel a fost 2(doi), iar nota pe care am dat-o stațiunii pentru calitatea jalnică a serviciilor și pentru prețurile nesimțite vehiculate pe plajă, a fost 3(trei) cu mare indulgență.



(04 decembrie 2022)

Pe plaja de la Mamaia în vremurile de demult

În vremurile de demult, exista o gândire unitară în abordarea unei probleme și nu făcea oricine ceea ce-l tăia capul, ca în vremurile de azi, când nu există o strategie, nu există un concept și fiecare face ce-i bubuie mintea.

Cuiva i-a venit ideea de a construi hoteluri în Mamaia și așa au apărut primele hoteluri grandioase pentru vremurile acelea, mă refer la perioada 1960 - 1975. 

rau spații generoase între hoteluri.

Era verdeață multă în stațiune.

Sunt sigur că planificarea comunistă nu a fost bună. Numai că planificarea făcută cu măsură duce la lucruri pozitive, căci se face totul cu măsură și nu apar situații disperate, care au scăpat de sub orice control.

Îmi aduc aminte de o poveste: nenea Ghorghe dorește să facă o troiță. Se apucă el de treabă și într-o zi, trece pe lângă șantier lelea Floarea și zice:

- Ce faci Gheorghe, aici?

- O troiță, lele Floare!

- Măi Gheorghe, păi așa se face o troiță?

Și se apucă lelea Floarea să-i dea niște sfaturi, pe care nenea Gheorghe le urmează întocmai. Într-o altă zi, nenea Petre trece și el pe lângă șantier și zice:

- La ce lucrezi, măi, Gheorghe?

- Fac o troiță, măi Petrică!

- Gheorghe, troița se face altfel, măi!

Și se apucă și Petre să-i dea sfaturi, pe care nenea Gheorghe le urmează întocmai. Când troița e gata, Gheorghe îi cheamă pe săteni să vadă troița. Se uitară oamenii la construcție și s-au arătat absolut nemulțumiți de ceea ce făcuse Gheorghe.

- Oameni buni, zise Gheorghe. Ceea ce vedeți este ceea ce ați vrut voi să fac, pentru că am ținut seama de vorbele voastre. Haideți cu mine în câmp să vedeți troița făcută așa cum am gândit-o eu!

Merseră oamenii în câmp și acolo era o minunăție de troiță și o fântână cu apă rece. Oamenii s-au minunat și au ajuns la concluzia că dacă vrea cineva să facă o treabă ca lumea, este bine s-o facă, iar dacă vin unii cu idei, să corecteze ceea ce e de corectat, dar nu mai mult decât e necesar, pentru a nu distruge planul inițial. Exact pe dos s-a întâmplat cu construcțiile haotice din Mamaia, care au distrus conceptul de stațiune și au transformat Perla litoralului românesc, în dormitorul banal al litoralului românesc.

(29 noiembrie 2022)

Hai, să ne facem de râs!

După ce oficialitățile de pe litoralul de nord au crezut că dau lovitura punând niște prețuri prohibitive la parcări și după ce comercianții au urcat prețurile mai sus decât cerul, litoralul mioritic s-a golit și deja a bătut vânt a pagubă.
Acum se zvonește că parcările ar deveni gratuite. Cauza golirii litoralului nu au fost parcările ci au fost:
- prețurile aberante vehiculate de agenții economici,
- calitatea foarte slabă a serviciilor,
- prețurile pe care populația le plătește acasă la utilități,
- riscurile de extindere a războiului ruso-ucrainean,
- inflația care a sărăcit toată populația.
Parcările au fost vârful nesemnificativ al aisbergului, adică nu 1/8 din aisberg cum se știe din fizică, ci 1/20 din aisberg, restul de 19/20 sunt cu totul alte cauze. Chiar reducând la zero costul parcării, litoralul tot gol va rămâne. Chestia cu parcarea de 500 lei pe zi și cu prosopul pe plajă la 200 lei pe zi au fost doar elemente de manipulare la un nivel științific de eficiență maximă, care și-a atins scopul și din care mass-media a mușcat fără să-și dea seama, căci ea este agent de propagandă fără voie.

(18 iulie 2022)

Pe litoral mi-a rămas inima...

Era un cântec în tinerețea mea, care începea cu versul Pe litoral mi-a rămas inima...
Acum, după peste 50 de ani, litoralul arată altfel și anume:
- e mai murdar, 
- e mult mai scump,
- are stratificări,
- deține cluburi zgomotoase,
- are aspect de bazar împuțit.
Doar am mai trecut pe litoral după 1992 când am avut un concediu de coșmar la Neptun unde nu se dormea până la 5 de dimineață, căci se cânta și ceva cu Izaura și ceva cu carpeta Răpirea din Serai. Să nu mai amintesc de harababura de pe plajă, unde existau tot felul de întâmplări halucinante. Deci, una peste alta, Pe litoral nu mi-a rămas inima și punct, pentru că:
- am avut o toxiinfecție alimentară de la o friptură,
- am primit o cameră cu lenjerie ruptă care nu a fost schimbată,
- nu am avut apă la toaleta din baie,
- dușul nu avea scurgere și apa trebuia împinsă cu o mătură.
Nici nu mă miră că acum litoralul este pustiu. Parcarea a fost picătura care a făcut ca paharul să se reverse, dar aberațiile sunt impardonabile și distanța București-Constanța nu diferă prea mult cu distanța București-Varna și prin comparație, numai cine este masochist merge la Mamaia să vâslească apa de la dus spre orificiul de scurgere.

(16 iulie 2022)

Dezvoltatorii imobiliari de pe litoral

Ceea ce se vede acum pe litoralul românesc și la Mamaia în special, este efectul unei abordări economice pragmatice.
Cine construiește un hotel face calcule să recupereze investiția în 10 sau 15 sau 25 de ani. Este adevărat hotelul presupune:
- personal,
- prestări servicii,
- industrie HORECA,
- turiști,
- magazine,
- distracții.
Dezvoltatorii imobiliari fac o investiție. Bagă cu mult mai puțini bani decât într-un hotel. Ei recuperează banii investiți de la cumpărătorii apartamentelor imediat ce aceștia fac achiziția, iar plata către bănci pe termene lungi revine cumpărătorilor. Dezvoltatorii nu mai riscă nimic, iar ei merg mai departe spre o altă investiție.
Este un alt concept, este o gândire spre o altă eficiență. Deci, trebuie să ne așteptăm ca Mamaia dar și alte stațiuni de pe litoralul românesc să devină ținte ale dezvoltatorilor imobiliari și zone exclusive gândite pentru hoteluri să devină zone unde se construiesc blocuri cu apartamente la prețuri foarte mari, dar care se vor vinde căci sunt oameni cu bani și cu ambiții. este o abordare naturală și numai statul are pârghii s-o contracareze, dar se vede că este slab și n-o face.

(16 iulie 2022)

Comuniștii și muzica

Muzica a fost este și va fi mijlocul perfec de manipulare a maselor. Ea are menirea de a stimula dezvoltarea celor mai nobile sentimente, dar și de a-i perverti pe oameni cât ai bate din palme. Folclorul noi, de viață nouă a cântat colectivizarea ca pe cel mai frumos și biefăcător lucru. Ilie, făcea

nuntă la gospodărie, pasărea se oprea din zbor pe aripă la tractor, iar femeii drag îi era Bădița cu tractorul. Când venea pețitorul nu mergea acasă la fată, ci la CAP să vadă cât de vrednică era aceea. Nu a fost nimic mai șic decât un stadion să cânte melodia lui George grigoriu cu Partidul, Ceaușescu, România. Chiar și compozitori de modă veche au scris  cântece de dor precum Republică măreață vatră, ca să privim tot timpul spre răsărit. 

Despre lupta partidului erau cântece precum Privesc din Doftana, Lumină-i steagul și multe, multe altele tot așa de ciudate, dar melodioase și impuse a fi cântate. Era o întrecere între textieri și compozitori, iar chestia cu Partidul minte luminoasă, rămâne antologică atunci când dirijorul a dat tonul cu partidul minte, partidul minte.

Ceea ce era ca o apoteoză se leagă de transformarea festivalului de la Mamaia care trebuia să fie ceva vesel, într-o lălăială și o miorlăială de doi bani, în care compozitorii se întreceau în a-l lăuda pe conducător și pe muierea lui. Erau și cântece precum Magistrala albastră sau Trenul galben fără cai, care s-ar cânta și acum fără prea multe grețuri. Despre muzica simfonică nu zic prea multe, dar și ea a fost afectată. S-au scris și operete precum Plutașul de pe Bistrița, dar era și o chestie cu trandafirii roșii. Au fost nenumărate cantate, coruri și alte baaconii cu tematică revoluționară, inclusiv dansuri tematice cu brigadieri, de sorginte a anilor Revoluției Culturale din China, dacă nu și cu mult mai rău.

(04 septembrie 2017)