Finanțarea pe bază de proiecte nu este pentru proști sau hoți

Cu fiecare zi care trece, constat că s-au cheltuit banii pe proiecte anapoda, care nu folosesc nimănui. Există terenuri de fotbal în pantă. Există urme unde au fost patinoare, care s-au deteriorat de-a lungul anilor. Sunt săli de sport cu lacătele ruginite la uși. La sate există parcuri năpădite de buruieni sub soarele torid. 

Se știe că un proiect înseamnă:

- oameni care știu meserie;

- cheltuieli estimate corect;

- termene foarte riguroase;

- riscuri foarte mici în realizare;

- transfer de experiență;

- management veritabil;

- termene care se respectă;

- onoare, cinste și respect.

Din proiecte nu se transferă cheltuielile de la un capitol la altul: La un proiect finanțarea este ritmică. Managerul de proiect trebuie să respecte termenele și condițiile definite în textul cu care a câțtigat finanțarea. Finanțarea pe bază de proiecte nu este pentru proști sau hoți pentru că:

- dintr-un proiect nu există posibilitatea de a fura nimic;

- la final există un audit extrem de sever;

- abaterile presupun returnarea banilor;

- după implementare se urmărește eficiența cel puțin 3 ani;

- nu se acceptă schimbări de obiective;

- neregulile conduc la anularea finanțării.

Rezultă cu claritate că finanțarea de proiecte este benefică numai și numai pentru cei ce sunt bine intenționați, care doresc să realizeze ceva și mai ales care știu meserie, iar ca manageri de proiecte sunt DOXA. Hoții, proștii și nepricepuții nu au ce căuta la competițiile pentru obținerea de finanțări pentru că ei nu definesc corect ceea ce trebuie realizat, nu știu să dezvolte activități, nu au habar să construiască echipe de executanți și cu siguranță că vor depăși termenele, vor consuma materialele fără rost și pe deasupra se vor deda la furăciuni și nu vor fi interesați de calitatea a tot ce se face. Într-un cuvând, managerii proști sunt o calamitate și finanțarea este compromisă. Eu îl compar pe managerul de proiect cu chirurgul mâna a I-a din sala de operație care știe ce are de făcut, are instrumentele toate la dispoziție, iar membrii echipei știu ce au de făcut. Managerul prost este asemeni celui care spune că operația a reușit, dar pacientul e mort.

(17 iulie 2017)

Cele patru operații aritmetice elementare

În general, ne dăm seama despre unii oameni cât de tâmpiți sunt, de cum pun probleme și mai ales după soluțiile pe care le dau.

Voi lua rând pe rând cele patru operații aritmetice.

T = A + B

Pentru a crește pe T există următoarele posibilități:

- creste A și B rămîne pe loc;

- crește B și A rămâne pe loc;

- cresc  A și B în același timp;

- scade A, dar crește B cu mult mai mult decât a scăzut A;

- scade B, dar crește A cu mult mai mult decât a scăzut B.

Aici lucrurile sunt interesante, dar mai interesante sunt ultimele două situații și să nu uităm că guvernanții dacă scad încasările A, vor crește cu mult mai mult taxele B, astfel încât burțile lor nesătule să fie satisfăcute în maniera cea mai completă, diversificată și flască.

D = A - B

Pentru a scădea diferența D, există următoarele posibilități:

- crește B și A rămâne pe loc;

- scade A și B rămâne pe loc;

- scade sever A și crește ușor B;

- scade sever A și scade cema mai lent B.

Dacă D este deficitul la buget, să nu se uite niciodată că scăderea salariilor cu 25% a dus la scăderea lui A cu Y, iar creșterea vulgară a cheltuielilor Z la Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri au făcut da deficitul D să scadă. Creșterea a respectat relația Z < Y, dar dezamățul financiar de la acel minister se resimte și acum.

P = A * B

Creșterea pui P se realizează  prin:

- creșterea lui A și B rămâne pe loc;

- creșterea lui B și A rămâne pe loc;

- creșterea lui A și creșterea lui B;

- creșterea masivă a lui A și scăderea foarte ușoară a lui B; 

- creșterea masivă a lui B și scăderea foarte ușoară a lui A.

Guvernanții sunt maeștri în a crește taxele B știind că numărul de contribuabili A rămâne pe lor. Dacă ei au senzatia că A are o tendință de scădere, raxele devin împovărătoare. Și la nivel local, ghidușiile aleșilor locali sunt de o măiestrie vecină cu ridicolul absolut în grotescul său.

R = A / B

este cel mai înteresant aspect, deși comunismul diferă prin esență de capitalism, mentalitatea a rămas aceiași.
Pentru a crește valoarea lui R se procedează prin:
- rămânerea lui A la același nivel și scăderea lui B;
- creșterea lui A și rămânerea lui B la același nevel;
- creșterea lui A și scăderea lui B;
- scăderea lui B mai accentuată, dar și scăderea lui A dar mai puțin accentuată;
- scăderea lui B și creșterea lui A.
Creșterea productivității muncii s-a făcut prin reducerea de personal, adică a lui B în mod artificial și nu prin organizarea muncii care ar duce la creșterea lui A chiar dacă B rămâne pe loc, adică nu se schimbă numărul de muncitori.
Deși lucrurile sunt foarte simple, muți dintre cei ce se consideră specialiști, dau dovadă de un simplism dus până la extrem. Devine penibil un ministru care îi amenință pe bieții locuitori ai acestei țări că ori vor scădea salariile ca în 2010 sau nu vor mai fi bani pentru a se plăti pensiile,. La câți bani primește diletantul acela, ar trebui să spună nu cum se reduce A dintr-o operație de scădere, ci ar trebui să vină cu soluții decente, din care să se vadă că are creierul dezvoltat pentru un coeficient de inteligență undeva mai mare de 50.

(25 august 2016)