Librăriile de pe vremea mea

Librăriile de pe vremea mea erau cu un specific al perioadei propagandei comuniste, în care era proslăvită prietenia român--sovietică, deoarece  eu mă ocup de perioada 1947 -1967, ca să se justifice sintagma de pe vremea mea, pe care o așez la toate temele de care mă ocup o perioadă de timp. În 1965 în Biblioteca ASE era un dicționar tradus din limba rusă în care cibernetica era definită ca știință reacționară.

• LIBRĂRIA NOASTRĂ conținea rechizite școlare, papetărie, cărți, ilustrate și discuri. Vitrinele erau banale. În centrul Piteștiului, pe Strada Victoriei era o librărie unde vara, clasele care terminau liceele și făceau fotografii LA ZAHARIA - cel mai renumit fotograf din oraș, puneau în vitrina acelei librării tabloul în care erau profesorii și elevii. Și eu am avut în 1965 tabloul clasei a XI-G din care făceam parte și după așa de mulți ani, mă uit cu plăcere la fotografia acelui tablou. Când a apărut volumul POEZII de Mihail EMINESCU cu ilustrații ale graficienei Ligia MACOVEI, i-am cerut atei 80 de lei, cam 30% din salariul său, pe care mi i-a dat și am cumpărat un exemplar.
• LIBRĂRIA CARTEA RUSĂ arăta atașamentul comuniștilor români față de marele prieten de la răsărit, eliberatorul nostru de sub jugul fascist. Eu am intrat de câteva ori în acea librărie, unde se găseau albume de artă foarte bine realizate, cărți extrem de ieftine, dar în limba rusă, cu coperți cartonate foarte frumos, bune de pus în rafturile unei biblioteci, pentru a crea impresie. Îmi amintesc că am cumpărat de acolo o Enciclopedie a Africii, foarte bine realizate și în vremurile acelea învățasem la școală destul de multă limbă rusă, clasele a VI-a - a XI-a și mă descurcam binișor cu cititul articolelor. Cele două volume erau ilustrate și bine scrise.
• LIBRĂRIA CARTEA PRIN POȘTĂ era cea de care auzisem la radio. Tot la radio aflasem și adresa ei. Am scris, am comandat câteva cărți, la sosire le-am plătit  ramburs și multe cărți din biblioteca mea le-am pus în raft cu proveniență de acolo. Țin minte că de acolo am cumpărat când eram în clasa a XI-a Capitalul de Karl MARX și cele două volume ale Teoriei valorii. Le-am citit cu atenție, fără să înțeleg chiar totul, dar cred că m-am luminat și eram tare mândru de mine că făcusem această ispravă, iar în facultate mi-a prins foarte bine la seminariile de Economie politică.

Viața într-un oraș de provincie era cenușie. Când în anul 1960 am ajuns prima dată în București, am poposit la anticariatul de lângă Librăria Dacia și m-am minunat când am văzut desene de GRIGORESCU și manuscrise ale unor mari scriitori. Eram prea sărac să mă gândesc să cumpăr așa ceva, căci și o prăjitură la CAPȘA îmi era inaccesibilă atunci.




(02 iunie 2022)

Pictorul Ion ANDREESCU

Mi-am adus aminte de o întâmplare din vremea când eram elev în clasa a VI-a. Tocmai venise profesoară de Limba Română doamna Aretia FULGEANU și prima ei temă pentru acasă a fost să scriem o compunere privind un tablou tipărit cu alb-negru din manualul de școală, pictura mi se pare se numea Drumul mare. Am scris eu cam o pagină, imaginându-mi ceva, cu mintea aceea de copil de 13 ani, folosind niște cuvinte care au impresionat-o pe doamna profesoară și când a început să dea caietele cu note în ordinea crescătoare, m-am mirat că despre ceea ce am scri eu nu spune nimic. A făcut o pauză și după aceea a anunțat că există și o cea mai bună compunere. Era ceea ce scrisesem eu. Chiar a citit-o, deși nu eram eu premiantul clasei. M-a emoționat și după atâțea ani, când retrăiesc momente din viața mea de elev, acesta este cel de care îmi reramintesc cu cea mai mare emoție, dar și cu mare plăcere.

Mi-am adus aminte de acest episod când am vizitat colecția de artă a Ligiei MACOVEI, unde am văzut un tablou mititel de-al lui Ion ANDREESCU. 

Pictorul Ion ANDREESCU este cel care mie îmi place cel mai mult dintre pictorii români. Am mai întâlnit cândva un pictor, Vasile MIHALACHE, cel care a fost și primar la sectorul 4, între 2000-2004 și mi-a zis că pentru el tot Ion ANDREESCU este cel mai bun.

Acum câțiva ani, i-am zis unui rector al ASE cu care mă cunoșteam foarte bine, că mi-aș dori ca în cabinetul său să văd nu o puzderie de tablouri făcute de pictori români contemporani, ci un tablou de Ion ANDREESCU. Îndrăzneam să vin cu această ideie pentru că în Biblioteca ASE, sala 1, deja pictorul Sabin BĂLAȘA realizase două dintre capodoperele sale, la fel de frumoase ca picturile murale de la Universitatea Al. I. CUZA din Iași. Anii au trecut și nu mi-am văzut realizată dorința. Dar, zilele trecute, m-am bucurat văzând un tablou mititel de Ion ANDREESCU în colecția Ligiei MACOVEI, pe care am apreciat-o pentru grafica ei la cartea de poezii a lui Mihail EMINESCU, apărută în condiții grafice excepționale în anul 1964.

(07 iunie 2017)

Marea surpriză din str 11 iunie 36-38

Ori de câte ori treceam pe strada 11 iunie din București am văzut o casă veche unde stătea scris numele pictoriței Ligia MACOVEI. Știam despre această artistă din cartea dedicată lui Mihail

EMINESCU, publicată în 1964 pe care mi-am cumpărat-o și unde erau desenele acesteia, desene de o frumusețe rară. Îmi doream să vizitez această locație, dar de fiecare dată eram în tramvai și ziceam că va veni și o altă ocazie, deși a coborî la stație nu era un efort mare, căci era la doi pași de stație casa-muzeu. Azi 24 mai 2017 s-a produs minunea, pentru că am mers pe jos pe strada 11 iunie și trecând prin dreptul casei unde se află colecția Ligia  și Pompiliu MACOVEI am intrat în curte. Gazdele primitoare mi-au permis să văd cele 6 camere amenajate. Surpriza mea a fost totală, întrucât am recunoscut lucrările unor mari pictori români. M-am bucurat să văd un tablou al favoritului meu, pictorul Ion ANDREESCU. Am văzut niște TONITZA, ȚUCULESCU foarte bune dar și ale altor mari pictori, colecționarii Ligia  și Pompiliu MACOVEI fiind oameni cu gusturi foarte rafinate. În camera numită de gazde atelier am văzut sub sticlă desenele din volumul îngrijit de PERPESSICIUS și publicat pe hârtie cu filigran, cum azi nu văd a se mai face și m-am felicitat că am făcut gestul de a vizita această casă-muzeu. În atelierul Ligiei MACOVEI sunt picturi de o frumusețe rară ale artistei, pe care le știam de pe vremuri, când colindam în studenție expoziții și retrospective.

(24 mai 2017)