Crize suprapuse sau crize încălecate?

Acum s-au năpustit peste noi un puhoi de crize.
Avem criza prețurilor.
Avem criza benzinei.
Avem criza gazului.
Avem criza alimentară.
Avem criza electricității.
Avem criza sanitară a covid-ului.
Avem criza politică a războiului din Ucraina.
Se zice că nicio nenorocire nu vine niciodată singură, dar în acest an 2022, prea au venit așa de multe necazuri peste noi. unii exagerează când vorbesc despre aceste crize, alții le privesc cu detașare. Sunt extreme. Ceea ce este cert, se datorează faptului că lumea a trecut de-a lungul timpului  tot așa prin crize suprapuse sau încălecate sau simultane și a reușit să iasă din ele, chiar dacă ieșirea nu a fost prea simplă. Criza gazului este o criză ce va fi resimțită la iarnă. Criza alimentară nu va fi foarte dramatică pentru că pământul nostru e roditor și seceta nu va fi pe mulți ani care să se transforme într-o catastrofă. Criza sanitară este atenuată din moment ce există vaccinuri și sunt deja stabilite scheme de tratament. Criza benzinei este relativă, căci omenirea a trăită și fără milioane de autoturisme. Criza de curent electric nu va fi profundă atât timp cât centralele atomo-electrice vor funcționa.
Concluzie: și crizele suprapuse au soluție, căci totul se rezumă la atitudine și la voință.

(05 iulie 2022)

Digitalizarea hoților

Să nu creadă cineva că digitalizarea este marea găselniță pentru mine, pentru tine sau pentru prietenii și vecinii noștri. Nu. Digitalizarea este a hoților, a puturoșilor, a escrocilor și a tuturor gunoaielor care profită de orice, iar noi, poporul suntem doar niște victime inocente, care nu avem încotro și trebuie să ne supunem. Doar atât.
Să mă explic. Înainte primeam plicuri cu facturi de la electricitate, de la gaz, de la bănci, de la administrația locală. Fiecare plic însemna:
- costuri cu hârtiile,
- muncă de a le scrie,
- aducerea la destinatar.
Mi s-a zis cândva că un astfel de plic ar fi pe undeva la doi euro. De când cu digitalizarea, costul cu hârtia și cu transportul a dispărut, deci să zicem 1,5 euro nu mai sunt plătiți de companiile care trimiteau facturile. Economia nu s-a regăsit în buzunarul meu, căci hoții tot hoți sunt. Când a scăzut TVA de la pâine, diferența nu s-a regăsit la cumpărătorul de pâine, căci producătorii și vânzătorii de pâine sunt doar niște banali hoți care merg mână în mână cu statul, care este hoțul suprem. 

(26 octombrie 2021)

Comuniștii și confortul prin utilități

În comunism totul trebuia să fie la comun. Pământul era la comun, uzinele erau ale poporului, locuințele aveau elemente comune, apartamentele erau în blocuri. Cine avea vilă, musai era căclcat de organe pe legea 18. La bloc dacă unuia îi era bine, la toți le era bine. La bloc oamenii se supraveghiau reciproc.

La bloc dacă nu se dădea căldură, toți locatarii sufereau de frig. La bloc dacă nu erau gaze, toți locatarii nu aveau pe ce găti mâncare. La bloc dacă se întrerupea curentul, toți locatarii stăteau în frig.

Fiecare om găsise soluție. Pentru căldură, oamenii foloseau calorifere electrice, radiatoare, dar și sobe pe motorină, toate la bloc. Eu le-am văzut pe toate în acțiune. Având ARO 244D, deci pe motorină, am furnizat motorină unei familii cu copii mici care aveau sobă ce folosea acest combustibil. Eu aveam în fiecare cameră calorifere electrice, care mă uscau la plata curentului, căci un calorifer consuma imens, iar trei calorifere și mai imens. Se mai foloseau și improvizații cu încălzire de la grețeaua de gaze, dar fiind riscante, lumea le evita. Chestia de a da foc la aragaz și de a lăsa ușile deschise pentru a se face clad era destul de ineficientă.

Despre căldură se spun multe, inclusiv mesajul lui Ceaușescu că nu are nevoie de plângăcioși, deci oamenii trebuie să se acomodeze și să mai pună o haină pe ei.

Lumina se întrerupea și unele din aparatele electrice se defectau din cauza șocurilor de la curent. Soluția găsită de oameni era aceea de a folosi lumânări, dar și lămăi cu petrol petrolul lampant fiind o problemă căci dispăruseră magazinele și pompele care-l livrau populației. Erau localități în țară unde întreruperile de curent erau la ordinea zilei. Și în București cei ce locuiau ultracentral pătimeau cu problema gazelor, peste care venea problema curentului. În cartierul Berceni, cartier muncitoresc fiind și probabil legat de IMGB întreruperile de curent au fost sporadice și rare, nici gazele n-au lipsit. Cu termoficarea era însă o problemă. Și totul se datora concepției de la Scornicești că atunci când omul are o găină nu o mănâncă, ci merge cu ea la târg să facă bani și să-i aibă la chimir. În mentalitatea lui Ceaușescu noi trebuia să devenim o bancă internațională, să-i credităm pe alții, în condițiile în care toți în jurul nostru aveau datorii imense la FMI dar și la alte bănci. Noi muream de fericire căci plătiserăm datoria externă. Eram puri dar nefericiți datorită lipsurilor.

(10 septembrie 2017)